Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)

1879-12-08 / nr. 144

TELEGRAFUL ROMAN. Krasser a referat în numele­­ comisiunei școlare despre conferirea a doue stipendii de câte 200 fl. des­tinate pentru profesioniști tineri, cari vresc a călători în străinătate spre a se cultiva mai bine în ramul lor in­dustrial. S’au insinuat 6 aspiranți. Asupra propunerei comisiunei s’a în­tins o desbatere lungă, la care între alții au participat și Dr. Păcu­rar. Întrebarea era, dacă trebuie să se înțeleagă sub „străinătate,“ în înțelesul unui cond­us adus de uni­versitate în anul trecut cu ocasiunea conferirei stipendielor, țările afară de monarh­ia austro ungurească sau nu­mai țările afară de Ungaria. Dr. Pă­curar a propus să se amâne confe­rirea stipendiilor pănă se va publica concursul și într’o foaie română și ma­ghiară. Mai departe pe viitor concur­sul pentru aceste stipendii să se pu­blice nu numai în cele două foi ger­mane, ce apar în loc ci și în „Teleg. Rom.“ și în „Kelet.“ După o replică din partea lui Arz de Strausenburg și a secretariului Schneider Păcurar­i și-a retras partea dintâiu a propunerei sale. Cele două stipendii s’au conferit prin votare secretă lui Andreas Gross din Co­ha­lm și Frid. Schiele din S­i­­b­i­i­u și propunerea Dr. Păcurar s’a primit în formula recomandată de Wittstock ca concursul să se publice pe viitor și într’o foaie română și maghiară. Wittstock a substernut în nu­mele comisiunei școlare un raport de­­taiat despre resultatul visitărei școa­­lelor pentru profesioniștii din Brașov, Sighișoara, Cohalm, Agnita, Orăștie și Sas-Sebeș în anul curent. După raport școalele din Bistrița și Mediaș sunt organisate în sensul disposițiu­­nilor universității de la 1871, cele mai multe consistă din 2 școli pregătitoare și din două clase industriale proprie. Toate școalele se silesc a corespunde scopului, dar mulți elevi având o pre­gătire defectuoasă scopul nu se poate realisa pe deplin. Trebue ca pe viitor să se dea atențiune în prima linie în­­strucțiunei în specialitate. Universita­tea ia protocoale de visitațiune la cu­­noscință și exprimă visitătorilor D. Krasser și I. Teutsch mulțămita protocolară. Același referent ceresce raportul separat despre visitarea școalelor pen­tru profesioniștii din Orăștie și Sas- Sebeș. Școala din Orăștie s’a reor­­ganisat și inactivat la 1 Decemvre 1878. Raportul din acest an e mai mulțămitor decât cel din anul trecut. Școala din Sas-Sebeș se află, după ra­portul cetit, într-o stare slabă; ea nici nu mai există dela începutul anului șco­lar. Referentul propune ca adunarea generală să aprobeze sistarea dotați­­unei pentru școală din S. Sebeș și să împuternicească oficiul central a li­­chida dotațiunea, dacă cumva se va redeschide în decursul acestui an aco­­lastic școala de profesioniști în S. Sebeș, nenorociților, că disposițiunile aceste au în vedere interesul comun, însă în zadar. Oamenii aceștia sciau foarte bine că așa este, însă ei căutau un pro­­tecst de resvrătire. Cei doi Norvegiani traseră cuțitele, dar Penellan nu s’a înfri­­cat de aceasta, ci s’au repezit la denșii și dimpreună cu Misonne și cu Tur­­quiette le a luat lada cu carne, fără ca Andreiu Vasling și Aupic, cari vă­zură că istoria s’a terminat rău pentru dânșii, să se fie amestecat în afacere. Cu toate aceste Ludovic Cornbutte a luat pe cărmaciu la o parte și­­ i-a dris : „Andreie Yasling, dta ești om infam ! Cunosc atitudinea dtale întreagă și sciu foarte bine ce am să aștept de la dta; de­oarece însă reponsabilitatea pentru binele oamenilor corăbiei cade toată asupră’mi, prin aceasta îți declar, că cu mâna mea proprie voiu junghia pe oii și care ar cuteza să conspire în contra mea și în contra disposi­­țiunilor mele!