Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)
1876-10-28 / nr. 86
Teta^infain ese Damin««*a sí .Tot’h, la fie-cine done septemHiii cu adausulu Foiaiórei — Vreutínte rastól neu homee in Sahiin In capoditur’a roiei,pie nlnrn la 3. r. poate ca buni gnt’n prinseriaori francate, adresate catra capoditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Ribii.« cate pro nune 11.. v. a. iar pre o jumetate de an« 3 ü. 50. Pen Ar. 80. ANULU XXIV • . ... .I Sabiiu 28 Octomvre (9 Nov.) 1876. I traseelelalte patrti ale Transilvaniei al pentru provinciele din Monarchia pre anu anu H îl.»era tre J o jumetate de anu 41. v. a. Pentru prine. si trei streine pre anu 12 */a an« p 11* Inneralele ne plateac« pentru intâi’a 5m cu 7 cr. alturi, pentru a ddu’u ora cu 5 '/f cr.ai pentru a treia repetire cu H*/# cr. v. h. 9 Generaliia Türr despre Gestiunea orientale. III. Nici unu elementu nu este sub corón’a S.tului Stefanu atâtu de desconsideratu ca celu românu, cu tote ca acest’a este celu mai compactu pe teritoriulu celu locuesce, si mai usioru de multi amitu. . . Se pare inse, ca tocmai pentru acést’a, apoi pentru tenacitatea cu care se alipesce de limb’a si religiunea sea, se considera de celu mai periculosu, caci par’ca tóta lumea s’a conjuratu in contr’a lui. Nimenui n’a facutu nici o nedreptate, si romanulu la nime n’a intempinatu nici macaru bunavointta. Toți cari au venitu in contactu cu elu s’au insuitu se lu nimicésca. I nimici câți fruncia si ierba dar’ amici nici unulu n’a avutu de cându e subjugata ; si elu ca prin minune totusi n’a peritu, elu totusi esiste, necăjita si imbrancitu ce e dreptu, dar’ sanetosu, moralu si vengiosu, si — dovada persecutiunile sistematice — elu inca si adi insufla spaime inimiciloru sei seculari. Alta mangaiare nici nu are, decatu can’a devenitu inca compatimitu de nimene, caci totu e mai bine a fi fric’a altor’a decâtu compatimitu. Tóta lumea scie, cum ca după atâti’a secuii de persecutiune legile din 1863/4 făcute cu concursulu româniloru si sancționate prin Domnitoriulu au fostu cele mai multiamitare dintre câte au cunoscutu românii transilvăneni dela decăderea loru până atunci. Si cu acestea legi era supremati’a totu in mân’a magiariloru, pentruca aristocrati’a, averea, si intelegint’a loru li asigură antaietatea intre ori-ce impregiururi si sub ori-ce legi, chiaru si in absolutismulu nemtiescu ; —• ele inse totusi erau apte de a servi de leasa unei adeverate si sincere infratiri intre elementele ce locuescu acesta tiéra. Ei! dara magiariloru chiaru ast’a nu si-a venitu bine la socotela. Abia se impacara cu Austri’a, numaidecâtu le scosera din vigóre desavuandu si chiaru sancționarea Domnitoriului. Se scie cum ca „uniunea“ sau mai potrivitu fusiunea Transilvaniei cu Ungari’a asta precum s’a efeptuitu, s’a facutu in contr’a voiei si interesului poporului românu, care este majoritatea precumpenitoria a locuitoriloru Transilvaniei. Nu e lipsa câ noi se descoperimu magiariloru , cumca acést’a a e sacerbatu până la sufletu pe poporulu românu, caci acést’a o sciu ei pré bine, o scie lumea. Nu e scopulu nostru a discuta aci legalitatea acestoru acte, ci luamu faptele implinite asta cum suntu, si din situatiunea creata de elementulu domnitoriu voimu se si dovedimu magiariloru realitatea tendintiei loru. Ei bine decumva acel’a care a aflatu de bine si consultu a da aceste lovituri romanului — necontenita afirma si se jura, cumca elu voiesce binele românului, cumca are interesuvitalu a trai in solidaritatea fratiésca cu elu, si cumca lucra din tóte poterile la csuperarea infratirei, oricare omu cu minte si seriosu trebuie se credia, cumca magiarulu va cerca se aline dorerile casiunate romanului prin faptele enarate, cu alte recompense demne de doi frați. Si cari suntu acele recompense ? S’a enunciatu cum ca preste 1 cele trecute se trage velulului tarei. • Acést’a inse in fapta s’a1estinsu ■ numai la „honvedii“ unguresci din 1848, cari s’a rehabilitatu, oficierii loru cari au voitu s’au reactivatu, apoi cei neapti pensionatu si asigurata de subsistintia comoda, iér’ peptru invalidi , s’au edificatu unu asilu care se