Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)
1873-01-28 / nr. 8
Telegraful« ese de dóue ori pre septemana: Dumineca si Joia. — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espeditura foiei pre afara la c. r. poște cu bani gat’a prin scrisori francate, adresate cattra espeditura. Pretinsu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre auu 7 fl. v. a. ear pre o jumatate de anu 3 fl. 50. Pen Sabiiu, in 28 Ianuariu (9 Febr.) 1873. tru celelalte parti ale Transilvaniei, pentru provinciele din Monarchia pre anu anu 8 fl. iera pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. si tieri streine pre anu 12 anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intâia 1 ora cu 7 cr. siculu, pentru a doua ora cu 5 ’, cr. si pentru a treia repetire cu 3 Vt .cr. T. a. NTM 8 ANULI XXI. , si 1 . . . -1 I ■ Diet’a Ungariei. Ssedinti’a din 25 Ianuarie a rasei deputaților« 6 deschide pressedintele la 10 ore. Prefotoliele ministeriale erau : Szlavy, Tisza, Panier, Szende si Trefort. După resolvirea formalielor si altora neînsemnate, se trece la ordinea dîlei si se ia la desbatere raportulu comisiunei petitionarie despre peliiunile conftenute in a 10-a seria. In acest’a seria se afla si petitiunea alegatoriloru dela Hatiegu ca cas’a sa provoce pre deputatului. Macelariu a-si ascerde la presidiu protocolulu de alegere ; comissiunea petitionarie propune ca cas’a sa întrebe mai nainte de tóte pre ministrulu de interne ca facutu-s’au alegere de deputatu in Hatiegu, ceea ce cas’a sî primi. Dupa aceste urmeza la ordine continuarea desbaterei bugetului. Mai intâiu iá conte M. Longau cuventulu. Ein nu s’aroti anoncialu la cuventu déca ante-vorbitorii si cu deosebire deputatulu Ghyozy n’aru fi făcutu alusioni vorbitoriului ca ministru de financie. la activitatea totudeuna in vedere interesele statului. Elu a avutu Espuseele lui financiari au rectificată resultatulu finale anualu si realitatea aru fi intrecutu socotelile sete, deca legislativa nu aru fi votatu totudeuna mai multu decâtu a fostu preliminatu in proiectulu regimului. Nu voiesce a-si atribui siesi prea multe merite si recunosce ca si favorulu tempuriloru au contribuitu multu, inse cu tóte aceste e o fapta constatata ca financiele tierei au remasu de elu, cându s’a dusu la Vien’a, in o stare infloritóre. Erori s’au comisu, elu acest’a o recunosce si in partea sea asupra-si, inse unu omu nu póte nici candu predomnn situatiunea : preună, legislativ’a intrega a pecatuitu cu elu dimplu primesce raportulu cu basa pentru desbaterea speciala, ’si reserva inse de a propune unele momente de detailu la desbaterea speciale, cu ce siedinti'a acést’a se incheia. Szedinli’a din 27 Ianuarie o deschide pressedintele la 10 ore. Prefotoliere ministeriali erau : Szlávy , Tisza, Panier, Szende, Trefort, Wenkheim, Zichy, si Kerkapoly. Dupa resolvirea formalieloru obicinuite se făcu mai multe interpelatiuni de interes a particulariu si apoi deputatulu Alb. Apponyi presinta casei alu XI conspecta ala petitiuniloru pertractate de comitetulu respective Conspectulu se va imprime. Trecendu-se ia ordinea dîlei se continua desbaterea bugetului. In siedintia de astadi ia cuventulu la acestu obsectu numai ministrulu de financia Kerkapoly , din a cărui vorbire, primita de drept’o cu aplause vine, scotenin urmatórele : Ce se tiene de viitoriu nu numai ca e de lipsa o reforma de contributiune, ci o reforma radicale a economiei poporului. Tinerimea trebuie sa invetie si sa insuiasca a-si insusi inventiunile (avantagiele) temnului nou. Drumurile trebuiesc construite, fluviele regulate , trebuiescu clădite canale si industri’a sî comercialu desvoltate si promovate si asecurate prin incoporarea drumuriloru de fera cu România si Serbia. Ministrulu schitieza după aceea fasele anteprinderiloru de actiuni si după aceea trece la program’a singurateceloru miniștrii , cu ce siedinti’a se incheia. Zernesci 20 Ianuariu 1873. Domnule