Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)
1875-07-24 / nr. 58
230 ca la 1866 s’au pronunciatu pentru ereditatea monarchiei, aru fi remasu de faptu fara regenta, o naia fara carmaciu predata valuriloru si venturiloru. Eventualitatea e destulu de seriosa pentru a ne face sa ne cugetamu. Principatele dela pacea ce s’au incheiatu la Cuciuc-Cainargi inainte cu o suta unu de ani, au provocatu cele mai mari perplesitati pentru diplomați. Se pare ca in privinti’a acést’a ele si voru pastra vechiulu renume. Ori ce voru aduce evenimentele mai de aprópe, noi speramu, ca pacea nu se va conturbă. Diplomati’a va esuperă o resolvere pacifica a cestiuniloru incurcate ce punu spiritele intr’o neliniste si fierbere continua. F. Din Raguda se telegrafeza ca insurgenții fura respinși la Crup’a si s’au retrasu in munti. Din castrele revoltantiloru din Ertiego Vin’a se raporteza dinartului „Glas Cernagorca“ ce apare in Gelinge urmatórele : „Turcii nostri se incerca in ori ce modu sa ne descuragieze, ei puiu întrebarea, ca peri-voru Bosni’a si Hertiegovin’a, si apoi respundu : „Da, ele voru peri, pentru ca muscanulu (rusulu) nu mai este amiculu Raiailoru, ci alu padisiahului, elu s’a infratitu cu acest’a de totu, ambii tiari suntu cumetri. Guvernorulu nostru, unu pecatosu betrânu, aduna munitiune si negotiéza intr’ascunsu cu Obrenoviciu, elu inca este amiculu turciloru, pentru ca cu ei o póte duce mai bine decâtu cu raiau.“ Acést’a escita ingrijiri in poporulu din Brtiegovin’a si densulu se intreba, déca este in realitate adeveratu acestu lucru. Si Cesarulu din Vien’a ? se intreba mai departe, acel’a dóra n’a caletoritu pre nimicu intre atâte strapatie mari prin Dalmati’a, la tóta intemplarea elu a urmaritu unu scopu si a avutu in vedere Hertiegovin’a. Si aci respundu turcii : „Elu nu se va indusmani cu Sultanulu, dovada suntu ordurile cele multe ce le a donatu densulu lui Vali si celoru celu incungiura; si Austri’a va ajunge la tienta mai bine cu turcii decatu fara de densii.“ Si asia dara noi amu fi parasiti de tóte laturele, dara acést’a sa nu ne descuragieze. Insusi sultanulu, după cum se pare, vrea sa ne venda ki amicii sei cei buni si déca ne demanda sa ne supunemu domnirei unui vlahu (=strainu), noii vomu deciara linisciti, ca pana cându manile nóstre’voru pute purta arme, nu voru fi străinii domnii nostri.“ Cu aceste vrea sa latiesca organulu montenegrinu intre poporulu din Hertiegovin’a ide’a, ca acést’a tiera trebuie sa vina numai sub domni’a Muntenegrului, unu planu acest’a, care se pare ca nu este nou in Cetinje. In Romania domnesce de unu tempu incepe o lupta de totu nefericita intre partide, pre cari noi nu scimu cum sa le mai numimu decâtu dóra partid’a dela putere si partid’a carea nu e la putere. Luptele aceste au aflatu resunetu si in presi’a cea mare a Europei. In cele urmatoaie reproducemu si noi unu articulu publicatuin „le Constitutionnel“ din Parisu. Bata ce dise acestu diurnalu : „De cându cu alegerile generali in Romania, cari au datu partidului conservatorii, in camerele acestei tieri, o majoritate imposanta, se petrecu aci fapte, pre cari le constatamu cu regretu si cari suntu de natura a inspiră seriose nelinisciri. „Radicalii români — acestu statu teneru poseda, că si statele cele mai înaintate ale occidentului, unu partidu radicalii — neputandu-se consolă ca este esclusu dela putere pentru mai mulți ani, se da