Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)
1877-09-15 / nr. 73
Telegrafulu Romanu ese Duminec’a si Joi’a, la fie -care dóue septemani cu adausulu Foistórei. — Prenumeratiunea se face in Sibiiu la espeditur’a foiei, pre afara la c. r. poște cu bani gat’a prin scrisori flancate, adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sibiiu este pre anu 7 fl. v. a., iar pre o jumetate de anu 3 fl. 50 cr. Xr. 23. AM II XXV. Sibiiu 1527 Septembre 1877. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarhia pre anu anu 8 fl., iéra pre o jumatate de anu 4 fl. v. a. Pentru strainetate pre anu 12 fl., pre o jumatate de anu 6 fl. v. a. Inseratele se platescu pentru antâi’a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 5, cr. și pentru a trei’a repetire cu 3 cr. v. a. Deputați aleși la congresu. In dieces’a Caransebesiului: In cerculu alu III alu Făgetului s’a alesu din cleru, protopresbiterulu tractuale Atanasiu Ioanoviciu; dintre mireni, fiscalulu consistorialu Constantinu Radulescu. Resbelulu. Sibiiu, 14/26 Septemvre. Mehemed-Ali pasi’a a atacatu in 21 1. c. aripa drepta a armatei Marelui principe clironomu. Arip’a drepta, comandata de generalulu Tauschteff si postata la Zercovkca, intre Lom si Iantr’a, este partea cea mai slaba din intreg’a linia rusesca; ea este compusa din jumetatea corpului XI, 12 bataliuni de infanteria de linia, 48 tunuri si cavalerie a corpului VIII. Ataculu turciloru cu tóte acesteau respinsu. Totu aceeași sarie au avutu atacurile turciloru contr’a aripei stânge si contr’a centrului. Rusii fiindu in defensiva n’au inaintatu ci au remasu in positiunile de mai înainte. Acést’a impregiurare va fi indemnatu pe turci a telegrafa din Constantinopole scriea mincinosa ca Mehemet Ali pasi’a a batutu completu pe ruși. In aceeași di (21 Sept.) Suleiman-pasi’a a reinceputu bombardarea muntelui Nicolai in trecatórea dela Lipc’a. Positiunea lui Osman-pasi’a la Plevna devine din di in di totu mai grea. Lips’a atâtu a minitiunei câtu si a proviantului se face totu mai mare. Si déca Osman-pasi’a nu capeta sucursa, in timpulu celu mai scurtu, caderea Plevnei trebue sa urmeze. In vederea acestora calamități turcii s’au incercatu in mai multe randuri a restitui comunicati’a întrerupta cu Osman-pasi’a. Inca in 201 c. s’a trimisu o colona cu munitiune si cu proviantu de la Sofi’a la Plevn’a. In jumetate cale ea fu intimpinata de patrulerie casaci si silita a se reintorce Nisch. Trei scadrane de călăreți turcesci, póteavant gard’a unei trupe mai mari, s’a nimiciti de cavalerie ruseasca, ce ocupa drumulu Sofi’a-Plevn’a. Astadi telegrafeza biroulu de corespondintia din Constantinopole ca lui Sefket-pasi'a iaru fi succesu in 23 l. c. a intră cu 20 batalióne, dóue baterii si unu regimentu de cavalerie, precum si cu munitiune si proviantu in Plevn’a. Déca n’amu fi primitu atâtea știri mincinóse din Constantinopole amu da acestei telegrame mare însemnătate. Asta nu putemu pune nici o credintta si asteptâmu adeverirea séu desmintierea ei cu atâtu mai multu, cu câtu „Fremdenblatt“ primesce din Bucuresci o telegrama din 24 i. c. (asia dara o di după pretins’a intrare a lui Sefket-pasi’a in Plevn’a) de urmatoriulu cuprinsu: „Sâmbătă (22 Septembre) Sefket-pasi’a s’a incercatu a aduce la Plevn'a unu transporta de proviantu. Încercarea ua succesu. Drumulu Plevnă-Orhhanie (Sofi’a) este ocupata pe deplina de ruși, comercialu