Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)
1875-07-31 / nr. 60
Telegraful a ese de dóue ori pre septemana: Puminec’a si Joi’a. — Prenumerațiunea sol face in Sabiiu la espeditur’a foiei, pre afara la* c. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate coitra espeditura. Pretiusu prenumeratii miei pentru Sabiiu este pre anu 7 îl. v. a. I ear pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen /tr. 60. Sabiiu 31 Iuliu (12 Aug.) 1875. tin celelalte pfirti ale Transilvaniei si pentru provinciale din Monarchia pre unu anu 8 fl.iera pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru prunc. si tiera sireine pre anuu 12, anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intru’a ora cu 7 cr. simlu, pentru a dou’a ora cu 5 ‘/ cr. si pentru a trei’a repetire cu 3'/, cr. v. 8. Idei conducetene. III. Ungurii seu magiarii se asiédia in tempu relativu scurtu in tienuturile Ungariei de astadi, adaugendu si si Ardealulu cum a fostu elu atunci, cu centrulu in partile Gileului. Asta ne spunu datele cele intunecóse ce ne stau pana acum la dispusetiune* Imperiulu celu nou ungurescu se asiédia dara pre dóue elemente, pre elementulu slavicu cu deosebire si in parte sau mai raru pre celu românu. In partile apusene ale fostului imperiu romanu vedemu unu procesu cu totulu intorsu si neasteptatu in decursulu tempuriloru. Invingetorii cu armele fisice devinu invinsii armeloru culturei popóreloru invinse. Din assimilatiunea popóreloru subjugatórie cu armele fisice se născu, ce e dreptu, popóre noue, inse nu cu tipulu seu prototipulu cuceritoriloru, ci cu celu alu celoru cuceriți. Asmn de. Goții, Longobardii, Francii, Normanii etc., toti de origine germana, cucerescu Itali’a, Spani’a si Galli’a inse nu spre a face dintrensele puteri sĕu națiuni germane, ci romane, precum le vedemu astadi cu limba si cultura romana. Procesulu acest’a lu observamu si in partile fostei Dacie si in o parte a imperiului resariteau (Bulgari’a si Macedonia, Epiru si Tessali’a) până la unu tempu, pentruca in fost’a Dacia, pre tempulu venirei unguriloru, gasimu, după istorici, procesulu acest’a inaintatu cu deseversire, si preste Dunăre in parte, asupr’a resturiloru din elementele ce s’au prerondatu, caci altcum nu aru puté fi vorba de blaci si de provincie române (blacce sau place). Cu venirea unguriloru procesulu acest’a inceta in teritoriulu cuprinșii de ei, pentru ca de aci inainte prin tóte perversitatile ei suntu, bine, reu, organisatorii societatiei. Regii unguresci, carora le facea multu la inima intemeiarea unei stabilitati, căutau tóte midilacele spre ajungerea acestui sfersitu. Ei, fara de a tiene totu deun’a comptu de nationalitatea loru propria, spre sfersuulu acest’a, au cautatu sa ocrotesca pre indigenii aflati in tiéra si sa primesca elemente străine din tieri cu institutiuni organisate. Ei adoptara si legi si institutiuni din cele indigene si din străinătate, acomodandu-le impregiurariloru celoru noue ale tierei. Cu deosebire vedemu elemente germane asiediendu-se in regatu, si ca colonie si ca institutiuni. Procedur’a acest’a dedeansa la multe revolte interne si resbele civile. Procedur’a acest’a a regiloru a deschisu portile Ungariei catastrofei celei mari mongolice sub Bel’a IV (1235), despre carele spunu istoricii, ca a primitu pre Cumaniii cei multi in Ungari’a, cari se retraseră din Moldavi’a sub ducele Cuténu dinaintea mongoliloru, si i-au asiediatu pre langa Timisiu, Muresiu si Crisiu, ca adausu langa cei ce se asiediasera in Iazigi’a mai inainte. Oligarhhiei magiare nu-i placea amesteculu acest’a de elemente, pentru ca’si temea influinti’a, carea ca in tóte sfaturile evului mediu, scadea cu câtu se consolida regatulu mai multu. Ea vedea cu deosebire in înmultirea elementului cumanicu, care după tóte semnele se vede a fi fostu elementu romanescu*), o preponderant periculosa nu numai numai pentru influinti’a ei, ci o amenintiare totale a elementului ei originale. Sub Ladislau, supranumitu Cumanulu, elementulu cumanicu , cu dreptu séu fara dreptu, a fostu in adeveru tacsatu de periculosu si suprimatu prin arme (1282). O gresiala mare au avutu multi din regii Ungariei, de altmintrea o gresiala a tempuriloru de atunci in apusulu Europei întregi , tutel’a curiei romane, de carea nu se putură emancipa in intregu periodulu celu lungu alu evului mediu. Tutel’a acest’a a avutu urmarile cele mai triste asupr’a desvoltarei sau secerierei claseloru sociale in tóta estinderea regatului, dar si mai funeste asupr’a nationalitatiei nóstre, putemunice, pentru Europ’a resariténa. Caci déca nu erau regii Ungariei soboliti neincetatu de spiritulu proselitisticu alu papiloru din Roma, nu erau nici insuinttele ce le continue de a supune tóta suflarea din regatu si din giurulu regatului „s. scaunu.