sustiene din budgetulu statului. A fi fostu honvéd este titlu de a fi preferitu la ori-ce posta. Dar’ românii cari au participatu la mișcările din 1848 suntu despretiuiti, conducătorii — oficierii — loru, si chiaru cei decorați, suntu necontenita insultați de societatea si diurnalistic’a magiara si timbrați de zei patrioți, invalidii cari mai traiescu si orfanii loru pe strade, avisati la mil’â ómeniloru, — si până cându pentru asta numiții martiri magiari din 1848 si adi se tienu requieme la cari asista si oficiolatele publice, acei’a cari au participatu la inmormentarea martirului Iancu, care intru nimicu n’a fostu de caracteru interioru oricarui martiru magiaru, nu numai diurnalistic’a i-a inseratu de trădători, ci au fostu chiaru urmăriți de autoritatile publice. Cu tóte ca Transilvani’a s’a contopitu in Ungari’a, fiinduca legea electorala a Ungariei era mai liberala decâtu a Transilvaniei, croita din adinsu pentru ca poporulu românu se nu puta deveni representatu in proportiunea, ce după numerulu sufleteloru si după marimea sarcineloru ce le porta i-aru compete, — pentru Transilvani’a au sustienutu totu legea electorala transilvana pana la 1875, cându s’a facutu o lege noua electorala pentru intrega Ungari’a. Aru fi cugetatu omulu cum ca camer’a Ungariei aci va fi la inaltimea chiamarei sele, si déca ea sustiene uniunea de fapta, va introduce in legea electorala unu censu pentru intregu teritoriulu Ungariei, dar’ ce se vedi anomaliile din legea Transilvaniei tóte suntu sustienute pentru teritoriulu Transilvaniei, censulu moderatu din Ungari’a nu 1’a estinsu si asupr’a Transilvaniei, aici a pusu unu censu atâtu de mare incâtu românii totu asia de batjocoriti devinu ca si mai nainte. Sub decursulu desbaterei acestei legi magiarii, dar’ mai cu sema transilvănenii fara sfiela o spuneau pe fatia, cum ca elementulu magiaru de aici devine periclitata prin români, de cumva se va aplica si aici mesur’a din Ungari’a, va sedica, déca in un’a si aceasi tiéra se va introduce o lege egala. Mai aprigu inimicu alu româniloru s’a aretau b. Gavr. Kemény, care si după ce primise camer’a deputatiloru o lege in câtu-va mai favoritóri a dreptatiei, a agitatu prin diurnalistica si in personalu magnați ca se o respingă si primindu propunerile lui se asuprésca pre români, cea ce i-a si succesu, caci cas’a boieriloru primindu propunerile reactionarie ale lui, a retramisu legea astfel in modificata la camer’a deputatiloru, care apoi si ea a primit’o. Si asta astazi Ungari’a carea după legile esistinti consta si din Transilvani’a, este representata pe dóue base, un’a mai liberale pentru Ungari’a propria si alt’a reactionari a — fetulu lui Kemény Gábor, inimicului espresu alu româniloru — pentru Transilvani ’a. Bara omulu in care românii niciodata nu potu ave incredere, b. Kemény Gabor, pentru necorect’a sea portare fatia de camer’a deputatiloru, si pentru ur’a manifestata câtva români numai decâtu după fusiune a fostu remunerata cu inaltulu posta de secretariu de stătu in ministeriulu de interne. Astadi elu conduce destinele Transilvaniei. Prin legea municipala s’a introdusu sistemulu virilistiloru. Aristocrati’a de bani concurge in dóue moduri la representanti’a municipala. Ea da jumatate din representantii municipiului fara alegere, si cu votulu concurge si la alegerea celeilalte jumatati. Lucru firescu ca virilista — adeca cei mai avuți — nu potu fi din sirulu foștiloru eloti, pentru ca acei’a n’au traituin conditiuni de a-si putócastiga averi, si cu neînsemnate esceptiuni toti suntu din foștii stăpâni cari suntu magiari si din succesorii loru in proprietăți cari suntu jidani. Iér’ cei aleși, fiindu-ca la formarea cercuriloru electorali nu se considera numerulu locuitoriloru, ci numerulu alegatoriloru de deputatu dietalu, si numai acești’a au dreptu de alegere si pentru municipii, apoi cu censulu celu mare, poporulu românu da unu contingentu forte neînsemnata de alegatori, iér’ nobilii magiari fia ei câta de calici toti suntu alegatori, iéra si lucru firescu, ca si cei aleși in partea loru precumpenitória devinu din sirulu celoru scosi prin jidani dintre virilisti. Si