Redactoru In articolulu incepatoriu, publicatu in nr. 4 alu pretiuiturui nostru jurnalu „Telegrafulu Romanu“ din anulu cuvinte, sub titlu „Dom Romae deliberant Saguntum perii“ ai bnevoitu a aretâ ca după scirile dela tiora „omenii nostrii din comitate si-aru vinde pamenturile eredite dela străbuni, pre pretium bagatele, espropripiându-se astufel cu ei pre sine“ si in fine ai apelam la barbatii nostri mai inteligenti dela tiéra, s! p intre poporu, pentru ca de o parte „sa caute a impedeca acesta zeu“ fara de alta parte pentru ca „sa mediteze si sa arete, pre calea publicitatiei modurile potrivite pentru tatal’a vindecare a zeului acestui’a sociale.“ — Si până cânda alti barbati mai esperti decâtu mine vornesi in publicu cu observările loru, eu in interesulu acelei pârli a poporului nostru, care prin împrumutările la streini — ajunse a se espropia pre sine — me vedu indemnatu a-mi areta sî părerea mea, despre acele medilóce care aru poté contribui la delaturarea zeului. Poporulu tieramu in genere, fara deosebire de naționalitate, va sa dîca, atâta romanulu, câta sî magiurulu, sî sa sulu, in simplicitatea lui inca din vechime, s’a îndatinata a se multiumi cu pucinu, acum ca poporulu a mai inaintatu in cultura, sau inmultitu si pretensiunile seu cerintiele lui, iéra in urm’a acestor’a sî ingrijirea de o mai buna provisiune. La poporulu nostru româna, de sî mai pucinu pretensivu, inca s’au inmultitu cerintiele, decum erau odinióro, fara ca sa i se fi inmultitu in aceeasi proportiune si medilócele de câstigu, si asta, mai verlosu in casuri sî la eventualități neprevediute, că de escroplu, la casu de morbu, de morte, si alte nenorociri in familie, sau in casuri de nerodirea pamentului, — in lipsa a altoru ajutore, pentru acoperirea trebuintielorusele, — silita este a contractă împrumute unde se póte află, tocmai sî la evreii, cari storcii dela 80—100 procente, supunendu-se tuturoru conditiuniloru impuse de creditori — in totu casulu ruinatóre. Posetiunea acest’a a tieranului nostru a devenitu mai critica sî prin aceea, ca mai presto tolu, pre unde locuiesce poporulu nostru, a lipsitu cartile funduari, sî in urm’a acestor’a creditulu tieranului féra pre de alta parte, ca prin introducerea codicelui civilu austriacu, s’a gasitu zalogirea pamênturiloru pre anumitu terminu, de unuia sau mai mulți ani, atâtu de usuata in vechime, — prin care intr’atâtu se ajuta poporulu tieranu, incâtu ori la ce lipsa, eri nu vindea, ci numai zalogea pamcntulu seu pre o sumaarecare de bani, până cându su potu scote din zalogire elu séu eredii lui, — astadi zalogirea auést’a nu mai este recunoscuta de lege, sî fieranulu in casu de lipsa este silitu a-si vinde pamenturile tocmai si semănate, sî adese ori aprópe de secerisiu. Din acestea se in vede rédia, ca tieranulu in unele casuri estraordinare, este silitu a se folosi de bani străini, séra, déca vomu luá, ca elu voindu a-si duce economi’a sea mai raționala, amu trebui sa ven la din productele sî vitele sele, numai atunci, cându acestea suntu mai bine cautate sî nu in tóta vremea, cându are elu trebuinica de bani, spre a plati dările, sau alte datorii corinte, — atunci mitemu ca tieranulu inca sî afara de trebuie sa adeasuri estraordinare, — până sa-si póta formă elu unu cupilula siu alu seu, — are trebuinica de bani străini. Pre cându tieranulu românii, in asemenea imapregiurari, este silitu a se aruncă in braitele strainiloru cari fara mila sî prutiare — i impunu cele mai onerese sarcini, pre atunci tieranulu magiam sî lasu, in lipsele sele, afla ajutorele necessarie séu la capitaliști de ai sei, séu la cassele sele comunali, si bisericesci, séu la cassele sele de păstrare, séu la ori care alte institute de banca, creditu, economii, etc. preste totu cu procente moderate si cu condiț iuni favorabile, înlesnirea acesta de capitale, a radicalu mai alesă pre tieranulu sasu la starea lui cea buna, pentru ca elu in lipsele sele, nu