Telegrafulu Romanu, 1872 (Anul 20, nr. 1-104)
1872-06-11 / nr. 47
186 lului cu Ungari’a se proclama pre lângă concursulu româniloru cu o mai mare si mai sigura unanimitate, decâtu s’a intemplatii, si se puté est plut fara tristele urmări, ce se simtimo până astadi. Al. XXI. Dara diet’a celoru trei națiuni sî patru confessioni recepte ale Ardelului, — cu tele ca intre propositiunile regesei ave sî cessiunea egalei îndreptățiri a româniloru, desconsiderându drept’a ast’a a loru cerere, decretară uniunea Ardelului fara concursulu naliunei române sî inca intr’unu modu, care din nou va tema cele mai vitali interese ale acesteia. Al. XXII. Pentru ca, pre cându art. I alu dietei din Clusiu din an. 1843 despre o parte primesce egalitatea de dreptu a tuturoru locuitoriloru ca si in Ungari’a, pre de alta parte sustiene institutiunea cea vechia de trei națiuni privilegiate pre teritoriulu Ardelului unificatu cu teritoriulu Ungariei. — Ce valore insa póte ave egalitatea de dreptu, libertatea personale falia cu națiunile politice, amu vediutu mai sosu condu amu aratatu ca, in ce chipu nobilulu séu cetatienulu liberu românu eră numai o paria politica fatia cu nobilii, sî concetatienii celoru trei națiuni politice. Séra cumca prin art. I ai diedietei din Clusiu din an. 1848 intr’adeveru s’au sustienutu acele trei națiuni politice se vede din mai multe urmări, sî anume in data sî din § 1 alu acelui articulu de lege, care in legătură cu §. 3. alu art. VII alu dietei din Pojana din an. 1847/8 conchlama in cas’a representantiloru a dietei comune din Ungari’a 73 de representanti nu ai locuitoriloru din Ardelu, ci ai celoru9 jurisdictiuni magiare, 5 secuie,sil sase, apoi ai orasieloru privilegiate ; féra in cas’a de suau numai pre fostii regalisti ai Ardelului, cari după sistema politica a acestei tieri n’au pututu fi alții, decâtu din simulu celoru trei națiuni politice sî patru confessiuni recepte. Unde suntu asia dara ehiamali de a participa la legislatiune sî românii ca atari ? ? Al. XXIII. Déca din analis’a art. I sî II alu dietei din Clusiu din an. 1848 nu s’aru pute castiga deplina convingere despre intentiunea legislation^ ardelene, apoi proiectulu de lege alu deputatiunei regnicolare esmise pre bas’at 2 alu art. I alu dietei din Clusiu pentru esecutarea legei de uniune nu mai póte lasa nici o umbra de indoiala, cum ca ea a vrutu si mai departe a reserva drepturile publico—politice pre teritoriulu Ardelului numai pentru cele trei națiuni politice de mai inainte, pentru ca desi acele proiecții in art. I. in locu de uniune propune total’s unificare a Ardelului cu Ungari’a, in art. 2 vre sa sustiena legea lectorate mestesiugita prin art. II alu dietei Clusiane in detrimentulu româniloru sî după unificarea Ardelului cu Ungari’a — prin art. II imparte justiti’a numai intre tabul’a regia a unguriloru sî secuiloru sî intre universitatea sasesca, — fara administratiunea publica intre jurisdictiunile unguresci, secuiesci si sasesci, cu acesu beneficiu ulteriore pentru națiunea sasesca, ca Corintele natiunei sasesci alega de insusi națiunea sasesca sa fia totu deodata sî membru alu consiliului de stata in Pest’a — apoi prin art. III limb’a magiara si sasésca se declara de oficiase sî asia mai încolo, precându de atari beneficie pentru români nici vorba. Al. XXIV. Cas’a representantiloru Ungariei in adres’a ei din 10 Augusta 1861, s’a adoperatu de a justifica condusele dietei din Clusiu din an. 1848 ei fatia cu românii, mai cu sema din acelu punctu de vedere ca acea dieta după constitutiunea Ardelului era legale ; ca la acea dieta a fostu e hiamali si au participatu si românii prin participarea nobililoru si locuitoriloru liberi români din Ardelu, ca după aceea ablegatii români aleși pre bas’a representantiei generale a poporului pentru dieta din Pest’a, prin participarea la acest’a au recunoscuta sî faptele complinite urmate in urm’a conduseloru dietei din Clusiu si asia mai incolo. Al. XXV. Nu este scopulu nostru act de a ne lasa in discussiune mai afunda asupra legalitatiei dietei din Clusiu si a conduselor ei din an. 1848. Dara dupa ce in esposisiunea istorica de mai susu amu aratam ca insusi citarea acteloru publice si a legiloru ardelene , ca natiunea româna, care odiniora ca atare era pertasia la legislatiunea tierei, cu nedreptulu a fost deschisa din aceea prin cele-lalte națiuni politice de acolo ; — ca tocmai pentru aceea națiunea româna fatia ca cele-lalte recepte pururea a