Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)
1871-09-26 / nr. 77
Telegraful! ese de dóue ori pre septemana: Dum'nec’a si Joi’a. — Prenume- 1 rațiunea se face in Sabiiu la espeditura foiei pre afara la c. r. poște cu bani! gata prin scrisori francate, adresate catva ,1 espeditura. Pretinsu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre anul fl. v. a. care pre o jnmetate de anu 3 fl. 50. Pen [ Săbii», in 26 Sept. (8 Oct) 1871. tru celelalte pârti ale Transilvanie si pentru provinciele din Monarchia pre anu anu 8 fl. iera pre o jnmetate de anu 4 fl. v. n. Pentru prunc. si tieri streine pre anu 12 anu 6 fl. Inseratele se platesea pentru Întâia ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dima ore cu 5 % cr. ,si pentru a trei’a repetire cu 3 %. cr. v. a. n 77. AAILI XIX. Revista dinaristica. Fói’a „P. Napló” intrevine pentru contele Beust contr’a clericalilor» sî federalistilorn. Dupa ce constateza acest’a fara cum partitele federaliste sî clericale unite scuduie posilitinea contelui Beust sî cum prede cealalta parte cei „credinciosi constitutiunei* l’am trage iérasi in luptele cislauane, continua in urmatórele : In fapta, contele Beust nu se va simti pré bine, ajunsu in modulu acest’a intre dóue focuri. Pre elulu apasa preteritulu seu, de ore ce se amestecase in cestiuni, de care trebuie sa se padiasca. Care a participată faptice mai nainte in reichsrutu la desvoltarea lucruriloru, acel’a n’are la ce se mira, déca passivitatea sea de astadi intempina de ambele parti unu surisu incredibilu. Pre contele Beust lu apasa inse si presintele, din causa carola sea de mai nainte influintia din positiunea sea de astadi. Cine a condusu odata faptice politic’a interna, cine a documentatu d’atâte ori ca politic’a interna sta in legatur’a cea mai intima cu cea esterna, a acelui postiune trebuie sa devină nerecreatóre in tote privinttele in momentulu, cându impregiorarile la silescu a se abtienea nu numai dela afacerile interne ci si sa documenteze ca abtienerea e cu totulu spontanea. Pre noi ne aru interesă acést’a, continua „Napló* mai departe, numai intru atât’a incâta e unu aspectu interesantu cându unu barbatu de statu versatu se scote din perplesitatea in carea a cadiutu prin a sea vina : comele Beoste inse din Intemplare ministru comunu atu esterneloru sî treb’a capeta astă dara unu caracteru cu totulu deosebitu. Nu putemu fi indiferenți cându cercuri care stau departe sî de delegatiuni si si de parlamentulu ung. lucra pentru de a surpă pre ministrulu de esterne. Nu potemu fi nepăsători cându contrarii cei mai turbati ai constitutiunei de facia voiecsu a înlocui pre contele Beustu prin unu omu ale loru. Sî in fine nu putemu fi nepăsători cându s'aru altera politic’a esterna aprobata de delegatiuni, prin tragerea ministrului de esterne in luptele de constitutione. Tote aceste simplifica forte positiunea nóstra vis-avis de contele Beust. Noi aprobamu politica esterna a contelui Beusto sî credemu ca retragerea sea de facio cu privintia la afacerile interne ale Cislasaniei nu e dubia, la spatele căreia aro fi ascunse totu feliulu de intrige. In fine emanamu din punctulu de vedere ca singurul» foru competente de a judecă pre cancelariumu de statu suntu delegatiunile, aceste au aprobatu inse politic’a sea esterna. In asluteliu de impregiurari suntemu multiumiti cu tienut’a contelui Beustu. Elu nu are nimicu d’a face cu incurcaturele Cislastaniei , positiunea sea si cerculu seu de activitate e chiaru presipsa in complanarea din 1867. Până se tiene fidelu si consecventu de aceea, corespunde legei sî intereseloro lui. Tocmai din causa ca trebuie sa aprobamu trenut'a lui că pre deplinu corecta, trebuie sa privimu in atacurile îndreptate contr’a lui nesumti’a de a transplantă rapsulu austriacu sî pre terenulu politicei esterne. O atare nesumtia, urmărită consecventu, nu