la nisce manopere, cari nu denota tocmai unu escesu de patriotismu. Ei arunca la manifeste pline de atacurile cele mai violente contr’a guvernului loru , respandescu in străinătate corespondentie cari descriu situatiunea tierei loru sub colorile cele mai posomolite si in cari se gasescu de tóte, afara de acea moderatiune care este semnulu siguru alu adeverului. „Déca aru fi sa credemu aceste documente, ministeriulu Catargiu s’aru fi făcutu culpabilii de cele mai mari fapte rele; violatiunile de drepturi aru fi nenumerate, nedreptatile aru fi nesfersite ; elu n’aru mai fi respectandu nici morala, nici probitate, nici lege, nici constitutiune, nici chiaru simtiementulu patriei. Libertățile individuale năbușite, justiti a corupta, națiunea copleșita de imposite, alegerile falsificate, tote sorgintile avuției publice sleite , eata tabloulu ce ne descrie radicalismulu românu despre administratiunea actuala a tierei sele. „Nu e de trebuintta a fi cine-va la fati’a locului, spre a recunosce exageratiunea acestoru aserțiuni : acest’a e limbagiulu tuturoru opositiuniloru factióse. Trebue inse a-si aduce cine-va aminte de epoc’a cându se află la putere acestu partidu, care se intituleza „natiunalu liberalu“. Si la acea epoca simpathiele nóstre erau castigate României, care se numiă pre atunci Franci’a orientului, fara indoiala pentru ca este oper’a Franciei. O operămu atunci contr’a pretensiuniloru esagerate ale Porției si o sustie neamu chiaru contr’a preventiuniloru propriiloru noștri guvernanți, cari n’avaau nici o încredere in partidulu care eră la putere in Bucuresci. Sarcin’a nostra, e adeveratu, nu eră usiara. „Pre fia ce minutu, telegrafulu ne aducea noutatea despre vre-o nebunia a acestoru domni, cari faceau neliniste puteriloru garante. Aci ei protegiau mai multu sau mai putieru pre fatia comitetele revolutionare bulgare, sau trimiteu emisari la Belgradi spre a dămân’a cu marele partidu serbescu. Aci se dedeu la manifestatiuni ostile contr’a unguriloru si cautau a le instraină pre românii din Transilvania; aci, in fine, vorbiau sa taie in bucati pre turci si se faceau suspecti la tóta lumea, punendu inainte proiectulu nebunescu alu crearei unui regatu dacu care sa intrunesca sub unu acela’si sceptru tóte popórele de origine romana. Intr’unu cuventu, ei intretienéu la regiunile Dunărei o asta stare de agitatiune incâtu puterile sfersira prin a consideră presenti’a loru la putere că unu periculu pentru ele si, după representatiunile loru staruitóre, principele Carolu a trebuitu sa caute consiliarii sei in partidulu moderatu. „Ceea ce se produse la acea epoca s’aru reproduce neaperatu din nou, déca acestu partidu agitatoriu aru veni din nou la putere. Caci, partidele au traditiuni cari se inlantinescu, legaturi de cari nu se potu deslegă , partidulu care a fostu agitatoriu totu agitatoriu va fi. Ei aru face din acésta Românie o Românie turburatóriu, precându ea adi e liniscita, si pre cându tóte puterile intretienu astazi cele mai bune raporturi cu dens’a, si a carei prosperitate da o desmintire eclatanta posomoritului tablou ce făcu corespondintiele autografiate ale nationaliloru liberali români. „Puterile europene suntu informate de câtva agenții loru asupr’a starei României, si dintarele din tiéra că si cele din străinătate suntu pline de documente cari probeza ca se muncesce in acesta tiera. Se construescu drumuri de