purtatu procesu politico, care până asta di inca nu s’a desiegatu, ca după tenerea art. XI din an. 1791 a Transilvaniei „dietam ordinariam constituant— numai — status et ordines trium nationum totius Principatus representantes; ca la acea dieta numai acestea au fostu si chiamate ; ca nobilii si locuitorii liberi români, si de n’amu fi fostu, după cum amu aratatu, din privintie parte natiunale parte confessionale impedecati de a participă la drepturi publice — politice, — intre cari se numera si drepturi electorale, ei n’au putută representare românii, cu atâta mai putienu pre națiunea româna, intr’o dieta, unde acésta națiune nu era nici chiamata sî după nici o lege nici póte ave locu; —ca românii din adunarea loru din 3/15 Maiu 1843 au rugatu pre diet’a aceea a trium nationum de a primi si pre ei intre sine, si nu li s a ascultatu rugarea, in fine ca legea electorale statorita prin art. Ii alu dietei din Clusiu din an. 1848 o basata nu pre representanti'a poporului, ci pre sistem'a teritoriale a natiuniloru privilegiate, ca prin urmare vre-o câti-va deputați români, cari din intemplare au esUu din ani'a acelei legi electorale, nici decâtu n’au pututu representa pre națiunea româna cea nechemata sî nepermisa in dieta, ci ceiu multu numai pre alegatorii respectivului cercu electorale alu jurisdictiuniloru magiare, secuie sî sase — sî nicairi române, — apoi apriatu se vede ca , argumentele justificatóre ale adresei susu amintite sî ceiu putiemu fatia cu noi românii din Ardelu nu stau, sî ca condusele dietei Clusiane di'arudeca după tenerea legiloru ardelene suntu legale, dreptatea si ecuitatea precum sî intielepciunea politica li lipsesce cu totulu. Al. XXVI. De aceea nici nu era de lipsa de a mai justifica a posteriori o lege deja făcută acolo, unde populu lucrului e de a castiga prea impopulatiune asta de respectabile, precum e națiunea româna, pentru legatura ei mai strinsa de interesele statului ungara, mai cu sema prin micidece morali, precum e prin dreptate si ecuitate, cari suntu mai puternice decâtu paragrafele. Al. XXVII. Acésta necessitate spre laud’a casei representantiloru din Ungari’a dela an. 1861, trebuie sa constatamu ca ou recunoscut'o sî adres’a ei din 10 Aug. 1861, cându după ce recunosce, ca legte aduse, desi au multe scăderi, ele se potu indrepta, s au mai adaogatu sî urmatórele cuvinte : „Cu tóte acestea noi sci mu, cumca sentiementulu de nationalitate, care se desvolta totu mai tare, merita cuvenita atentiune, sî cumca acel’a nu se mai póte mesura cu mesur’a tempuriloru trecute sî a legiloru mai vechi. Noi nu voma uită nici aceea, cum ca locuitorii Ungariei, cari nu suntu de nationalitatea si limb’a magiara, suntu tocmai asta cetatieni ai Ungariei, si de aceea suntemu cu cea mai mare sinceritate gat’a, de a li asigura prin lege tóte acelea, ce cere in privinti ’a acest’a interesuiu loru si alu patriei întregua. — Sa vedemu acum in ce chipu a desiegatu mai târziu diet’a Ungariei promissiunea data ? Al. XXVIII. După ce prin intercessiunea barbatiloru de naționalitate magiara, cari dela au. 1860 1 până 1865 au statu in fruntea trebiloru ardelene, cu cancelari sî miniștri ai Majestatiei Sele regelui si Mare Principe alu Ardelului, si anume a Baronului Franciscu Kemény, care a midisocutit convocarea dietei ardelene prin rescripturu regie din 19 Sept. 1861, in a cărei propositiuni regie primulu locu ocupă „in articulatio nationales Romanae inter ceteras nationes receptas, apoi a contelui Franciscu Nadasdy, care a midisociti convenirea dietei din Sabnia dela an. 1863/1, in care se inarticula națiunea româna sî se regulă usuarea celoru trei limbi a patriei si pre basm a egalei indreptatiri nationale se instituira tóte oficiele publice, apoi se compila si o lege electorale drepta, ce multi amin pre toti locuitorii tierei, in fine a contelui Franciscu Kaller, care a midilociti convocarea dietei ardelene din Clus iu pre 19 Novembre 1865, in care românii folosindu-se de limba a loru au pretinsa respectarea inarticularei deja complinite a națiunei române : după tote acestea apoi urmă rescriptulu regiu din 25 Dec. 1865, prin care ardeleniloru li se concepe de a trimite representanții sei, la dieta de încoronare din Pesta, «pre a se aduce la o deslegare multiamitare referințele de statu ale Ardelului fatia cu Ungaria, precum sî a tuturorui tierilor o tienalare de corón’a Ungariei fatia cu imperialu austriacu, *— conditionandu-se totodeodata definitiva anionei a