Telegrafulu Romanu, 1877 (Anul 25, nr. 1-103)

1877-12-08 / nr. 97

Telegrafu­l Romanu ese Dim­inec’a si Joi’a, la fie care dóue septemani cu adausulu Foisiórei. — Prenumeratiunea se face in Sibiiu la espe­­ditur’a foiei, pre afara la c. r. poște cu bani gat’a prin scrisori flancate, adresate elitra espe­­ditura. Pretinsu prenumeratiunei pentru Sibiiu este pre anu 7 fl. v. a., iar pre o jumetate de anu 3 fl. 50 cr.­­v. m. WILL XXV. Sibiiu 8120 Decembre 1877. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarh­ia pre anu anu 8 fl., sara pre o jumatate de anu 4 fl. v. a. Pentru strainetate pre anu 12 fl., pre o jumetate de anu 6 fl. v. a. Inseratele se platescu pentru antâ’a ora cu 7 cr. sirulu, pentru a dou’a ora cu 5 '/2 cr. si pentru a trei’a repetire cu 3'/, cr. v. a. Resbelulu. Sibiiu, in 7/19 Decembre. De cându cu caderea Plevnei ce­le­l­alte puncte ale câmpului de res­­belu au cam remasa date uitarei. De­si nu s’au intemplatu in nici o parte lu­cruri, care aru pute fi hotaritóre pen­tru mersulu resbelului, totuși trebue trenutu sirulu eveneminteloru in con­tinuitate. In 11 Decembre nou pe la 4 ore după amedi turcii au inceputu a trece K­ulu Lom lângă satulu Crasny. Sér’a trecuseră mai multu decâtu 30 tabere. In ziuda urmatóre, 12 Decem­bre, turcii au atacatu cu tóte puterile loru, vre-o 60 batalioni, corpulu ma­relui principe Vladimiru, indreptan­­du-si silintiele loru mai cu sema in contr’a aripei stânge si a centrului. Medic’a de lânga Pyrgos, de care se rezima armat’a rusesca, fii atacata de siese ori de turci, dar­ de fia­care data au fostu respinsi cu mari perderi. Ce­­sarevici, care a asistatu in persona­la bataia, a datu ordinu, ca o brigada din divisiunea 35 sa ia pe turci in costa si spre séra acesta brigada a sositu la arip’a drepta. Cându intra ea in focu si deschise foculu, intregu corpulu de armata rusescu trecu la ofensiva si împinse pe turci in direc­țiunea satului Crasny, înainte de a se face nópte. Turcii nu se putură re­trage decâtu la Crasny, pentru ca drumulu la Ciflicu le era taiata de tru­pele rusesci. Câmpulu de bataia era acoperitu cu morți si cu râniti turci. 8’a culesu de nu si preste 600 cada­vre turcesci. Perderile rusiloru au fostu 25 oficieri morți si râniti, 90 soldați morți si 600 râniti. Lângă Balcani positiunile vechi au remasu neschimbate. In 14 i. c. tur­cii au parasitu Elen’a după ce i-au datu focu. Orasiulu fu ocupa­tu de avant­­gard­a rusésca si foculu, după ce au arsu vre-o 40 case, fu stinsu de sol­dați ruși. Românii, cari inainteza spre Vi­k­in, facându o recunoscere sub con­ducerea maiorului Taut pe lângă Ac­­cear si pe lângă satulu Tolovitza au intâlnitu o patrula de nizami. Românii au facutu trei prisoneri, au luatu 31 de cai din fati’a inimicului si 24 din marginea satului Tatar-Ursui­a. Eri ne-a suprinsu telegrafuru cu scirea ca vitézulu Osman-pasia aru fi mortu si cadavrulu seu se va trans­portă la Constantinopole pentru a se inmormênta cu mare pompa. Mortea lui este imbracata intr’unu velu mi­­steriosu, caci din nici o parte nu s’a signalisatu modulu mortiei. Osman­­pasi’a, fiindu prinsu, a indreptatu, cu permissiunea cuartirului generalu ru­sescu, catva Seraschieratulu din Con­stantinopole urmatoriulu telegramu: Bogot 14 Decembre. Nu trebuie sa uitati ca de o luna si jumetate, eramu împresurati, ne mai primindu nici unu ajutoriu si lipsitu cu totulu