“ Déca nu era propagand’a cea îndelungata prin atâtea bulle papale contr’a „paganiloru schismatici,“ nici feudalismulu in launtrulu statului nu se pute desvolta cum se desvoltase, la instigatiunile prelatiloru nesatiosi din acele tempuri, deja pre la midiloculu sutei XV, cari s’au terminatu cu uniunea celoru trei natiuni in Transilvani’a si, in secululu urmatoriu, cu catastrofa de la Mohaciu (1526) in Ungari’a. Spiritulu de cucerire, fara de fermentulu acest’a, se domoliu in elementulu magiaru incetulu cu incetulu, armoni’a intre staturile orientale se stabiliu si orientulu Europei nu avè sa îndure flagelele turcesci, preste o jumatate de miia de ani. Desvoltarea nefericita a feudalismului a domnitu in apusulu Europei in tóte partile, prin urmare si la poporele romane si mai ca putemu dice ca sub acelesi influintie au inceputu si acolo in aceeași direcțiune, ca la noi. La inceputu cuceritorii singuri au pusu temeiu feudalismului , mai târziu insela crescutu cuceritorii sub influinti’a papiloru si a clerului seu, cari aspirau la putere nemărginită. Inse popórele romane si germane din apusulu Europei au ingrijitu forte bine cu tendinttele oligarchiloru si ale clerului catolicu sa se limiteze. De aceea poporulu din cetatile Italiei inca pre la 1100,in Franci’a preia 1112 si in Castili’a(Spani’a) preia 1169 si apera libertatea contr’a feudaliloru. Schinteile aceste mici, ce abia licurescu in fundulu celu negurosu alu seculiloru până la cei amintiți, iau dimensiuni mari până pre acele tempuri cându la noi tocmai se pregatesce apunerea mai pre tota lini’a. In Itali’a se rădică republici ca cea a leului S. Marcu (Veneti’a), carea si întinde dominatiunea in Orientu până la insul’a Cret’a; se rădică republic’a Genovei; se radica marirea Florentiei si a Toscanei; se rădică influinti’a tuturoru cetatieloru milenaria, cari déca nu potu asigură totalu italianismulu de influintia feudale si străină ’lu asecura pentru alti secuii, cându are sa se inaltie mai tare si mai frumosu decâtu fusese mai nainte. La noi vise nu se gasescu astufeliu de urme. Cetatile devinu in decursulu tempului străine elementului nostru mai in totu cuprinsulu regatului, pentru ca nu le gasimu cu radimu in contr’a crescerei influintiei feudale, asupr’a nóstra cum le gasimu in alte parti si cum le gasimu la alte natiuni si in patri’a nóstra. Totu ce aflamu din tempurile aceste este opositiunea cea palida dela 1437*) , cu tóte ca de alta parte suntu urme destule, ca pre tempurile dinainte de anulu acest’a românii ’si aveau universitățile loru politice ca si cele-lalte nationalitati din tiara. Cându punemu impregiurarile aaceste tóte unele lângă altele, vede ori si cine ca in tempurile inceputului regatului Ungariei au venitu multe perversități asupr’a româniloru si ca acele s’au inaspritu cu câtu înaintau seculii, dara cu durere trebuie sa véda, ca strămoșii noștri nu s’au cugetatu ca sa faca totu ceea ce s’aru fi cerutu pentru de a asigura unu viitoriu mai bunu urmatoriloru loru. Diet a Ungariei se va întruni cu fine a l unei curente. In tóte ministeriele se lucra din tóte puterile la proiecte de legi. Alegerea de deputați dietali la Sebesiu va fi la 16 Aug.st. n. Suntemu curioși de resultatu. Sebesiu nu va ave a trece prin o grea proba, cu atâtu mai vertosu, cu câtu se afla in vecinătatea Mercurei. Diet’a Croației se va deschide in decursulu lunei acestei’a. Alegerile cele noue, cari s’au facutu mai in acela’si tempu cu cele din Ungari’a, inca nu se potu apretiui. Este inse verosimilu ca partid’a natiunale a invinsu. Imperatulu Germaniei a plecatu dela baile dela Gastein Sambata pre la Îl1/* ore. „Domne apara-me de amici ca de inimici me voiu apera eu!