va cutremură vise positiunea contelui Beust ci o va intari silului La serbarea punerei petrei fundamentale a ahonvediloru prodocu „Hon” sî „M. Újság“ articuli festivi. Ambe foile accentua, ca aru fi fostu dalorinti’a representantiei nationale a se ingriji de honvedi, e insa totusi imbucuratoriu ca prin sacrificiele unor’a s’a ajunsu uuu resultatu astă de frumosu in tempo astă de scurtu. Ultim’a epistola pastorale a primatelui principe da lui „Ellenor* ansa a face propunerea , sa se abroge Placelulu regiu, de care episcopii afara de aceea nu se intereséza, cu acest’a sa se suscepa insa si secularisatiunea bunuriloru bisericesci. il Cetimu in „Romanulu* , Averau a anunciă astadi româniloru o scrie din cele mai mari, cea mai mare ce se pote da unei națiuni de ginie latina. Acesta este mișcarea Franciei sî a Italiei, surorile nostre mai mari, catra o shantia panlatina. Nu este multu timpu inca de cându despotismulu sî ultr’a-montanismulu ce domină in regiunile poterei din Franci’a o desbinasera de puteric’a parte a gintei latine din peninsula Italica, mânuindu chiaru colinele Mentanei cu o lupta fratucida. Acea putere se derima prin greutatea coruptiunei ce insasi grămădise asupra si, natiunea francese plati amaro plecarea îndelungata a capului ei sub despotismu, inse indata ce o era de moralitate inlocui régimele imperiului, indata ce prin form’a republicana se stabili singurulu guvernu posibile in Franci’a, oferindu garantii de stabilitate, geniulu gintei latine desfasiara din nou aripele sele protectóre sî la strigatulu seu vechiuramu pre ministrulu de esterne alu Franciei d. de Rémusat, strabatendu muntele Denis sî ducendu cu sine sî in Italia voinii’a guvernului republicei si a natiunei întregi d’a pune că temelie a aperarei, a prosperitatiei si a gloriei gintei latine unirea siringa a tuturoru ramurilorusele. Iéta ce cetimu prin dinantele străine asupr’a primiloru pasi ai Franciei in acesta maretia sî salvatore idea : „Regele sosindu ori diminéti’a, 18 Septemvre, in Turinu, a primitu in audiatia particulara pre d. de Rémusat ce venise in orasiu de cu sér’a: „întrevederea a fostu fórle cordiale. sóne, „Astadi la bancelulu la care asista 800 por prestediutu de sindicatulu din Turin, d. de Rémusat a radicatu unu toastu pentru regele Victoru Emanuelu si a staruitu multu asupra aliantiei necesarie a gintei latine. „D. Visconti Venost’a ministrulu Italianu) a radicatu unu toastu pentru presiedintele republicei si pentru uniunea acestoru dóue popore. „Aceste dóue toaste au fostu forte multu aplaudate.“ „Unu alu doilea banchetu s'a datu, la care a asistam o mulțime de invitați. Primariulu din Turinu a radicatu unu toaste pentru regele Victoru Emanuelu. „D. de Rémusat a nretatu cele mai calduróse simtieminte de amida ale Franciei pentru Itali’a. „Noi suntemu toti de rasa latina, sî trebuie sa fimu toti uniti. Acest’a este adeveratolu momentu d’a ne aminti legaturele ce ne unescu. „Ministrulu francesu felicita apoi Itali’a sî pre regele seu. Eludice ca strabaterea muntelui Denis este unu drumu de pace sî de salute sî aduce aminte ca Turinulu este leganulu renascerei Italiei. In numele republicei francese, elu bea pentru independinti’a tuturoru popóreloru sî pentru libertate. (Aplause frenetice), cese, D. Viscontinea pentru salutea republici franpentru miniștrii Franciei, pentru amicia ei, pentru pace, pentru progresulu sî prosperitatea generale.* Cestiunea principala dice „Tr. Carp.