Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)
1875-05-08 / nr. 36
Telegraful ese de do 5ue ori pre septemana: Dmminec’a si Joi’a. — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espeditura Foiei, pre afara la e. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiusii prenumera 1tiuei pentru Sabiiu este pro anu 7 fl. v. a. 1 ear pre o jumatate de unu 3 fl. 50. Pentr. 30. ANULU XXIäl Sabiiu in 8120 Maiu 1875. tin celelalte patrti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarchia pre unu aimu 8 fl.iéra pre o jumetate de anm 4 fl. v. a. Pentru prunci si tieri streine pre anu 12/9 anu 6 fl. Inseratele se platescn pentru întâia ora cu 7 cr. și rulu, pentru a dou’a ora cu 6/f cr. si pentru a trei’a repetire cu Cf« V# 8» Sabiiu 6 Maiu. „Nu numai in privinti’a convingerei religiose este numai o virtute, carea întrece tote virtuțile religiose, ci si in viati’a politica este o virtute, carea întrece tóte cele-lalte virtuti cetatiene,..........amorea curata si adeverata .... catra persón’a cea preinalta....“, dîcea repausatulu Metropolitu, Marele Andreiu, in congresulu natiunale dela 1863. Principiulu seu acest’a, combinatu cu principiulu carele este asemenea acestui’a, amorea curata si adeverata catra natiunea sea, de care se tienu cu cea mai strinsa sinceritate si de care fu condusu pana ce a intratu in mormentu, a facutu minunile cele mari si pre terenulu natiunale politicu si pracelu natiunalu bisericescu. Acest’a este centrulu, in giurulu carui se cristaliseza viati’a oricarei natiuni, traiésca ea oriunde prefati’a pamentului. In valurile politicei monarciei nóstre compuse din numeróse nationalitati cu trecuturi si chiar si desvoltari diverse constitutionale, stabilitatea este in prim’a linia asigurata prin representantele principiului unitatiei, prin monarhu; amorea catra acest’a si amore a individualitatiloru nationali catra sine trebuie sa le aduca, mai curendu sau mai tarziu, pre tóte, la o conformare armonica si fratiesca, in interesulu unitatiei si intregitatiei acelei’a ce se representa prin monarhiu. Până cându nu se va pute stabili unu astfeliu de ecuilibru in monarchi’a nóstra, va esista si pericululu de a fi amenintiata pacea si linistea si tóte câte suntu legate santru cu consecintie de densele. statu Nemuritoriulu nostru barbatu de s’a insuitu in tóta viati’a lui spre armoni’a acest’a, carea de o parte este in favorea intregitatiei statului si de alta parte, in consonantia cu acest’a, in favorea individualitatiloru natiunale din statu. Si intru câtu națiunea româna l’a ascultatu si i-a urmatu a si fosu incoronata de frumóse succese. Deja in dieta 1863/4 din Sabiiu inse s’a vediutu ca unii dintre corifeii româniloru au pusu mai presusu de ■amarea cea adeverata, ambitiunea catra personalitatea loru si de aci in colo au schiopatatu, alergându după dictate străine, dictate cum au fostu cele Reichensteiniane, (carora se inchina intre alții si unulti dintre publiciștii nostri, barbatii de altmintrea forte independenta după posetiunea sea sociale) si cari puteau sa aiba înaintea ochiloru intregitatea statului, inse nu si armoni’a indispensabile intre individualitățile popóreloru. Diet’a si intregu sistemulu de atunci, perdhendu-si soliditatea basei sele prin purtarea cea sloraitória a multora ce conlucrau la densele, au contributu multu la haosulu anului memorabile 1865. Au inttelesu românii si au recunoscuta puterea principiului de care se conduseră până la caderea morale a mai multora corifei si prin tr’ensii a majoritatiei dietali ? Nu ! celu putieru, parte mare nu ! Fara de a studia situatiunea, unii traiau in dulcea sperantia, ca ceea ce se areta la anulu citata, este numai unu povoiu trecatoriu, care are sa treca fara de a-i sminti de la Alele cele cu carne grasa, iara altii cugetară ca acum a sositu tempulu de a-si castiga lauri nevestediti de capacitatea loru diplomatica. In vér a anului 1866 a mai spusu odata inteligentiei române, acela ce iubia pre toti românii mai multu decâtu pre sine, in ce situatiune ne aflamu, a spusu si aceea ce a pututu face pentru toti câți se aflau in funcțiunile statului, afara de multi, ca sa fie salvați de periculii furtunei ; inse vanitatea scurta de vedere a invinsu si urmarea a fostu, ca prin procederea cea ambigua, cu deosebire dela conferinti’a dela Mercurea