Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)

1874-05-05 / nr. 35

138 o guvernare senalasa. E de prisosu a mai dovedi acest­a ; e destula a aminti pre scurtu ca form’a numeróseloru juris­­dictiuni dincolo de dealulu mare sta in contradicfir« mi m­ici mai simple postulate a­le unui guvernu sî unei administratiuni, ca unele dintre aceste jurisdictiuni suntu mici si după positiunea loru imprasciate, mai vine a se aminti si positiunea aparte si iregularitatea fundului regiu. E adeve­­ratu la iata templarea, ca aci stamiu in fati’a unoru fapte basate in desvoltarea istorica sî in fati’a multoru interese se­­paratistice, după parerea comitetului inse cu tote aceste impartirea politica cores­­pund intoria e acelu interesa mai mare, care trebuie satisfacutu înainte de tote pentru a face posibila guvernarea si or­­ganismulu de statu modernu. Sub‘omissiunea sî esprime dreptu aceea parerea sea intr’acolo, ca imparti­rea politica de acum in partile dincolo de dealulu mare fi inda de lotului totu­manca are lipsa de îndreptări considera­bile, sî acést’a atâtu in interesulu admi­­nistratiunei câtu sî iu alu poporatiunei respective , comissiunea iise sa micilo­­césca, ca acest’a sa nu atârne dela aron­darea care se va esecuta in Ungari’a in intielesu mai strensu. Trecându la punctele principiali ale subcomu­ssiunei de 9 ne damu I. Cu privire la contributiunea do­mesticate parerea nóstra intru acolo, ca acésta contributiune se póte sucossu si pre lângă unele preconditiunî se va poto focassa si in părtile din­colo de dealulu mare. Fara o contributiune dela sine unu selu guvernamentu nice nu se póte cugeta. Prelanga unu sistemu in care m­unicipiele ce nu suntu uice câtuși de putinu indrep­­tatite la esistiutia, cauta sa-sî traga do­­tatiunea loru din cass’a statului, nu se va pote desvolta nice odata vre­unu selv­­guvernamentu adeveratu si solidariu. Subcomissiunea afla de lipsa, ca munici­­piele sa-sî acopere insile recerintiele­­ oru. <um­-Déca administratiunea e provediuta prin municipie, cass’a statului relativu la încasarea contributiunei domestica si nu trebuie sa fia îngreunate sub acestu titlu cu nice o erogatiune. Considerându -nse, ca administratiunea e o funcțiune de stata, comissiunea afla ecuitabilu că sa se dee municipieloru din veniturile statului suma corespund istoria erogatiuniloru pen­­­tru admin stratiunea presenta la dispo­sitiune libera. Dopa părerea subcomissi­­unei acest’a s’aru pote îndeplini mai bine astfeliu, ca sa se subtraga din contribu­­tiunile directe lipsarea unui percente, care­­ sau mai multu decâtu acest’a, inse nu­­m­ai pre temeiulu contributiunei dela sine) te potu intrebuintia municipiele spre sco­purile loru proprie. Calu de mare sa fia lipsarea acestui percentiu, care sa se subtraga in favorulu municipieloru, se póte sa fia validu unulu si acel’asi percentu pentru tote comitatele seu sa se formeze anumite grupe după mesur’a capabilitatiei de contributiune a comilate­­loru senguratece, pre a cârei base sa se incuviintieze unui com­ilatu unu percentu mai mare, altui’a mai micu, cee ce aru fi tare de doritu din punctulu de vedere alu referin­lieloru Transilvaniei — a pasî in fati’a tuturoru acestoru intrebari cu o propunere determinata, comissiunea se retiene cu atâtu mai tare, cu câtu ace­st’a sî asta se tiene de cercate espune­­rei mai detaiate sî aceste intrebari cu pri­vire esclusiva la referintiele transilvănene sî asta nu se potu resolvi. — Subcomissiunea privesce întrebarea : câtu e de mare maximulu, preste care municipiele la contribuirea dela sine nu potu sa treca ? cu pre uin’a ce se tiene de cerculu esecularei detaiate La acestu locu afla desjunsu, a recomenda numai in genere, ca trebuie sa se lipseze unu maximu spre a incungiura prea ingreuna­­rea poporatiunei, preste carele apoi sa nu se mai faca vre-o aruncătura de­­cursiva. 