Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)

1874-12-08 / nr. 97

Telegrafulu ese de dóue ori pre septemana: ] Duminec­a si Joi­a. — Prenumerat­iunea se­­ face in Sabiiu la espeditur’a foiei, pre afara lui c. r. poște cu bani gata prin scrisori francate,­­ adresate catra espeditura. Pretiulu prenumera­ I­tiunei pentru Sabiiu este pre anu 7 (1. v. a. ) car pre o jum­etate de anu 3 fl. 60. Pen­­t Xr. o­. AXULU XXII. Sabiiu in 8120 Decembre 1874. tru celelalte patrti ale Transilvaniei si pentru pro­­vinciele din Monarchia pre anu anu 8 fl.iera pre o jum­etate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. si tier­ streine pre anu 12 anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intâi­a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 6 '­, cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 cr. v. a. Invitare de prenumeratiune la „Telegrafulu­ Românu“ Cu inceputulu anului 1875, se deschide prin acést’a prenumeratiune noua la acesta faia. „Telegrafulu Românu“, va esî ca' sî pana acum de done ori pe septa­­mâna Joia sî Duminec’a. Pretiusu abonamentului pre anulu intregu e: Pentru Sabina 7 fl. pe 1/, de anu 3 îl. 50 xr., pe 1/î anu 1 îl. 75 xr. v. a. Pentru Monarch­i’a au­­stro-ungurescu pre anu 8 fl. pe */a anu 4 fl. pe 1/4 anu 2 fl. v. a. Pentru Romani’a sî străi­nătate, pe anu 12 fl., pe 4 anu 6 fl., pe­­­ 4 anu 3 fl. v. a. DD. abonanti suntu rugați a nu intardia cu tramiterea prenumeratiuni­­loru. Adresele ne rugamu a s­e scrie curatu, a se pune numai post’a ultima, dara nu câte dóue poste ul­time, sî in locu de epistole de prenumeratiune recomandamu­on. publ­­avișurile poștale, (Posta-Utal­vány. — Post-Anwersung.) cu împreunate cu spese mai puliene si ca mai sigure pentru înaintarea baniloru de prenumeratiune la Editura „Telegrafului Ro­manii“ in Sabnia. Fói’a oficiale „Budapesti Közlöny“ dela 16 1. c. aduce urmatórea deci­­siune préinalta : „La propunerea ministrului Meu ungurescu de culte si instructiunea publica intarescu prin acést’a alegerea seversita de congresulu natiunalu bi­­sericescu greco-orientalu românu a episcopului aradanu greco-orientalu Mironu Romanu de Archiepiscopu si Me­­tropolitu gr. orientalu românu. Gödöllő 12 Decembre 1874. Franciscu Iosifu, m. p. Augustinu Trefort m. p. Sabiiu 7/19 Decembre. Adi a fostu adunarea scaunului Sabiiului, convocata cu optu dile mai nainte. In literile convocatorie era pusu la ordinea dilei: „Emisulu ministeriu­­lui de interne dela 3 Decembre 1874, nr. 49872. privitoriu la alegerea co­­missiunei centrale pre­dasea nouei novele la legea electorale “ După deschidere ceresce referen­­tulu comitetului scaunalu unu reportu, in care impletesce emisulu ministeriali­, citatu mai susu, §§ respectivi din legea cea noua, in traducere nemtiasca, si pre urma propunerea impartirei scau­nului, conformu § 111. alu novelei in doue cercuri electorali si adeca, ce­tatea Sabiiului unu cercu si comunele ecaunali altu cercu. Fred’a, este de parerea, ca de asta data sa procéda adunarea numai la alegerea com­i­­siunei centrale, iéra in­­catu pentru impartirea cercuriloru, fiindu acestu obiectu momentuosu nou si adunarea in cea mai mare parte inca necunoscuta cu legea, sa nu intre adu­narea in desbatere, ci sa amâne obiec­­tulu acesta pre alta si edintia. In intie­­lesulu acesta face si propunere. Schochterus, neintielegendu' pre ante vorbitoriu, sustiene ca legea de­­ manda impartirea scaunului in cercuri electorali si spriginesce propunerea comitetului. Alti duói deputati sasi, recunoscu, ca legea, nu s’a publicatu cum se cade spre a pute fi cunoscuta tu­turora si recunoscu si greutatea im­partirei unei jurisdictiuni in cercuri elec­torale dara afla ca impartirea făcută de comitetu cu atatu mai vertosu este mai buna, cu catu in § 18 sta ca in co­­misiunea centrala sa fia din fiacare cercu celu putieru doi membri. Cristea dlice ca § vorbesce de cercuri cari exista, dara nu de cari au sa se infiintieze. Trecendu la ceea ce privesce formarea cercuriloru arata ca chiaru si acei, carii sustienu propune­rea comissiunei, afla ca o impartire este impreunata cu