de hrana, amu luatu hotarirea de a-mi deschide eu trupele, unu drumu prin rindurile ostirei rusesci, dar’ cu tóte silintiele mele, neputendu reusi, amu cadiutu împreuna cu garnisóa’a, prisoneri de resbelu. Viteji’a soldatiloru mei, fiindu, apretiat’a amu gasitu cea mai bine­­voitóre primire atâtu din partea M. S. Imperatului, câtu si din partea A. S. augustului seu frate. Amu primitu o rana usiara la piciorulu stângu, totuși­­ me aflu bine. Ne cunoscendu inca loculu unde voiu fi trimisu, ne voiu scrie am­e­­nunte după sosirea la resedinti’a, ce mi se va desemnă. Osmanu. Déca se va adeveri știrea despre mortea lui Osman-pasi’a, atunci la­­ tata intemplarea ea n’a fostu urmarea ranei sele neînsemnate ci unu actu­­ tragedieu de eroismu. „Mónit. Romaniei“ comunica dela­­ teatrulu resbelului urmatórele: (Fine.) Vineri, 11 Noembre, n’a fostu aseme­nea nici unu faptu importantu înaintea Plev­nei. Artileri­a ruso-româna continua cu aceasi vigóre bombardarea asupr’a orasiului si po­­sitiuniloru inamice. Sâmbătă, 12 curentu, s’a saversitu pe platoulu înaintea divisiunei a 2-a româna unu Te-Deum pentru succesulu armeloru nóstre la Rahov’a. M. S. Domnitoriulu cu intregulu statu-maioru-generalu alu armatei române, comandantulu divisiunii IX imperiala, E. S. locotenentulu-generalu baronu Krucner, cu generali-comandanti de brigade au asistatu la acesta ceremonie. Trupele divisiuniloru a 2-a si a 3-a, cari nu erau de serviciu in transfer si in avantposturi, erau sub arme asiediate in careu. Inaltimea rea a trecutu pe dinaintea frontului trupeloru cari l’au primitu cu urări entusiaste, si după acésta a inceputu serviciulu divinu. După saversi­­rea sea, M. S. Domnitorulu a adresatu tru­peloru urmatórele cuvinte: „Ostasii Viteji’a armatei nóstre a a­­vutu o noua isbânda de mare importantia. Luarea Rahovei va fi înscrisa cu litere ne­șterse in analele nóstre alaturi de luarea re­dutei Grivitta. Dea Dumnedieu ca inca si prin alte fapte strălucite bravur’a osteniloru romani sa remâe de a pururea neuitata. Ati versatu si sunteti inca gat’a a­versa sângele vostru pentru independenti’a scumpei nóstre tieri. Spre amintirea implinirei sântei vóstre datorii, Voiu institui o Medalie pe care va fi scrisa: „Aperatoriloru Independentiei Ro­mâniei, „Sa unimu acum puternicu vocea nós­­tra in faci’a vrajmasiloru nostri seculari si sub bubuitulu tunuriloru, sa strigamu : „Tra­­esca Romani’a de sine statatóre!“ Cu aclamatiuni de unu nespusu entu­­siasmu trupele salutara cuvintele Domnului si Comandantului loru supremuj musicele intonară imnulu nationalu, tunurile din tóte bateriile începură de o data o lună salu­­tandu cu salve puternice pe inamicu, si acla­­matiunile trupeloru nóstre din transfeuri, in imediata apropiere a inamicului, respunsera la urările aceloru ce se aflau pe platou îna­intea Măriei Sale. Inaltimea de a primi apoi defileulu si remase satisfacutu de aspectulu si tinut’a tru­peloru, forte curata, cu tóte greutățile cam­paniei la care suntu supuse. Inaltimea mea, după ce mai dete­are­­cari instrucțiuni generalului Cernatu, coman­dantulu armatei Romane, si comandantiloru de divisiuni, se intorse, pe la 4 după amedia, la marele seu cuartiru din Poradim. La in­torcerea Măriei Sale, Majestatea Sea Impe­­ratulu trimise unu ajutantu alu seu spre a ’i anuntta ca corpulu de garda sub co­­mand’a generalului Gurko a ocupatu, după o