incace, care au turburatu si alteratu conduit’a politica a româniloru dela 1848—1861 —1863/4 si 1865, românii in mare parte au intratu de bun’a loru voia in înfundătură politica. Vorbele cele multe si sunatórie cu aram’a n’au pututu impedeca nimic’a, ba au datareului cursu libera, din causa ca acele, adeca vorbele, au substituitu program’a natiunale, la care vedemu ca se provoca astadi multi, fara de a-i cunosce esenti’a. încercarea dela 1872 in conferinti’a Sabiiana dela 5—6 Maiu pute inca mantui ceva, daca nu remane numai o încercare, ci, după cum a fosta croita prin program’a cea precisa, basata pre anteactele natiunale, se punea in lucrare din si cu cugetulu celu mai curata si din amorea cea mai curata. Acest’a vise nu s’a intemplatu, din causa, ca alta conferintia totu asta de particulara si unilaterale, ca cea dela Mercurea, a paralisatu totu efectulu începutului celui bunu. Nu ne-aru intrista asta tare erorile politice, chiaru si după acésta încercare paralisata in inceputulu ei, pentru ca a gresi este lucru omenescu. Dara, cându cugetamu ca gresielile n’au provenita atât’a din o eronata calculare cu evenimentele, cându mai străbătu la urechile nóstre si apte neplăcute despre multi, cari adiporta cuventulu celu mare alu condamnarei a totu ce românii, după parerea nóstra, trebuia sa faca ; cându vedemu ca chiaru si astadi ’si dau tóta silinti’a de a infatisiâ situatiunea, ca noi trebuie sa asteptamu si sa nu facemu nimic’a pentru nationalitatea nóstra, până cându nu se voru indura magiarii sa faca ceva pentru noi, ne cuprinde o temere despre viitoriulu nostru, ni se taie speranti’a ca vomu pute reveni la conlucrarea cea purcedietaria din simtlu puru catra virtutea, carea trebuie sa intreca tóte celelalte virtuti cetatiene. Cu alte cuvinte, ne tememu, ca va veni la valore doctrin’a, ca noi trebuie sa ne parasimu pre noi insine, sa nu ne iubimu si sa nu ne iubimu nici interesele nóstre nationali. Si cu tóte aceste stâmu înaintea unui perioolu nou alu vietiei nóstre politice. Dumineca, si nu mai departe, are a se întruni o parte considerabile din inteliginti’a româna spre a se intielege asupr’a trenutei densei in viitoriu. Ore ne va conduce acest’a la cazarea natiunale întemeiata de adunările natiunali dela 1861—3 ? Vocile precursorie din diurnalistic’a nóstra, nici intru câtu nu suntu absurdități,*) nu ne dau din partele inca nici garanti’a de recunoscerea trecutului in adeverat’a lui fiintia, nici de a pre a sentului si in atare impregiurare ce vomu dice de viitoriu ? Declamatiunile dintrensele asta suntu de inalte si asta de poetice incâtu i s’aru pare cuiva, ca românii dispunu de cele mai mari arsenaluri intelectuale si materiale si ca restrictiunile, in cari amu cadiutu dela 1865" incóce, in ceea ce privesce esercitarea drepturiloru cetatiene, nu m-au atinsu nici la degetulu celu micu. „Vana sine viribus ir a1i amu respunde scurta la tóte declamatiunile, déca ne-amu putu plati numai ca atât’a si déca nu aru fi alte inca de implinitu. Trebuie sa recunoscemu erorile nóstre ale româniloru in genere, desi nu amu conlucratu cu totii la ele, si trebuie sa cunoscemu greutățile, cari ni s’au pusu curmedisiu in drumu in anii din urma dela datulu retaciriloru politice si sa recunoscemu, ca fara delaturarea loru suntemu ameninttati in esistinti’a nóstra. Déca vomu fi in stare sa ajungemu la recunoscinti’a acest’a vomu fi in stare sa pasimu si la îndreptarea situatiunei nóstre, altcum ne vomu afunda si mai tare in abisulu spre care amu pornita. Cu deosebire sa ne ferimu de a confunda datorintiele nóstre catra poporulu nostru cu pretensiunile gubernului presentu, sau cu o inertia totale din partene. Nici un’a din aceste din urma nu potu fi salutarie. Salutariu pentru interesele nóstre cele sante in impregiurarile de astazi nu póte fi decâtu lupt’a, inse lupt’a legale parlamentaria. Nu ne facemu ilusiuni si nu dîceau ca de lupt’a acest’a voru fi incopoiate resultatele cele mai grabnice si splendide; scimu inse, ca in viati’a constitutionale retragerea de l>una voia este capitularea de buna voia înaintea contrariului si pentru celu ce capituleza de buna voia n’are nimenea nici baremu compătimire, ci numai desconsiderare si despretiu Trebuie sa ne infatistamu lucrurile asta precum suntu. Putemu chiaru si luptându înainte sa