Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)
1873-10-14 / nr. 83
buie a se recunosce, ca acesta mandei lui B’zaine promite» multa. inceputu alti co Inse in acesta momentu era de mare valore, fiinda odata decisiunea a parast Metzulu a castiga mai bine tempu decâtu o bazilia. Destolu de tristu ca intr’unu momentu, dela care depinde sort’a Franciei in câte-va ore, s a negligata a se luă mesurile de precautiune cele mai elementari. Raportulu anunceza cele trei căi dela Metz spre Verdun , afara de aceste mai stelea la dispositiune calea ferata si telegrafulu ardeaneloru. Maresialulu dispune inse ca armata sa se scata in ostenela pre colinele platourilora dela Gravelotte, elu nu-si da celu putieri ostenela sa distrugă podurile dela Noveans. Responsabilitatea lancedimei acestei misari cade in sarcin’a maresialului, si in vmn se incerca sa o restórne asupra fiefului statului generalu. Ordinulu seu de plecare din 14 indica espresu numai o cale, pre cândui sloteau trei la dispositione. Aici precum si mai tardiu lotu atâta de deși lienea maresialulu pre siefulu statului seu generale Yarras sistemsticu ocupatu si lucra in detrimentulu intregei acțiuni numai lupa propri’a sea convicțiune. De ca saru fi distrusu podurile, nu saru fi vechiutu la 15 si lunii avansandu pana la Borny, si o bateria prussiana bombardandu cuartirulu generalu imperiale din Longueville, la 15 sloteau dejă trupele nostre lângă Rezonville fatia cu puterea principale a inimicului. Deja in acestu momentu se manifesta maresialulu, ca nu este de feliu decisu sa plece spre Verdun. Elu s'a esprimatu catva unu oficieru superioru, ca nu-i importa nimic’a sa iee cu deosulu unu podu de pantane, precum dorea impenitorele, caci nici gandesce sa tréca Meus’a sî déca aru fi avutu intensiunea sa merga la Verdon, pentru ce nu ordonalu generalul Frossard, care stelea in Beauzonville sa recunosca inimiculu, spre a sci câtu este de poternicu ? La 10 s’a vediutu, ce grea lupta avemu de sustienutu. Nu remasu nimic’a alfa, decâtu séu a tinde la respingere indarepta a prussianilorupre Mosel’a, sau a începe retragerea in direcțiunea nordica. Nici din un’a nici din all’a nu esista nici o urma in documentele puse in circulatiune de Bazaine. In depesi’a catra imperatore raporteza liniscita, ca voiesce sa se concentreze in Metz, si acolo sa se aprovisioneze, pentru ca in urma sa întreprindă mișcarea sea de retragere. Ce este are adeverata in acesta necessitate, se aprovisiona cu virtualii si maritime ? Raportulu intra aici in o cercetare severa, fiindu ca acestu momentu este decisiva pentru terminarea intregei campanii. Este dreptu ca maresialulu ave unu raportu forte neliniscitoriu a generalului Soleille, după care munitiunea aru fi epuisata in a treia parte sau pre jumătate, sî ca trebuie chiaru in acea nopte a se trimite la Metza se aduce noua munitiune. Maresialulu inse nu ave dreptate sa se dasedie numai pre acelu raportu, care era farutu intr'unu modu usioro si fara cercetare suficienta ; nici a patr’a parte din munitiune nu era inca epuisata ; armat’a avé inca o reserva de 80,500 împușcaturi de tunuri, féra arsenalulu din Metz pote, déca munitiunea eistenta nu era de ajunsa pentru espeditiunea catra Verdun, sa dee in câteva ore in tempulu nopții munitiune inca pentru 12,500 de împușcaturi. Infanteria de asemene era aprovisionata in complectu sî sbondenita in cartusie. In privrea proviantului lucrulu era in stare sî mai buna, si ii lipsea maresialului ori-ce pretesta ; trupele inca erau bine aprovisionate, pre tola calea până la Verdun luase generaluleiutemnantulu Wollf Iote urma stetea 600,000 mesurile, sî in fortoféli’a din ratiuni gat’a pentru armata. Aici era intendentulu de Preval, unu functionaru abia numitu provisoriu in funcțiunea de intendantu superiorii, care dedea maresialului pretestulu pentru atitudinea sea. Cum se póte astfel indice raportulu, explica acesta atitudine, decâtu prin decisiunea maresialului, a nu dă cursu cereriloru adresate lui a consui cu marsialu ? S’au arsu dóra, cându se hotarise intorcerea la Metz sî abandonarea positiuniloru dela Gravelote, numai putienu decâta 2.800000 de rațiuni, precum probedio unu protocolu oficiale, pentru ca se in pice in manile inimicului. Argumenmentele invocate de marsialu aru pot fi suficiente in impregiurari obicinuite ; ele inse nu puteau