Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)
1877-10-27 / nr. 85
cu sap’a pana la patru cieci de pasi. [ Ataculu a fostu bine facutu de trei batalióne de români, cu alte trei bataliuni in reserva, pentru a le sustiene. Mai multi omeni nici nu puteau incapea in acelu locu. Cu tote acestea, românii au fostu respinși, după ce au suferitu perderi, ale carora cifre suntu singure de ajunsu pentru a probă cu câta bravura s’au luptatu. „Turcii la rendu le erau forte bine pregătiți. Pe amendoue pârtile, pe unde era possibilu unu atacu, ei asiediasera trei renduri de carabine, unulu deasupra altuia. Cu acestu mijlocu, ei au pututu sa traga câte doue dieci de mii de focuri pe minutu. Astfel cu românii cu tóte silintiele loru, fara siliti sa se retraga cu perderi cati suntu cea mai onorabila mărturisire despre barbati’a loru. Principele Carolu, si elu unu Hohenzollern si dintr’o rasa de resbelnici, cu dreptu cuventu se póte mândri de tenerile lui trupe; — ele au cadiutu, dar’ au cadiutu intr’unu modu forte onorabila, acolo unde era aprópe impossibile de a reusi“. 340 fi revist’a politica. Corpurile legislative, de dincll si de dincolo de Lait’a, suntu ocupate si preocupate de innoirea pactului dualisticu. Pe fiacare di se schimba seriile despre inttelegere si neinttelegere in privinti’a pactului intre jumetatile imperiului seu monarciei. Ministrii unguresci calatorescu la Viena si pentru variatiune vinu si cei dela Vien’a la Budapesta in afacerea pactului. Diurnalele ofiicióse ne procura mângâiere de câte ori, spunendu-ne ca s’a aflatu chei’a intielegerei intre cei de dincolo si de dincoci, dar’ totu ele suntu silite a ne areta in diu’a urmatóre ca chei’a inca totu nu s’a aflatu. Pe cându cu pactulu merge anevoia, vedemu ca cu tratatulu comercialii intre Czermani’a si Austro-Ungari’a merge si mai anevoia. Barbatii nostri speciali propunu tarifele autonome. Prin acest’a vom sadica ca in privinti’a comerciala Austro-Ungari’a are perspectiv’a cea mai buna de a remane isolata. O mica si nesigura mangaere ne mai remane sei rea din urma, colportată de mai multe foi, ca, in casalu estremu, tratatulu comercialii incheiatu cu Germani’a la 1868, se va prelunga pe unu anu. Situatiunea pe teatrulu de resbelu este forte in defavorulu Turciei. Cerculu de ferii la Plevn’a stringe pe Osman pasi’a totu mai tare si-i deschide perspectiv’a unei capitulări. Suleiman pasi’a, teribilulu dela Sipc’a, s’a imblanditu forte multii decându a urmata in comanda lui Mehemed Ali. Armat’a clironomului rusescu in fatia, a lui Zimmermann in dosu si a ducelui Constantinii in coste, este o situatiune câtu de neplăcută pentru armele turcesci dela Pasgrad. In fine fug’a cea pe intrecute a lui Muktarpasi’a in Asi’a, in catu rusii abia se potu trene in urm’a lui, au facutu impressiune mare in Constantinopole. De aci veștile cele multe de mediatiuni si de pace. Rusi’a inse care are 32,000 turci prinsi cu 12 pasie si vre-o 50 tunuri pare a nu se impressiona nici de mediatiuni nici de pace. Din contra ea se pare resoluta a dictă pacea in Constantinopole. La presupunerea acest’a indreptatiesce scriea despre formarea unei armate noue, numita armat’a de Balcanii, in care va figură divisiunea româna că trupa aliata. Acest’acru indică ca armat’a româna nu se va intorce din Bulgari’a nici după căderea Plevnei. Romani’a, după cum ni se infatisieza noue lucrurile, va continuă oper’a sea până in sfarsitu, pentru că la sfarsitulu actiunei militare se put a ave cuventu si ea in interesulu propriu si generalu alu Europei. Cumca va ave cuventulu se asigura de pe acum. Pentru că sa-lu aiba trebuie sa fiu independenta, Romani’a s’a declaratii pe sine independenta, formalui inse până acum nu este recunoscuta de nimenea. Tiarulu rusescu a datu dovedi ca o recunosce prin faptulu ca a primitu cordonulu celu mare a „Stelei României.