Ardelului dela considerarea drepturilor speciale ale Ardelului si dela garantiele pretensiuniloru de dreptu ale diferiteloru nationalitati sî confessiuni, — féra până atunci sa se sustiena in vigore drepturile castigate. Al. XXIX. Desi modulu convocarei astei’a a dato româniloru Ardeleni destula causa de ingrijire pentru drepturile si viitoriulu loru, rescriptulu convocatoriu cuprindea in sine si asigurările odihnitóre. Ingrijirea nóstra se concentra mai cu semn la acea impregiurare, ca ardelenii se chiamara la diet’a de încoronare din Pest’a iéra si dopa art. II alu dietei Clusiane, din 1848. — acum dela dificultățile in contra acelui Abstragenda articula da lege aduse de noi mai susu din punctulu de vedere alu basei In pre sistem’a teritoriale aceloru trei națiuni privilegiate cu escluderea natiunei române — abstragendu si dela întrebarea, déca acea lege a fostu prevediuta cu tóte atributele unei legi, in intielesulu chiaru alu constitutiunei ardelene până atunci vigente , abstragendu sî dela acea dilema juridica, ca după ce prin art. I incheiându-se uniunea cu Ungari’a despre o parte dieta Ardelului nici nu mai era competente, fără representantii Ungariei, cu care sau unita, d’a mai aduce sî alte article de lege, sî cu atâta mai putiemu o lege electorale contraria principieloru legei electorale ungare basate pre representanti’a poporului, séra despre alta parte, după ce noulu stătu cu care s’a unitu Ardelulu are deja in legile sele si anume in art. V, VI si VII a dietei din Pest’a, din 1848, deplin’o provisiune sî pentru representarea Ardealului unitii ; — noi abstragendu dela tóte aceste sî alte asemenea consideratiuni : uu potemu totusi sa trecemti cu vederea aci acea impregiurare fórte momentósa, ca — după ce art. II alu dietei Clusiane din 1848 chiaru după tenerea lui a fostu adusu numai ad hoc pentru diet’a Ungariei convocata pre 2. Iuliu 1848, — elu nu mai pote avea valore legala si pentru alta dieta convocata după 17 ani, prin urmare intrebuinttarea acelui articlu de lege si pentru del’a de încoronare din 1865, noi trebuie sa o privimu de o octroire sî atunci, candu nu i s’aru fi mai adausu sî alte octroiri, precum e estinderea ei sî pentru teritoriele regimenteloru de granitia dela Nasaudu si Orlatu, cari nu se coprindeau in art. II din 1848. Déca asta data eră lipsa de o octroire apoi tocmai asta se pote octroi sî legea electorala din 1791 cu extinderea ei si presto foștii iobagi sî granicieri acum eliberați, sî tocmai asia sî legea electorale compilata ia dieta din Sabiiu . — séu déca vointi’a a fostu de a lega condamarea Ardeleniloru tocmai cu punctulu de vedere celu strensu ale legalitatiei din 1848, apoi mai simplu aru fi fosta aplicarea legei electorale din Ungari’a, care in art. V, VI si VII făcuse destula provisiune spre aceea si pentru teritoriulu ardeleanu. Al XXX. Dara cu tóte aceste scadiaminte al convocarei ardeleniloru la dieta de încoronare din Pest’a, românii ardeleni considerându-se pre sine in puterea legei de in articularea natiunei loru din an. 1863/4, care chiaru după tenerea rescriptului convocatoriu avè sa remâna in valóre, de națiune recepta sî egala indreptatita cu celelalte națiuni recepte ale Ardelului, pre lungi ulterior’a asceptare* ca si legea electorale pentru ardeleni se va îndreptă amestirutu principieloru legei electorale din Ungari’a, au alesu la diet’a din Pest’a sî ablegatii sei putieni, ce s-au pututu scóte după modalitatea art. II din 1848, au mersu la diet’a de incoronare din Pest’a, sî ce a ispravitu aci ? — Al. XXXI. Diet’a Ungariei a regulatu referintiele de statu intre tieriie sienalóze de corona Ungariei despre o parte, sî despre alt’o intre celelalte tieri ale Domonitoriului comunu, prin art. XII din a. 1867. Ablegatii români ardeleni n’au dificultatu aducerea acelei legi, pentru ca facea si in interesulu româniloru regularea trebiloru comune pre o leasa mai independente a dreptului de statu alu tierilor alienajare de corón’a Ungariei fatia cu celelalte tieri ale Domnitoriului comunu, considerându pertractările sî condusele încheiate in privinti'a acest’a de progresu alu constituționalismului si alu independiatiei de statu. Iéra deca românii au avutu vre-o dorintia speciala in privinti’a acést’a, apoi acesta se reducea numai la pretensiunea de a fi si ei intr'o proportiune câtu se pote mai ecuitabile considerați la participarea delegatiunilor desmitende pentru trebile comune ca nu pactulu dualismului sa dlegem-