fi desigura in momente atătu de critice, caci tata silvnti’a consta in aceea, a nd intardin nici unu momentum de a trene deschise liniele nóstre de retragere 308 (Siedinli’a din 7 Octobre). Siedintia începe fatia cu unu auditoriu mai mic si orata decâtu ieri, la 12 ore 20 După ce maresialulu Bazaine fu introdusu, minute, întreba pressedintele, ducele d’Annale, acusatiunea si aperarea, daca nu am ave sa faca propuneri in privirea martoriloru absenti. Dlu Lachaud si reserva, sa cera citarea acelor’a, déca va fi in interesulu aperarei , si la o deosebita întrebare, déca nu cere citarea, doresce operatorulu citarea numai a generalului Soleille, a carui’a depunere este forte însemnata. Pres. trebuie deci provocata o constatare medicala despre starea generalului. D. Lachaud. Noi nu mergemu a tata de departe, o singura întrebare a generalului ne este suficienta, caci ne putemu basa pre parola lui de onore. Pres. Cercetarea medicala este pentru asemenea cazuri indicata de reglementu, prin urmare nu póte nimicu strică. Grefierulu Alia, continua cu cetirea raportului. Se inserana ca din mărturii citati din Alsaci’a- Lotharing’a s’a presentatu numai D. Trachard , după cum se dice din negligenti’a ministeriului de esterne, care nu s’a pusu in relatiune tempuriu cu guvernul germanu, nu s’a pututu inmana citatiunile, si D. Trachard s’a presentatu, fiindu ca a fosta invitata pre cale oficiósa. Câteva observări la progresulu nostru literariu. La 1iste , 3 Octomvre 1873. (Fine.) Precându astă de o parte ortografi’a de a stadi cu jargónele de neologisme inchidu porțile unui progresu mai espresu in privinti’a literaturei nóstre, sî punu stavila intre poporu sî inteligintia sî pre cându totu acestea punu deosebite pedeci invenamentului dela scólele rurali si ne tiene intr’o anarchia pre toti, se nasce întrebarea, ca are care aru fi medioculu, că sa ajungem» odata la nisce legi definitive in privinti’a ortografiei si a modului de scriere si tiparitu ? pentru ca vedemu cu temere, ca Academi’a de solintie din Bucuresci, — des’ a avutu de vre-o câte-va ori siedintie — nu ne au adusu inca până acolo, că sa avemu cela putieru o ortografia practica, cu succese favorabili. Nu voiu sa pledezu mai multu pentru reintroducerea sloveloruhirilice si sa sacrificu acum unu presentu sî unu viitoriu intregu pentru unu trecutu care nu ’nu mai putemu repară, o astfeliu de pledare aru fi fostu atunci’a la locu, cându amu delapsatu la 1862, in anarcia ortografiua sî trebuia sa o faca corifeii literaturei, atunci cându avè stricta datorintia de a veghia ca sa nu se faca salturu mortale, care s’a facutu, tienendu socoléla de acsiom’a ca si in progresulu literaturei s’ alumbei, nu se póte suferi salturi, cari sa nu fia considerate la ceea ce le a premersu loru. Voiu numai sa demustru, ca nu seradi a c singura de vina la patienulu progres», ce ’su vedemu intr’adeveru facendu-se la noi aici in literatura, nici lips’a de inclinatiune, ca sa potemu esi luminați, sî partea cea mai mare momentele indignate până aci porta vin’a la tóte acestea. Si că sa potemu in câtu-va sa delaturâmu aceste pedeci prin întrebarea sî cu mine o punu sî alții mai multi, ca n’aru fi óre la tempu, că sa ne cugetâmu asupra midilóceloru sî câiloru, prin care sî pre care amu poté cu nsi urintia sa ne scotemu acestu impasu si sa delaturamu conditiile ce l’au creatu ? Sum pre diplinu convinsu, ca fiacare româna literata sî inteligente, gandindu-se seriosu asupr’a astei cestiuni nu o va trece iute cu vederea ci va medită sî densulu la deslegarea ei sî nu va lua un nume de reu dorinti a generale, de a vede celu putieri din 10 in 10 ani adunandu-se literatii nostrii pre vre-o câte-va dile la unu locu, cari tienendu in evidentia regulata sî neîntrerupta pașii ce-’i făcu românii in sedinia si literatura, sa se consulte totu de odata si sa se întrebe, ca ce aru mai fi de facutu, ca pedecile, ce se ivescu, sa se delature. Dopa pareria mea putienu ponderósa, acesta adunare de inteligenti aru fi fórte usioru de efectuitu, déca premitu, ca congresele nóstre, si sinódele nóstre cu consistentele loru, in cari se afla instituite sî sectiuni pentru scala, aru fi cele mai chiemate de a primi insesi acesta însărcinare sî de a emite din simlu loruromissiuni, cari sa le subeterna elaborate erudite sî norme practice in privinti’a usturarei