Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-12-04 / nr. 142
Nr. 142. Sibiiu, Marți 4 Decemvrev. 1879. Anul XXVII. ELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL: Pentru Sibliu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 60 er., 3 luni 1 fl. 75 er. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane, Sibiiu, strada Măcelarilor 47, și la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner în Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Revista politică. Sibiiu, în 3 Decemvre O telegramă sosită aici de la Viena încă duminecă spune, că „pairii“ austriaci sau casa de sus a senatului imperial a votat prelungirea legei la armată pe zece ani Urmează ca proiectul să se mai întoarcă odată în casa deputaților spre primire sau respingere. Casa deputaților este pusă înaintea alternativei acesteia. Cum o va resolve? Va capitula sau va respinge? în cazul din urmă după logica parlamentară, ministeriul actual austriac ar trebui să cadă. Urmarea ar fi mai departe un ministeriu Hohenwarth-Clam, deoarece coroana va trebui să-și aleagă miniștri din fruntașii majorității. Atunci însă trebue să urmeze și disolverea casei deputaților. „Constituționalii“ din senatul imperial abia vor ave curagiul de a provoca crise ministeriale pentru ca să le urmeze cele parlamentare. Ei au fost cumplit bătuți cu ocasiunea celor din urmă alegeri, și pănă acum nu stim să se fie restabilit așa de bine în opiniunea publică, încât la eventualitatea unor noue alegeri să nu fie mare probabilitate, că vor fi bătuți și mai rău. Așa mâne vom ave serii positive despre desvoltarea raselor constituționale de dincolo de Laita, cari ori în ce direcțiune se vor desvolta, aruncă reflecsul lor politic și asupra părții de dicoace. Delegațiunea austriacă, șlice „P. L.“, va fi de astădată un buchet ales de cele dintâia capacități cislauane. Casa de sus, respective partidele din aceasta, au făcut un compromis, în puterea căruia ambe partidele se vor strădui, a alege capacități de frunte în delegațiune. Se stice că în puterea compromisului, partida constituțională va trimite în delegațiune 12 și cea feudală 8 membrii. Este probabil, că Lee Thun și Schmerling vor fi aleși. Cel din urmă este designat de president al delegațiunei austriace. Contele Zichy, ambasadorul austro - unguresc la Constantinople a demisionat și i s-a primit demisiunea; în zilele aceste va presenta sultanului hărbia de revocare și apoi va părăsi capitala turcească, în 26 1. tr. țarul Rusiei a serbat serbarea ordinului St. George. Cu ocasiunea aceasta țarul a purtat un toast în sănătatea „celui mai vechiu și neschimbăcios amic“, în sănătatea împăratului Wilhelm. Oficioasele din Berlin, comentând toastul prorocesc pace, care, durere, nu vrea să influențeze și asupra bugetului, spre a-i mai micșora cifrele și cu aceste și sarcinile cetățenilor. De altă parte „Post“ un organ inițiat în politica cabinetului de esterne din Berlin, spre a completa efectul pacinic al toastului împăratului muscălesc, împârtășeșce, că la Petersburg, protocolul din Octomvre dintre Germania și Austro-Ungaria „formal“ este primit pe lângă toate semnele de mulțămire. Pe când semnele aceste pacinice ar fi in stare să linișcească, vin alte organe nemțesci din provincie și spun, că în linea Niemen, Tilsit și așa mai departe pănă la Vistula la Varșovia sunt postate trupe ruseșci 250.000. Se mai adauge, că între aceste sânt 120 escadroane de cavalerie și 220 tunuri. Organele care comunică scirile ac este știr, că atâtea trupe concentrate în coastele Germaniei este lucru ciudat și pune pe gânduri, în fine ele adaug că dacă Rusia nu ’și va retrage trupele de la granița nemțească răsăriteană, Germania încă va fi silită a’și spori trupele în provinciile amenințate. Din Bucuresci se scrie la „D. Zig.