Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-10-28 / nr. 86

Teta^infain ese Damin««*a sí .Tot’h, la fie-cine done septem­Hiii cu adausulu Foiaiórei — Vreutí­­nte rastól neu ho­mee in Sahiin In capoditur’a roiei,pie nlnrn la 3. r. poate ca buni gnt’n prinseriaori fran­cate, adresate catra capoditura. Pretiusu prenumera­­tiunei pentru­ Ribii.« cate pro nun­e 11.. v. a. iar pre o ju­me­tate de an« 3 ü. 50. Pen­ Ar. 80. ANULU XXIV­­ • . .­­.. .­I Sabiiu 28 Octom­vre (9 Nov.) 1876. I traseelelalte patrti ale Transil­vaniei al pentru pro­­­­vinciele din Monarchia pre anu anu H îl.»era t­re J o jumetate de anu 4­­1. v. a. Pentru prine. si trei­ streine pre an­u 12 */a an« p 11* Inneralele ne plateac« pentru intâi’a 5m­ cu 7 cr. alturi, pentru a ddu’u ora cu 5 '/f cr.­ai pentru a trei­a repetire cu H*/# cr. v. h. 9 Generaliia Türr despre Gestiu­nea orientale. III. Nici unu elementu nu este sub corón’a S.tului Stefanu atâtu de des­­consideratu ca celu românu, cu tote ca acest’a este celu mai compactu pe teritoriulu ce­lu locuesce, si mai usioru de multi amitu. . . Se pare inse, ca tocmai pentru acést’a, apoi pentru tenacitatea cu care se alipesce de limb’a si religiu­­nea sea, se considera de celu mai pe­­riculosu, caci par’ca tóta lumea s’a conjuratu in contr’a lui. Nimenui n’a facutu nici o nedreptate, si romanulu la nime n’a intempinatu nici macaru bunavointta. Toți cari au venitu in contactu cu elu s’au insuitu se­ lu ni­­micésca. I nimici câți fruncia si ierba dar’ amici nici unulu n’a avutu de cându e subjugata ; si elu ca prin mi­nune totusi n’a peritu, elu totusi esiste, necăjita si imbrancitu ce e dreptu, dar’ sanetosu, moralu si vengiosu, si — dovada persecutiunile sistematice — elu inca si adi insufla spaime inimi­­ciloru sei seculari. Alta mangaiare nici nu are, decatu can’a devenitu inca comp­atimitu de nimene, caci totu e mai bine a fi fric’a altor’a decâtu compatimitu. Tóta lumea scie, cum ca după a­­tâti’a secuii de persecutiune legile din 1863/4 făcute cu concursulu români­­loru si sancționate prin Dom­­nitoriulu au fostu cele mai mul­­tiamitare dintre câte au cunoscutu românii transilvăneni dela decăderea loru până atunci. Si cu acestea legi era supremati’a totu in m­â­­­n’a magiariloru, pentruca ari­­stocrati’a, averea, si intelegint’a loru li asigură antaietatea intre ori-ce im­­pregiururi si sub ori-ce legi, chiaru si in absolutismulu nemtiescu ; —• ele inse totusi erau apte de a servi de leasa unei adeverate si sin­cere infratiri intre elemen­tele ce locuescu acesta tiér­a. Ei! dara magiariloru chiaru ast’a nu si-a venitu bine la socotela. Abia se impacara cu Austri’a, numai­decâtu le scosera din vigóre desavuandu si chiaru sancționarea Domnitoriului. Se scie cum ca „uniunea“ sau mai potrivitu fusiunea Transilvaniei cu Ungari’a asta precum s’a efeptuitu, s’a facutu in contr’a voiei si interesului poporului românu, care este majori­tatea precumpenitoria a locuitoriloru Transilvaniei. Nu e lipsa câ noi se de­­scoperimu magiariloru , cumca acést’a a e sacerbatu până la sufletu pe popo­­rulu românu, caci acést’a o sciu ei pré bine, o scie lumea. Nu e scopulu nostru a discuta aci legalitatea acestoru acte, ci luamu fap­tele implinite asta cum suntu, si din situatiunea creata de elementulu dom­­nitoriu voimu se si dovedimu magia­riloru realitatea tendintiei loru. Ei bine­ decum­va acel’a care a aflatu de bine si consultu a da ace­ste lovituri romanului — neconte­nita afirma si se jura, cumca elu vo­­iesce binele românului, cumca are interesuvitalu a trai in soli­daritatea fratiésca cu elu, si cumca lucra din tóte poterile la csuperarea infratirei,­­ ori­care omu cu minte si seriosu trebuie se credia, cumca magiarulu va cerca se aline dorerile casiunate romanului prin faptele ena­rate, cu alte recompense demne de doi frați. Si cari suntu acele recompense ? S’a enunciatu cum ca p­r­e­­s­t­e 1 cele trecute se trage velulul­u­i t­a­r­e­i. • Acést’a inse in fapta s’a1­estinsu ■ numai la „honvedii“ unguresci din 1848, cari s’a rehabilitatu, oficierii loru cari au voitu s’au reactivatu, apoi cei neapti pensionatu si­­ asigu­rata de subsistintia comoda, iér’ pep­­­­tru invalidi , s’au edificatu unu asilu care se sustiene din