Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)

1871-10-28 / nr. 86

Telegrafulu esc de done ori pre septe­­­mana: Duminec’a si Joî’a. —• Prenume­ J rațiunea se face in Sabiiu la espeditural foiei pre afara la c. r. poște cu bani* gat’a prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretinsu prenumeratiunei pen­­tru Sabiiu este pre anii 7 fl. v. a. ear pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen­tabiiu, in 28 Octomvre (9 Nov.) 1871. . tru celelalte parti ale Transilvanie si pentru­­ provinciele din Monarchia pre anu anu 8 ti, i séra pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru­­­­ princ. si tieri streine pre anu 12 '/a anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intSi’a i óra cu 7 cr. sirulu, pentru a dou­a ore cu [ 5 '­, cr. si pentru­ a trei’a reputire cu 3 ■ cr. v. a. X? 86. A M­l A­XIX. •­­ . "­ i ’• * Nr. paroch. 30. 1871. Provocare. On. p. I. părinți de religiunea gr. or., cari au fi­ce la ori-ce scala, fia publica, fia privata, séu si monastirésca in Sabiiu, suntu pofi­d prin acést’a, ca se binevoiésca a arela la subscrisulu Oficiu paro­­chiale (Stral’a Macelariloru nr. 98.) numele si locu­­inic’a fiiceloru sele, precum si stal’a, carea o cerceleza acelea, ca ast­felu Oficiulu parochiale se se póta îngriji pnntru crescerea si cultivarea loru in inve­­­ tialur’a creslinésca. Sabiiu in 14 Oetobre 1871. Oficiulu parochiale gr. or. din cetatea Sabiiului. Este greu a face politica romanésca ? Întrebarea acest’a ni se imbiia acum mai multu ca ori­cându alta data, ni se imbiia pentru aceea, pentru ca se afla omeni, cari nu-si dau ailinlia a distinge intre lucruri, si omeni cari aici sc­ sl aru pole distinge, dara le vine mai bine ca sa amestece lucrurile si sa le confunde si din confusiune sa de­rive conclusiuni, cari suntu momentanu numai unor’a bune, preste toli iise tuturoru rele. Dela 1865 incece, nu odata, ni amu data noi silinti’a de a pune situatiunea nostra bine lămurită si bine distinsa înaintea publicului cetitoriu. Ma­­xim’a ce amu pote deduce din tőle câte amu dîsu până acum culminez» intru aceea, ca noi sa nu imi­­tân­u politica uimmui, ci sa­u flama noi înșine ce politica trebuie sa urmamiti, pentru ca sa ne asigu­­ramu esistinti’a nóstra natiunale. Natiunile suntu in Europ’a individualitati isto­rice cu drepturi neinstrainabile si istori­a nu arata cazuri destule despre apelurile sau denaturarea drep­­turilor­ loru. Apasarea sau denaturarea drepturiloru națiunii om insa suntu numai nisce stări esceptionali, cari întrerupă valorea drepturiloru numai pre tempulu cându națiunile slabescu din caus’a oboselei prove­nite din lupte contr’a unoru poteri relativii prea mari sau din obosél'a framentariloru loru proprii prove­nite din stricarea moravuriloru unei pârli însem­nate sau a totalitâtiei unei națiu­ni s. a. m. d Tratatele de la 1815 după finirea resbeleloru celoru mari începute dela 1789 au produsu ecuili­­brulu europénu »lu sântei aliantie, sub carele gemea continentulu Europei întregi. Sub greutatea acestui ecuilibru au fosta apasate sau suspense drepturile unoru națiuni prin restringerea exercitiului loru, ale altor națiuni inse si prin divisiunea (duraburirea) lor in fragmente, spre a nu-si putu vede de -afa­cerile loru chiaru si mai restrinse cu totalitati, conformu trebuintieloru tierei loru. Dintre cele dintâiu aducemu d. e. pre Franci’a si dintre cele din urma pre­ Itali’a si Germani­ a. Pia­care din aceste nationi inse au l­u­c­r­a­t­u cu tota energi’a asta incâtu inditoriulu acestei po­litice, reposatulu principe Meternich, odinióra cea mai mare autoritate intre diplomați, a traitu sa