“ (Va urma), în fine adunarea generală ’și reservă dreptul ca la cas de nedeschidere să dispună de acea dotațiune în favorul instrucțiunei profesioniștilor de acolo într’un mod potrivit. Contra acestor propuneri, și con­tra referatului întreg cât privesce S. Sebeșul Dr. Păcurar a arătat într’un lung discurs că vina pentru scăpăta­­rea și desființarea școalei profesio­­niste din Sas-Sebeș o portă directo­rul de mai nainte, presbit­­riul ev. din Sas-Sebeș și majoritatea universității. Comisiunea de visitațiune s’a arătat părtinitoare și pătimașe. In fine Dr. Păcurar a propus ca raportul des­pre S. Sebeș să nu se ia în desbatere meritorie, ca să se redea comisiunei școlare cu îndrumarea să cerceteze adevărata stare a lucrului și să facă pe baza acestor cercetări propuneri apte pentru reactivarea școalei. S’a respins aceasta propunere și s’au pri­mit propunerile comisiunei. Se primește și o propunere ge­nerală a comisiunei ca referatul întreg să se comunice în estras comisiunilor și învățătorilor dela scoalele pentru profesioniști. 575 Săl­i­ș­te, 5 Dec. 1879. Representanța bisericească din Săliște s’a hotărît a transforma școala capitală de aici în școală civilă. Spre a executa cu succes această hotărîre lăudabilă representanța bi­sericească gr. or. de aici, în înțelegere cu cea politică, a substernut universi­tății naționale săsesci următoarea Rug­are a representanțelor comunei bisericesci și po­litice Săliștea către incinta universitate să­sească în Sibi­u pentru încuviințarea unui a­­jutoriu anual de 2000 fl. spre înființarea unei școale civile în comuna Săliște. Incinta Universitatea Comuna Săliște din așa numitul scaun filial al Săliștei de odinioară, numerând astăzi aproape la 5000 locuitori, întrunesce în sine astfel de însușiri relativ la înființarea și susținerea institutelor de învățământ, după cum se pre­­vede §­l 67 din articolul de lege XXXVII ex 1868. In virtutea acestei legi, atât comuna bisericească cât și cea politică, se simte nu numai îndatorată, dar se vede ea însăși pe sine îndemnată, de a transforma în înțelesul legei citate, școala capitală gr. or de aici care consistă din 4 clase de bieți și 3 de fetițe și carea se prevede de present cu 7 învățători,­­ în școala civilă cu caracter confesional gr. ortodocs. îndatorirea e normală de lege, iar în­demnul comunei bisericesci și politice la a­­ceastă transformare ’1 justifică următoarele mo­mente: 1. comuna Sâliște e încungiurată de vre-o 8 comune mai mici, precum sânt: Ca­­cova, Sibiel, Valea, Galișul, Tilișca, Aciliu, Magul și Săcelul, cari toate,­­ atât în pri­vința economică, cât și culturală se gru­pează lângă un punct central natural, în care pulsează ca în ori și care alta dintre co­munele mai mici sus numerate o viață eco­nomică și culturală mai puternică. 2. Din aceste comune învecinate se trimit și astăzi bieți și fetițe la școalele ca­pitale gr. or. în Sâliște în numer însemnat, mai vârtos pentru aceea, pentru că aceste comune nu posed astfel de școale, și pen­­trucă părinții îndemnați fiind de pro­priul lor simț, ca copiii lor să scie mai mult, ca cum se învață într’o școală paro­­chială sau populară, și nedispunând în cea mai mare parte de mijloacele, cari se cer pentru un copil la o școală dintr’un oraș mai mare, — se bucură prea mult vegend; că pot să’și țină băefii și fetițele lor în apro­pierea lor cu jertfe mai mici la școalele din Săliște. 