mai inregistramu si alte perderi, dara de luptatu suntemu datori a lupta, caci celu putiemu ne vomu deprinde si vomu deprinde la lupta, cu noi alaturi, si pre următorii nostri, caci finea situatiunei de acum nu o scie nimenea unde va fi si cum va fi. De aceea n’amu fostu si nu suntemu de acei’a, carii sadica celoru ce mergu in batalia , sa ia asupr’a-si talismanuri, ca sa fiu feriți de periculii proiectileloru séu de pericululu ascutisiului săbiei si sa adune numai trofee. Din contra vomu descrie resbelulu asta după cum este: pentru ca acei ce intra intrensulu sa fia barbati, cari sa merga cu inima intréga, pregătiți si de victoria, dara si de suferinttele ce le ofere unu resbelu. Cându asta dara românii ara recunosce necessitatea de a relua lupt’a politica, avendu in vedere dificultățile ce ofere lupt’a, aru trebui sa trimita barbatii cei mai probați, cari sciu sa înfrângă tóte săgețile contrariloru si cari sciu sa resiste tuturora curseloru seducatorie , nu iise de acei, cari sa-si caute trebsiarele loru. Astfel iu amu are sperantia, chiaru si in casulu cându amu fi representati pre aren’a politica de barbati putieni, ca ni s’aru deschide o carare baremu, carea sa ne scota din innabusitóri’a înfundătură politic’a, in carea ne aflamu. Majestatea Sea imperatulu si regele a sosita Sambata înainte de media de la Vien’a, după o escursiune de o luna si jumetate până la Veneti’a si Dalmati’a. Receptiunea ce i făcură cetatienii vienesi a fostu, după scirile diurnalistice, un’a din cele mai cordiale. Despre închiderea sessiunei dietáié suntu diverse versiuni. După un’a mai noua diet’a se va termina cu finea septamânei presente. „Politik“ din Prag’a dela 13 Maiu aduce unu articulu intitulata „Politic’a de nationalitate a Austriei“ din care estragemu urmatórele: „Austri’a are atâtea si asia diverse nationalitati in sinulu seu, cum nu mai are altu statu in Europ’a. Ea are atâtea si asia diverse nationalitati in vecinătatea sea, cum nu mai are altu imperiu in Europ’a. Este unu statu de nationalitati in sensulu celu mai eminenta alu cuventului si momentulu nationale trebuie sa aiba in politica ei interna si esterna cu atâta mai multa o rola însemnata, cu câtu nationalitatile ei suntu geografice legate in cea mai mare parte cu conationali, cari se afla dincolo de limitele monarciei, cu cari au reminiscritie istorice comune, ba câte odata urmarescu si scopuri politice comune.“ In, pasagiulu urmatoriu dice articululu ca reciprocitatea intre Austri’a si nationalitati din caus’a celei dintâiu a produsu resultate incâtu nu se are bine nici cu nationalitatile din launtru nici cu cele din afara. Apoi continua: „Sapienții politici din Viena au de multu nenorocirea de a lucra in politic’a natiunale pre dosu. Odata spriginescu o nationalitate spre a o combate mai tarziu in interesulu statului, de alta data spriginescu unu elementu natiunale, combatutu mai nainte, mintea cea sanatósa inse si vine mai totu in ur’a a douaspra die cea. Schimbări si contradiceri de aceste se gasescu mai marcate in politic’a urmata de Austri’a fatia cu tierile sudice dela Dunăre. Au fostu timpuri, cându serbii si românii, cari locuiescu afara de limitele Austriei, ara fi salutata primirea loru in sinulu monarchiei dreptu de mântuirea loru. Tempurile aceste au fostu pre cându Austri’a combatea pre Turci’a, sub a carei jugu oftau popórele numite. In tempulu acel’a trecea Austri’a de protector’a loru. Indata inse după frângerea puterei turcesci, Austri’a ’si schimba frontulu la Dunarea de josu ; inimiculu seculariu alu Turciei devine protectoru si prin acést’a contrariu alu serbiloru si româniloru. Autonomiei popóreloru acestor’a se punu pedeci, pentru ca sa nu aiba putere atragatoria fatia cu conationalii loru din Austri’a, caci tratarea popóreloru era asta incâtu simpathi’a loru in afara erá lesne de esplicatu. „Nu de multu sub Beust si Andrassy, politic’a austriaca iérasi s’a schimbatu fatia cu tierile dela Dunarea de josu. Austri’a a stersu din credeulu seu politicu conservarea Turciei cu ori ce pretiu si s’a dusu până acolo, de oferă Serbiei si României spriginulu seu diplomaticu. Dara serbii si românii, cari traiescu in Austri’a nu se bucura de o astfeliu de consideratiune si asia politic’a austriaca iarasi se gasesce intr’o contradicere din caru Vechi „Orient. lat.“