“ Nu e indoiala astă data ca si formalu va recunosce independinti’a României la tempulu sositu. In cercuri politice, si inca in cercuri normative, se vorbesce ca Romani’a va esi din resbelulu acest’a că statu independenții. Corespondentulu berlinesu alu feiei „Polit. Corr.“ despre care se sustiene ca are informatiunile sele din impregiurimea lui Bismarck, atinge cord’a acest’a. „Pol. Cor.“, vorbindu despre intentiunile Rusiei in Europ’a scrie: Rusi’a nu pretinde nimic’a din Turci’a europeana. Acest’a s’a dist de multu cu tóta autoritatea, la Berlinu si la Petersburg, inca înainte de conferinttele din Maiu 1876, tienute la Berlinu, si după ce Romani’a probabilit ca va reesi din resbelulu acest’a că stătu independenta la Dunarea de josu, de ocupari de teritoriu din Turci’a europeana din partea Rusiei nu póte fi vorb’a. Este dara de prisosii a provocă din cându in cându pe scena popantiuia acest’a de temeri. Cu ocasi anea acést’a se póte observă ca principele Carolu si principes’a Elisabet’a prin purtarea loru in tempurile aceste critice si au inmultitu simpathiele, cari au esistatu si mai inainte in cercurile nóstre pre inalte. Totu asiă suntu recunoscute dispositiunile militare ale principelui Carolu si nu mai putiemu trenut’a armatei romane. Romani’a a doveditu ca ea scie a se bate pentru independinti’a pretinsa de dens’a si ca prin acest’a si-a doveditu si vitalitatea. La tata intemplarea este in interesulu Europei precum si alu României déca se va creă o positiune pentru tiara carea se îndrepte ambițiunea partideloru , spre lucruri mai bune decâtu — luptele după guvernu.“ In legătură cu aceste ni se pare fara temeiu cele respandite de „Vossische Zeitung,“ care pretinde a sei si punctele de pace statorite intre puteri. După punctele din „Vossische Zig.“ independinti’a României inca este asceanata, nu inse si intregitatea. După punctulu alu 5, Romani’a aru inapoiă Rusiei Besarabi’a castigata la 1856, aru capetă inse dreptu despăgubire Dobrogi’a. „Rom. Lib.“ discutandu in unului din numerile sele versiunea acest’a, afirma din tóte puterile ca din I Romani’a nu se va luă nimic’a. Castigulu aru fi mai micu decâtu pagub’a. principale pentru esistinti’a unui poporu este scal’a; ne mirâmu vise, cum poporulu acel’a care si-a inchipuitu spre propri’a sea delectare unu trecuta astă de stralucitu istoricu , care e petrunsu astă de tare de credinti’a unui venitoriu maretiu — cum tocmai acestu poporu, respective conducătorii lui nu misca nimic’a in caus’a scolara, ci din contra se mintiesce elu pre sine in acésta afacere. Astă este, mintiescu, docintele („a daszkel“) mintiesce preotului, acest’a protopopului, protopopulu episcopului si metropolitului; toti aduna cele mai miserabile minciuni in relatiunile loru scolari spre a insielă caus’a scolara, pe sine insisi si fie metropoliti. Si minciunile acestea trem de ani. De susu până josumintiescu in modulu celu mai impertinenta ca scólele li suntu in cea mai buna ordine si cumca corespundu legiloru, de vomu privi numai comicatulu nostru (adeca Turd’a-Ariesiu) vomu află, esceptandu tractulu propoului Vlas’a, numai că retactia ici colea câte o scala suferibila, precându pe cele-lalte le putemu usioru include pe basa legei si a dreptatiei, fiindu totu atâtea scandale. Er’ déca se inchidemu? — Se apuca presi’a si