numai n’a fostu nevoitu a împrumută capitale, ca procente nesuportavere că tiaranulu nostru, nu numai n’a fostu nevoitu a-si vende pamentulu cu pretiu, fara pretiu, ca ai nostri, dara nu e siiitu nici din productele nici din vitele sela a vinde decâtu numai atunci cândo le Yine pretiulu loru — ba si mai multu înlesnirea acést’a de capitale a desceptala pre cei mai multi fierani sasi la specule sî comercia si altele. — Déca aru fi fostu si tieranulu nostru asta de norocosu, sa pala află cu atâta înlesnire capitale, de ai nostri cu câtu aru fi elu astadi mai înaintatu ? căli fierani cari and spusu numai de ce-va capitale, — cu tata simplicitatea loru, — nu a înaintatu prin specule portate cu diligenți’« loru? de-sî póte portă bani străini cu 20—30 procente pre anu, sî câți da ai noștri am deveni speculanți buni, déca aru dispune de capitale ? De aceea, — precumu oricine voiesce scopulu, trebue sa voiasca mai intâiu miciilócele, •—astafeliu si cine voiesce si doresce mântuirea proprietatiei tieranului nostru, de vendiare la străini, si cine-voiesce aslfeliu,—nu numai a impedeca esproprierea tieraniloru, dara inca s’ a promova bonastarea lui, — si acest’a toti o voimu si o dorimu, — după modest’a mea părere nu ne remane decâtu sa conlucramu din tóte poterile pentru a întemeia fonduri si capitale spre a veni cu acestea in ajutoriulutieraniloru noștri lipsiti. ‘Uniculti, singuroli, si celu mai siguru midiloco pentru a ajunge la capitale si fonduri, ara fi micii— locuri de asociatiune. In impregiurarile de fata, că sî in acelea ale nóstre, numai desceptarea spritului de asociatiune in poporulu nostru, ne va pute ajuta, numai asociindu-ne in tóte afacerile nóstre cele momentóse, vomu deveni tari sî fara de ajutoriulu altor’«.—Ce progrese nu aru poté face unu poporu asta de numerosu cu alu nostru prin asociatiune ? In tempurile mai din urma in tóte popórele s’au deșteptată spiritulu de asociatiune, care lea si ridicata acolo unde suntu, de aceea cându avemu nenumerate exemple, dinaintea ochiloru nostri, aru trebui si noi sa puneam mai multa si dóra celu mai mare pretiu pre asociatiuni, căci numai cu poteri unite voru ajunge mai degraba acolo unde dorimu si nispimu. Sciu comune cu Belléni, Voii*u, de Ianga Fagarasai, care prin asociatiune au cumperatu mii de jugere de pădure dela fostulu proprietariu de pamentu. Cunoscu lérasi comune cu Sambet’a inferióra, si Bescenbacu, unde sătenii asociați intre sine tienu in arenda cu bunu sucesu bunurile erariali de mii de jugere, ceea ce fara asociatiune cu aru fi polutu face. Se in comune săsesc?, in care inca d’in vechime esista mai multe feliuri de asociatiuni, cari au ajutatu forte pre poporulu sasu, care ne-aru poté servi sî noue de indemnu si esemplu. Acelea comune au acea întrunire cându unu sătenii are a-si face casa noua, merge totu sătula de-i ajuta până ce o ispravesce, au alta intr’unire cându se prapadesce la vreunu solemu un’a vita de jugu, contrebue tóta vecinătatea, de-i cumpera alfa in locu si altele de acestea prin care tieranii sasi se ajuta reciprocu unii pre altii; macara ca comunele sasesci mai tóte au casse sericesci cu isoóra bogate de venitu, comunale sî bidin care — după ce se acoperu spesele comonaii si bisericesci, — restulu ce prisosesce, se da tieraniloru imprumutu, spre intempinarea trebuintieloru loru. Déca noi — si până la alta renduiala — adeoau până cându vomu potea infiintiă mai multe asociatiuni comunali sau tienuiali — amu stărui că macaru cassele nóstre comunali sî bisericesci sa devină din ce in ce in stare mai buna materiala, sa li sa deschidă dopa impregiurari câte unu isvoru nou de venitu, — venitulu sa se ingrijesca cu acuratetia, prin comitetele comunali sî parochiali, cari in acesta casa suntu că sî consiliere de administratiune dela cutare asociatiune, déca câtva acestea s'aru mai infiintiă — unde se póte — sî fonduri școlari si parochiali, tote acestea prin asociatiunea si