2. Ce se tiene de împreunarea ce­­tatiloru mai mici, cari astadi mai au unu dreptu municipalii autonomii, cu comita­tele, subcomissiunea e de părere, ca in­­partile din­colo de dealulu mare suntu mai multe cetati investite cu dreptu mu­nicipala autonoma, cari numai potu fi de sine statatorie si a caror­a împreunare cu comitatele de o parte va fi de folosit pentru administratiune, de alta parte in se voru intari comitatele, inmultiendu-le ele­­mentulu de inteligintia si avere. Dara subcomitetulu mai afla si de lipsa, ca cetatile cari au o populatiune mai mare sau o industria sî unu comerciu mai desvoltatu, suntu mai avute sî potu suporta adm­nistratiunea cu municipie au­tonome, sa se sustiena sî de aci incolo. Care cetate e de a se incorpora si care de a se sustiene autonoma, vomu aminti in detaiurile nóstre. 3. Subcomitetulu mai afla de lipsa, ca municipie, a caroru continuitate teri­toriale e întrerupta, sa se impreune cu alte comitate si doresce mai departe, ca si acele enclave ce străbătu in teritoriulu altoru comitate, sa se faca obiectulu aron­­duriloru­, intru­câtu ștergerea loru din consideratiuni geografice va fi posibila. 4. Subcomitetulu a facutu obiectulu prediscussiuniloru sî acea intrebare, care provine esclusivu din referintiele transil­vănene, ca adeea sa se conceda împreu­narea teritorieloru cu o desvoltare poli­tica diferita ? Relativu la acest’a subco­mitetulu e de părere, ca sa se incungiure după câtu se va pute împreunarea de atari teritorie sî sa se admite numai acolo, unde interesulu unei administration­ bune o afla neaperata de lipsa. Subcomitetulu crede, ca împreunarea acestoru teritorie, intru câtu va fi neaperatu de lipsa, se va pute esecuta mai usioru si cu mai putiena vatemare a intereseloru spre mu­l­­tumirea respectiviloru, déca întrebările despre averea natiunei sasesci, despre cerculu de activitate alu universitatiei sa­sesci despre organisatiunea municipieloru din fundulu regiu se voru resolvi ce e dreptu pre barea unoru legi speciali (după cum a dispusu deja art. de lege XLII din 1868), dara in conformitate cu organisatiunea mai buna a administratiu­­nei din imperiul intregu. (Va urma.) Dieta Ungariei. Budapest’a 7 Maiu n. (Cas’a representantiloru) a tierilo astadi o sie­­dintia scurta. Ministrulu pressedinte Bittó substerna legile sanctionate relative la tra­­tatulu de comerciu sî navigatiune înche­iate cu Schwedi­a-Norvegi’a si la trata­­ lute postalu incheiatu cu Russi’a. Legile substernute se promulgeza. Dupa acest’a vota Cas’a in a trei­a cetire proiectele de lege relative la deoblogamentulu de des­­caunare alu drumuriloru ferate si la pro­cedura in casuri de Llsificatiuni cambiali. Budapest’a 9 Main­n. (Cas’a magnatiloru). Vice-pressedintele contele I. C­z­i­r­á­k­y deschide siedinic’a la 12 ore antemeridiane. Pressedintele anuncia adresa a Archiepiscopului din Caloc­’a Dr.­­ H­a­y­w­a­r­d , in care acest’a arata ale­gerea sea de membru in societatea bota­nica internationala din Florentina sî se ruga pentru unu concediu de 10 dile, care i se sî incuviintieza. Nunlculu casei representative Ioanu T­o­m­b­o­r substerne spre promulgare urmatórele proiecte de legi. Legea rela­tiva 1a tractatulu de comerciu si de na­­vigatiune incheiata cu regatulu Schwe­­dia, legea relativa la tratatiilu postain in­cheiatu cu Rusi­a. Mai departe substem­e nuntiulu proiectele de legi votate de ca­­mer­a representativa, relativu la deo­­bligamentulu de descaunare alu drumuri­loru­ferate sî la coșurile de falsificatiuni cambiali. Legile antâiu numite se pro­­mulgeze, cele din urma se predau comis­­­iunei juridice. Contele Georg Karolyi substerne raportulu comissiunei economice despre bugetulu din 1 Iunia până la finea anu­lui trecuta ;• acest’a