Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)
1877-07-24 / nr. 58
arîp’a stânga si stase in centru si in arip’a stânga. Trenurii intre Silistr’a si Rusciucu e observatu prin detastamente. Tóte trupele la unu locu suntu de 320,000 soldati, dintre cari vre-o 40,000 voru trebui sa remana in Romani’a. Re- manu dara 280,000, si déca vomu scadea si necombatantii, vre-o 240,000 soldați, 50,000 din acesti’a suntu in Dobrul’a, 25 mii, adeca unu intregu corpu observa arip’a stânga a turciloru, iéra restulu de celu putieru 165,000 opereza contr’a lui Abdul- Iverim pasi’a si contr’a Balcaniloru. Cu acestea va avea Abdul-Kerim pasi’a sa se bata si abia mai remane indoiéla ca’lu astepta o catastrofa“. 233 dire după încheierea pacei, se afla unu popor’u liberu in Europ’a.“ „Rev. solent.“ P. S. Aurelianu. Câteva cuvinte asupr’a starei economice a Bulgariei. (Fine.) Viitoriulu Turciei este apreciata de R. S., amicu cu miniștrii de pe atunci, in modulu urmatoriu: Nu intrevedu mântuirea pentru densii pe câtu tempu vom remanea musulmani. Poligami’a si reclusiunea femeiloru făcu parte integranta din credinti’a loru, si o tiéra bântuita de asemenea flagele nu póte fi civilisata. Unu turcu n’are amici, caci amiciti’a cere intimitatea familiei, si unu turcu nu póte face nici alusiune in haremu chiaru despre relatiunile sele cele mai de aprópe. Copii dela aceasi cadâna potu, in adeveru, si prieteni, insa frații născuți din mume diferite fugu din copilăria ur’a mutuala ce au unii pentru alții. Turcii iu cerescu, nu vorbescu: scopulu loru unicu este de a castiga bani pentru a-i cheltui dintr’o di intr’alt’a in plăceri seu in parade, cu femei frumóse, cu cai frumoși, cu case frumóse construite din lemnu, pe cari cei dintâiu dintre moștenitori le voru lasa sa se dezime. Nu voiu sa prorocescu nimicu despre sortea Asiei, urma R. S., insa in Europa populatiunea turcesca este in agonie. Suntu câtiva ani de cându amu locuitu intre raselele din muntele Pelionu. Se afla acolo ca la 60,000 suflete cari n’au permisu nici odata vre-unui turcu sa locuiesca in vecinătatea loru. Au scóle, biserici si case preferabile celoru din tiéra. La piciórele loru, la câmpie, turcii fura, asasinéza si morii de fume. Aici in Constantinopole nu se arata guvernulu turcescu caci turciloru le este frica de opiniunea europeniloru, si se tienu in reserva; dar’ in judetiele mai depărtate, unde nu se afla consului ca sa pota interveni, creștinii, afara daca nu suntu atâtu de numeroși ca sa se pota apera, suntu tratati nu numai ca sclavi, dar’ inca ca sclavi pe cari stapânilu loru ’i uresce. Ye puteti inchipui ce póte fi o sclavia cându stapânulu este unu barbaru. Unu englezu, T. U. care a ocupatu in tempu de mai multi ani o positiune înalta in servitiulu turcescu, vorbindu despre afectiunile interne cari voru ocasiunu peirea Turciei, dice. Cea mai mare si cea mai vivace este împuținarea turciloru, absolutu vorbindu, si chiaru comparându-i cu ceilalți musulmani, si mai cu sema cu grecii. Turculu este mândru si lenesiu, nu produce ; elu nu póte crea decâtu silindu rasele supuse sa lucreze pentru densulu. Femeile, slăbite pentru viéti’a loru anti-naturala si prin casatorii prea timpurii, nu suntu fecunde. Tóta greutatea servitiului militaru cade pe turci; perderile unui resbelu, îngreuiate prin regimulu spitaleloru si sistem’a comisariateloru, suntu forte mari. Amu trecutu prin judetie întregi unde n’amu vediutu decâtu femei si betrâni. Sub influinti’a acestoru cause turcii, suntu pe cale de a muri, treptatu in Asi’a, si forte grabnicu in Turci’a din Europ’a. Vorbindu cu