Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)

1875-07-24 / nr. 58

230 ca la 1866 s’au pronunciatu pentru ereditatea monarchiei, aru fi remasu de faptu fara regenta, o naia fara carmaciu predata valuriloru si ventu­­riloru. Eventualitatea e destulu de se­­riosa pentru a ne face sa ne cugetamu. Principatele dela pacea ce s’au inche­­iatu la Cuciuc-Cainargi inainte cu o suta unu de ani, au provocatu cele mai mari perplesitati pentru diplo­mați. Se pare ca in privinti’a acést’a ele si voru pastra vechiulu renume. Ori ce voru aduce evenimentele mai de aprópe, noi speramu, ca pacea nu se va conturbă. Diplomati’a va esu­­peră o resolvere pacifica a cestiuni­­loru incurcate ce punu spiritele intr’o neliniste si fierbere continua. F. Din Ragud­a se telegrafeza ca in­surgenții fura respinși la Crup’a si s’au retrasu in munti. Din castrele revoltantiloru din Ertiego­ Vin’a se raporteza dinartului „Glas Cernagorca“ ce apare in Gelinge urmatórele : „Turcii nostri se incerca in ori ce modu sa ne descuragieze, ei puiu în­trebarea, ca peri-voru Bosni’a si Her­­tiegovin’a, si apoi respundu : „Da, ele voru peri, pentru ca muscanulu (rusulu) nu mai este amiculu Raiailoru, ci alu padisiahului, elu s’a infratitu cu ace­st’a de totu, ambii tiari suntu cumetri. Guvernorulu nostru, unu pecatosu be­­trânu, aduna munitiune si negotiéza intr’ascunsu cu Obrenoviciu, elu inca este amiculu turciloru, pentru ca cu ei o póte duce mai bine decâtu cu raiau­.“ Acést’a escita ingrijiri in po­­porulu din Brtiegovin’a si densulu se intreba, déca este in realitate adeve­­ratu acestu lucru. Si Cesarulu din Vien’a ? se intreba mai departe, acel’a dóra n’a caletoritu pre nimicu intre atâte strapatie mari prin Dalmati’a, la tóta intemplarea elu a urmaritu unu scopu si a avutu in vedere Her­­tiegovin’a. Si aci respundu turcii : „Elu nu se va indusmani cu Sultanulu, dovada suntu ordurile cele multe ce le a donatu densulu lui Vali si celoru ce­lu incungiura; si Austri’a va ajunge la tienta mai bine cu turcii decatu fara de densii.“ Si asia dara noi amu fi parasiti de tóte laturele, dara acé­st’a sa nu ne descuragieze. Insusi sul­tanulu, după cum se pare, vrea sa ne venda ki amicii sei cei buni si déca ne demanda sa ne supunemu domnirei unui vlah­u (=strainu), noi­i vomu dec­iara linisciti, ca pana cându ma­nile nóstre’voru pute purta arme, nu voru fi străinii domnii nostri.“ Cu aceste vrea sa latiesca orga­­nulu montenegrinu intre poporulu din Hertiegovin’a ide’a, ca acést’a tiera trebuie sa vina numai sub domni’a Muntenegrului, unu planu acest’a, care se pare ca nu este nou in Cetinje. In Romania domnesce de unu tempu incepe o lupta de totu neferi­cita intre partide, pre cari noi nu scimu cum sa le mai numimu decâtu dóra partid’a dela putere si partid’a carea nu e la putere. Luptele aceste au aflatu resunetu si in presi’a cea mare a Europei. In cele urmatoaie reproducemu si noi unu articulu pu­­blicatuin „le Constitutionnel“ din Parisu. Bata ce dise acestu diurnalu : „De cându cu alegerile generali in Romani­a, cari au datu partidului conservatorii­, in camerele acestei tieri, o majoritate imposanta, se petrecu aci fapte, pre cari le constatam­u cu re­­gretu si cari suntu de natura a in­spiră seriose nelinisciri. „Radicalii români — acestu statu teneru poseda, că si statele cele mai înaintate ale occidentului, unu partidu radicalii — neputandu-se consolă ca este esclusu dela putere pentru mai mulți ani, se da la