asia, fia românii in municipiu si majoritatea câtu de precumpenitória, in representanti’a lui, după lege ei devinu o minoritate disparuteria. Fiinduca școlile confessionaii totu odata suntu si nationali, statulu prin legea despre instructiunea poporala cu incetulu le desfiintiéza si le inlocuesce cu cele comunali, cari in esintia suntu magiare. Unu stata atâta de seracu si poliglota cu alu nostru, unde esistinti’a nationalitatoru este garantata prin lege, si fiindu naționalitatea garantata de sine aru urma ca statulu se o si ajutare intru desvoltarea sea culturala, — unu astfeliu de statu dicu, aru trebui ca sa se bucure ca confessiunile iéu o mare sarcina de pe umerii lui, si din meditó cele proprii se ingrijescu de cultur’a credincioșiloru loru, aru trebui ca din tóte poterile se ajutore si incuragieze pe confessiuni intru patriotic’a loru nestiintia. La noi inse se intempla contrariulu, nu numai li se denega si chiaru intrevenirea oficiósa in necasurile scoliloru confessionali, dar’ li se punu conditiuni nesuportabili de subsistintia, si prin ast’a se silescu a se sinucide si a se preface in comunali, cari desi totu din medifecele comunei se sustienu, ele nu mai suntu nationali ci desnationalisatorie. Desi legea, si anume § 58 arh. 38, 1868 dispune imperiosu ca: „Fiacare elevu sa se instrueze im limb’asea materna“— ast’a, nu se intempla in scolile comunali, — si ca nici se nu se póta intempla st > ingrijesce ministeriulu prin aceea cei, nu-si cresce invetiatori cari se seia 3 limb’a poporului. " • Dintre 20 de preparandii de statui ce a infiinttatu dela promulgarea acestei legi 3 suntu intre romani, un’a, in Sigetulu Marmatiei, alt’a in Aradu si a trei’a in Dev’a. După §. 17. art. 44: 1868 tenerii români aru trebui sa, se instrueze in acestea institute in limb’a romana. Se si făcuse inceputulu in Dev’a cu cursu paralelu, acel’a inse numai decâtu s’a si desfiintiatu, si de atunci numai studiulu limbei romane se mai propune cum se propune romanesce, celelalte studii, ori le pricepu tenerii romani ori bat numai magiaresce. Ba ce se vedi ? Este sciutu cum ca fostulu directoru alu acestui institutu a delapidatu sume considerabili din dotatiunea institutului in vara trecuta, din care causa este depusa si încarcerata. In comisiunea financiaria a dietei, in zilele trecute venindu la pertractare budgetulu ministeriului de culte, la positiunea preparandiei din Deva se scula o noua capacitate financiaria — si aspirante deocamdată numai la postulu de comite supremu in comitatulu Hunedorei — armónulu Lukács Béla, si dice: „cumca elu nici unu cruceriu nu votéza pentru acesta preparandia până ce nu se va straforma radicalu.“ Si óre pentru aceea, ca ministrulu a denumitu acolo de diriginte pre unu amicu alu d-sale si alu inspectorului scolariu, pre care in urma pentru delapidare de bani publici a trebuitu pusu la recore? Nu de acest’a nu póte fi vorba, ci pentru ca preparandi’a acea este „cuibulu dacoromanistiloru!“ Ministrulu apoi numai decâtu s’a si sculatu, recunoscendu cumca : „ da s’au intemplatu dieu acolo lucruri necuviincióse, unu profesoru nu numai studiulu limbei si literaturei romane s’a propusu romanesce, dar’ si chiaru alte studii; a facutu inse dispuse tiuni cu astfeliu de abusuri se nu se mai intemple, caci pre neglijentulu directoru de până aci l’a substituita cu altulu, si spereza ca de aci incolo nu se voru mai comite astfeliu de lucruri.“ Nu pentru aceea amu amintita casulu acest’a ca dara ne-aru interesa sortea preparandiei de stat a din Dev a, ci pentru ca este chiaru recentu si forte caracteristicu. O biota catedra pentru limb’a si literatur’a romana mai este in universitatea dela Clusiu, si pentruca profesorulu românu alu acelei catedre a cutezatu se-si propună studiulu in limb’a lui mi ti l’a luatu la trei parale b jurnalistic’a, si acestu atentatu póre ca-i va constă postulu. Art. 44, 1868. § 17. prescrie cum ca : „Resultatulu invenamentului fiindu scopulu supremu alu statului din puntulu de vedere alu culturei si alu bunastarei generali, este datoriu guvernulu in scolile infiinttate deja si in celea ce după trebuintia se 1