Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)

1874-10-27 / nr. 85

Telegrafuln ese de dóue ori pre septelimna:] Duminec’a si Joi’a. — Prenumeratiunea se­­ face in Sabiiu la espeditur’a foiei, pre afara lui c. r. poște cu bani jat’a prin scrisori francate, adresate ciltra espeditura. Pretiusu prenum­era­­­­tiunei pentru Sabiiu este pre anu 7 (1. v. a. 1 ear pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen­­t Mr. 85. ANULU XXII. trn celelalte pftrti ale Transilvaniei si pentru pro­vinciale din Monarchia pre anu anu 8 fl.iera pre o jumetate de anu 4 îl. v. a. Pentru prine, si tieri streine pre anu 12­­­, anu 6 fl. inseratele se platescu pentru intâi­a ora cu 7 cr. siruli, pentru a dou­a ora cu 5 *­, cr. si pentru a treia repetire cu 3'/, cr. v. a. Sabiiu 26 Octobre. Diurnalistic’a din capital’a Unga­riei se ocupa forte seriosu cu actulu alegerei de Metropolitu, seversitu in­­nainte cu optu dale in biseric’a gr. or. din cetatea Sabiiului. Din fia-care siru se vede o irita­­tiune asupr’a alegerei si o nemultiumire, carea in colonele unoru foi cresce pana la indignatiune asupr’a fia ierta­tului baronu Eötvös, carele a datu ro­­mâniloru o lege asta de liberale, cum este statutulu organicu. Voindu cineva sa alega din sgo­­motulu celu mare unu intielesu vine la convingerea, ca alegerea combătută de mulțimea organeloru din capitala póte fi o zerotipia a dîm­alisticei, care vrea a face pe publicu sa creda ca la spatele norului de pulvere radicatu de vuetulu dîurnaleloru este ceva ascunsu, ce noi cestilalti muritori inca nu trebuie sa scimu sau sa vedemu. Din câte scimu si vedemu noi nu amu pututu observa in palele togei gu­vernamentali nici o ameninttare a pa­cei nóstre bisericesci. Ce face d jurna­listic’a pre noi acést’a putiem­ ne a­­face, nu vocea ei, ci faptele, cari au sa urmeze sunt pentru noi normative. Acesta orientare inse nu vine din vreo afecțiune catra guvernu, pentru­­ca noi avemu date ca elu si acum tie ne putiem­ comptu de vocea nóstra; de alta parte inse iera si este adeveratu ca daca elaminamu faptele de vreo câțiva ani incoce si facemu asemenare cu cele seversite de guvernu si de noi in cestiuni natiunale biseri­cesci, nu avemu sa ne plangemu mai multu asupr’a guvernului de câtu asu­pra nóstr’a. Dara cu tóte aceste ni­mic’a nu ni aru fi mai nebinevenitu decâtu unu conflictu, cum fu buna óra alu serbiloru, intre biseric’a nó­stra si intre guvernu, in care conflictu nu putemu vede nici unu bine. Prevederile nóstre ne insuflau grigia inca din anii trecuti, de cându perduramu pre autorulu constitutiunei nóstre biser. si pre tarele aparatoriu alu ei. Ca consecintia logica a fostu cău­tarea tuturora mijloceloru spre a ave pace in launtrulu bisericei si de aceea cu cea mai mare plăcere amu luatu notitia, la acestu locu, de disparitiu­­nea unoru contraste ce se aflau in archidieces’a nóstra. Conlucrarea armonica aici in vétr’a provinciei nóstre bisericesci era chia­­mata a da torulu pacei in intréga biseric’a nóstra si a invalidă aspira­­tiuni destinate de a transforma bise­ric’a in unu manunch­iu politicu. Ei bi fie, faptele ne dovedescu contrariulu, după o armonia simulata de o jumetate de anu, ne vedemu inaintea unui viitoriu nechiaru si ne­sigura, carele ne póte trage si bise­ric’a in joculu celu neplacutu alu unora lupte sterpe politice. Din aceste motive nimenea nu póte dori mai multu decâtu noi ca sa pu­temu trece preste acestu incidentu, fara ca elu sa aiba urmari neplăcute si biseric’a sa pota cauta nealterata de oper’a progresului , unic’o proble­ma carea o sustiene in tóte vocurile la inaltimea missiunei sele. Acest’a nu e numai o dorintia, ci este sperantia nutrita de noi si de toti cei ce voiescu pacea si linistea bise­ricei, pre carea nu o amu atennatu nici odata neconditionata de persóne, ci de principie, si pentru care pace si liniste­amu datu dovedi ca suntemu si atunci, candu din un’a sau alta parte se cauta calcarea sau delaturarea prin­­cipieloru justificate de dreptu si istoria. Salus reipublicae suprema lex esto a fostu, este si va fi devis’a nóstra totudeun’a si in tóte impregiurarile. La casulu celu nedoritu, cându adeca si dorinttele si sperantiele nó­stre s’aru dovedi de realitate ilusorie, responsabiltatea morale si reale, pen­tru noi vorbescu faptele, nu póte cade asupra nóstr’a. Cu tóte aceste si in atare casu tristu nu vomu intardiâ a intr’uni tóte puterile nóstre in giurulu sântului stindardu alu dreptaties pre care e înscrisa legalitatea, spre a luptă pen­tru apararea autonomiei nóstre biseri­cesci, nu pentru­ ca sa facemu dintren­­s’a capitalu politicu de partida politica, ci pentru ai apară autoritatea spre binele si prosperarea credinciosiloru ei. — Asia dara sa privighiamu! Sabiiu 25. Octombre 1874. „Nulla dies sine Unea.