Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-09-26 / nr. 77

rel­^ram­'n­ese Dinninec’a »i .Tei’a, la fie-care dóne «eptemani cu adausulu Foisiórei — Prenu­­meratiunea neface in Salim­ la eapeditur’a 'o­ei,pre afara la s. r. poate cu bani int’a prin acrisori fran­cate, adresate cat traespeditura. Pretint­ premumera­­tiunei pentru Suliim cate pre mm 7 fi. v. a. iar pre o jmnetate de ami 3­­1. 50. Pen­ 11. AXCLU XXIV. Sabiiu 26 Septemvre (8 Oct.) 1876. j tre’celelaltfl pficti ale Transilvaniei af pentru p­r­­I­vind­ele din Monarchia pre u­u ami 8 fl.iera­­­re I o jinetate de ami 4 fi. v. a. Pentru princ. siliét! streine pre ami 1‘2 '­» ami­­ 5 fi. Inseratele se platesca petitre iutrtt'a ora ca 7 er. airnin, pentru a dou­'a ora ca 5 */» er. si pentru a trei’a repetire cu 3'/, or. v. a. Invitarea de prenumeratiune la „Telegrafiilu Romanii“ cu „Foisier’a 44 pre unu patrariu de anu (Octom­vre- Decembre) alu anului 1876. — Pre­­tiulu abonamentului pre *­4 de anu e . Pentru Sabiia 1 fl. 75 cr. v. a. Pentru Monarchi’a a­u­­­stro-unguresca 2 fl. v. a. Pentru R­o­m­­a­n­i ’a sî străi­nătate, 3 fl. v. a. DD. abonanti suntu rugați a nu intardiu cu tramiterea prenumeratiuni­­loru. Adresele ne rugamu a s­e scrie cu rat­a, a se pune numai posta ultima, dara nu câte doue poște ul­time, sî in locu de epistole de prenumeratiune recom­andamui­on. publ­­avișurile poștali, (Posta-Utal­vány. — Post-Anweisung.) ca împreunate cu spese mai puliene sî ca mai sigure pentru înaintarea baniloru de prenumeratiune. Editur’a „Telegrafului Ho­­mania in Sabiiu, La cestiunea legi­loru vech­i si nouc. Sabiiu in 1/10 1876. Nu este superfluu a reveni la cestiunea acést’a pentru noi prea mo­­mentósa. Nu dóra ca se scriemu is­torie, ci ca se lamurimu româniloru nostri situatiunea, sa spunemu ade­­verulu, sa-i linistimu in privinti’a vii­­toriului si se delaturamu tóte ilusiu­­nile ivite pre acestu terenu. Fatia de opiniunile mele din Nr. 70 alu „Teleg. Rom.“ s’au ivitu in anii 71 si 72 si alte păreri sub sem­­nulu (77) pre cari i place „Tagebla­­tului“ din Sabiia in Nr. 834 ale es­­pune si publicului seu, póte ca semnu, ca noi românii de aici, pre candu combatemu privilegiele si constitutiu­­nea sasésca eramu in retacire, iér’ acum sub organismulu nou ne­amu desamagitu. In o nota ne dice „Tagblatt“ ca este falsu candu vorbimu de „privi­legii“ sasesci, si ca confundamu con­­ceptulu de „privilegiu“ cu „drepturi particulari“ sasesci. Unu semnu nou alu tempului! „Tagblatt“ insusi fuge de cuventulu „privilegiu“ si i-aru place a numi le­­*gile sasesci „dreptu particulara.“ ’Mi permitu a respunde ceva la acest’a. Dreptulu particulara sta fatia de dreptu universala si distingerea astea are in vedere extinderea teritoriala a unui dreptu. Altu sensu au inse acelea drep­turi ce le au pretinsu si sustienutu natiunea sasesca ca o individua­litate politica esclusiva pentru sine si pentru sasii genetici apartienatori la ea, dela cari toti alții, de alta na­țiune s’au eschisu. Atari drepturi in­dividuali, cari făcu esceptiune dela drepturile generali, ori ce juristu le va numi — privilegii. „Tagblatt“ se face nesincerit trecutului sasescu, cându se feresce de­numirea „privilegiu“, si a-si pute cita multi numeri ai acestei foi, prin cari se desavueza ea insasi. Dar’ sa reprivimu putienu la isto­ria, literatura sasesca si la concep­tele inascute in fia-care sasu, si vomu afla ad­ unu „privilegium an­­dreanum“, pre care ’si baseza natiu­nea sasesca tóta esistinti’a sea poli­tica esceptionala, aflamu acum acolo „privilegia“ Sigismundi, Ludovici, La­­dislai etc. totu privilegii, pre a că­rora basa au eschisu sasii pre ro­mânii din giurulu Brasiovului, Bistri­­ttei, Sabiiului dela drepturile indivi­duali sasesci, tocmai asemenea, pre­cum au facutu natiunea magiara cu românii din comitate facendui iobagi si lipsiți de ori ce dreptu omenescu. Cetiti pactumu numitu „unio trium nationum“ din 1459, unde se lega sasii cu celeli­lte națiuni privilegiate, ca se si apere „privilegia et prerogativa“ in contr’a româniloru. Cetiti diplom’a leopoldina din 1691 si legile dietali din 1791 unde pretindu sasii a li se intari „privilegiele si prerogativele naționali“ asemenea precum s’au in­­taritu privilegiele