si vamalu intre Austro-Ungari’a si Germani’a. Ce se atinge de tratatulu acest’a, suntu de acordu mai tóté corespondentiele din Berlinu si I din Vien’a, ca nemții din imperiulu germanu i făcu o suma insemnata de dificultăți. Diet’a Croației a votatu o adresa, in carea se face amintire, intr’unu tonu forte moderatu, de incorporarea confiniului militaru, a cetatiei Fiume si a Dalmației la Croati’a. Firescu lucru, ca incâtu privesceceste doue din urma, deocamdată nu voru fi nimic’a alta decâtupia desideria puse pe barthia. Firenemintele din Ungari’a din tempulu dela manevrele cassoviane incóce au datu materiali seriosu de discussiune si pressei străine. „Nat. Zig.“ din Berlinu dela 20 Septemvre incepe cu aprecierile acelora eveneminte dela afacerea toastului imperatescu. Afacerea acest’a, sau mai bine disu, volbur’a ce a produsu toastulu a fostu numai o picătură de purgatoriu, dice „Nat.7ig.“ carea, Ungari’a cea de apururea loiala, a oferit’o regelui ce petrecea in sinulu ei spre gustare. După apostrofarea acést’a fugitiva, numitulu organu berlinezu, trece la festivitatile din Budapest’a si la faimós’a telegrama, prin carea Kossuth se chiama acasa si dice, ca aceste ilustreza de ajunsu referintiele patriei nóstre. Natur’a acestor’a o cualificat dreptu de unu pistolii pusui in peptulu monarhului, prin care magiarii voru sa fortieze asigurarea hegemoniei loru politice in imperiu, si de o cresbunare pentru Világos ; tote insa suntu simptome, a carora ascutisiu i este indreptata in contr’a dinastiei. Alta foia din Berlinu „Die Post“ aduce aminte Austro-Ungariei, ca déca popórele Russiei voru fi precipitate intr’o ferbere interna pre cându turcii serbeza orgiele sângerase in Bulgari’a, serberea de sigura se va straplanta si in Austro-Ungari’a. Doresce ca conducătorii Austro-Ungariei sa fia intielepti, sa afla calea unei politice intielepte, asigurandu pe Austro-Ungari’a de spriginulu moralu din partea Germaniei. „II. Alig. Zig.“ vorbindu despre demonstratiunile magiariloru dice: „Fanatismulu celu exageratu pentru i turci care agita de presentu Ungari’a si cere atâtea jertfe face asupr’a privitoriului nej pr’eocupatu o impressiune tragicomica. Tragica, cându vede omulu de ce rătăciri funeste e capabila o rasa intréga, carea ’si face ins tipuiri, nu mici de o intipuita missiune de cultura in jumetatea translauana a statului ; habsburgica; comica, deore-ce aranglatorii ji bucuriei demonstrative de „victoriele“ tur j Icesci a buna séma traiescu in credinti’a, ca prin aceste voru pute impune ómeniloru cari j traiescu afara de umbr’a cea recorósa a cugetarei turcesci séu magiare. Iluminatiunea inscenata in Pest’a si in alte cetati mici si mari ale Ungariei are sa multiumesca efectulu seu numai contrastului celui batatoriu la ochi fatia cu întunecimea ce s’a incuibatu in capatienile filisterimei de acolo.“ Press’a magiara insa este de alta părere. Ei nu-i trebue spriginulu moralu alu Germaniei si se pregateste a se desface de amiciti a germana. „Bismark dice „Pesti Napló“, este dat torasiulu Itussiei dela 1870 incece si j elu platesce datori’a sea din buzunariulu Austro-Ungariei“. Fói’a magiara este nemultiumita cu întrevederea lui Andrássy cu Bismark ce avu locu , acum de curendu la Salzburg, se declara contr’a aliantiei celoru trei imperati cu hegemoni’a Germaniei si recunosce in demonstratiunile magiare unu protestu alu „natiunei“. „Flăcările