suspicionéza pe organele dispunatóre ca aru fi purcesu din dusmania, caci cata, după raportulu protopopului, acele scoli suntu bune, si raportulu protopopului e sântu. Raporturile protopopiloru insa suntu vorba de vorba minciuna, si acesti’a potu minti cu atât’a mai usioru, fiindcă in prada nu-i controleza si nu-i visiteza nimenea. Metropolitii inca nu s’au ingrijitu, din propriulu impulsu, despre aceea că sa visiteze si controleze scólele prin mijlocirea comisariloru proprii. En’ faca-o acést’a si voru vedé, in ce conditiuni miserabili se afla invetiamentulu la români si in ce modu impertinentui amintîtu preotimea pe cont’a binelui comunu. Er’ déca se voru visită prin astfeliu de comisari scólele române, se va miră insusi comisariulu in ce gradu si a vatematu respectivulu inspectorui (regiu) de scóle chiamarea sea suferindu si sustienendu si până aici scólele acelea. Déca judeca press’a româna, judece cu fundamentu, nu sumutie prin nebasat’a sea aperare pe nataraii la indolentia si mai mare, caci ne tememu, ca déca va face martira din fia-care, a carui scóla s’a inchisu, adi mâne nu voru mai incape in sinulu ei. — Ce e mai usioru decâtu aceea de a fi mare si in casulu, déca nu face nimic’a si trandavesce omulu. Ama trebui că din contra press’a româna sa-i sbiciuesca si imbarbateze pe unii că acesti’a er’ metropolitii sa inspectioneze in fiacare anu prin unu oficialii dela centru sculele; astfeliu va fi ceva din inventamentulu românii; altfel iu forte anevoie“. Astfel in „Haladás“. Se vede clar’ ca si gain’a urba gasesce câte unu grăunte. Spre salvarea onórei pressei române concedemu si recunoscemu ca „Haladás“ abstragendu dela esagerarile triviali din articululu de mai susu, are in unele dreptu. E adeveratu, ca nepasarea catra inventamentu cresce pe di ce merge si la nechiamati si la chiamati. E adeveratu, ca din raportele organeloru inferiori nu suntu totudeun’a si tóte esache si e adeveratu ca dintre organele superiori administrative eclesiastice unele se porta câtu de mastera catra inventamentulu populara. Itespunda despre acest’a respectivui înaintea lumei si înaintea lui Dumnedeu ! Noi sa vedemu ce e caus’a indolentiei nóstre câtva scoli pe de o parte, si care e impulsulu la domnii dela putere spre închiderea scóleloru nóstre pe de alta parte. Spre infiintiarea unei scoli după prescriptele legei scolari se recere in calculi minimali 1. unu capitalu de 1000 fi. spre zidirea, 2. unu capitalu de 200 fi. spre inchestrarea, 3. rent’a unui capitalu de 500 fi. spre conservarea scólei si 4. rent’a unui capitalu de 6000 fi. spre salarisarea unui docinte. Ei bine die Moldovan Gergely, de unde le vei scote acestea la comune cu câte 50—100 de familii? ! — Si de unde in tempurile nóstre, cându scima pre bine, ca un’at/3 a venitului bietului tieranu Tu consuma contributiunea de statu, alfa ‘/3 o consuma sustienerea celoru 14— din patru-spre-diece — funcționari politici comunali (notariu cercualu, medicu cercualu, tutoru comunalu, perceptoru corn. primari, jurați, vigili, pastori, moșia, spionu de morți (halotkeni) si de alte . . . .) a câroru salarisare anu-*ale incarca bugetulu celei mai mici comune cu minimulu de 500 fl. ? — Dar’ posito ca după ce e trasa si pelea de pe bietulu tieranu amu mai putea ciocârti baremu vre-o bucatîca din carnea lui spre scopurile nóstre scolari, ce potestate esecutiva nu sta la dispositiune ? A contă la sacrificiulu benevolii a poporului sub impregiurarile de a stadie nonsens, dar’ nonsens e si aceea de a asceptă de la solgabirând-vóstre sa esecveze repartitiunea spre scopuri scolari, acolo, unde