se tiparesce sî se va imparti intre deputați. Siedinl­’a se închide. Budapest­a 9 Maiui n. (Cas’a representantiloru). Pressedintele B. Per­esei deschide siedinti’a la 10 ore a. m. Pressedintele anund­e, ca deputatulu Croației Iul­ lellaci­i ca deputate alu ca­merei ungarie sî a depusa mandatulu seu. Diet­a Croației se va provocă a dispune alegere noua. Colo.m Tisza. Amu de cugete sa indreptu câtra regimu o interpelatiune si indreptu întrebările mele câtva capete re­gimului, câtra dlu ministru presiedinte. (Strigămi : Sa audemu !). E cunoscuta tu­turoru, ca financiele tierei nu se afla in stare infloritoria , si comissiunea de 21 recomenda crutiarea cea mai stricta pre tóte terenurile activitatiei de statu. (Asia e!) Noi mai scimu, ca in saptamânile din urma se iviră ingrijiri cu privire te im­­pregiurarea, ca in urm­’a releloru prospecte pre terenulu economicu contributiunile directe voru­iricurge in mesura mai mica, pre candu veniturile din contributiuni indi­recte in urm’a seraciei generali a popo­rului se voru imputiena. Intre atari cir­­cumstari trebuie sa marturisescu ca in tote cercurile a desceptatu o mirare du­­rerósa acea esperink­a, ca relativu la eroga­­tiunile comune nu numai nu se făcu cruttâri, ci predomnesce mai cu sema intentiunea de a impune tierei mai mari sarcini, decâtu fara cele ce le purta până acum. (Forte adeveratu!) Sciu prea bine onorata Casa, ca noi in polemu discută aceste eroga­­tiuni aici in camera, sciu, ca discusiunea acestui obiecto nu se tiene de compe­ Serbatorea a cinci­ cileci de di­le, pogorirea sântului ducim (Rosalile.) S­tulu loanu Gura de auru. (Urmare.) Precum di­spare intunereculu dinain­tea sorelui, ce resare, se retragu animalele in cavernele sele, precum, ucigașii, ră­pitorii si lotrii se retragu fugindu in munti , tocmai, asta cându se arela Petru, sî resuna vocea tei, sa departa intunereculu ralecirei, fugeau dracii, spiritele rele de dosulu, morburile corpuriloru erau curate, ale sufletului delaturate tóta reutatea în­vinsa sî virtutea reintrodusa pre pamentu. Cându are­ cine, póte cu onóre lua din tesaura fiulu regescu, unde se pastredia auru si tóté preliósele, sî numai o piétra mica ; inavutiesce forte pre posesorulu seu , asiu gramadea cu cenumerate bine­faceri spirituali, sî numai unu singurii cuventu din gur’a Apostoliloru, care era asemenea resaurariatoru statului, sî in care facea o com­ora avuta de vindecări. — Atunci se pote vede chiaru, cum ca cuvintele dlui suntu mai pretióse ca au­­rulu sî pietrile pretióse (Ps. ÎS. 11). Caci ceea ce nu pote face aurulu, nici semnele, acei­a duceau la îndeplinire cu­vintele lui Petru. Scu foii talantii de auru alu fi pututu face pre ceh schiopu din nascere sanatosu ? Ci unu cuventu alu apostolului a fostu de ajunsu ca sa de­­lature acelu defectu alu naturei. Câtu ce a dîgu : „iu numele lui Isusu scula­te sî mergi (Fap. 3. 6) cuventulu s’a fa­­cutu fapta. Vedi ca cuvintele domnului suntu multu mai pretióse decâtu aurulu sî rubinele ? Vedi ca gur’a loru este ase­menea comoriloru regesei ? Si intru a­­deveru : ei au fostu medici, economi, cârmaci preste totu pamêntulu : medici, incâtu nu vindecate bólé , plugari , cari au semanatu samenti’a invetiaturei doic­esci , cârmaci, cari au imblanditu valu­rile rateoriei. Pentru acea sî Domnulu dice : „mergeți sî pre cei bolnavi vin­decați“ (Math. 10. 8), sî ii agraiesce ca pre mediei. Sî in altu locu : „eata, eu ve trimite sa secerați unde, voi nu v’ati ostenite“, agraindu-i ca pre plugari. De alta­ data dice : „eu te voiu face venatori de ómeni“ (Math. 4. 19) si catva Petri­ : „nu te teme, de acum vei vena omeni“ (Lup. 5. 