Telegrafulu Romanu, 1872 (Anul 20, nr. 1-104)

1872-10-26 / nr. 86

Telegrafulu ese de done ori pre septe-t mana: Dum­nec’a si Joi’a. — Premime­ ] rațiunea se face in Sabiiu la espeditur’al foiei pre afara la c. r. poște cu bani 1 gata prin scrisori fran­ate, adresate catra­­ espeditura. Pretiusu prenumeratiunei pen­ 1­tiu Sabiiu este ]dre anu 7 fl. v. a. car 1 pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen­ / Sabiiu, in 26 Octomvre (7 Nov.) 1872, tru celelalte nării ale Transilvaniei, pentru provinc­ele din Monarchia pre anu anu 8 fl. iara pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru prunc. si tieri s­reine pre anu 12 */, anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru întâi’a ora cu 7 cr. siculu, pentru a dou­a ora cu 5 V. cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 '­, cr. v. a. Ms 86. ANLLU ,XX. Nr. M. 9493—1872. Publicatiune: In urm’a inaltei ordinatiuni a ministeriului de interne de datulu 19 Octomvre ». c. Nr. 32,233. s­e v­o­m­­ da dela prim’a Octomvre incependu, passaparte pentru străinătate, eschisivu numai din partea ministeriului r. ii d g. de interne, sî s’a suspendata asia dara obiceialu indali­alu pana acum de câtva juris- dicțiuni, in urm­a cârni’a antistiele jurisdictionale dara passaparte, din contra se sustiene până la alta dispositiune procedur’a de până acum, cu privintia la adeverintiele de passare ,date locuitoriloru din comunele confiniate din partea antiib­eloru locale sî revediute de câtra inspectorii cercuali. Ceea ce se aduce la cunoscinti’a publica cu provocarea, că petitorii de pas saparte pentru stră­inătate au a face pasi de tempuriu la diregatori’a locale competenta. Sabiiu, in 28 Octombre 1872, m­agistralulu scaun­anu sî cetatien­escu. Oare ce sa fia ? Ore ce sa fia, die redscloru­­­ca, pre cându se astepta din partea nationalitatiloru precumpani­­tóre ale Ardeiului, cu universitatea cea de curendu infiinttata in Clusiu, sa fia paritctica, a tuturoru po­­póreloru din tiéra, avendu magiarii di­ju un’a a loru propria in Pest’a — pre atunci acea universitate este iérasi numai eschisiru a d-loru magiari ? Ore ce sa fia, ca sî la acesta universitate, ca sî la cea din Pest’a, se denumi unu profesorii pen­tru limb­a si literatur’a româna, iarasi unu românu gr. catolicu, sî inca unu doctoru de teo­ogia, la­­sandu-se cei ortodocși*­ de­ sî barbati de specialitate la o parte ? Ore ce sa fia, ca amploiații români ortodocși, cei mai însemnați, de unu tempo vicóce, ca si după o sistema, se scota din oficiele loru, se pensionedia séu se demissionedia, pana sî unu secretariu de statu Ioanoviciu­­ pre cându alții, ia specie sî frații uniti, se inaintédia, se remune redia ? Óre ce sa fia, ca dela gimnisiulu ortodocșii români din Brasiovu, sî acelu micu sjutoriu de 4000 fl., aplacidatu de regimurile transitoriului, inca ce retragu ?**­ nici Őre ce sa fia, ca gimnasiului ort. din Bradu bagatelulu de 4000 fl. nu i se ierta, ci se aduse in strimtoairea de a se închide din acesta causa ? Ore ce sa fia, de „Gaz. Tr.“, acum sî incep­i iéra si atacurile asupr’a­celoru ortodocși cu uniții sî neunitii ?***­ Ore ce sa fia — ce sa fia — ce sa fia — câte si mai cute satia cu românii ortodocși ? ! Ore acesti’a nu­’su si ei fiii tierei, ca sî alții ? nu concergu sî ei cu sângele sî averea loru la ape­­rarea tierei si la tesaurulu si poverile statului, că si alții ? Pentru ce dara totu ei cei mai osenditi si astadi, in tempulu celu disu constituționali­ ? ! Ore totu parinsusi helotii altor’a sa remanemn noi, in patri’a nóstra de-opururea ? Ore n’a sositu tempulu, ca după atâtea câte le vedemu, sa cugetamu mai seriosu, sa ne cuno­­scemu mai bine posesiunea nóstra fatia cu noi insîne — falia cu ultramontanismulu,? care ne amenintia naționalitatea — sî fatia cu regimulu ? 