“ In unu tempu cum este celu presentu abia va fi vreunu poporu, care sa nu aiba de inregistratu pe fia­care dî câte unu momentu de ore­care însemnătate in analele sele. Asia si noi românii din Austro-Ungari­a. Putienele puteri de care dispu­­nemu nu ajungu spre a satisface re­­ferintiei de a le consideră si trată pre tóte după cum se cuvine si de aceea suntemu de multe ori siliti chiaru si acte de mare însemnătate a le inre­­gistră in modu sumariu, unele a le atinge in trecatu, altele, care ne pri­­vescu mai indirectu, a le si trece cu vederea câte odata pentru publiculu celu mare, insemnandule numai in re­­gistrulu memoriei si numai unele se petrecu in tóta estensiunea loru in re­­gistrulu analeloru nóstre, in specialu in dîurnalele nóstre. Avemu acum congresulu electo­­ralu, carele e in permanentia, avemu si congresulu ordinariu. Ambe­lu atragu atențiunea in mesur’a cea mai mare; cu tóte aceste afaceri politice precum suntu: propunerea financiare a ministru­lui Gr­yczy, proiectulu de legea elec­torale si altele de feliulu acesta, nu potu că sa fiu desconsiderate, pentru­­ca un astfeliu de desconsideratiune s’aru află invesuita desconsiderare de interese vitali, cari ne privescu si pe noi asta de bine că­tre ori care pa­­triotu. Dara alte cestiuni afara de cele din resorturile memorate ore nu mai sunt, cari trebuie sa ne ocupe in acee­ași mesura? Sa presupunemu pre unu mo­mentu ca cestiunile cele diverse cari atingu afacerile scolastice, după natu­ra constitutionalismului nostru biseri­­cescu, suntu cuprinse sub rubric[a con­­greseloru si a sinodeloru, — si totusi ne mai remane o suma mare de afa­ceri sociale-economice, cari aștepta asta de tare îndreptarea atentiunei nóstre spre densele; suntu o suma de afaceri, cari parte sunt imbinate cu cestiuni politice, pertratate in diete si in adunari districtuali, dara sunt ierasi altele pre cari le putemu si trebuie sa le pertratamu in reuniuni, in so­cietăți si chiaru in cercuri private. După o revista că acest’a, din carea este pré invederatu câte agende facu pre umerii acelei clase de omeni, carea porta titlulu celu magulitoriu de inteligentia, credemu ca nu se va indoi niminea, ca activitatea inteligen­­tiei nostre este asta de copiosa, incâtu fia-care da, fia-care momentu recere ocupatiunea tuturora membriloru ei de un’a seu de alta cestiune din tóte resorturile atinse. Sa luamu acum diurnalistic’a nó­stra intrega in mâna si sa esaminamu, intru câtu corespunde acelora multi ta­­lse referintie ? O alta impregiurare. Pusetiunea nóstra in statu inca nu trebuie per­­duta din vedere. După legile mai noue in patria a nóstra compusa din diverse nationalitati, ne aflamu inca in pro­­cesulu de a ne câștigă o pusetiune mai asigurata, de cum amu credit’o din trecutu. Spre scopulu acestei elup­­tari aru fi de ajunsu cându noi ne amu folosi puterile nóstre prin a nestiinti’a spre ajungerea unei tiente. Si asta divisiunea in partide, déca este undeva de prisosu, la noi la tóta intemplarea aru fi. Ce vedemu noi vise? In o parte a presei nóstre si in legătură cu acestea si in o parte a presei străine vedemu titulaturi de cari se potu bucură alții, romanii inse bine simti­­tori, cari au in vedere unu progresu nationalu in marginile possibilitatiei si legalitatiei, nu se potu bucură nici de cum. Ocasiunile se tragu că de pâra spre a se numi unii „liberali“ si a stigmatisă pe alții de „reactio­­nari,“ pentru ce ? pentru­ ca intr’unu obiectu s’au altulu s’au vediutu pre de o parte unele si pre de alta parte alte păreri. Ori câtu de calme sau multumi­­torie aru fi simtiemintele omului bine­­simtitoriu, carele cauta că in tóte tur­­bulentiele sa si păstreze