unguriloru si se­­cuiloru. Nenumerate acte de statu ar­­delenesci amu pute cita, unde se pre­tindu sasii a fi asemenea națiune pri­vilegiata cu dreptu nobilitaru asupr’a româniloru, precum au fostu nobilii unguresci. Si pre care juristui dela „Tegblatt“ va denega acestor’a numirea si natur’a de „privilegiu“ pre care l’au intinsu nu numai asupr’a unui tienutu compactu, ci si asupr’a oazelor dela Brasiovu si Bistriti’a, si altora comune si si aci numai la in­dividualitatea sasesca ? Dar’ cine nu scie ca sub aripele acestora privilegii s’au creatu unu „Sachsenland“ unde romanulu au fostu numai toleratu si au incaputu din grati’a domnitori­­loru sasi! Dar’ nu va crede din corespon­dente „(77)“ cum ca acésta domnia nu au apelatu pre romanii din fundulu regiu ? întocmai asia, cu cea ungara preste iobagi. Dovada suntu statutele sasesci (st. jus­ mum. saxonum) in a câtoru frunte, in primulu­m se dice, ca de­óre­ce sasii, scaunele si cetatile loru s’au privilegiatu prin regi, a-si alege toti amploiații etc.; iar’ in L. I tit. 4 § 2 se dice: ca limb’a ofi­­ciósa este numai cea germana, apoi in L. III tit. 6 § 10 se opresce de a se cumpera ceva din mân’a unui romanu, ca se nu fia lucru de hoție etc. etc. Dovada mai departe despre cele ce le-amu afirmatu, este subju­garea si sugrumarea in iobagie a tu­turoru tienuturiloru si comuneloru c­u­r­a­t­u romanesci din scaunulu Sa­biiului, districtulu Brasiovului si Bis­­trittei din scaunele Mercurei si Sabe­­siului, si adeca unele prin universi­tatea sasesca (Talmaciu, Saliste), al­tele prin cetatile sasesci (Branu, Törösvár, Sacele, Rasinari, Poplac’a etc.) iar’ altele prin comunele domi­nante sasesci (Sadu, Gurariului, Rodu, Carpenisiu etc.), cari le despoia de administratiunea proprie si de atare. Dovada mai departe suntu statutele locali mai in tóte scaunele sasesci asia si in alu Pocrichiului după cari romanii din comunele mixte sa­sesci si libere, erau opriti a-si clădi case solide, a locui in intrulu satului, a se bucură de indigenata, si a caroru pamentu era supusu drep­tului de caducitate a satului sasescu. Cetiti inca si statutele cele mari ale Sabiiului din anulu 1698 unde se dice,­cumca p­ri­vil­egiat­­a uni­tate a poporului sasescu consta in deosebi in unitatea si puri­tatea lui adeca a nu se amestecă in elu omeni de alte natiuni,­­ si apoi ve puteti închipui situatiunea vechia din fundulu regiu. Si cine nu scie, ca acésta apasare sistematica au durata pana la 1848 si inca in parte si adi dureza ? Tienuturile sub titlu nobilitariu si adi ’si dau veniturile loru in lad’a z­ loru j­udetie si a cetatiloru. Comunele române, cari nici prin militarisare nu au scapatu de jugulu sasescu, numai de une­ dile perdura muntii in favorulu universitatiei sasesci. Comunele singuratice române subju­gate de cele sasesci si adi tragu in procese de morte pentru recastigarea orareloru si drepturiloru loru, până cându numai unor’a din ele le-au suc­­cesu a-si dobândi libertatea prin sim­­iiulu de drejttu alu imperatului Iosifu. Foștii colibasi si servitori români din comunele mixte si aici se lupta za­­darnicu pentru a-si castiga ajutoriu la scólele si bisericele loru. Nu va crede amiculii „(77.)“ cum­ca acești români de ori-ce categoria umilita se aru fi representatu in tre­­bile politice administrative conformu puncteloru regulative anume după co­mune, pre care modu de representa­­tiune „Tageblatt“ pune mare pondu­l nu, caci punctele regulative cunoscu numai dreptulu de representare a co­muneloru libere, si­ comune libere după constitutiunea sasesca s’au privitu nu­mai cele sasesci. Ne aducemu dóra aminte, ca in anii 1861—1802, cându au admisu ministrulu pe românii din ti­nuturile Salistei si Talmaciului la representare in adunarea scaunala, toti sasii dim­preună cu universitatea sasesca si ce­tatea Sabiiului au protestatu cu ace­­ea­si furia, cu care ne-au respinsu de une­dire in congregatiunea comitatensa tóte propunerile nóstre juste. Dar’ chiaru si in a. n. raporta de motive alu majoritatiei sasesci din congregatiunea comitatensa din 25 Sept. 1876 asemenea in decilaratiunea protocolara a comunitatiei Sabiiului din 30 Sept. 1876. se provoca sasii la Diplom­a Leopoldina din 1691 p. III. unde li se intarescu