fera, siosele, spitaluri, casarme ; tote întreprinderile utile suntu incuragiate aci si impinse cu activitate. In fine, creditulu României, acestu termometru infahbilu alu adeveratei prosperități a unei tieri si a increderei ce inspira guvernulu seu, este egalu si chiaru superiorii creditului multor state. Cele doue împrumuturi din 1864 si 1870 suntu preste pari, si s’a facutu o noua emisiune in conditiuni cari aru fi avantagiose pentru tieri mai mari si mai populare. „In tóte acestea nu e nimic’a, ni se pare, care sa trădeze situatiunea precaria de care ni se vorbesce, miserica ce se anuncia si mai cu sema acea pretinsa isbucnire a indsignatiunei populare contr’a guvernului. Poporele indignate nu suntu de ordinarii nici atâta de liniscite, nici atâta de laboriase, si nationalii liberali din Bucuresci trebuie sa se fi uitatu prin prism’a imaginatiunei loruratecite. „Ceea ce este siguru pentru noi, este ca acésta agitațiune a radicalismului românu este unu pericolu pentru acésta tiéra că si pentru Europ’a. Puterile urmarescu cu unu ochiu atentivu tóte evenimentele, alu caroru teatru este astadi orientulu, si nu credemu că ele sa fia dispuse a toleră aci o stare de lucruri care, la unu momentu datu, aru puté sa tulbure pacea generala , aru fi bine că radicalismulu românu sa nu uite câtuși de putieru acést’a.“ Afaceri române. Tractaturu austro-românu. Nuvela urmatoria este publicata de jurnale : „Guvernele austro-magiare si acele a alu României au parvenitii in fine a se inttelege relativu la conditiunile conventiunei comerciale, prin reusit’a Stadii estegetice. Partea I. CAPU I—IV. Venirea lui Iisusu in lume. Contactulu cu lumea. Secțiunea I. CAPU I.I. Dumnedieu Cuventulu eternu iu chipu omenescu in person’a lui Iisusu Christosu fiiulu lui Doieu. — II. Mărturisirea lui Ioanu botezatoriulu despre densulu. — III. Alipirea in vetiaceiloru de densulu. I. VI. 1—18. Introducerea intregei evangelie. (Urmare.) VI. 51. Si adisu, adeveru aderent, graiescu roue, adeveru, adeveru — in originalu augva/Lcriu. Terminulu dixgv este de origine aramaica *), trecutu in limba ebraica, cu însemnarea : adeveru, credintia, acuratetia. La Mateiu si Marcu cuventulu aminu, ocure simplu, la Ioanu vise duplicatu. Prin acésta duplicare, după limb’a aramaico-ebraica, cuprinsulu cuventului se potentieza: amin amin ( ăprv â/xrjr) dela aramaiculu — amen amen a ~ adeveru, adeveru dicu ; iéra in greca repetiendu terminulu după limb’a originale, verbalu „dicu“ s’au tradusu in greca prin Aigo). In versiunea româna cuventulu a^iris/=amin la Mat. si Marcu lasatu „amin“, iar’ la Ioanu ocare tradusu in trei forme deosebite, si lasatu si amin. In acestu Vs. (51), la 3, 5. 11. este tradusu după inttelesulu lui ethimologicu cu adeveru, adeveru, la 3, 3, cu adeveratu, adeveratu, iara la 5, 19 cu adeveru (ireduplicatu). De aci inse până la fine este lasatu amin, amin vechi: 5, 24. 25. 6. 26. 32. 47. 53. 8, 34. 51. 11, 1. 7. 12, 24. 13, 16. 20. 21. 38. 14, 12. 16, 20. 23. 21. 18. Traducerea acestui terminu in 4 forme nu este nici decâtu acceptabile, cu atâtu mai vertosu, cu câtu dela inceputu până la fine are totu acela’si intielesu. Sau sa intrebuintiamu cuventulu precum s’a intrebuintiatu Evangelist, cu amin, sau déca ne mai convine sa lu inlocuimu cu adeveru *. Iisusu intorcendu-se catva toti inveti aceii sei, acum Ioanu, Iacobu, Simonu Petru si Natanailu, dice, dicu voite, de acum ve-ti vedé ceriulu desclinsu si angerii lu Dolicu suindu-se si pogorindu-se preste fiiulu omenescu. Prin aceste cuvinte sis. ’si desemna activitatea sea mantuitoria, carea se incepe cu capitlulu urmatoriu. Aceste cuvinte a lui Zis. suntu introducerea la activitatea sea — Ve ti vede cerinla deschisa — comunitatea sea cea mai intima si mai vina cu Ddicu Tataru, precum se documenteza prin nenumerate citate, asia: 5, 17. 