budge­­tulu statului. A fi fostu honvéd este titlu de a fi preferitu la ori-ce posta. Dar’ românii cari au partici­­patu la mișcările din 1848 suntu de­­spretiuiti, conducătorii — oficierii — loru, si chiaru cei decorați, suntu ne­contenita insultați de societatea si diurnalistic’a magiara si timbrați de zei patrioți, invalidii cari mai traiescu si orfanii loru pe strade, avisati la mil’â ómeniloru, — si până cându pen­tru asta numiții martiri magiari din 1848 si adi se tienu requieme la cari asista si oficiolatele publice, acei’a cari au participatu la inmormentarea martirului Iancu, care intru ni­mi­cu n’a fostu de caracteru interioru ori­carui martiru magiaru, nu numai diurnalistic’a i-a inseratu de trădători, ci au fostu chiaru urmăriți de autoritatile publice. Cu tóte ca Transilvani’a s’a con­­topitu in Ungari’a, fiindu­ca legea elec­torala a Ungariei era mai liberala de­câtu a Transilvaniei, croita din adinsu pentru ca poporulu românu se nu puta deveni representatu in proportiunea, ce după numerulu sufleteloru si după marimea sarcineloru ce le porta i-aru compete, — pentru Transilva­ni’a au sustienutu totu le­gea electorala transilvana pana la 1875, cându s’a facutu o lege noua electorala pentru intrega Ungari’a. Aru fi cugetatu omulu cum ca camer’a Ungariei aci va fi la inaltimea chia­­marei sele, si déca ea sustiene uniunea de fapta, va introduce in legea elec­torala unu censu pentru in­tre­g­u teritoriulu Ungariei, dar’ ce se vedi­ anomaliile din legea Transilvaniei tóte suntu sustienute pentru teritoriulu Transilvaniei, cen­­sulu moderatu din Ungari’a nu 1’a estinsu si asupr’a Tran­silvaniei, aici a pusu unu censu atâtu de mare incâtu românii totu asia de batjocoriti devinu ca si mai nainte. Sub decursulu desbaterei acestei legi magiarii, dar’ mai cu sema tran­silvănenii fara sfiela o spuneau pe fatia, cum ca elementulu magiaru de aici de­vine periclitata prin români, de cumva se va aplica si aici mesur’a din Un­gari’a, va se­dica, déca in un’a si acea­si tiéra se va intro­duce o lege egala. Mai aprigu inimicu alu româniloru s’a aretau b. Gavr. Kemény, care si după ce primise camer’a deputatiloru o lege in câtu-va mai favoritóri a dreptatiei, a agitatu prin diurnalistica si in per­sona­lu magnați ca se o respingă si primindu propunerile lui se asuprésca pre români, cea ce i-a si succesu, caci cas’a boieriloru primindu propunerile reactionarie ale lui, a retramisu legea astfel in modificata la camer’a deputa­tiloru, care apoi si ea a primit’o. Si asta astazi Ungari’a carea după legile esistinti consta si din Transilvani’a, este representata pe dóue base, un’a mai liberale pentru Ungari’a propria si alt’a reactionari a — fe­­tulu lui Kemény Gábor, ini­micului espresu alu r­o­mâ­ni­l­o­r­u — pentru Transilva­­n­i ’a. Bara omulu in care românii nici­odata nu potu ave incredere, b. Kemény Gabor, pentru necorect’a sea portare fatia de camer’a deputatiloru, si pentru ur’a manifestata câtva ro­mâni numai decâtu după fusiune a fostu remunerata cu inaltulu posta de secretariu de stătu in m­i­ni­ste­r­i­u­l­u de interne. Astadi elu conduce destinele Transilvaniei. Prin legea municipala s’a introdusu sistemulu virilistiloru. Aristocrati’a de bani concurge in dóue moduri la representanti’a municipala. Ea da jumatate din representantii mu­nicipiului fara alegere, si cu votulu concurge si la alegerea celeilalte ju­­matati. Lucru firescu ca virilista — adeca cei mai avuți — nu potu fi din sirulu foști­loru eloti, pentru­ ca acei’a n’au traituin conditi­­uni de a-si putócastiga averi, si cu neînsemnate esceptiuni toti suntu din foștii stăpâni cari suntu magiari si din succesorii loru in proprietăți cari suntu jidani. Iér’ cei aleși, fiindu-ca la for­marea cercuriloru electorali nu se con­sidera numerulu locuitoriloru, ci n­u­­merulu alegatori­loru de de­­putatu dietalu, si numai ace­ști’a au dreptu de alegere si pentru municipii,­­ apoi cu censulu celu mare, poporulu ro­mânu da unu contingentu forte neîn­semnata de alegatori, iér’ nobilii ma­giari fia ei câta de calici toti suntu alegatori, iéra­ si lucru firescu, ca si cei aleși in partea loru precumpeni­tória devinu din sirulu celoru scosi prin jidani dintre vi­ril­i­s­t­i. Si asia, fia