greutati si nu in­­ttelege cum potu sustiene aceiași, ca impartirea făcută de comissiune este chiara si usiora. Repetindu momentuosi­­ tatea cestiunei si provocandu-se la literile convocatorie, cari nu prevedu obiectulu impatirei, ci numai alu alegerei, spri­ginesce propunerea lui Pred’a. Pentru casulu candu acest’a inse nu ara fi primita, din motivele ca obiectulu nu e destulu de studiata, propune amanarea desbaterei intregi, pentru­ ca sa pota aduce adunarea o decisiune preme­ditata. Bolog’a spriginesce propunerea lui Pred’a si aduce multe momente pen­tru dens’a ; in fine nn se face propu­nerea, ca sa intre adunarea si in me­­ritulu impartirei in cercuri, pre­ba­sea urmatoria ca municipiulu in­tregu sa se imparta in doue si adeca, sa se adauga la cetate atâtea comune rurali, până va fi jumatatea popula­­tiunei, fara cele­lalte sa remâna si sa formeze altu cercu. Pred’a arata mai pre largu con­­secinttele ce au sa resulte din preci­pitarea impartirei si dovedesce cu § 18 in mâna, ca elu vorbesce despre cercurile ce esista deja. Acelor’a, carii nu gasescu consecintta in propunerea lui, le demustra ca daca va premerge alegerea comissiunei centrale, aceea nu prejudeca nimic’a, pentru ca mem­brii se alegu din municipiu in­tregit, unde trebuie sa fie representate tóte partile si daca mai tarziu se va desparti cerculu in doua cercuri, acolo se vor­ afla in comissiunea centrale representate amendoue. Recomanda din nou propunerea sea cu adausulu, ca déca adunarea se demite in desbaterea impartirei, den­­sulu si póte si altii se voru abtiene dela desbatere. Se pune la votu mai intâiu propunerea lui Cristea si — cade. Vine la rendu propunerea lui Pred’a si­­ cade. Urméza propunerea lui Bolog­a si cade si acest’a. Pred’a si Cristea parasescu sal’a desbateriloru si după densii mai esti si altii. Adunarea a procesu mai departe la alegerea comissiunei centrale. Re­­sultatulu­i de alta data. Trebuie sa facemu reflessiunea ca representantii nostri au fostu de asta data rari nantes in gurgite vasto si fâra de nici o intielegere intre sine. Cetimu in „Jurnalulu de St. Pe­­ tersburg“ dela 28 Novembre c. n. : „Déca foi’a „Tagblatt“ este bine informata, proiectele elaborate de gu­vern­ulu români relativu la „conven­­tiunile speciale in materie comerciala si vamala“, ce suntu de a se incheia cu Austro-Ungari’a ara are principal­­mente de obiectu doue cereri, dintre cari cea dintâiu ara fi considerata ca lasa preliminaria si neaperata ori­carei conventiuni in generalu, Romani’a ara voi inainte de tóte abolitiunea drep­­turiloru de intrare asupr’a cerealelor, cari, precum se scie, se percepu din nou la fruntaria austro magiara dela 1 Octombre a anului acestui­a, apoi Romani’a cere suprimarea jurisdicti­­unei consulare, prin care justitiabilii austro-magiarii, cari locuescu in prin­cipatele dunărene, se substrageau până acum dela jurisdictiunea teritoriala, prin feliu de feliu de cestiuni litigiose si in virtutea vechiloru capitulatiuni. Guvernulu austro-magiaru s’aru afla deci, prin acestu faptu chiara, in faci’a unora cereri avendu de o parte unu desideratu, atâtu la Budapest’a câtu si la Vien’a . 1. Reducerea facsei percepute până acum prin tergurile române de pre mărfurile de provenintia austro­­magiara. 2. Introducerea, pentru importa­­tiune in Romani’a a producteloru au­­stro-ungare, a unui sistemu vamalu care sa aiba de base greutatea, in lo­­culu sistemului ad valorem] actual­­minte in vigore. In fine. 3. Desfiintiarea dreptului de pa­tenta, care si astadi inca apasa atâta de greu asupr’a industrialism austro­­magiam­ in tata intinderea principate­­loru dunărene, si care impedeca atâta de multu dar averile comerciale. „După informatiunile foiei „Tage­blatt“, desfiintiarea dreptului de in­trare asupr’a cerealelor“, cerutu de Romani’a cu conditiune „sine qua non“, ara intempina mari greutati din par­tea ministrului magiara de comerciu. — Se scrie din Constantinopole diarului „Le Bien public“ ca nemul­­tiumirea corpului diplomaticu in con­­tr’a guvernului turcescu, care era des­tul­ de mare si mai inainte, a mai crescutu inca prin