Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)
1873-07-22 / nr. 59
ee Impínescu. — Dîau este „Ceriolu sî pamentala Yoru trece, iéra cuvintele, ier a legile mele nu vor trece, ci ce vom împlini. Curgeți, curgeți dara lacremi dela Tiss’a până la marea Négra, pentru Sfagun’a, precum a ti cursu pentru Napoleonu III sî pentru Alecsandru celu mare alu româniloru!!! In ori ce parte a globului mare unu românu mare, lacremile curgu in ori-ce locu !! ! Curgu câci este multa viétia in românu ; caci cându in corpu este multa viétia, corpulu suiere greu, corpulu simte crancen’a durere la pierderea unui membru alu lui! ! 1 Tóte legile ómeniloru, tóte doctrinele ómenilor, tóte teoriile machiaveliste sî jesustice ne insiéla, numai natur’a mama nu ne insiéla. „Curgeți dara lacremi, curgeți dela Tiss’a până la marea Negra, câci pedestalulu catapetesmii bisericei române de preste Carpati, sî ale columnei românismului, Baronu Andreiu Sgun’a a trecutu la eternitate.“ „Auror’a Craiovei.* In nr. 54 ala „Albinei* gasim a una estrasa din cele ce s’a aflatu cu cale a se publica despre siedinttele consistoriulor metropolitanu, preste care estrasa amu fi trecutu cu vederea, déca nu se atingea intr’ensulu consistoriulu archidiecesanu. I se imputa consistoriului archidiecesanu ca n’a datu raportele cerute de consistoriulu metropolitanu in cele trei dile ale siediniceloru. — Fiindu ca s'a adusu lucrulu in publicu suntemu siliti a atinge si noi câtu se pote mai pre scurtui spre a lu lamuri după starea lui cea faptica. Consistoriulu archidiecesanu nu din lene, nici din reintentia n’a implinitu dorinti’a consistoriului metropolitana, recutus a majoritatiei acestui’a, ci pentru ca n’a vrutu sa treca preste competinti’a sea prescrisa de statutulu organicu. Suntemu de acea firma sperantia, ca consistoriulu archidiecesanu, déca n’a datu, va da consistoriului metropolitanu o lămurire fundata pre statutu si explicata incâtu sa nu mai remâna nimenea din consistoriulu metropolitanu la indoiala, ca pre care parte se afia, ca sa ne folosimu de espressiunile „Albinei“, „lucru mai ciudatu.“ Fiindu ca vorbimu despre consistoriulu metropolitanu avemu sa facemu cunoscuta cetitoriloru, ca ce amu prozaisu mai pre largu in materi’a acést’a in Nr. 56 amu suprimatu din caus’a lipsei de spaciu, dara toto-odata si propter bonum pacis, pre care, după cum ni se scrie din Sa Iisce , l’a boatu pre cine, polemu dice a trei’a di după..... forte tare in desiertu I Diurnalete unguresci scria acum mai de o septamâna despre unu evenementu care trebuie sa fia apretiuitu de ori care patriotu, de ori-ce românu. Evenementulu acest’a a fosta escursiunea juriului internationale dela espusetiunea universale din Vien’a, la Fest’a. In 27 Iuliu n. s’a încoronatu escursiunea acest’a, cu unu banchetu datu in curtea cea acoperita cu sticla a Hotelului „Hungária“, la care banchetii s’au radicatu toaste in limba magiara, francese, spaniola, italiana, nemtiesca si japonese. Din tóte se vede ca lumea a pretiuesce resultatele si după aceste se orienteza si simpathiele. O purtare solidaria si inttelepta a magiarilor, ori cate arudice cineva, a smulsa pre Ungari’a din absolutismulu si centralismulu germanistica sî i-a datu aventuru recunoscutu de Europ’a. Baremu acum de amu in— vetiâ sî noi minte incâtu sa nu mai credemu ca daca noi ne vomu retrage intr’unu unghia va veni lumea după noi cu pelari’a in mâna si cu lacremi In ochi sa ne poftesca a ne pune in frunte la mesia civilisatiunei ; sa nu credemu ca daca vomu striga noi continuu ca ceea ce făcu ungurii suntu mofturi va sî fi asta. Baremu acum sa vedemu si sa inttelegemu ca nu multimea numerica este absoluta vitalitatea unui poporu ci energia, si activitatea pre care o desvalta. Este tempulu, sî exemple avemu destule, din cari sa putemu invetia, ca noi trebuie cu seriositate sa facemu si sa incetamu odata cu vorbele góle, caci cine face acel’a face ceva si cine face ceva se respecteza de lume. Siahulu Persiei Nassr-ed-Din, dapnee a visitatu Russi’a, Germani’a, Angli’a, Franci’a, Elveti’a, Italia, dela 28 Iuliu n. se afla in Austro- Ungari’a. Din Nord-Vestulu Transilvaniei. Ceva despre alegerea fitoriului Metropolit u gr. or. Gherl’a 14/26 Iuliu. Nu este lucru de miralu, déca mai tóte foile din