sângele celu rece, trebuie celu putieru sa se tema de presupunerea ca „liberalismulu“ in­­trebuintiatu spre a face pressiuni, fia ori in ce cestiune, este unu feliu de terorismu. Unde se vira terorismulu inse, fia ne iertatu a ne dă espresiu­­nea altei temeri, si adeca, ca acolo numai încape discussiune libera, numai incape convingere libera si e de prisosu si constitutionalismulu­iara liberalismulu e numai o caricatura sau o masca. Ca sa incungiuramu risip’a tem­­pului cu demonstratiuni, din cari sa se arate care este liberalu si care re­­actionariu aru fi cu multu mai bine sa cugetamu la diversele datorintre ce le avemu că inteligintia si in tóte dalele sa ne insuimu a inregistră câte o fapta in interesulu natiunalu, fia pre ori ce terenu­ va fi Din unu telegramu aflamu ca adi consiliu ministerialu in pri­­vinti’a sanctiunarei alegerei de Metro­politu si Archiepiscopu, seversite aici in Sibiiu in Duminec’a trecutu. Congresulu electivu a avutu luni doue stedintre inainte si după media dî. In cea dintâiu s’au verificatu actele spre substernerea intarirei Archiepi­­scopului si Metropolitului nou alesu si in cea de a dou’a s’a statoritu buge­­tulu congresului. Marti a fostu prim’a siedintia a congresului ordinariu, in carea s’au alesu mai multe comissiuni, cari au sa pregatesca lucrările pentru siedin­­ttele urmatorie. Camerile României suntu con­vocate prin decretu domnescu pre 15 Novembre in sessiune ordinaria. Skupcin’a serbesca este convocata pre 8/20 Novembre. Simpatiiele si greutatea de care se bucura numele ducelui Decazes, mi­nistru de externe, in opiniunea publica din Franci­a, făcuse pre republicani a se sili sa­ lu atraga in partea ideiloru loru, promitiendu-i sustienerea loru cându aru formă mai alesu unu nou ministeriu. Departe de a se lasă amagitu de asemenea lingușiri, ducele Decazes a profitatu de ocasiunea deschiderei consiliului generalu alu departamen­tului Gironde, spre a desilusionă prin discursulu seu pre republicanii gam­­betisti, cari sperau a gasi in acestu ministru unu organu alu loru. Dlu De­cazes a sustienutu in modu francu sep­­tenatulu si a aratatu opiniunea sea ca până la espirarea celoru 7 ani ai pu­­teriloru maresialului Mac-Mahon nu se póte resolve problem­a formei de­finitive de guvernu. Câtu pentru or­­ganisarea septenatului prin legi con­­stitutionale acest­a nu se va face in sensulu cum speră republicanii gam­­betisti, cari se pregăteau de o procla­mare indirecta si definitiva a repu­­blicei. Ne asteptamu a vede schimban­­du-se limba giulu organeloru gambe­­tiste fatia cu ministrulu Decazes, in urm’a acestei deceptiuni. Consiliulu federalu germanu ela­­boreza mai multe proiecte de legi de o noua importantia după cum aratamu si prin revist­a de alalta­ieri. Unele din aceste proiecte au datu nascere la numerose discussiuni in presa si in particulara. Astfel in proiectulu pen­tru transformarea Bancei Prussiei in Banca a imperiului germanu a sule­­ratu nemultiumiri din partea negotia­­toriloru din imperiu. Miscarea electorala din Itali’a con­tinua in sensu favorabilu guvernului actualu. Insisi ministri au tienutu dis­cursuri in fati’a alegatoriloru loru. După Minghetti veni rendulu lui Ri­­cotti, si celoru­lalti , desele din urma fuse ministrulu de esterne Visconti- Venesi’a, care pronuncià unu descursu la Tirana, inaintea alegatoriloru. Se scrie din New­ York ca dalele trecute au avutu locu noue agitări si omoruri in Luisian’a cu ocasiunea unei alegeri pentru Congresu. La Jakson au isbucnitu conflicte din cari au re­­sultatu 4 morți intre cetatienii negri. Negrii au facutu patrule spre a se garantă ; autoritatile republicane au cerutu ajutoriulu grupeloru. — Unu cutremura in Guatemal­ a a produsu 200 victime. „L’ Italie,“ intr’unu articulu de fondu, considera imprasciarea carlisti­­loru că forte apropiata , mai alesu in tempulu iernei ce sosesce. Dara se intreba care va fi viitoriulu acestei tieri in care republic’a nu s’a pututu­fundă, iara monarchi’a a primitu is­­biri in tóte chipurile. Ceea ce e mai de temutu este anarchi’a si sfasiurile ce aru putea reîncepe intre cele­lalte partide republicane, indata ce va dis­pară dinaintea loru inimiculu comunu, carlismulu legitimistu, care le trenea

Next