“ Ducerea acest’a ne-a venitu aminte cetindu diurnalulu de aici „S. d. Tageblatt“ de Sambata si Dumineca si gandindu la referinti’a ei cu „opositiunalele“ nóstre. Fói’a acést’a, dealtmintrea bine redactata, se vede, cu foia opositiunale, intretiene precare „ amoru “ cu foile „opositiunale“ române din Austro-Ungari’a dela inceputulu ei. Póte ca aru da mân’a si cu opositiunea din Romani’a, cu carea opositiunea nóstra cânta intr’unu coru ori ce note i se punu de opusetiunea de dincolo de carpati inainte, inse desigura se teme, ca va strica joculu missiuniloru incredinte dlui Bolog’a in privinti’a unei sperate functiuni de drumu de feru pre la Turnulu rosiu,pre care amu puté esporta nasipu din mulu Cibinului, caci de acest’a avemu inca, multiumita Carpatiloru, destulu. Amorulu ’si are si elu fatalitatile sele. Déca se mai invechiesce o patiesce si elu cu tóte lucrurile învechite de pre lume. In locu de semnu de iubire mai intiparesce sau impressionéza si cate cinci degete, ca adausu la o palma intréga, pre rumenelele adorate de alta data. Teori’a amorului firesce ca cauta cordisiu la astfeliu de intempluri, praci’a inse mai putienu scrupulosa, tristu dara adeveratu, crede ca unde suntu rase trebuie sa fiu si spini. Asta, ca sa venimu la partea practica a obiectului, s’a intamplatu si intre opositiunea nóstra si in cea a foiei „S. d. Tageblatt“. Caci ne aducemu aminte cându cu alegerile de Archiepiscopu si Metropolitu la noi, ce priviri dulci din depărtare, cum se intalneau de cu dragoste in păreri, ba fói’a din urma a deschisu colonele ei si unora articuli de fondu, esîti din condeiele opositiunei române. Astadi nu mai merge tréb’a asia gaitanu cu mai inainte. Dóue esemple din tempulu celu mai prospetu făcu totu amorulu intre opositiunile nóstre de rușine, déca cumva nu va fi si acest’a de a se reduce la: die Liebe neckt sich gere. Mulu de Sambata alu loiei citate are unu articulu de fondu intitulatu „Ein nationaler Wuthgeschrei“ (Unu strigatu natiunalu turbatu) in care ’si versa foculu asupr’a „Albinei“ din Budapest’a pentru ca beat’au scrisu, ce a scrisu, despre Universitatea din Cernăuți. Articululu se termina cu adres’a catra „Albin’a“ : Gut gebrült Löwe! (Sine ai racnitu leule !) si aduce aminte „acelora ce vom refera la Cernăuți dinaintea magiarismului sa invetie de tempuriu romanesce, ca potu veni in pusetiune de a propune — dreptulu romanescu“. Esteticulu titlu alu articulului de fondu, apostrofarea cea plina de afabilitate, din urma, ca sa tacemu de celelalte afabilități, ne rechiama in memoria ducerea nemtiesca : Mein Liebchen i was willst du noch mehr! (ce mai vrei iubit’a mea!) Sa luamu acum altu numera alu aceleia’si foi (de Dumineca). Acest’a e si mai afabilu. Nlevist’a politica in pasagiere cele dintâiu are bunetatea a „deschide“ ochii „nepoliticiloru“ din Budapest’a asupr’a mesuriloru luate cu nou’a reorganisare a judecatorieloru, carea, după „Pesti Napló“, marca se va lua de basa si la reorganisarea, respective, la împărțirea cea noua a municipieloru, si le spune urmatórele: „Nu scimu ce scopuri inalte de statu au in vedere politicii teritoriali din Pest’a. Parerea nóstra in privinti’a acest’a amu pronunciat’o odata“. Ea este : „Noi nemtii nu a„veniu motive de a ne macina esistin„ti’a nostra natiunale navalindu asu pr’a concetatieniloru nostri români. „Déca le-aru succede acestor’a, ajutati de preponderanti’a loru numerica si radimati de principatele române, cari le dau continuu sucursu „de puteri noue prin contactulu celu „intimu, sa intemeeze dealungulu confi.nieloru de sudu si nordu ale Transilvaniei municipie romanesci, municipie „cari au chieile carpatiloru transilvăneni „in busunarele loru, fia. Noi nu ne vomu „da in laturi din calea unui modus vivendi cu românii, si cele ce au sa „urmeze suntu in mân’a lui Ddicu.“ Va sadica, amic’a opositionaliloru nostri nu numai ca nu ne slabesce din dragoste, dara merge si mai departe, si ne omora cu omeni’a ei. Caci cine nu vede aici unu capu de ? Aici trebuie si observamu, ca poporalii români are o idea despre Ardelu, carea diferesce cu totulu de ideile geografiei ce se propune in seara. Asta locuitorii din munții apuseni sau ai Abrudului {Alburnum) cându vinu in josu spre Muresiu, vinu la Ardelu; hatieganulu candu iese din Valea Hatiegului spre Muresiu si Streiu vine la Ardealu; Olteanulu, cându trece Oltulu in launtrulu tierei, trece la Ardelu; asia Barsanulu din tier’a Bârsei etc. *) Vedhi Petru Maiorii, dara si numele citate in istoria indigneza la presupunerea acest’a, cu tóte ca istoricii ung. au mutilatu numele romancáei istorice câtu numa’ s’a pututu. *) Vedhi Magazin, ist.