lupta in care avu succesu, Pravcea, loca­litate la putina distantia de Orhanie. Dumineca, 13 Noemvre, Majestatea Sea Imperatulu, A. S. S. Marele Duce Ni­colae si I. S. Domnitorulu, cu suitele, au asistatu la sant’a leturgie, la 11 ore dimi­­netia, in biserica din Poradim. Majestatea Sea primise inca in aceea diminetia solintia ca s­ia brigada a gardei ocupase orasiulu Etropolu, mișcare prin care incepe a se in­­congiura positiunea inamica de la Orhanie si Imperatulu, sosindu la biserica, comunica acésta plăcută scrie I. S. Domnitoriului. După serviciulu divinu, Maria Lea merse de lua dejunulu cu Majestitatea Sea, si apoi Domnitorulu in mâna Majestatiei Sale medalia nóstra de Virtute morala, si Imperatulu făcu semnului nostru ostasiescu onórea de a ’l primi si pune pe peplu. La ora 1, se cele­bra in campu unu Te-Deum in presenti’a Majestatiei Sale, a A S. S. Marelui Duce Nicolae si a S. S. Domnitorului, cu suitele pentru nascerea fiului A. S. S. Marelui Duce Vladimiru. Sor’a M. S. Domnitorulu merse de con­feri insu­si medalia de Virtute militară, ge­neralului de armata si generalulu adjutantu Majestatiei Sale, A. S. principelui Stalizki, conte Suvorov Rimninski, care in dica de 31 Augustu asistase, in reduta cucerita de trupele romane in zipa precedenta, la foculu celu mai violentu alu inimicului, care răni pe colonelu Wolujew si mai multi soldati romani alaturi de A. S. generalulu principe Suvorov. E. S. generalulu Totleben, simtindu-se ce­va mai bine de indispositiunea de care suferea, inspecta in aceea di positiunile de dincolo si dincolo de Vidu ocupate de tru­pele ruse si romane. Foculu artileriei ruso-romana a urm­at, si in acesta di, ca in cele­lalte, asupra po­­sitiuniloru inamice. Avantu­ posturile nóstre de la divisia 3-a au charitu o grupa de 5 soldati turci cari trecuseră peste avantu­pos­turile inamice cercandu a taia lemne. Avantu­­posturile nóstre ’i-au atacatu indata ucigendu 3 dintr’ensii, unulu a scapatu prin fuga si altulu a fostu facutu prisoneru. Depositiunea ce ’i s’a luatu este identica cu aceea a ce­­lorl­alti prisonieri si a desertatoriloru turci adeca ca exista lipsa de provisiuni si de munitiuni in armat’a lui Osman pasia. Inamiculu n’a trasu de catu vre-o catu­­va abuse in aceea di asupr’a bateriei nóstre care este situata d’asupra satului Susurlu. Luni, 14 curentu, timpulu a fostu forte uritu si furtunosu, cu plaie si cetia, si a suspendatu ori ce mișcare pe liniile trupeloru. I. S. Domnitorulu a mersu­ la orele 10 si jumătate diminetia, pe stânga positiuniloru nóstre si a ajunsu la amiadia la Bogotu, la cuartirulu generalu alu Marelui Duce Nicolae. Inaltimea rea s’a intorsu, la 5 ore sera la Poradimu. Generalulu Meyendorf, care luase parte cu o brigada de roșiori, unu regimentu de ulani ruși si unu batalionu de dorobanți in lupta dela Rahov’a, in zilele de 7, 8 si 9 Noemvre, trimise prin locotenentulu Lam­­brinio M. S. Domnitorului raportulu asupr­a operatiuniloru trupeloru ce comandase. Acestu raportu este fórte magulitoru pentru trupele romane, in specialu pentru brigada de roșiori pentru batalionulu l­ iu din regimentulu l­iu de dorobanți si pentru baterie de artileria cari compuneau detasiamentulu seu. In pri­­vintta rosioriloru, generalulu Meyendorf, după ce citea din specialu pe comandantulu bri­gadei, colonelulu Cretianu, pentru energia si meritele sele militare, dice ca aru