patria sî chiaru si cele vienese se ocupa in unii articuli cu afacerea despre alegerea fistoriului Metropolitu gr. or. a carui’a scaunu a devenitu vacantu prin mortea nemuritoriului Archiereu Siagun’a, — caci acest’a in edeveru este o cestiune pre momentuósa, a cărei resolvire fericita trebuie sa interese die nu numai pre totu fiiulu bisericei respective, ci pre totu românolu adeveratu sî pre totu patriorulu bine simtitoriu. Trebuie sa se mire inse omulu, cându celesce prin unele lui nisce idei retacite, prin cari se vedesce séu o intentiune de mistificare a adeverului, sau o necunoscere de lucruru, de care unii ocupându-se aru voi póte sa deie direcțiuni. A designa de urmatoriu pre scaunulu metropolitanu greco-orient. pre unu Episcopu grec. cat. — precum făcută N. Tem Z. , Pest. L. P. Napló, sî Msgy. Polg. cu Eppulu gr. cat. din Lugosin — este o ignorantia, de care aru trebui sa rostesca fati’a autorilor a acestei idei. Numai puneri gresita sî întunecata este idei’a despre lucrulu din cestiune a acelor’a, cari insira si compunu liste întregi de nume a barbatiloru laici ca totu atâti’a candidati de metropolis. In adeveru mare ridiculositate ! Dara, abstragendu dela altele, ore nu se afla intre preoțime barbati încărunțiți nu nemai pre terenuru politico-nationale, ci sî preferințe pre celu bisericescu ? Acésta este essenti’a lucrului. Noi nu avemu sa alegemu unu ampioiatu alu statului, ca sa cercamu numai după însușirile lui ca atare, ci avemu sa alegemu pre celu dintâiu dignitariu bisericescu, unde se receru si alte calități, care le pretindu legile bisericesci. A alegemu de Metropolitu, daru si de preotu I preutiu laicu, este in contr’a canoneloru bisericei gr. or., este in contr’a decisiunei espresse din statutulu organicu. A alege de Metropolis pre unu laicu se opresce intre altele prin can. 17 sinod. I., can. 12 Lard., can. 10 Sard. — Iéra statutulu organica in punct. 15 despre alegerea Metropolitului dice, ca déca celu alesu de Metropolis este Arohiereu, se introduce indata in scaunulu metropolitanu prin congresa, iéra cându s’aru alege Metropolitulu dintre presbiteri, atunci alesulu se supune examinarei canonice prin sinodulu episcopescu, si aflându-se vrednica se hirotonesce etc. Alu treilea casu nu este ! Aci nici amintire nu se face despre laicu. Nu se face pentru ca congresulu sî capulu congresului la compunerea acestui statutu au cunoscutu pre bine canonele bisericei nóstre, care nu iér la a alege de metropolis pre unu laicu. La casulu cându s’aru alege astfeliu urmarea aru fi ca sa se cerce dara, de este după canóne iertatu, ca lalculu alesu de metropolis sa póta fi hirotonita mai intâiu de preotu. In privinti’a acést’a Slatutulu Organicu dice in §. 13 despre candidații de preoția, ca trebuie „sa fiu teologi absoluți, apți pentru chiamarea invetiatorésca sî provediuui cu alestalulu consistoriului despre cualificatiunea loru de a îmbracă postulu preotiescu.* Acést’a aru fi prim’a fasa. Tocmai sî aci s’aru putea ivi prim’a dificultate, séu primulu impedimenta, ce aru face hirotonirea imposibile, sau o aru tragand-o unu tempu mai indelungatu, caci multe au de a dice aci specialminte canonele sinodali si apostolesci, pre care Eju pulu concerninle are sa le siena in evidintia si observe. Inse celu ce va sa devină Archieren trebuie sa se santiasca de ieromonarhu, trebuie sa fia din tagm’a monachale. Aci este alta dificultate; aci prescriu canonele alta cercare canonica deosebita sî mai stricta. Carnea Episcopulu are sa fia din tagm’a calugarésca, acest’a o legiuesce canonulu alu 12 sinod. VI., precum se desfasiara sî sa arata si in compend. de dreptulu canonicu de Siagun’an 153, unde după citarea canoneloru respective se face conclusiune si se dice: „si asia dela sinodulu ecumenicu alu Vi, care s’au tienutu l’a anulu 691 eppulu se alege din tagm’a calugarésca.* De aceea Metropolitii din Cesarea sî Chalchidonu in sinodulu locale, ce s’au tienutu la Constantinopole in an. 879 au disu locotienetoriului Papei Ioanu, ca „in biseric’a resariténa Eppu nu se face nimenea déca nu este din tagm’a calugarésca!“ Pidal. pag. 49.