1 Din l­er’a Bârsei Octomvre.*) Unii programa federatistica-clericala. La incepututu lunei Octomvre s’a asiediatu in o adunare a federalistiloru despre care amintiserâmu in unului din anii trecuti, unu programu care da espressiune dorintie’oru intime a adunarei in majo­ritatea sea decisiva clericale. Programari, care se dice ca s’au scrisu atunci, se imparta siesce de unu corespondinte alui ,,Grazer Tagerspr.“ sî trateza despre cestiunea dreptului de statu, nationale si scolaria. Programulu suna, cu privintia la cestiunea drep­tului de stătu . Representantii partitei austriece de dreptu de­­c­lara că principiu supremu alu nestiintieloru loru: recunoscerea sî aducerea la valore a dreptului in tóte direcțiunile lui, cu deosebire in privinti’a bise­­ricesca, dinastica, a statului sî nationale. Ei intre­­vinu asia dara : I. Pentru sustienerea monarchiei un’a sî ne­despărțită sub stramosiasc’a si prea inalt’a casa dom­­nilore, pre bas’a Smctiunei Pragmatice din anulu 1713. II. Pentru sustienerea autonomiei indreptasirei proprie istorice a tuturoru re­si­gate­loru,­lieriloru singuratice a imperiului, si III. in deavoltare organica a ambelam ace­­storo facte pentru recrearea unei constitu­­tiuni provinciale si imperiale pre casa crestina. Spre ajungerea la acesta a­lienta ei tiem­ de necesariu recunoscerea si esecutarea urmatorc tarii principie : 1. Dreptulu tierei nu se póte modifica altu-cum, decâtu de dieta cu consemtirea monarh­ului. 2. Conlucrare­, in legislativa in afaceri, ce se recunoscu de comune, compete unei adunări de deputați a tuturora d­i­e­t­e­l o­v­u. 3. Legislativ­a despre tóte cele­lalte afaceri compete singura numai dietei. Resulta cu privintia Ia atari afaceri vre-o ne­cessitate de inttelegere intre tóte sau unele fieri, o atare inttelegere sa se pertracteze prin deputatiuni ale dietelor, pre lângă sustienerea autonomiei fia­­carei fieri. Administratiunea se preda unui ministeru, cu privintia la afacerile comune, a cărui cercu de acti­vitate inse nu se póte întinde presta marginele ace­­loru afaceri. Adm­inistratiunea tuturoru afaceriloru nedec­ia­­rate de comune se va ingriji p in unu regimu alu tierei representalu in consiliulu coronei. Ministrulu c­respundietoriu pentru administra­rea afaceriloru comune adunarei deputatiloru, regi­mulu tierei inse c­respund ietoriu pentru administra­rea afaceriloru necomune dietei. 5. Positiunea fia­cărei tieri fatia cu mon­tc­­ulu sî cele­lalte regate si tieri se va regulă prin o lege fundamentale aducenda de diete sî corona pre bas’a acesteiu principio. 6. Sa se introducă o norma drepta de alegere, cu estinderea dreptului politicu de alegere sî inles­­nirea posibile de a o potea eserciu. Cu midilóce­apte si necesarie pentru esecu­­tarea principieloru de susu ei de chiara : 1. Satirea câtu se póte a intielegerei loru până in cele mai inferióre clase ale poporului prin presa sî reuniuni 2. Receperea resp. continuarea opositiunei pas­sive contr­a constitutiunei de Decemvre prin netri­­miterea de deputati in senatulu imperialii si dele­­gatiunile lui, eventuala in dieta. 