privilegiulu Andreanu, statuta jurium municip. sax. si alte privilegii, si la legile din 1790/1 art. 13, unde se garanteza na­­tiunei sasesci, universitatiei, scaune­­loru, cetatiloru, opideloru si comune­loru loru privilegiate“ administratiu­nea politica, conformu diplomei leo­­poldine, si adii inca mai reclama sasii atari privilegii! Fara aci pe scurta oglind’a sis­temului si situatiunei sasesci, si nu potu concede ceea ce dice diu (77.), ca prin privilegiele sasesci românii nici cându nu au fostu nepastuiti. Din acea situatiune ne-au scosu legile none municipala si comunala, de­si prin acestea inca nu amu venitu la limanulu doritu, dar’ amu aretatu in articululu meu din nr. 70 valo­­rea loru. In adeveru este frumósa idea rec­­itus „combinatiunea“ confratelui (77.) din „Telegr. rom.“ la carea tiene multa, ca adeca si celea si cestea legi ara fi acceptabile „cu unele modifica­­tiuni“. Caci deca amu putea noi mo­difică legile, cum ne place si ne con­vine, atunci nu amu mai avea lipsa a le compara un­a cu alta. Sa putemu noi sterge virilismulu si scadea censulu si cassa art. VI din 1876, apoi amu fi cei mai fericiti. Se potu intempla pe viitoriu atari modificatiuni in legile noue, si déca nu, poporulu nostru se póte avanta cu tempulu la o stare materiala mai buna, ca sa corespunda censului. Dar’ in sistemulu sasescu, ce au statu de 700 ani pe capetele nóstre, ce poteamu modifică ca sa devenimu noi la domnia ? Dar’ numai atunci amu fi ajunsu aci domni, cându scu ne-amu si s­a s­i­t­u cu totulu (cum dice romanulu) sau asteptamu total’a stingere a némului sasescu, ca asta noi sa ne bucuramu si veselimu de ereditatea privilegieloru, si — cum dice confratele — sa devină univer­sitatea sasesca la dispositiunea nóstra. Ei dar’, modulu celu dintâiu nu e recomandabilu, alu doilea aru­st in­­moralu, ambe inse impossibile. Confratele (77.) se provoca la ma­­joritatea româniloru din scaunele Ora­stie, Sebesiu si Mercurea sub legile sasesci; iér’ la afirmatiunea mea, ca cându ara fi fostu legile sasesci, co­munele Salistei si Talmaciului ara fi ajunsu la o cultura admirabila, res­punde , ca adi Rasînarenii, Sadenii etc. cari nu au statu sub pressiunea privilegieloru, nu arata fatia de cei­lalti nici unu progresu admirabilu. Este adeverata posetiunea indign­­­ata a fratiloru dela S. Sebesiu si Orastie. Dar’ intrebu, déca de 700 ani incace au pututu ajunge romanii la o majoritate in cele doue mai mici, din­tre 22­­ municipii sasesci câți ani nu mai trebuia, sa ajungemu la majori­tate si in celelalte 20 municipii ? Câtu pentru progresulu comune­loru nóstre sub legile sasesci asta si despre majoritățile indign­ate, observa, ca daca guvernele nóstre si îndeosebi guvernulu dreptului imperatu Iosifu nu aflau, ca sachsenlandulu este f­u­n­d­u regescu si poporulu de aci egalu indreptatitu, si déca după acestu prin­cipiu salutaru nu s’aru fi datu liber­tate comunei Rasinari, Sadu, Rodu, Carpenisiu etc. si chiaru româniloru din cetatea Sabiiului, in contr’a pro­­testeloru natiunei sasesci, apoi dar’ nici la Mercurea, Sabesiu si Orastia nu aveamu majoritate, si comun’a Sadu, Rasinari etc. sub legile si institutiu­­nile sasesci nici aici nu aru fi avuta atari scóle si biserici frumóse nici ve­nituri alodiali, ci acestea serveu si aici pentru promovarea culturei ger­mane, precum mai servescu veniturile Salistei, Talmaciului si Branului. Vechi, chiaru si numai scaparea unora putiene comune romane de sub jugulu sasescu in tempulu imperatului Iosifu ne au adusu unele folose. Confratele (TI) mai amintesce si de robotele iobagiloru, aratandu, ca positiunea româniloru din fundulu regiu aru fi fosta mai favorizóre si acesti romani aru fi trasu favoruri din privilegiele sasesci. Se intrebe confratele pre toti ba­­trinii din Salisce si celelalte sate ro­mane, si i voru spune, ca ’si aducu aminte de cându sabadasii magistra­tului sabianu ducea pre acei locuitori cu poterea ba si legati, la Sabiiu, ca sa mature stradele, sa curetie cloacele, sa torca in resbóiele zechiuriloru si sa rădice murii casarmeloru si ai ce­­tatiei. Si cari alte favoruri se fiu trasu romanii sub scutulu privilegieloru sa­sesci ? Dar’ nu industrie, comerciu si cultura ? Caci scimu, ca si dela acestea

Next