* care preocupa mai tata pre3’a străină, este aceea relativa la negotierile vamali ale Elsatiei—Lorenei sî 18 evacuarea celoru siese departamente francese cari formeza a dou’a zona de ocupatiune. Franci'a sî iéra si Franci’a ! In totu deun’a sî pretutindeni nu este vorb’a decatu de Franci’a ; tóte celelalte, ori câtu de interesante sî de vitali, romanu cu totulu secundarie. Bata ostile germane, nenumerate că nisipulu mârei, pre eroii Franciei ; darime-i monumentele ; sogă-i tóte miliardele până la ultimulu dinariu ; dissimuleze d. principe de Bismarck ori câtu aru voi dispresiu pentru Franci’a, Franci’a va fi totu națiunea mare, ea va renasce totudeun’a cu Pironicele chiaru din cenușia, si fiacare mișcare a ei, oricâtu de neînsemnata, va fi o sguduitura pentru lumea intrega, luamu Sa luaimu jurnalele de presto totu globula , la organele de publicitate germane, sî chiaru cele mai oficiose, espressiunile cele mai fidele ale dlui de Bismarck, sî ne vomu convinge ca Franci’a bătută, Franci’a umilita, este totu ce preocupa jurnalistic’a lumei întregi sî in speciale pro ediourile cele mai intime ale guvernamentalul germ..nu. Pentru ce pre conquerantulu, trufasiulu sî fericitulu conquerantu, sa fia atâtu de preocupatu sî de ingrijatu pentru acei’a pre cari î-a bătutu, i-a invinsu, i-a maltratatu, i-a despoiata, cum n'avemu exemplu până astadi in istori’a moderna ? Tempulu va deslega acésta enigma singularia, sî, după velocitatea vremiloru in cari trăim», speramu a nu avea nevoia de prea multa pasienka. „Independinta Belgica*, in numerulu sau dela 24 curente, ne spune ca „dificultățile ce impedecau mersulu negocieriloru privitóre la nou’a conventiune vamala franco-germana, nu s’au aplanatu inca , a ajunsu insa a se crede, atâtu de câtva passimisti câtu si de câtva optimisti, ca o solutiune eminenta nu aru fi cu neputiutia. După pessimistii, d. d’Arnim, ministru Germaniei, aru fi pusu dlui Thiers unu feliu de ultimatum, in urmarea carui’a, sî după unu scurtu intervalu, guvernulu germana ’si va retrage propuneciln, insar‘n ac.Hsi.n pupi» po fir. »"m.i unu midi locu destinatu a permite d-lui Thiers de a trece preste conditiunile ce i s’au impusu da câtra adunarea nationala.* Unu corespundinte alu aceluiași jurnalu mai comunica ca plenipotentiarii aru fi ajunsu la o completa intrelegere si ca prin urmare ratificarea conventiunei se póte privi chiaru de pre acum că asecurata. De alta parte, scimti ca in casulu condui va fi cu neputintia d-lui Thiers de a obtiene, cu conditiuni acceptabili, grabnic’o evacuare a zonei a dou’a de ocupatiune, totuși o va potea reclamă, intr’unu intervalu forte scurtu, in virtutea tractatului de la Frankfurtu. Pentru acestu sfersitu d. Thiers a incheiatu unu tractatu cu cele mai mari casse de creditu cari voru pune la dispositiunea sea fondurile necesarie pentru plat’a celui de alu patrulea jumetate de miliardu din indemnitatea de resbelu. Amu avuta ocasiunea sa probama in mai multe renduri ca spiritul bonaparlistu este adencu inradacinata in Franci’a, mai cu sema in populatiunea agricola. Cu tota persecutiunea esecutivei, cu tóte calumniele socialistiloru comunisti sî ale organeloru loru de publicitate, in numeru de mai multu de trei dieci numai in Franci’a, spiritulu bonapartistu, devenitu unu ideale, ia proportiuni eminente pre fia care dî. I’si dau mari silintie organele vrasmasie ale acestui ideale, pentru a-i dă o turnura cu totulu alta de cea naturala, pentru a incrimina pre Imperatorele Napoleonu de instigatori sî de intrigantu alu unoru manopere ascunse : „tempulu insa nu este departe, — asecură organele adeveratu democratice sî adeveratu de ordine, — cându națiunea francosa, că unu singuru omu, va stigmatisă de usurpatori pre toti acei’a cari s’au succese dela alungarea regintiei imperiali sî până astadi.* Ca sa durau o idea de exasperarea jurnal?— loru antibonapartiste, sa punemu sub ochii lertori— lor» nostrii unu pasagiu din jurnalulu „Independenti'a Belgica*, vrasmasiulu celu mai declaratu alu Imperialismului, relativa la mișcările actuali : „Manoperele bonapartiste — dice „Independinti’a Belgica* — despre cari corespondentii nostri din Parisu ne intretiem de câtu-va tempu, au devenitu preocuparea continua a organeloru liberali