violarea cu fortia armata a asiediaminteloru missionari­­loru americani din Siri’a. Zapcii au strabatutu in launtrulu casei prin esca­ladare, au rapitu cu fortta pre doi profesori, supusi otomani de rassa amarica (păgână), cari fuseseră con­vertiți la religiunea protestanta, pre cari apoi i-au taraitu la inchisore. Toți representamii puteriloru străine, afara de acel’a alu Angliei, doreau o întrunire a corpului diplomaticu spre a se inttelege sa faca unu pasu colec­tivii pre lângă sublim’a Porta pentru a-i aminti de îndatoririle ce le are conformu tratateloru. Representantulu anglesu ara fi refusatu, se dice, de a lua parte, temendu-se ca nu cum­va Russi’a sa profite de asta ocasiune spre a denund­a tratatulu de Parisu.“ Scrii mai noue inse, venite din Constantinopole, spnnu ca ambasa­­ dorulu Angliei si alu Americei au cerutu esplicatiuni dela Porta asupr’a persecutiunilorn­esercitate in Siri’a in contr’a protestantiloru. Guvernulu oto­­manu au telegrafatu imediatu la Bei­­rutu ca sa i se dee informări explicite. — Proiectulu de lege despre me­­surile de luatu asupr­ a sigurantiei pu­blice va fi supusu câtu de curendu in desbaterea parlamentului italianu. Acestu proiectu de lege va intempina o opositiune forte mare din partea stângei. Positiunea cabinetului Venosta- Minghetti póte fi cu atât’a mai critica ca Lanz’a, unulu dintre capii partidu­lui conservatoriu din Itali’a, s’a pro­­nunciatu curatu in contr’a acestui proiectu care formeza o parte princi­pala din programulu ministriloru. Acestu barbatu de statu alu Italiei va combate mesurile esceptionale pre­cam­ ministrulu, Venost­a­ Minghetti are sa le cera de la camera pentru resta­bilirea sigurantiei publice compromisu in Sicili­ a. Ex­presie dentulu consiliu­lui declara ca, desi recunosce gravi­tatea situatiunei din Sicili­a, totuși după parerea sea „medilócele ordinarie, intrunirea intr’o singura mâna a pu­teriloru civile si militaiie, voru fi in­­destulatorie pentru curățirea Italiei de „malandrinaggio.“ Instrucțiunea si caile de comunicatiune voru face re­­stulu.“ Pentru cestiunile religiose, Lanz’a proclama si pentru tempulu de facia cu escelenta principiulu bi­­sericei libere in statulu libera, si sa declara in contr’a ori­carei mesuri legislative ce aru avea de scopu in­troducerea „legiloru religiose“, legile actuale parendu-i suficiente. Lanz’a póte deveni deci forte periculosu pen­tru cabinetulu Venosta-Minghetti, de indata ce va fi sustienutu de unu grupu câtu de micu din drept’a, la care stânga nu va lipsi de a se asocia. Diet’a Ungariei. Budapest’a in 11 Decembre 1874. Cas­a representativa incepe la ordinea dilei desbaterea speciale asupr’a pro­iectului de indemnitate. Titululu si § 1 si 2 se primescu fara discussiune. La § 3 propune Col. Tisza emendamen­­tulu (in loculu testului): „Acoperirea trebuintieloru statului sa se efectue­­sca astfel in,­câtu erogatiunile sa pota intra in cadrulu bugetului pre 1875 si sa se póta computa intre marginele sumeloru ce trebuie a se statori“ si oratorulu motiveza propunerea, ca nu trebuie sa desconsideramu ca prelimi­­nariulu pre 1875 e mai micu decatu bugetulu pre 1874 si ca tóte partidele se nestiescu a reduce erogatiunile pre 1875. Votanduse proiectulu fara a se modifica póte sa vina lucrulu acolo, de nu se voru pote esecuta reductiu­­nile intentionate. Ce e dreptu mini­­strulu pressedinte a decllaratu, ca gu­vernulu se va tiene de preliminariulu pre 1875, dar a­nime nu póte garanta acest’a pentru ca ministeriulu se póte schimbă până atunci. (Aplausu in stâng’a). I. Pacsolay respinge emendamen­­tulu antevorbitoriului, intâiu pentru­­ca ministeriulu a dec­laratu ca nu numai se va tiene de preliminariulu de pre 1875, ci si de reductiunile ce le va face comissiunea financiare, de de se va primi emendamentulu, mini­steriulu nu e deobligatu a considera ștergerile comissiuni financiare, a doua, pentru ca emendamentulu suna ca si cându bugetulu pre 1875 ar’ fi stato­­ritu, a trei’a, pentru­ ca acceptarea­ emendamentului, — după deciierarea ministriloru —■ ar’ fi unu votu de ne­încredere ; din aceste motive oratorulu

Next