de bucuria suntu îndreptate si contr’a Salzburgului, Andrássy si Tisza potu sa-si ia invetiatura din tr’ensele. Vedia in fine, ca ministrulu afaceriloru străine nu póte face politica, cărei tier’a intrega i opune neplăcerea cea mai hotarita“. Spicuirea amu pute-o urmări mai departe. Este de ajunsu inse spre a pute intțelege de ce politica suntu inspirați magiarii si ce efectu face politic’a loru in afara. Dincolo de Lait’a spiritele păru a fi mai calme. Din calmulu loru nu lipsesce a se vede câte unu refiecsu chiaru si dincóce de Lait’a. In privinti’a starei spiriteloru din Austro-Ungari’adice „Timpulu“ cetimu in „Corespondinti’a Ungara“ urmatórele cugetările unui barbatu bine informatu. In timpulu din urma, amu avutu o conversatiune cu o persona de distinctiune din giurulu Majestatii Sale Imperatului Franciscu Iosifu I, si credu ca publicându câteva pasaje din conversatiunea nóstra, voi contribui la rectificarea mai multoru idei eronate, pe care jurnalele zgomotase le-au respânditu prin pres’a străină. Adesea cetimu, ’mi dice elu, prin jurnalele streine, ca partidulu militaru a facutu cutare scu cutare lucru si ca cornițele Andrasy s’a angajatu in o lupta incarnata cu acestu partidu. Este cu putintia ca diferitele biurouri ale presei din Viena si din Pest’a sa fi avutu unu scopu politicu si fara îndoiala cu intentii fórte bune favorisându latierea acestora sgomote; insa vorbindu cu franchetia, ne potu asigura, ca pretinsulu partidu milit Uu nici ca esista, persónele de distinctiune, cari se afla, prin positiunea loru sociala sau prin încrederea suveranului, in jurulu Imperatului, au fara îndoiala antipatii si simpatii ca si ceil’alti muritori; insa reu cunosce cine va disciplin’a severa ce domnesce in sinulu cercuriloru competinii, supunendu câtu-si de putieru ca cine va fie archiduce séu barbatu de statu) a cutezatu a urmări intrigile in favorulu unei politici streine, care n’a fostu asemenea politicei imperatului si guvernului seu Nu, cornitele Andrasy n’are sa se lupte cu nimeni la curtea dela Vien’a. Consienti’a imperatului l’a chemata la cârm’a afaceriloru streine, si elu face totu ce vrea in urm’a aprobării suveranulu seu. Imperatulu a pusu la cârm’a afaceriloru străine unu barbatu de statu magiam, pentru ca sa dea unguriloru o garanție, ca i interesele Ungariei voru fi aperate, caci nimeni nu póte crede ca cornițele Andrasy va consimți la o politica alui carei scopu aru fi indreptatu contr’a intereseloru Ungariei. De alta parte, nici unu ministru Austro-Ungaru nu póte despretiui aspiratiunile populatiunei slave din acésta monarcie. Ocupe unu unguru slavu, seu germanu, I postulu comitelui Andrasy, nici unulu n’aru putea urmări o politica esterna naționala, j va sndica nici unulu naru putea urmări o politica curata magiara, slava sau germana. Elu va fi totudeun’a silitu, sa pue interesele monarhiei austriace înaintea considerariloru nationale ale diferiteloru popóre care compunu monarchi’a, si sa caute a pune de baza politicei sale, o baza formata de interesele comune ale tuturora nationalitatiloru. Ungurii aru protestă contr’a unei aliantie cu Rusi’a, Slavii contr’a unei aliantie cu Turci’a, germanii contr’a unei aliantie cu Franciei, astfelu singur’a aliantia care aru putea fi posibila, fara de a escita indignatiunea vre-unei’a din cele trei rase contr’a guvernului, aru fi alianti’a cu Germani’a. Ori care omu