nisce manopere, cari nu denota tocmai unu escesu de patriotismu. Ei arunca la manifeste pline de atacurile cele mai violente contr’a guvernului loru , respandescu in străinătate corespondentie cari de­scriu situatiunea tierei loru sub colo­rile cele mai posomolite si in cari se gasescu de tóte, afara de acea mode­­ratiune care este semnulu siguru alu adeverului. „Déca aru fi sa credemu aceste documente, ministeriulu Catargiu s’aru fi făcu­tu culpabilii de cele mai mari fapte rele; violatiunile de drepturi aru fi nenumerate, nedreptatile aru fi ne­­sfersite ; elu n’aru mai fi respectandu nici morala, nici probitate, nici lege, nici constitutiune, nici chiaru simtie­­mentulu patriei. Libertățile indivi­duale năbușite, justiti­ a corupta, na­țiunea copleșita de imposite, alegerile falsificate, tote sorgintile avuției pu­blice sleite , eata tabloulu ce ne de­scrie radicalismulu românu despre ad­­ministratiunea actuala a tierei sele. „Nu e de trebuintta a fi cine-va la fati’a locului, spre a recunosce exa­­geratiunea acestoru aserțiuni : acest’a e limbagiulu tuturoru opositiuniloru factióse. Trebue inse a-si aduce ci­­ne-va aminte de epoc’a cându se află la putere acestu partidu, care se in­­tituleza „natiunalu­ liberalu“. Si la acea epoca simpathiele nóstre erau castigate României, care se numiă pre atunci Franci’a orientului, fara indo­­iala pentru ca este oper’a Franciei. O operămu atunci contr’a pretensiuniloru esagerate ale Porției si o sustie neamu chiaru contr’a preventiuniloru pro­­priiloru noștri guvernanți, cari n’avaau nici o încredere in partidulu care eră la putere in Bucuresci. Sarcin’a no­stra, e adeveratu, nu eră usiara. „Pre fia ce minutu, telegrafulu ne aducea noutatea despre vre-o nebunia a acestoru domni, cari faceau neliniste puteriloru garante. Aci ei protegiau mai multu sau mai putieru pre fatia comitetele revolutionare bulgare, sau trimiteu emisari la Belgradi­ spre a dă­mân’a cu marele partidu serbescu. Aci se dedeu la manifestatiuni ostile contr’a unguriloru si cautau a le in­­straină pre românii din Transilvania; aci, in fine, vorbiau sa taie in bucati pre turci si se faceau suspecti la tóta lumea, punendu inainte proiectulu ne­­bunescu alu crearei unui regatu dacu care sa intrunesca sub unu acela’si sceptru tóte popórele de origine ro­mana. Intr’unu cuventu, ei intretienéu la regiunile Dunărei o asta stare de agitatiune incâtu puterile sfersira prin a consideră presenti’a loru la putere că unu periculu pentru ele si, după representatiunile loru staruitóre, prin­cipele Carolu a trebuitu sa caute con­­siliarii sei in partidulu moderatu. „Ceea ce se produse la acea epoca s’aru reproduce neaperatu din nou, déca acestu partidu agitatoriu aru veni din nou la putere. Caci, partidele au traditiuni cari se inlantinescu, le­gaturi de cari nu se potu deslegă , partidulu care a fostu agitatoriu totu agitatoriu va fi. Ei aru face din acésta Românie o Românie turburatóriu, pre­­cându ea adi e liniscita, si pre cându tóte puterile intretienu astazi cele mai bune raporturi cu dens’a, si a carei prosperitate da o desmintire eclatanta posomoritului tablou ce făcu cores­­pondintiele autografiate ale nationali­­loru liberali români. „Puterile europene suntu informate de câtva agenții loru asupr’a starei României, si dintarele din tiéra că si cele din străinătate suntu pline de documente cari probeza ca se mun­­cesce in acesta tiera. Se construescu drumuri de fera, siosele, spitaluri, ca­­sarme ; tote întreprinderile utile suntu incuragiate aci si impinse cu activi­tate. In fine, creditulu României, acestu termometru infahbilu alu adeveratei prosperități a unei tieri si a increde­­rei ce inspira guvernulu seu, este egalu si chiaru superiorii creditului multor state. Cele doue împrumuturi din 1864 si 1870 suntu preste pari, si s’a facutu o noua emisiune in conditiuni cari aru fi avantagiose pentru tieri mai mari si mai populare. „In tóte acestea nu e nimic’a, ni se pare, care sa trădeze situatiunea precaria de care ni se vorbesce, mi­­serica ce se anuncia si mai cu sema acea pretinsa isbucnire a indsignatiu­­nei populare contr’a guvernului. Po­porele indignate nu suntu de ordinarii­ nici atâta de liniscite, nici atâta de laboriase, si nationalii liberali din Bu­­curesci trebuie sa se fi uitatu prin prism’a imaginatiunei loru­ratecite. „Ceea ce este siguru pentru noi, este ca acésta agitațiune a radicalis­mului românu este unu pericolu pen­tru acésta tiéra că si pentru Europ’a. Puterile urmarescu cu unu ochiu aten­­tivu tóte evenimentele, alu caroru tea­tru este astadi orientulu, si nu cre­demu că ele sa fia dispuse a toleră aci o stare de lucruri care, la unu momentu datu, aru puté sa tulbure pacea generala , aru fi bine că radi­calismulu românu sa nu uite câtuși de putieru acést’a.“ Afaceri române. Tractaturu austro-românu. Nuvel­a urmatoria este publicata de jurnale : „Guvernele austro-magiare si ace­­le a alu României au parvenitii in fine a se inttelege relativu la conditiunile conventiunei comerciale, prin reusit’a Stadii estegetice. Partea I. C­A­P­U I—IV. Venirea lui Iisusu in lume. Contactulu cu lumea. Secțiunea I. CAPU I.­I. Dumnedieu Cuventulu eternu iu chipu omenescu in person’a lui Iisusu Christosu fiiulu lui Doieu. — II. Mărturisirea lui Ioanu botezatoriulu despre densulu. — III. Alipi­rea in vetiaceiloru de densulu. I. VI. 1—18. Introducerea intregei evangelie. (Urmare.) VI. 51. Si a­disu, adeveru ade­rent, graiescu roue, adeveru, adeveru — in originalu augv­a/Lcriu. Terminulu dixgv este de origine aramaica *), trecutu in limb­a ebraica, cu însemnarea : adeveru, cre­­dintia, acuratetia. La Mateiu si Mar­­cu cuventulu aminu, ocure simplu, la Ioanu vise duplicatu. Prin acésta du­plicare, după limb’a aramaico-ebraica, cuprinsulu cuventului se potentieza: amin amin ( ăpr­v â/xrjr) dela aramai­culu­ — amen amen a ~ adeveru, adeveru dicu ; iéra in greca repetiendu terminulu după limb’a originale, ver­­balu „dicu“ s’au tradusu in greca prin Aigo). In versiunea româna cuventulu a^iris/=amin la Mat. si Marcu lasatu „amin“, iar’ la Ioanu ocare tradusu in trei forme deosebite, si lasatu si amin. In acestu Vs. (51), la 3, 5. 11. este tradusu după inttelesulu lui ethimolo­­gicu cu adeveru, adeveru, la 3, 3, cu adeveratu, adeveratu, iara la 5, 19 cu adeveru (ireduplicatu). De aci inse până la fine este la­satu amin, amin vechi: 5, 24. 25. 6. 26. 32. 47. 53. 8, 34. 51. 11, 1. 7. 12, 24. 13, 16. 20. 21. 38. 14, 12. 16, 20. 23. 21. 18. Traducerea acestui terminu in 4 forme nu este nici decâtu acceptabile, cu atâtu mai vertosu, cu câtu dela inceputu până la fine are totu acela’si intielesu. Sau sa intrebuintiamu cuventulu precum s’a intrebuintiatu Evangelist, cu amin, sau déca ne mai convine sa­ lu inlocuimu cu adeveru *­. Iisusu intorcendu-se catva toti in­veti aceii sei, acum Ioanu, Iacobu, Si­­monu Petru si Natanailu, dice, dicu voite, de acum ve-ti vedé ceriulu des­­clinsu si angerii lu Dolicu suindu-se si pogorindu-se preste fiiulu omenescu. Prin aceste cuvinte sis. ’si desemna activi­tatea sea mantuitoria, carea se incepe cu capitlulu urmatoriu. Aceste cuvinte a lui Zis. suntu introducerea la acti­vitatea sea — Ve­ ti vede cerinla des­chisa — comunitatea sea cea mai in­tima si mai vina cu Ddicu Tataru, pre­cum se documenteza prin nenumerate citate, asia: 5, 17. 