— Pentru de a puté fi primitu cineva in tagm’a monachale, cd apoi cu incetulu sî graduaum sa póta înainta la trepl’a metropolitana, eatu ce prescria canonele intre altele multe odeva, sa se esaminedie, déca suntu destule puteri spirituali pentru abducerea de sine si dela cele lumesci I can. 2 1. NI. Celu ce va sa se faca monahu are donovitiu a fi trei ani in ascultare sî cercetare sî pre tempulu acest’a a invetiá din viéti'a sânui—loru chiamarea monahale, precum sî tóte slujbele. Tempulu novitiului se póte scurta numai din dóue motive, sî adeca 1, cându novitiulu cade in vr’o boia grea, 2, cându novitiulu era cunoscutu de barbatu religiosu sî evlaviosu, can. 25 alu S. Niceforu, can. 5. I. NI. — Fara licenti ’a Epoului eparchiale uima nu se pólu inainta in tagm’a monachale can. 41 VI. Bata aci unu adeveru basatu pre legi positive sî ne resturnavere, falia cu acei’a, cari nu cunoscu starea lucrului, seu burfescu in adinsu, ca la gr. or. stâ lucrulu mai lacsu sî ca la reformați, ca noi nu cautamu fara insusiri politice sî lumesci la alegerea celui mai mare dignitariu eclesiasta cu sî mai inalta sacerdote in biseric’a lui Christosu ! Asia daraprobarea legei positive si a canoneloru bisericei nóstre unu laicu nu póte fi alesu de Metropolis, sî déca cura-va totusi aru deveni alesu, totu pre basea acelor’a i s’aru puté afld din partea Epoului concerninte sî a sinodului eppescu multe dificultăți sau chiaru impedimente, i se va pute si va trebui a i se prescrie unu tempu mai indelungatu de cercare, ca sa póta fi primau in tagm’a ieromonahhale, caci cu celu astfelui alesu de Metropolis nu are mai multu congresulu a dispune, ci Eppulu séu sinodulu eppescu chiaru după punct. 15 din Statutulu organicu. A remane inse Archidieces’a nóstra fara Archiereu sî Metropoli’a fara Metropolis in tempu celu putieru de 2—3 ani din vin’a nóstra, aru fi o datna nespusa si responsabilitatea aru cade asupr’a culpabililoru. Sa nu umblamu dara după fantasii si ilusiuni, ci sa avemu înaintea ochiloru legea sî canonele positive, sî asta sa nu ne impartimu, ci sa ne concentramu voiuti’a sî voturile in o persona, a carei hirotonire de Archiereu sa nu intempine nici o greutate, pre carea multiumita lui Odieu ca o avemu in sinulu si fruntea Archidiecesei nóstre, nn o persona, prin carea sa ne simtimu mangaiati si in urm’a perderei celei enorme, ce o avemu prin mortea prea bunului si iubitului nostru Metropolis Andreiu. Uuu iubitoriu de adeveru. Cinon mare, in dîu’a de sântnle Petru si Pavelu 1873. Motto: „Suum cuique.“ lex. LIII. 23. — 1865. (Urmare si fine.) O radia de bucuria ne lucesce inca in alari seriose impregiurari, caci amu auditu cu inaltulu ministeriu da culte si instrucțiunea publica, transpunendui-se recursulu nostru din lemn’n trecutu contra hotarirei oficiolatului scaunalu din partea ia, ministers de interne spre afacere competinte cu înaltului seu emisu din 7 Decembre 1872 Nr. 31,471 a dispusu in traducere cum suna : „Otarirea adusa in caus’a portionei canonice a bisericei gr. or. din Cincu-mare, se anulédia, si oficiolatulu scaunalu, din acelu temeiu ca § 23 alu art. de lege 53 din 1868 demands egal’a împărtășire a tuturora confessiuniloru locali; deare-ce mai departe biseric’a gr. or. s’a jeluitu si face esceptiune, ca nu s’a observatu egalitatea — si deore ce — contrariu nu se vede din actele substernnte, — se indetoresce a substerne unu conspectu specialu despre impartindele sjutórie la singuraticele confessiuni din cass’a alodiala locala sî totu-odata a face vidibila proportiunea singurateceloru confessiuni intre-olalta. — După acest’a pertractându-se caus’a din nou sa-si dea atâta biseric’a ev. câtu sî cea gr. or. despre acestea impregiurâri respunsurile loru si sa se preciseze in specialu pretensiunea celei din urma sî nu in fine sa se aduca o noua decisione.* Acestui inaltu emisa ministeriale până astadi nu s’a satisfacutu. — Caus’a nu o cunoscemu. Precum suntemu noi informați sasi noștri, cu cari purtamu tóte greutățile publice fratiesce, se lapta multu ca sa se decidă schimbulu făcuta in favorulu loru la ministeriulu interneloru, care póte nu are cunoscintia de pomenitulu emisu alu înaltului ministeriu de culte si instrucțiune publica, si tientescu a aduce pre acestea dóue ministerii a buna sema in conflictu, contradictiune si neconsecuintia, unu lucru, care noi amu voi a lu incungiuró de teropuriu si de aceea cu plecăciune culediumu a atrage