trebui sa faca unu apelu nominalu alu amândorora regimenteloru, déca aru trebui sa citedie pe toti cei cari s’au distinsu. Pentru bateria nóstra calaretia, raportulu dice ca ea a fostu la inaltimea reputatiunei legitime ce artileri’a nóstra a solutu sa-si câștige. In ceea ce privesce dorobanții, ge­neralulu Meyendorf dice ca aceste tinere trupe, a caroru educatiune militară parea abia schitiata, au solutu a areta in focu taria si aventuru ostasiloru celoru mai otie­­liti in lupte, si au doveditu unu eroismu de care au fostu inspirati chiaru siefii loru, ma­iorii Mateescu si capitanu Merisiescu. Mercuri, 15 ale curentei, Inaltimea Sea a facutu cunoscutu, prin inaltu ordinu de di armatei romane primirea de catra Maje­statea Sea Imperatorulu a medaliei de Vir­tute militară. Pe la orele 1, Majestatea Sea a venitu spre a visită pe I. S. Domnitorulu. Maje­statea Sea anuntia Mariei Sele ca luandu cunoscintia de raportulu generalului Meyen­dorf, a hotaritu a distribui 24 de cruci St. George, spre a imparti la escadronele de roșiori, companiele de dorobanți si bateria de artelerie romana cari au facutu parte din detashementulu condusu de gener­alulu Meyendorf. Majestatea Sea a statu catu­va timpu in con­vorbire cu M. S. Domnitoriulu, si apoi s’a intorsu la cuartirulu seu imperialu. Timpulu tóta diua a fostu fórte uritu si a tinutu in completa nemiscare armat’a din fati’a Plevnei. Iassi, 30 Novembre v. 1877, din’a Stului Andreiu. Amu intarziatu intr’adinsu tra­­miterea acestor’a, pentru a-ti pute co­munică cele ce s’au petrecutu astadi in lassi. — Astadi la 11 ore a fostu in catedral’a metropoliei Te-Deum, la care au asistatu tóte autoritatile civile si militare, consulii si o multime de oficieri rusesci. La cântarea: „Mărire intru cei de susu.........“ (Slavo­slavia) s’au datu salve de tunuri. Entusias­­mulu si veseli’a ce eră zugrăvită pe fe­­tiele tuturoru nu se póte descrie. Ai crede ca acum’a s’a terminatu resbe­lulu si ca fia­ care se póte intorce la caminulu seu. Sér’a, primari’a a datu unu ban­­chetu la otelulu „Romani’a“, unde au luatu parte si corpulu oficirescu ru­sescu. Se inttelege ca toaste reci­proce nu au lipsitu. La palatulu Pri­măriei, (in curte) au fostu improvisate mese, unde s’au osperatu poporulu cu mancare fierta, pâne si vinu, la care au luatu parte si soldați inferiori ruși. După banchetu a purcesu unu con­­ductu de facie cu music’a in frunte dela otelulu României, au mersu până la ressedinti’a consulului rusescu escla­­mendu TJr’a­ Consululu a esitu in bal­­conu si a multiamitu adaogendu: „sa traiasca A. S. Principele Carolu si ar­mat’a româna, Aliații noștri!“ — De acolo s’a indreptatu conductulu cu music’a totu in frunte spre palatulu primăriei, unde apoi s’a incinsu o hora de totu poporulu si de soldați ruși (caci soldați români nu avemu aici, decâtu fórte putini recruți care făcu serviciulu­celu de stricta necesitate). Dantiulu, si esclamatiunile de bucuria nu mai avea finitu. Mai multi oficieri ruși de graduri nalte, priveau cu o vie plăcere entusiasmulu acest’a; si unulu s’a esprimatu: „In Petersburg nu s’a vediutu inca unu asiei entusiasmu si mare veselia.“ — Orasiulu a fostu frumosu lumi­natii, (si s’au aruncatu si rachete) in asta, inse că la sosirea Imperatului la 24 Maiu , insa nu e mirare ; pentru ca tempulu nu a fostu asia frumosu acum pentru ca a ninsu tóta diu’a si sér’a

Next