6, 44. seqq. 8, 19. 12, 45. 14, 9. seqq. 16, 15 s. a. si mai pre­susu 10. 30. si angerii lui Ddieu .. . , poterile doicesci in servitiulu seu, cu cari va lucră minunile atâtu in doctrin’a spirituale, câtu si materiale, sensuale, cum : saturarea multimei, vin­decarea schiopiloru, orbiloru si invie­­rea lui Lazaru, culmea caror­a , mar­tea învierea si inaltiarea sea la ceriuri. Iis­ aci că si in alte locuri vor­­besce metaforicu, si intielesulu nu este a se caută in litera ci in spiritu. Nu intielege deschiderea reale a ceriului că la botezu (Mat. 3, 15. Luc­a 3, 21. Marcu 3, 16.) unde sinopticii vorbescu de deschiderea ceriului, si prin pogo­­­rirea angeriloru, nu aretarea angeri­­loru că Mat. 4, 11. Luc’a 2, 9. 13. 22, 43, ci o profeția, prin carea areta ve­­ritoriulu seu in cea mai intima legă­tură cu Tatalu din ceriu si poterile ceresci, angerii, subordinate vointiei sele. Totu in­ acesta metafora vedemu o legătură strinsa a noului Israilu, a Testamentului nou, cu vechiulu Israilu, cu Testam, vechiu. Prin o alusiune simbolica la inceputulu vechiului Is­railu se face alusiune la inceputulu noului Israilu, prin cari ambele se punu in strinsa legătură. — La ince­putulu vechiului Israilu 1. Moise, 28, 12, angelii se suie si se pogora anun­­ciandu­lumei apropierea guvernarei ddicesci, inceputulu vechiului Israilu, aci (VI. 51.) si in decursulu Evange­­liei — se anuncia lumei pogorirea in­­durarei ddicesci pre pamentu, incepu­tulu noului Israilu preste fiiulu omului (in orig.­inog iov ârdgonov, au că preste totu unde ocuza acésta espres­­siune , de aceea că sa fimu fideli ori­ginalului sa nu dh­emu fiiulu omenescu, ci fiiulu omului). Iisusu se arata pre sine că subiectulu si obiectulu, că tient’a si centrulu actiuniloru puteri­­loru­ddicesci. Elu, afara de o sin­gura esceptiune (4, 26), si acest’a mai in secretu, nu se numesce pre sine Messi’a, ci fiiulu omului. Acest’a o face cu scopu, că, din faptele sele sa­lu cunosca omenii ca elu este Messi’a celu promisu, — elu nu se impune pre sine, că Messi’a*), nu se declara insusi de atare, ci lașa că faptele lui sa convingă pre omeni ca elu este. Mai apriatu vedhi la Mat. 16, 13.—17. Numele de fiiulu omului lu aflamu si la Daniilu 7, 13. (Va urmă). *) Limb’a aramaica este unu ramu din limb­a asia numita su­’iaca, de carea­se tienea si cea ebraica. Totu din acesta limba se mai formeza unele ramuri cea canaanitica si fe­niciana. Cu aceste limbi fiindu ebraic’a în­rudita, aflamu prin s. scriptura termini cari suntu împrumutați dintr’ensele. (_Vechi intre altele Gesenius. Grummat. ebr. Edit. 21 Leipzig 1872 Einleitung, 51, p. 1). *) De sine se intielege ca déca Evangiii. n’a aflatu de lipsa a introduce in limb’a greca, după intielesulu lui, pentru noi inca mai bine va fi, déca vomu unna pre Evangelistu, lasându preste totu, aminu. Despre însemnarea terminului aminu in diferitele locuri din s. scriptura, vedi: Griech­- Deutsch. Wörtlich z. neuem Testam. Dr. Schirlitz. Ed. MII. Giesen, 1868. *) Precum acest’a a facut’o Malioraedu.

Next