“ Guvernul nostru se ocupă foarte viu cu întâmplările din Sofia (crisa ministerială și apoi disolverea oamenilor. Rect. Un raport oficial sosit aici asigură, că în Pilipopole s’a descoperit urma unei conspirațiuni, conform cărei prin o răscoală identică Bulgarii se poartă cu gândul a alunga pe principele Vogoride și pe Alecsandru I. în raportul acela se mai indignă între altele, că principele Vogoride în Constantinopole, atât la Poartă cât și înaintea unor ambasadori, a vorbit despre o agitațiune, ce există în provincia guvernată de el și în Bulgaria pentru realizarea ideei de o mare Bulgarie, și în fața celor din urmă a accentuat, că se poate întâmpla că preste timp scurt să fie silit a cere ajutoriu turcesc. Dacă măsurile luate de Vogoride contra reuniunilor, cari fac politică sub masca de „scopuri sanitare“ a tulburat puternic elementele naționale“ din Rumelia răsăriteană, „criza parlamentară“ în Bulgaria a contribuit de ceealaltă parte a urca ferberea și situațiunea a făcut-o foarte serioasă. După sorii sosite alaltă ori (10 Dec.) din Sofia principele se află înaintea alternativei sau de a abdice sau de a primi pănă la clarificarea situațiunei un feliu de dictatură militară. Nu este îndoială, că ministrul de resboiu (un general rusesc Red.) părtineșce resolut pe cea din urmă Despre principele Vogoride se știce, că la Constantinopole a înnegrit pe principele Alecsandru, șticând că el este periculul cel mai mare pentru deslegarea cestiunei bulgare în sensul puterilor Signatare. Așa stau lucrurile in amendoue Bulgariae. Aici este mare temere, că starea cea precarie a diferenței albaneze - montenegrene poate da nastere unei catastrofe în Bulgaria. Ziarele cari au sosit de la Bucuresci aroi după amenșli ne aduc reprodusă după „Monitoriul oficial“ al României descrierea, cum s’a serbat aniversarea a doua dela căderea Plevnei. în descrierea aceasta, după unele amenunțe, se spune că seara într’uni Domnitoriul la un plân și militariu mai mulți generali, pe ministrul de resbel și mai mulți oficieri superiori. La acest prâns, Domnitoriul a purtat următoriul toast: „In această memorabilă și, a doua aniversare a căderii Plevnei, ne amintim cu toții de vitejii armatelor aliate, cari au luptat împreună, și privesc cu mândrie fruntașii oastei Mele, care ML încungiură. Ridic acest păhar în sănătatea voinicilor acestor lupte și în amintirea eroilor căzuți. Trăiască scumpa noastră țară și apărătorii ei!“ La aceste cuvinte, care au fost acoperite de cele mai vii aclamațiuni ministrul de resboiu a răspuns: „Măria Ta! Sânt doi ani de când oștirea română, sub conducerea Alteței Voastre Regale, după multe și crâncene lupte pentru independența țărei și eliberarea creștinilor din Orient, a purtat, alăturea cu glorioasa armată imperială rusă, stindardele sale triumfătoare în Plevna. Serbând astăzi a doua aniversare a acestui mare triumf, armata noastră, mândră de căpitanul ei, reînnoiește, prin acest toast, pactul de credință și devotament cătră dinastia Alteței Voastre Regale, cu încrederea, că sângele și lacrimile vărsate pentru gloria și independența României vor rodi, și în generațiile viitoare, amorul, iubirea și credința leagă astăzi armata și poporul român de tronul Alteței Voastre Regale. Trăiască A. S. R. Domnul! Trăiască A. S. R. Doamna, mama răniților și mângăietoarea suferinzilor !“ Generalul Cernat a adaus: „Măria Ta! Ca unul ce a avut onoare a comanda sub ordinele Alteței Voastre Regale, înaintea Plevnei, ridic acest păhar în sănătatea augustului nostru comandant. Această zii, în care s’a împlântat drapelul român pe zidurile Plevnei, va fi în veci memorabilă, căci luptele din guurul ei vor spune posterității: curagiul, abnegațiunea și devotamentul cu care s’au luptat trupele noastre, pentru gloria și independența patriei. Armata, recunoscătoare, urează Alteței Voastre Regale, Marele nostru căpitan, și A. S. R. Doamnei, mama răniților și suferinzilor, ani mulți și fericiți pe tronul României.