6, 44. seqq. 8, 19. 12, 45. 14, 9. seqq. 16, 15 s. a. si mai presusu 10. 30. si angerii lui Ddieu .. . , poterile doicesci in servitiulu seu, cu cari va lucră minunile atâtu in doctrin’a spirituale, câtu si materiale, sensuale, cum : saturarea multimei, vindecarea schiopiloru, orbiloru si invierea lui Lazaru, culmea carora , martea învierea si inaltiarea sea la ceriuri. Iis aci că si in alte locuri vorbesce metaforicu, si intielesulu nu este a se caută in litera ci in spiritu. Nu intielege deschiderea reale a ceriului că la botezu (Mat. 3, 15. Luca 3, 21. Marcu 3, 16.) unde sinopticii vorbescu de deschiderea ceriului, si prin pogorirea angeriloru, nu aretarea angeriloru că Mat. 4, 11. Luc’a 2, 9. 13. 22, 43, ci o profeția, prin carea areta veritoriulu seu in cea mai intima legătură cu Tatalu din ceriu si poterile ceresci, angerii, subordinate vointiei sele. Totu in acesta metafora vedemu o legătură strinsa a noului Israilu, a Testamentului nou, cu vechiulu Israilu, cu Testam, vechiu. Prin o alusiune simbolica la inceputulu vechiului Israilu se face alusiune la inceputulu noului Israilu, prin cari ambele se punu in strinsa legătură. — La inceputulu vechiului Israilu 1. Moise, 28, 12, angelii se suie si se pogora anunciandulumei apropierea guvernarei ddicesci, inceputulu vechiului Israilu, aci (VI. 51.) si in decursulu Evangeliei — se anuncia lumei pogorirea indurarei ddicesci pre pamentu, inceputulu noului Israilu preste fiiulu omului (in orig.inog iov ârdgonov, au că preste totu unde ocuza acésta espressiune , de aceea că sa fimu fideli originalului sa nu dhemu fiiulu omenescu, ci fiiulu omului). Iisusu se arata pre sine că subiectulu si obiectulu, că tient’a si centrulu actiuniloru puteriloruddicesci. Elu, afara de o singura esceptiune (4, 26), si acest’a mai in secretu, nu se numesce pre sine Messi’a, ci fiiulu omului. Acest’a o face cu scopu, că, din faptele sele salu cunosca omenii ca elu este Messi’a celu promisu, — elu nu se impune pre sine, că Messi’a*), nu se declara insusi de atare, ci lașa că faptele lui sa convingă pre omeni ca elu este. Mai apriatu vedhi la Mat. 16, 13.—17. Numele de fiiulu omului lu aflamu si la Daniilu 7, 13. (Va urmă). *) Limb’a aramaica este unu ramu din limba asia numita su’iaca, de carease tienea si cea ebraica. Totu din acesta limba se mai formeza unele ramuri cea canaanitica si feniciana. Cu aceste limbi fiindu ebraic’a înrudita, aflamu prin s. scriptura termini cari suntu împrumutați dintr’ensele. (_Vechi intre altele Gesenius. Grummat. ebr. Edit. 21 Leipzig 1872 Einleitung, 51, p. 1). *) De sine se intielege ca déca Evangiii. n’a aflatu de lipsa a introduce in limb’a greca, după intielesulu lui, pentru noi inca mai bine va fi, déca vomu unna pre Evangelistu, lasându preste totu, aminu. Despre însemnarea terminului aminu in diferitele locuri din s. scriptura, vedi: Griech- Deutsch. Wörtlich z. neuem Testam. Dr. Schirlitz. Ed. MII. Giesen, 1868. *) Precum acest’a a facut’o Malioraedu.