3. Spriginirea energica a unui regimu, care ne­­soiesce spre o impacare pre bas’a susu diseloru principie, prin cuventa, scriere sî fapta i­ si afara de dieta. Cu privintia la cestiunea nationale se pretinde „îndreptățire egale completa“, cu privintia la ce­­stionea scolaria, ca sa se puna in mân’a dieteloru intreg’a legislations scolaria, ca scólele poporale sa se organiseze neconditionata cofessionala sî ca bi­­seric’a sa aiba infiuintia neștirbita asupr’a organi­­satiunei sî conducem scolarie. Sil’a sî conlributiune scolaria se respiogu ne­condiționata. In fine se plari alegerea unui directorin de trei pentru conducerea partitei. *) Sî cei gr. cat. Red. **) Câtu pentru gimnasiulu din Brasiovu sa speramu ca ajutoriulu se va da iérasi. R. f. ***) Ca sa fimu drepți trebuie sa observamu, ca in unu articulu din urma in „Gazeta“ vedemu ca se făcu u­atiei imputările cele mai grele, imputările romu vedé la urma. Déca suntu seriése R. *) La repetate ruguri publicarâmu acestu scurtu articulu, la care noi ne-amu permite a observa barse­niloru sî tuturoru româniloru, ca până nu ne vomu pune sa facemu studiu din căușele nóstre nu :­î le voznu sei nici baremu apara, asta dara stud­iu seriosu. Opiniunea istoriografului Palaschi des­­pre Rassi’a sî Slavi. Amu fosta amintita in unulti din anii precedenți,­­ca epilogulu istoriografului Palaschi la oper’a sea intitulata „KadhosL“ formeza obiectulu discussiuni­­loru tuturoru organeloru de publicitate din Ostrun­­gari’a. Cu acea ocasiune ne-amu registra, in pucine cuvinte, părerea mărginită a în­căruatului is­toriografa numai cu privire la nemți sî unguri, astadi in se venimu a înregistra părerile ce densul a dezvolta in epilogulu operei sele sî cu privire la Russi’a sî Slavi. Paraschi zice, ca este cu nepotintia ca sa se formeze vre-odata o monarchia russesca universala, sî nu acestu respectu se espectoreza astu­feliu :­­ „Ea biem­ ca este nou castigu însemnata ca nu mai ama nici unu motivu, d’a me teme pre viitoriu de o mo­narchia russésca universale. Cine ia in considera­­tiune si precumpanesce conditiunile, sub cari s­ara pote realisti o asemen­a monarchia, acel­a nu numai ca nu se va mira, dara nici mie du-mi va lua io nume de zeu, déca eu amu vediutu si vedu inca in o asenenea monarchia „unu zeu neesprimabilu 41. .,o calamitate fara margini sî mesura.“ Tóte poporele s’aru opune acelei monarchii — sî s’aru opune până la ultim’a picătură de sânge, până la ultimulu de— nariu. — Deci ce alta aru insemna eu, déca nu sugi marea silnica, subjugarea sî deplin’a incatu— s­ are a intregei Europe civilisate, suprimerea sî inadnsirea tuturoru cugeteloru sî insuiuiteloru liberale sî nobile ale genului omenescu. . . — Rusii cei culți — sî numerulu loru nu este neînsemnata — nu numai ca nu dorescu a estinde confiniele impe­riului loru spre vesta, ci ei aru consideră de ne­norocire o asemene estindere, chiaru sî in casulu cându Russi’a s’aru vedé nevoita din ori sî ce causa, a face acest’a­­ sî nu numai din motivulu, ca întin­derea de astadi a imperiului russescu e asta de mare, incâtu, ori­ ce lărgire ulterióra aru inmulti dificul­tățile adminstrative, ci si din impregiurarea, ca in­corporarea de elemente nationale străine aru alteră caracterulu istoriei russesci. Consemliementulu na­turalii sî simpati’a ce Russi’a se manifesta facia ca conreligionarii sî consângenii sei din Turci’a si Au­­stri’ se esplica falsu prin poft­a de cucerire sî dom­­nire. Rusii colii­aru considera cucerirea Constanti­­nianei sî anecsarea ei la Russi’a de o adeverata calamitate, de­ore­ce singur’a idea d’a asimila acésta cetate cu imperiulu russescu aru fi o nebunia ; sî apoi a imparti imperiulu in dóue parti, acést'a nu a póte dori nici tiaralu, nici alta patriota intieleptu­sî cu minte sanelósa. Totu ce politicii ruși poftesca dela Europ’a este, d'a nu intempină la confiniele vg** stice sfaturi prea puternice, loru inimice.“ .Jk

Next