progresului in lituratura, solintia si invitiamento sî ca sa fia o deplina uniformitate si unitate sî aici, sa invite sî pre alti barbati aderinti celeialalte confessiuni sî eruditi iu trebile acestea. Ea sî ca mine si altii, adupu acésta cestiune la ivela din acelu motivu, pentru ca vietiuindu aci mai de doi ani curata numai sa medilocula poporului nostru, amu fostu nevoitu sa inghilezu cu acuratetia cursulu progresarei in literatura sî invetiamento sî tragendu din aceste observatiuni mai intóta diu a unu samariu, amu ajunsu la restristulu resultulu, ca înaintarea nóstra si progresulu nostru dela 1848 incepe puiendulu in proporția drépta cu înaintarea si averea literaria de dinainte de 1848, nu este astă mare, că cum ni-’lu inechipuimu vediendulu in aparintia si că sa ilustrez» resultatulu numai printr'unu esemplu, amu aflatu ca literații nostrii de astadi, mulți potieni, câți ii avemu, suntu partea cea mai mare discipui de ai dascaliloru nosstrii vechi înainte de 1848, pre cându tempulu celu de 25 de ani abia ne póte prasenta a 1/3 parte de barbati de calibrulu acest’a. Prin urmare, déca dela anulu 1823 incece sî până la anulu 1848 ni-a datu națiunea sub cunoscutele impregiurari de pre atunci 2/3 de barbati literati, iar’ dela 1848 incóce numai a 1/3 parte, este lucrulu visibile, ca noi nu numai n’amu progresatu, dara amu datu inderaptu. ’Mi va observa cineva la acést’a, ca ratecescu pentru ca inteliginti’a nóstra aru fi de 10 ani incace mai numerósa, ca inainte de 1848 ; e posibile sa fiu adeverata acésta observatiune sî e in câtu-va sî adeverata ; reflectezu inse numai la aceea, ca eu vorbescu si amu vorbitu aici de literati adeverati, cari potu sa arete opuri si lucruri pre câmpulu literaturei. Precându mesilescu a încheia rendurile despre acésta cestiune, a-si dori die redactoru, că sa se afle órc si cine sî sa ventileze acésta întrebare mai ca de amenuntulu si sa me sî combata in cele ce le-amu aretatu eu, caci póte in privinti’a multoru dîse de ale mele voiu fi gresita. Macsimu. S a b i i u , 18 Octomvre n. 1873. Afaceri scolastice sî multiumita publica I. In tiar’a Oltului, pameniu elasieu, cu mari reraiii soinite istorice, — loculu nascerei lui Negru Vodă, patria lui Georgiu Lazaru sî a lui Pumnulu, — de mai mulți ani se semna Pos’a de o scóla buna si organisata astfeliu : după cum cere spiritulu epocei in carea traimu, după cum ceru sciintiele pedagogice moderne ! Scóle bunicele erau iu tier’a Oltului, dara nici intr’unu numeru satisfacetoriu, nici intr’o stare sa póta ele presta macaru atâtu, câtu sa garantize unu progresu romanescu in sensulu celu mai adeveratu alu vorbei ! Aceste scóle — mai multu — mai putienu — erau scule satesci sî germanisatorie ! Mai erau situate totu cam cat la marginea districtului. Iéra in aceea localitate, carea formeza punctul de gravitatiune a 150,000 sî mai multu de români, nu era nici o scóla mai resarita. Tóte aceste scóle erau nisce luminitie, cari luciau palidu intr’unu intunerecu imensu. Radiele acesoru luminitie, desi erau binefacetórie, pre unde ajungeau, cu tóte acestea nu poteau strabate ele pretutindenea veîulu celu grosu sî negru, care încingea de secuii mintea românului olteanu. Desi se semna lips’a de o scala de modelu, de o scala mai înalta aci, totuși românii pareau sî păru sî adl inca amorțiți. Ochhi aveau sî nu vedeau, urechi aveau si nu audiau , caci intunereculu ii cuprinsese. Ei ajunseră prin lung’a servitute pana la o stare de abrutire sî de adormire a consciintiei loru natiunal. Ei, in scólele, cari le aveau, ori cum se cresceau, numai romanesce nu. Prin amar’a sclavia spiritulu loru, fiinti’a loru intrega atinsese acelu gradu potentialu, unde se dice, ca omulu ’si uita originea sea a seminției sele. Românii din tiara Oltului au ajunsu acelu grada de nabusiala atotu ce este omenescu, atotu ce este romanescu. Ei ajunseră in tempulu din urma a nu-si mai cunosce nici interesele loru cele mai vitali. Străinii, inimicii seculari ai natiunei române avusera grige de tempuriu, ca pre români pururea sa-i tiena desbinati. Că si pre aireai vedemu pre românii si in tier’a Oltului divisati mai intâiu ia dóue confessiuni. După modest’a mea părere mare reu e acest’a caci efectele acestei desbinari confessiunali intre fratii de unu sânge amaru le mai semtimu! Le-amu plătită scumpu si le vomu mai