nu mai are din ce efecvă darea publica. Si apoi ce nu folosescedéca nu si succede cu câta truda de a face ici calea baremu inceputulu unei scale? Veniți d-vóstra, inspectorii regii școlari, omeni procopsiți si cu autoritate mare si ici nu le place hornulu colo feréstr’a, dincolo ochii invettatoriului s. a. asemenea, si eata ca admoniati ex clausura generali de repetite ori in , tempu de 2 — 3 luni, apoi referați in comitetulu administrativu, care, firesce „convingendu-se“ despre adeverulu referadei d-vóstre (?), voteza unanimu ca e de parerea dlui referințe de a se închide scal’a, va sndica de a se nimici cu o trăsură de pana aceea, la ce amu lucrata noi de 5—6 ani cu truda amara. Acum judece ori ce omu cu consciintia si nepreocupatu ce e mai rationabilu de a posede unu inceputu câtu de debilu, câtu de micu, ori a nu posiede nimic’a séu chiaru a schumbu la borea de 4—5 ani? „Dara astă mergu acestea acolo, unde se face din tótu politica, unde au tóte a servi numai unui scopu. Era cumca procedarea d-vóstra e de acésta natura — sa vi-o documentamu, sa vi-o spunemu pe facla. „Sa incepemu cu Ludosiulu de pe Muresiu, a carui scala o casarati mai pe urma. Scriu si noi ca Ludosiulu are o positiune etnografica forte momentuosa pentru scopulu d-vóstra. E situatu la marginea Câmpiei transilvane unde stau românii, de si că bradii, pe teritoriulu celu mai fruptiferu alu pa itriei nóstre. Aici dara aveti lipsa de unucui buletin magiam, din care sa puteti formă cu timpulu oas’a verde si vina a magiarismului, redut’a plevnaiana, de care sa se frângă undele românismului Opidulu Ludosiu are si positiune topografica forte momentuosa. Garda, fluviulu Muresiu cu podu buna si sipsea principala. Mai trebuie cati va cismari, pelari, cojocari de secuiu, 4—5 s armeni renegați cu cremeni, piperiu si calicantu, apoi vre-o 2—3 „civi magiari cu buze israelitene“ si cata ca e gata „magyar világ“ (globulu ungurescu!) Cum ca la atare punctu sta prostu o scóla romanésca, e lucra astă de „firescu“, precum e de verosimilii , ca s’aru fi stersu de acolo chiaru cându aru fi fostu zidita de granitu, cu hornul francezui, feréstra de cristalu si de ara fi avutu docentu pe insusi dlu M. G. Destulu ca primulu pasu s’a facutu, si alu doilea va fi — de nu este dejă — infiintiarea unei scóle de stătu comunali cu 2—3 docenti de secui cari din limb’a nóstra sciu numai vorbele „moi talhari, prost rumunu“, iéra primele Clusiu, 4 Novembre n. („Haladás 11 si scólele române.) „Haladás“ din Turd’a aduce in mulu 48 dela 31 Octobre urmatoriulu articulu de fondu, a carui critica o incredintiamu on. publicu cetitoriu insemnandu puru si simplu ca articululu acest’a de siguri a cursu din pén’a dlui Moldovan Gergely. Articululu intitulata „Despre scólele române“ si adresatu „metropolitiloru si pressei române“ suna astă: „Gazet’a“ ia un nume forte reu giur starea, ca comitetulu administrativu (din Turd’a) a hotaritu includerea scólei gr. cat. din Ludosiulu de pe Muresiu. Acést’a e lucru usioru, precum preste totu e usioru de a laudă sau blama de după mesa dispositiuni singuratice. Treime insa esitu in vieti’a practica si trebue privita négr’a neactivitate, lene si indolentia in caus’a scóleloru române; trebue vechiutu cu ochii, cum se imbuibeza preoții (a populi) in ziduri pompóse, pre cându copiii (de scula) se tavalescu prin cociabe asemenea cotetieloru de porci. Va vedé si Baritiu si Muresianu ca făcu bine inspectorii scolari, décatrebiescu, prin astfeliu de tăieturi de vena, caus’a scolara ’si curetia terenulu de caldeza. Nu sufere indoiala ca conditiunea