unu personagiu intorsu de curendu dela fruntari’a care desparte Armeni’a turcésca de Ar’meni’a rusésca, acest’a se vorbesce in modulu urmator’iu catra d. Senioru. Starea Ax’nieniei turcesci este atâtu de miserabila ca poporulu doresce pe ruși. Unu pasia nou, — si se schimba la fiacare trei sau patru ani, — vestesce sosirea sea diferitiloru funcționari de sub densulu. Acesta va indica ca toti omenii cu mijloce sa-si prepar’e gratificatiunile. Acestea se racesce lumea si pustiesce orasiele. Se afla aprópe de fruntarie unu prasiu cu case mari de pietra care este cu totulu pustiu. Acestu orasiu avea siésedieci mii locuitori. Fia care palatul construitu pe Bosforu a diecimatu locuitorii unei pr’ovincii. Afara de jafurile colosale ale turciloru puternici, este tirani’a minuscula a turciloru mai de rendu. Unulu dintre densii, cu sileafulu seu incarcatu de pistole, descăleca la cas’a unui crestinu, chiama stapânulu, care pate ca este fiefulu satului, si ’i poruncesce sa-i tiena calulu. Turculu intra, siede, si pune femeile sa-i aprinda ciubuculu. Fetele fugu si se ascundu in casele vecine. După ce’si ispravesce de fumatu ciubuculu, despotulu cere paseri, începe a da cu toiagulu si indata se aduce totu ce cere. In fine, pentru a incheia cu aceste citatiuni, vomu adauge si părerile ei primate de unu armeanu de distiacțiune si mare partisanu alu turciloru. Iata ce spune dlu Senioru: Nu este îndoiala ca Turci’a merge spre ruin’a sea sub indoit’a infirmatia a unei ad jministratiuni rele interiore si a interventiunei esteriore. Dintre străini cari se amesteca in trebile nóstre, unii, ca Rusi’a, doresce sa grabesca caderea nóstra; alții, că Austri’a, nu ne voiesce nici bine nici reu, si suntu numai preocupati de influinti’a ce sort’a nóstra aru putea avea asupr’a sortei loru. Engliter’a si Franci’a credu, ne voiescu binele, insa se silescu de a ne servi îndatorându-ne a lua ceea ce densele credu ca este unu remediu, si pentru noi este o otrava. Scopulu este fusiunea diferiteloru rase , si a diferiteloru religiuni, sau celu putieru egalitatea loru. Ele voiescu ca lupii si oile sa locuiésca impreuna. După parerea turciloru acésta apropiare intre densii si creștini este cu totulu cu neputintia........ca déca hatuhu maimulu s’aru aplica intr’unu modu onestu, turcii aru fi aruncați in mai cinci ani dincolo de Bosfor’u ; de acea ei au hotaritu ca Latitulu sa remana cu o harthia alba... oricum aru fi insa, cu tóte ca pașii suntu nesimtitori pentru ori ce zeu sau scandalu in imperiu, ca sultanulu nu va putea remedia aceste stari de lucruri cari nu le recunosce, pentru ca elu nu cetesce, nu vede pe nimeni, n’a vediutu nici odata pe cineva altu decâtu pe cumnații sei, pe ginerii, femeile, servitorii, si din intemplare câte unu ministru sau ambasadori, totusi imperiulu, lasatu in voi’a sea, s’aru mentine inca multa vreme. Insa nu! Europ’a are ochii asupr’a provincieloru orientale, un’a câte un’a, sau câte dóue, vomu fi smulse sau separate. Póte ca ne vomu intorce a ne asiedia la Enis’a, si probabilii ca vomu putea pastra Anatoli’a inca unulu sau doi secuii. Asia, dara, caletorii si ressedintii englezi din Turci’a, turcii si armenii directu interesati la esistenti’a imperiului, ajungu sa recunosca ca dominatiunea turcesca este detestabila, ca a opritu desvoltarea oricarui’a progresii, ca curendu sau mai târziu domni’a turciloru trebuie sa înceteze, de ai’ece Europ’a nu póte suferi ca atâtea milióne de creștini sa zaca intr’o vecinica asuprire. Cei doi eminenti economiști Blanqui si Senioru au fostu dintre putienii caletori cari sosescu intr’o