réda cadiendu unulu după altulu murii edificiului politicei sele si d. e. „noțiunea geografica“ a Italiei deve­nind» o realitate. Scopulu natiuniloru inse nu trebuie sa nu póte sa fia numai arondarea unoru staturi, si drepturile loru, candu reintra in viatia, nu cauta numai la scopulu acest­a. Scopulu natiuniloru si ale drep­turiloru loru trebuie sa caute armoni’a cea binefa­­catóre in societatea omenesca, prin carea sa se ajute imprumutatu spre asi castiga mijlocele de cul­tura, in carea are a se cuprinde starea cea buna materiale si intelectuale. De unde urmeza, ca si acolo, unde națiunile locuesco amestecate, ele potu, da sunt o datorie sa urmarésca acestu scopu. — In imperiala nostro celu cu diverse nnsiuni si cu deosebire in partea aceea, in carea ne aflamu noi românii in numere însemnatii, domnesce astadi unu sistemu publicu, pre care­ lu vedemu condam­­natu de atâtea parti. Sistemului acestuia i se ascrie apasarea sau denaturarea drepturiloru sî a natiunei nóstre. Amu trebui unu tratatu deosebitu ca sa ajun­­gemu la convingerea ca numai din acesta sistemu resulta acesta fatalitate daunaciósa pentru o na­țiune si nu dara din aplicarea cea greșita a siste­mului. Ori­care va fi izvorulu'nedreptatirei nóstre se nasce pentru noi datori’a de a delatura prin midiló ce legali apasementulu asupr’a drepturiloru nóstre, fia prin staruintia la denaturarea sistemului, déca acést­a e vin’a reului in adeveru, fia prin staruintia la aplicarea cea drepta si buna a sistemului. In ori­ ce impregiu­­rare insa, fiindcă vorb­a este de drepturi nationale si de ajungerea la dobândirea loru, politic­a urmata din parte-ne pentru de a recâștigă valorea dreptu­riloru nóstre, chiame-se sistemele cum se vom­ chiamă, nu este decâtu natiunale si pentru români natiunale romanésca. De aci urmeza dara, cu noi, departe de a cre­de ca nu potemu face politica natiunale romanésca in impregiurarile in cari ne aflamu astadi, san­te­mi datori sa o faceimi odata in interesulu nostru si a dou­a ora in interesulu statului, pen­­tru ca in unu stătu poliglotu s’au compusu din națiuni varie, cum este alu nostru, aceea e si rațiu­nea esistintiei lui cea mai înalta , ca individualitățile politice din tren­ulu sa fia representate atâta acolo unde se făcu legile, câta si acolo unde se esecuta, se pune in lucrare legile. Prin acest­a legislatiu­­nea se va afla in pusetiunea de a nu face legi uni­laterali si poterea esecutiva va fi ferita de a pro­duce numai disarmonii si neplăceri intre cetatienii statului, pre cându trebuie sa producă numai ar­monia si complacere. Ni s’aru poté obiectă ca cei ce conducu sta­­tulu nu urmeza precum pretindemu ea urmeze si prin urmare politic­a natiunale nu pot­­u face. Înainte de tóte sa nu perdemu din v­edere,*ca si până cându noi caută a a ne face dat*, i a nó­stra câtva drepturile ne­are suntem­u natiunalisti buni, precum si pana cân­d u nu facemu datori'a ta­­tra statu suntemu cetatieni buni, sora guvernulu déca nu corespunde insuintteloru acestor’a intrebe-se, in­­terpeleze-se de membrii cei nedreptatiti ai unei na­țiuni si ai statului sî ei voru împlini șî prin acé­st­a o sânta dat nintia câtra națiunea si statulu loru. Până cându insa anii din membrii unei na­țiuni voru umbli numai prisindu vorba multa sî gula, cladindu munți de auru in aeru ; până cându voru înjură mereu in drepta sî in stâng’a pre acei ce voiescu sa faca ce­va si pre acei ce făcu pen­tru natiune si pentru statu ; si apoi deșteptându­-te ca ei mergu mâna in mâna cu adversarii tei (cum făcu­­ i. e. onii cu iubit­ a loru stânga dio diet’a Ungariei); până cându voru ace­au«pecto tolu ce ei cu­ ilustrele loru geniuri nu potu sa capete si voru cauta sa­­raga pre toti dupa sine in neconsecinttele cele mai mari , pre lângă tóte tipetele de nationalitate si alte vorbe frumóse, po­litica natiunale nu voru face , preste lotu nu voru face nici o politica , ci voru produce indignatiune si despretiu­mu toti omenii voitori de bine natiuni­loru, statului si omenimei si bucuria in inimicii a­­cestor’a. Even­em­inte politice. Unu evencm­entu de mare însemnătate nu anun* d­a soiiile cele mai neri dela Pest­a si Vien­a sî adleca schimbarea ministrului austro-ungurescu du esterne. Contele B­e­u­s­z , carele se duce a fi părintele dualismului s’a retrasu. In loculu seu­rre se vina contele Andrássy, fostulu ministru pressedinte alu Ungariei sî in alu cestui din vuna contele L­o­n­y­a­y. Respinaulu ministrului Andrassy la interpela­­tiunea lui Tisza si la alt­a cam de acel­a­si cu­prinșii din partea deputatului din steng’a estrem­a H­e­t f­y , este contr’a uniunei personale, careu nu are nici unu scopu sî este pre lângă starea prescnta a dreptului publicu din Austro Ungari­a, unic­a carea póte salva interesele Ungariei. Desbaterile parlamentului germano suntu toc­­m­a la bugetulu militariu. Din acele se vede ca victoriele raportate asupr’a Franciei nu asiera pre contribuitori de sarcinile unui bugetu onerosit. Lu­mea se intreba, ca dupa resultate asta strălucite si după asigurarea pacei prin tractate asia favorabili pentru Germani’a sî pre lângă aceea pre lângă o intielegere asta de buna cu Austro-Ungari­a, ce te­meri mai poiu­esiste pentru periclitarea pacei eu­ropene ? Sau cart­a cea noua a Europei mai are sa mai fia in curent la supusa unei revisiuni infri­­cosiale cu cea din 1871 ? Spre soiintia onor. publica. Conferinti’a privata intiunita in 4 Septemvre a. c. din o parte a barbatiloru, cari se aflau si atunci in Sabiiu, a gasitu cu­re»le, a esmite unu comitetu ad hoc de 7, pentru a cere dela iuteli— genti’a româna de prin tóte tienuturile opiniunile ei in privinti’a conduitei politice a natiunei transilvane in presentu si viitoriulu celu mai române d'a­­n­prope sî anume in privinti’a tienerei unei adunări nationale. Spre esecutarea celor» espuse mai susu, sub­­semnatulu comitetu s’a adresatu prin hiarl­i­ a sea dto. 20 Septemvre a. c. (publicata in tote diurna­­lele naționale) catva 120 inteligenți din diferite parti ale tierei, dela cari până inclusive 25 Octobre a. c. au intratu 21 respunsuri parte singulari, parte co­lective. După ce vise acesta micii nimeru de respun­­suri — facia cu mulțimea celoru intrebati — nu este nici cum de ajuns», spre a fi privit» de­spres­­siunea opiniunei generale la noi, mai vertosu cându si acest’a represinta di­verse păreri. Dupa ce lips’a de atâte respunsuri nu este nici cum constatarea necesitatiei de vre-o adunare nationala in tempulu presentu ; dela Dupa ce acestu comitetu n'are alte instrucțiuni adunarea carea l’au alesu, iéra elu nu-si póte aroga fie drepturi, cari trecu preste marginile modestei sele chiamuri . Comitetulu subsemnatuse ve­­diii silitu, a-si termină cu dio­­a de adi luc­urile sele sta se de­­c­lara de disolvatu. Fiindu ins' comitetulu de opiniune, ca SVel­u­ sa ticnemu la '­ontinuitate', nóstra de dreptu si ca nu potemu a parasi tem nulu ocupatu pana aci fara daun’a intereselor» nóstre politice nation»li, — opi­niune multa (? R) confirmata chiar» si in dilele recente prin press a nóstra nation»la­­—­­ Comitetulu ad hoc ’si esprime convingerea, ca numai „Comitetulu național» cen­tralii* *) alesu de conferinti’a nationala din Mercurea in 1868 aru fi chiamatu a lua lui­ *) Dara acest’a esista unde­va ? fl.

Next