“ Cu ocasiunea acestei glorioase aniversări, Domnul a felicitat, prin depeșe telegrafică pe imperatorul Rusiei, și a primit asemenea, prin telegraf, urări călduroase din partea Ma- FOSȚA. O iernare în ghiață. (Traducere din Jules Verne.) (Urmare) în același timp, când pe uscat un vânt turbat părea ca să ducă pământul, sub solul amorțit de ghiață se începe un tumult de tunete. Ploii ce se sdrobiau de capul promontoriului se loviau pocnind unii de alții și se precipitau unii preste alții. Vântul era așa de teribil, încât, se părea că are să ducă toată casa cu sine și o lumină fosforescentă neexplicabilă în lățimile aceste, tresălta prin fierul plin de zăpadă. „Marie! Marie! esclema Penellan și luă amândouă mânile junei fete în mânile sale. — Erou de noi! observă Fidel Misonne. — Numai Deleu scie dacă vom mai scăpa dintr’asta, adause Aupic. — La toată întâmplarea trebuie să părăsim casa aceasta de zăpadă! Zise Andreiu Vasling. — Cu neputință, căci e ger teribil! replica Penellan. Aici în casă poate că tot vom pute resiste frigului. — Dați’mi termometrul“ Zise Andreiu Vasling. Aupic îi întinse instrumentul: cu tot focul din colibă arăta zece graduri sub nulă. Cârmaciul feri puțin pânza de la ușă și a întins mâna cu termometrul în afară; însemănă încă nu putu observa ce arată termometrul, vântul îi suflă în față o grindine de aspre dărabe de ghiață, încât îi scăpă instrumentul din mână și scăzu în zăpadă. „Bine, die Vasling, întrebă Penellan, mai vreai să mergi afară ? ... Dra vei înțelege acum, că pentru noi, cel mai bun loc de scăpare este aici în casă. — Ei și trebuie să punem toate silințele posibile ca să priponim casa pe din lăuntru, adause Joan Cornbutte. — Vântul sfarmă ghiața de sub noi cum au sfarmat sloii de la promontoriu și sau ne duce sau ne cufundăm. — Aceasta e cu neputință replică Penellan, pentru că vântul este așa de aspru, încât tot ce e fluid înghiață la moment. Ean să vedem de câte graduri e frigul“. El feri puțin pânza încât putu întinde mâna afară și după oarecare trudă îi succese a găsi termometrul în zăpadă. Apropiind instrumentul de lampă a vezut, că era treizeci și două de graduri sub nulă, cel mai mare frig, de pănă acum, „încă zece graduri și argintul cel viu trebue să înghețe!“ a adaus Andreiu Vasling. Tăcere posămorită a urmat în urma acestei observări. Cătră opt oare dimineață Penelian a mai cercat odată să fie pentru ca să-și poată face o judecată asupra situațiunei. De altmintrea trebuia să deschidă drum fumului, care îi grămădia vântul tot mai mult în colibă. De aceea marinariul ’și-a strins cât a putut hainele în giurul trupului ’și-a legat cu batista capușonul de la mantaue strins pe cap și a ridicat pânza. Ușa era cu desăvârșire astupată cu zăpadă. Penellan lua acum bățul ferecat și a cercat a pătrunde cu el prin mașsa compactă și a o feri în laturi, înse ’i-a înghețat sângele în vine, când a băgat de samă, că nici țapa din capătul bățului nu pătrunde și când venü, că a dat de un corp vârtos. „Cornbutte, noi suntem îngropați în zăpadă! Strigâ el înspăimântat căpitanului. — Ce aici! întreabă el sperțat. — Zăpada s’a pus deasupra noastră și giur împregiurul nostru; este înghețată și așa noi suntem îngropați de vii. — Să cercăm să împingem massele de zăpadă, propuse căpitanul. Cei doi amici s’au priponit cu toată puterea de zidul cel alb din ușe, dar zidul nu vrea să se mișce nici barem o linie. Zăpada devenise o massă de ghiață de cinci urme de groasă și era contopită într-o massă cu casa. Joan Cornbutte nu putu suprima un strigăt de teroare, încât Misonne,