românii in municipiu si majoritatea câtu de precumpenitória, in re­­presentanti’a lui, după lege ei devinu o minoritate di­­sparuteria. Fiindu­ca școlile confessi­on­aii totu­ odata suntu si natio­nali, statulu prin legea despre­ i­n­­structiunea poporala cu in­­cetulu le desfiintiéza si le inlocuesce cu cele comunali, cari in esintia suntu magiare. Unu stata atâta de seracu si po­liglota cu alu nostru, unde esistin­ti’a nationalitatoru este ga­­rantata prin lege, si fiindu na­ționalitatea garantata de sine aru urma ca statulu se o si ajutare in­tru desvoltarea sea culturala, — unu astfeliu de statu dicu, aru trebui ca sa se bucure ca confessi­­unile iéu o mare sarcina de pe umerii lui, si din meditó cele proprii se ingrijescu de cul­­tur’a credincioșiloru loru, aru trebui ca din tóte poterile se ajutore si incuragieze pe confessiuni intru pa­­triotic’a loru nestiintia. La noi inse se intempla contrariulu, nu numai li se denega si chiaru intrevenirea oficiósa in necasurile scoliloru confessionali, dar’ li se punu conditiuni ne­suportabili de subsistintia, si prin ast’a se silescu a se sinucide si a se preface in comunali, cari de­si totu din medifecele comunei se sus­tienu, ele nu mai suntu nationali c­i desnationalisatorie. De­si legea, si anume § 58 arh. 38, 1868 dispune imperiosu ca: „Fia­­­care elevu sa se instrueze im limb’a­sea materna“— ast’a, nu se intempla in scolile comunali, — si ca nici se nu se póta intempla st > ingrijesce ministeriulu prin aceea cei, nu-si cresce invetiatori cari se seia 3 limb’a poporului. " • Dintre 20 de preparandii de statu­i ce a infiinttatu dela promulgarea ace­­­­stei legi 3 suntu intre romani, un’a, in Sigetulu Marm­atiei, alt’a in Aradu si a trei’a in Dev’a. După §. 17. art. 44: 1868 t­e­n­e­­rii români aru trebui sa, se instrueze in acestea institute in limb’a romana. Se si făcuse inceputulu in Dev’a cu cursu paralelu, acel’a inse numai decâtu s’a si desfiintiatu, si de atunci numai stu­­diulu limbei romane se mai propune cum se propune romanesce, celelalte studii, ori le pricepu tenerii romani ori ba­t numai magiaresce. Ba ce se vedi ? Este sciutu cum ca­ fostulu directoru alu acestui institutu a delapidatu sume considerabili din dotatiunea institutului in vara­ trecuta, din care causa este depusa si­ încarcerata. In comisiunea financiaria a dietei, in zilele trecute venindu la pertrac­tare budgetulu ministeriului de culte, la positiunea preparandiei din D­e­v­­a se scula o noua capacitate financiaria — si aspirante deocamdată numai la postulu de comite supremu in comi­­tatulu Hunedorei — armónulu Lukács Béla, si dice: „cumca elu nici unu cruceriu nu votéza pentru acesta pre­parandia până ce nu se va straforma radicalu.“ Si óre pentru aceea, ca mi­­nistrulu a denumitu acolo de diriginte pre unu amicu alu d-sale si alu in­­spectorului scolariu, pre care in urma pentru delapidare de bani pu­blici a trebuitu pusu la re­­core? Nu­ de acest’a nu póte fi vorba, ci pentru ca preparandi’a acea este „cuibulu dac­o­r­o­manis­t­ilor­u!“ Ministrulu apoi numai decâtu s’a si s­c­u­l­a­t­u, recunoscendu cumca : „ da­­ s’au intemplatu dieu acolo lucruri ne­­cuviincióse, unu profesoru nu numai studiulu limbei si literaturei romane s’a propusu romanesce, dar’ si chiaru alte studii; a facutu inse dis­puse tiuni cu astfeliu de abusuri se nu se mai intemple, caci pre neglijen­­tulu directoru de până aci l’a substi­tuita cu altulu, si spereza ca de aci incolo nu se voru mai comite astfeliu de lucruri.“ Nu pentru aceea amu amintita ca­­sulu acest’a ca dara ne-aru interesa sortea preparandiei de stat a din Dev­ a, ci pentru ca este chiaru recentu si forte caracteristicu. O biota catedra pentru limb’a si literatur’a romana mai este in uni­versitatea dela Clusiu, si pentruca pro­­fesorulu românu alu acelei catedre a cutezatu se-si propună studiulu in limb’a lui­ mi ti­ l’a luatu la trei pa­rale b jurnalistic’a, si acestu atentatu póre ca-i va constă postulu. Art. 44, 1868. § 17. prescrie cum ca : „Resultatulu inven­amen­­tului fiindu scopulu supremu alu sta­tului din puntulu de vedere alu cul­­turei si alu bunastarei generali, este datoriu guvernulu in scolile infiinttate deja si in celea ce după trebuintia se 1

Next