10) si i agraiesce asta dara ca pre cârmaci sî pescari. Se vedeau ur­­mându minuni dupa minuni. — înainte cu diece de le amu serbatu amintirea dilei, cându natur’a nóstra, a fostu radicata pre tronulu ddicescu, astadi s­a versate Du­chulu sântu preste societatea nóstra . Domnulu a inaltiatu parg­a in ceriu si a trimisu pre Duchulu sântu. — unu altu domnu împarte aceste daruri, caci si du­chulu sântu este Domnu. — Tatalu, Fiulu si Dud­ulu sântu, au impartitu in­tre sine rescumperarea nóstra. Inca nu erau d­ece dile trecute, dupa ce, s’a inal­­ttatu Christosu, cându ne trimite darurile gratiei spirituali, acésta garantia a impa­­carei nóstre cu Doicu. Caci cu nimenea sa dubiteze despre ce a lucrate Christosu dupa inal­tarea sea la ceriu, — ca are impacat’au pro­vataia cu noi sî ca fa­cutumi­ l’a gratiosu; spre a aret^ ca s’a impacatu cu noi , asta ne sî dete indala dorurele acestei reconciliari. Cându ini­micii sa impaca sî unescu, urmedia nu­mai decâtu invitări, prsndiuri sî presenie. Noi amu tramisu credinti’a, sî amu pri­mite donurile Duchului sântu ; noi amu tramisu ascultare sî amu primite justifi­care. — Ca sa cunosceti ca Duchului sântu este garanti­a reversarea impacarei nóstre cu Ddieu, ne voiu aduce de do­cumente sânt’a scriptura. Mai antâiu vomu trage argumentulu din contrari spre a areta, ca, cându Ddieu se mania, s­u b­­trage gratia sântului dud­u. Cându vedi ca absenti’a Duh­ului sântu, este unu semnu alu maniei ddicesoi, sî observezi, ca noi l'amu primitu, asta poti conchide ca de nu s’aru fi impacatu cu noi, nu ii loru fi trimisu. De unde este acest’a invederatu? Heli eră betrânu, in altele omu piu si cinstite, inse nu a scrutu sa pedepsesca reutatea fiiloru sei, ci ii iubea prea cu multa delicatetia. As­cultați cu toti cei, ce aveti copii, cá se invetiau­ a pune hotaru iubirei vóstre ca­tva densii sî indulgintiei (— iertârei). Prin acea Heli a miscatu pre Ddieu spre mania, incâtu lepadâ intregu nearaulu seu. — Acésta urgia a lui Ddieu astu­feliu o esprima istoriculu : „Cuventulu lui Ddieu era scumpu, sî nu era vedere aeve (I Imp. 3. 1). Scumpu numesce aci acea ce e raru. Prin acea arata ca darulu pro­feției era raru. Unu altu prophetu, in plângerea sea pentru mani’a lui Dolieu dice : „Nu este intru acestu tempu, nici principe nici prophetu, mai multe“ (Dm. 3. 28). Sî evangelistul a dîce : „Dud­ulu sântu m­ea nu era, căci fiulu nu se prea­mărise“) (io. 7­38). Pentru ca iudeii inca nu restignise pre Domnulu opineza , Du­­d­ulu sântu inca nu era datu. Caci a fi restignitu însemna a fi preamaritu. De­si crucea — dupa natur’a ei, era plina de infam­a, totuși Christosu o numi onorea rea, de­ore­ce eh a luatu-o asupr’a-si pentru iubitii sei omeni. Din cere causa inse nu sa reversutu spiritulu sântu îna­inte de restignire ? pentru ca lumea inca se afla plina de pecate, in calcuri de lege, inimicitia sî infamia, pentru ca mielulu inca nu stersese­ pecatele lamei. Pentru ca Christosu inca nu s’a fostu răstignite, nici impecarea cu Ddieu se intemplase. De­ore­ce visa impacarea nu se intem­­plase, in modu naturale, nici Dud­ulu sântu nu s’a fostu tram­isu, de­óre­ce avea sa fiu trimisu cu garanția a­prope­­care". — Pentru acea­sî Christosu dîce : „Ve este voue de lipsa ca eu sa mergu , caci de nu me voiu duce, man'țuitoriulu nu va veni“ (Io. 16­7). De nu me voiu duce, d ce, nu impacu pre Talaiu, sî nu va potu trimite pre manguitoriulu. Ve­deți acum, din câte locuri v’amu arelatu sî documentatu­ra absenti’a spiritului sântu, intre ómeni, este unu semmi alu maniei ddicesci ? „Cuventulu lui Dolieu era scumpit, in zilele acelea, nu eră vedere aevea.“ — In acela tempu nu era nici principe, nici prophetu. Stetelu Du­ct* nu eră, caci lisusu inca nu se preamărise. — Este de folosu ca eu sa mergu , câci de nu me voiu duce, mangaitoriulu nu va veni la voi.“ Absenti’a sântului Duhhtî asta dara este gem nu alu maniei dolicesci. Cându vedi acum ca duchulu sântu s’a

Next