tiéra cu idei nepreconcepute, ca omeni de solintia au incercetatu, s’au informatu ca impressiunile loru le-au asternutu pre hârtie fara altu scopu decâtu a aretat adeverulu. Credemu ca după aretarile unoru asemenea barbati, nu se va mai sustiene ca creștinii aru fi pututu inainta in desvoltarea loru economica, ca turcii nu i-au impedecatu intru nimicu la acest’a. Populatiunile creștine din Turci’a nu puteau înainta pre câta vreme iataganulu si pistolulu celui din urma turcu treceau pe de-asupr’a ori cârei legi; cându averea si viéti’a erau la discretiunea unei rase care a remasu încremenită pre cându tota lumea a mersu inainte. Unu altu publicistu eminentu, d. Anatole Leroy-Beaulieu intr’unu articolu insemnatu publicatu in cunoscut’a publicatiune „Revue des Deux-Mondes,“ brossur’a dela 1 Maiu, tratându despre resbelulu turco-rusu, dice int’raltele. Part’a a instalatu in Europ’a, in mijloculu paciniciloru sei supusi din Bulgari’a bande de jefuitori cerchesi si Europ’a n’a disu nimicu. Măcelurile din Siri’a s’au efectuatu amu vediutu pe comele Anti-Libanului, sate de 600 locuitori unde nu mai remasesera decâtu femei, barbatii fuseseră măcelăriți intr’unu modu sistematicii. Europ’a a impaciuitu Libanulu si a urmaritu esperienti’a fara ca sa micsioreze cu o di terminulu acordatu Porției. Cret’a s’a revoltatu, reclamându anecsiunea sea cu Greci’a si Occidentulu, imprumutându Turciei capitalurile sele, s-a procuratui mijlocele de a distruge pre candiotii revoltați. In adeveru, nu se pote dice ca de resbelulu din Crime’a Europ’a n’a avutu in destula rabdare. Franci’a Engliter’a au cheltuitu 3 miliarde si au sacrificatu 100,000 omeni in Crime’a pentru a lasa Turciei libertatea de a împlini ea singura reformele sele. Aceste sfaturi i-au imprumutatu anualu sute de milione pentru a o ajuta in lucrarea sea de degenaratiune; cine pote dice ca acesta politica de rabdare a reusitu ? Tóta istori’a Turciei proclama ca pentru supușii sei creștini nu se póte ascepta ceva decâtu dela initiaiv a si supraveghierea Europei. Asia dar’ Blanqui la 1841, Senioru la 1857, Anatole Leroy-Beaulieu la 1877, sunt, de aceeași părere, recunoscu ca imbunatatirile promise in atâtea renduri de Turci’a, stipulate in tractate, proclamate in haftiuri, s’au redusu taté la măceluri, la colonisare cu cerchesi si tatari, la nesocotirea a tuturoru datoriiloru ce incumba unui suveranu de câtva supusi sei. O asemenea stare de lucruri s’a pututu suferi odinióra cându semi-lun’a ’si incura calulu dela Vien’a până in fundulu Asiei, pradandu si macelarindu; astadi insa, ori ce s’arudice, Europ’a nu mai póte sta nepăsătore. Acum cându resbelulu s’a incinsu, cându Russi’a a cheltuitu miliarde si este hotarita a versa sângele copiiloru sei, trebuie ca cu totii sa dorimu, după cum dice d. A. Leroy-Beaulieu: „ca sângele versatu sa nu fia sterpu pentru valea Dunărei de josu si pentru libertatea crestiniloru. Până aci, nu se póte tăgădui, diplomati’a s’a aretatu in totu-deun’a neputinciósa ca sa descurce firele conduse ale cestiunei orientului, ea n’a scrutu niciodata sa deslege unu nodu decâtu după ce a fostu taiatu cu sabi’a. Nimicu durabilu nu s’a facutu inca in orientu fara ajutoriulu armeloru, si in schimbu, acea ce nu se póte dice pentru tóte conflictele, nici unu resbelu n’a remasu fara resultate. Resbelulu din Crisme’a a adusu independinti’a Greciei sau mai corecta a unei parti a Greciei. Faca cerulu ca resbelulu actualu sa aiba de resultatu ca acea vecinica cestiune a orientului sa mai faca unu pasu inainte, pre singur’a cale a soluttiuniloru rationale, pre calea