de statu nu pute aflu allu aliatu pentru Austro-Ungari’a, fara de a provoca adi unu resboiu civilu. Germani’a asigurata prin alianti’a Austro-Ungariei, ’si va putea câștigă amiciti’a Rusiei, pentru a ticnea pe Franti’a in positiunea ei actuala. Deci prin mijlocirea Germaniei, cei trei imperati au fixatu unele arangjamente cari sustieau interesele Austro-Ungariei, că a unei puteri mari in tóte eventualitățile resboiului turco-rusu. O Rusie victoresa fara îndoiala aru respectă limitele indicate in urm’a invoirei celoru trei imperati, caci n’aru prea voi sa traga asupra si doue puteri mari. Pe de alta parte, Rusi’a fiindu învinsa aru putea contă pe ajutorulu moralu alu Germaniei, si Austro Ungari’a chiaru de aru voi, n'aru putea impedecă acestu ajutoriu. Deci, neutralitate absoluta fatia cu resboiulu turco-rusu, déca rusii aru fi învingători, si o neutralitate bine-voitóre pentru Rusi’a déca va fi învinsa, iata singur’a politica posibila in acestu momenta pentru Austro- Ungari’a fie slavu sau maghiara acel’a care aru ocupă postulu de ministru alu afaceriloru străine. Demonstratiunile ruso-file si turco-file ale slaviloru si maghiariloru nu voru schimbă intru nimicu acesta stare a lucruriloru, care urmeza din positiunea ce ocupa Germani’a in Europ’a. Majoritatea parlamentului ungurescu pricepe politic’a comitelui Andrasy; partidulu opositionalu nu voiesce sa o pricépa, fiindu ca voiesce sa agiteze spiritele in unu sensu contrariu guvernului. Elu afla unu ajutoru in pres’a maghiara, care crede ca servesce statului eserciandu o presiune asupr’a partidului militariu. Intentiunea e demna de lauda, insa presiunea este absoluta superflua, ca acestu partidu nu esista. Cestiunea dilei este astazi inainte de tóte cestiunea orientului. Chiaru si candu se ferescu unele foi de a o discută o atingu intr’o forma sau intr’alt’a. Unele o infatisiaza ca si cum s-aru cunosce tóte arcanele; altele iérasi marturisescu ca suntu cu totulu desorientate in trens’a, cu tóte ca nu este di, in care sa in vestesca lumei victorii turcesci din tóte partile câmpului de resbelu. Interesanta este in impregiurarile aceste o corespondentia din Vien’a a lui „P. L.“, din care estragemu urmatórele : De voru esi rusii învingători din luptele incepute pe Iantr’a, de nu voru fi, de le va succede a supune Plevn’a séu de voru gasi unu Düppel turcescu si voru dă de unu edhec, este lucru secundariu. Dóue lucruri suntu insa sigure : intâiu ca in casulu ca rusii se voru retrage preste Dunăre, turcii nu voru intră in Romani’a, a dou’a ca Russi’a nici acum nu cere si nu va cere nici după desiertarea Bulgariei mediaticne. Recedu dela o desfassurare detaiata a acestora puncte, dara le puteti luă pe amendoue de nestrămutate. Nu potu sa dicu, deca o invasiune a României, o înaintare spre Bucuresci, póte fi admisa din puncta de vedere militariu. A avé la spate Dunărea este in totu casulu ceva ce trebue sa puna pe or si cine pe gânduri. Este insa sigura ca nici o putere européna — afara dóta de Angli’a — nu aru admite o invasiune in Romani’a, ba sciu ca unu representanta a unui statu mare de nationalitate romana a respunsu unui politicu distinsa Evenei siinte politice. Miniștrii Tisz’a si Szék se afla de vre-o câte-va dile iéra si in Viena. Scopulu petrecerei acestora doi miniștri unguresci in metropolea imperiului este discutarea bugetului comunu si negotierile privitóre la tratatulu