autonomiei populatiuniloru crestine: acest’a este interesulu civilisatiunei cum si alu repausului Europei in viitoriu. Ca lupt’a sa remâna localisata, cu liberal rea crestiniloru dela Balcani sa nu vatame independinti’a altuia, si Occidentulu se va bucura, déca va pute Varietati. *** Din Ungari’a ne vinu forte multe corespondintie despre afaceri eclesiastice. Din multi penultima cu deosebire s’a pututu vede de ce natura suntu. Regretamu ca se intempla lucruri cari dau ansa la asemenea corespondintie, regretamu inse si tonulu in care se scriu corespondintiele de feliulu acest’a si ne esprimamu dorinti’a, ca cele ce ne voru mai veni sa fiu câtu se póte obiective, caci altfeliu ne vomu vede siliți a nu le consideră. Sibiiu, 12/24 Iuliu. (Reuniunea sodaliloru români). Societatea sodaliloru români de aici, modesta in tata privinti’a, a arangiatu eri sér’a in gradin’a „Hermann“ o petrecere. Așteptările nóstre, nu puteau fi mari, caci numerulu sodaliloru români nu este prea mare si societatea este inca tenera. Intrandu in gradina pe la 8 1/2 ser’a ne-au surprinsu decoratiunile frumóse, simple si cu gustu. Din pavilonu suna orchestrulu musicei militare. Publicu era inca putieru. Amu intratu in pavilonulu de jocu si amu remasu uimiti la usia. In sal’a frumósa, se inverteau la vre-o suta de parechi tenere: damele in toalete elegante de baiu, cavalerii in toalete de salomu. Music’a da tocmai signalulu pentru inceputulu jocului „Roman’a“. Acestu jocu nationalu, l’amu vediutu jocându-se la multe ocasiuni, insa trebue sa marturisescu, ca nici odata n’amu admiratu asta precisiunea jucatoriloru, ca la petrecerea sodaliloru din asta séra. — Totu mereu se marea numerulu jucatoriloru si a jucatóreloru. Amu vediutu representanti de la tóte societățile de sodali din Sibiiu si multe familii de cetatieni sasi, damele, erau mai esclusivu de nationalitate neromâna. Felicitamu pe sodalii români, pentru stim’a ce si-au castigatu in societatea Sibiiana si suntemu recunoscători fratiloru sasi, ca au impodobitu asia frumosu petrecerea de eri sér’a. La supeulu comunu pres. reuniunei N. Cristea a deschisu sirulu toasteloru cari s’au radicatu pentru armoni’a cea frumósa intre diversele nationalitati întrunite la petrecere si pentru înflorirea industriei in patria s. a. Petrecerea a duratu până aprópe de facutulu dilei. *** Necrologu. Diu’a de 13 Iuliu a. c. a fostu si va fi o dî de trista aducere aminte pentru o familia onorata si stimata de toti, câți o cunosceau, de o familia, care după modestele ei impregiurari solii sa-’si e lupte in societatea omenesca unu locu destulu de vechiutu. Famili’a parochului nostru ortodocsu orient, din Siardu, protopresviteratulu Ternavei super., care si-a perdutu in diu’a amintitu pe capulu ei iubitu, care nu a crutiatu nici o ostenila spre a o putea cresce conformii spiritului tempului. Famili’a a perdutu in părintele Zahharia Crisianu unu părinte adeveratu, ér’ comun’a bisericésca din Siardu unu pastoriu, care după dis’a s. scripturi „’si da sufletulu seu pentru oi“. Dovada la acést’a e formarea unui fondu spre edificarea unei biserici in suma considerabila de aprópe 3000 fl. v. a., cu atât’a mai vertosu cu câtu comun’anumera abia ce va preste 40 familii. Acesti’a s’au adunatu prin neobosit’a staruintia a defunctului parochu. Densulu a fostu acel’a, care a provediutu a prin îndemnarea cu cuventulu si fapt’a biseric’a cu hainele, cu cartile si odórele cele de lipsa ; cu unu cuventu elu a fostu unu binevoitorui si părinte adeveratu alu comunei amintite, care l’a deplansu si’lu va deplânge inca multa vreme si’si va