3. Este notorie, că locuitorii comune­lor susnumite, — afară de locuitorii din A­­ciliu și Mag — poartă un vin negoț și o economie de vite lățită pănă în hotarele Ru­siei, României, Bulgariei și Turciei. Atingerea deasă a omenilor din jiu­rul Săliștei și din Sâliște de lumea comer­cială de dinlăuntru­ și de din afară de sta­tul nostru; rapoartele completite de viața socială și economică, dictează în chip im­perativ, ca acestor raporturi să le premeargă o viață culturală și de stiință mai înaltă, spre a se pute învârti oamenii noștri în viitor mai cu succes în cercurile de traiu atinse mai sus. 4. Cele 4 clase, cari constituesc as­tăzi școala capit. gr. or. în Săliște, e ade­vărat, că ridică pe învățăcei, cari le par­­curg cu succes, la un nivel de viață cultu­rală mai înalt, ca cum este al acelor tineri, cari isprăvesc o școală populară, i­eșind din clasa a lV-a și nestându-le părinților la disposiție mijloace mai mari, spre a tri­mite astfel de învățăcei la o școală gimna­­sială, sau reală, — cari se află numai în o­­rașe, — după 2 sau 3 ani, acești școlari de­vin mai tot astfel, precum sânt și copiii, cari au isprăvit școalele populare : una, pen­tru că nu mai au ocasiune, de a se mai ocupa cu studiile, ce le-au isprăvit, și al doilea, pentru că în acest restimp uită mai tot, ce au putut să cuprindă cu mintea lor fragedă, — și astfel tocma când ajung la vârsta de a pute cuprinde mai ușor și de a pute­asimila și bine mai bine materialul de învățământ în memorie, — se împedecă de forța neputinței părinților și cad­e ar în stă­rea de mai nainte, înființând însă o școală civilă cu un plan de învățământ așa după cum îl pres­crie e­l 74 al legei citate, părinții din Să­liște și comunele învecinate, ușor s’ar vede puși în posiție, de a lăsa, ca să continue copiii lor studiile și la școala civilă și prin­­traceasta să devină generațiunile viiitoare atât pentru societate, cât și pentru stat mai folositoare și să corespundă mai cu înles­nire misiunei culturale mai înalte. Aceste sânt motivele, inci­ta universi­tate, cari indeamnă pe comuna bisericească și politică, de a înființa aici în Săliște o școală civilă. De­și pe de o parte e datorința aces­tei comune și marea bunăvoință a ei de a transforma școala capitală gr. or. de aici în școală civilă neîntârziat, ba și chiar nu­mai decât, — pe de ceealalta parte însă se vede silită a mărturisi; că pe lângă toate jertfele, ce voesce a le face pentru o astfel de școală, precum sânt: clădire, încâlcit, lefile învățătorilor etc., — după cum arată preliminarele de budget al fondului școalei alăturat sub A­ lucrat cu multă chipsuință de cruțare și preliminariul casei comunale lucrat tot cu aceeași instiință de cruțat, — e nevoită a mărturisi, că nu p­oartă starea materială pe deplin, de a-și împlini pe de o parte dorința grabnic simțită, ear pe de alta datorința impusă ei prin lege. Pe când desvălesce comuna Sâliște in­­ci­tei universități această voință a ei, de a transforma școala capitală de aici în școală civilă, in carea se leagă a introduce de facto strict programul de învățământ, nor­mat de a­l 74 art. de lege XXXVIII ex 1868 pe care îl alătură aici în copie sub B) și pe când se află îndemnată, de a’i desco­peri inclntei universități cu deosebită fran­­cheză neajunsurile pentru ajungerea acestui scop, — pe atunci îndrăsnesce totdeodată a revoca cu distinsă politeță în memoria in­clntei universitâți, că Săliștea și cu celelalte 5 comune susnumite, adecă: Cacova, Sibie­­lul, Valea, Galișul și Tilișca, pe lângă sca­unul Tălmaciului, sânt acele vestite sate, I­cari începând mai de la anul 1453 de când cu regele Vladislav II au contribuit mai mult la înființarea și sporirea averei a așa nu­mitelor VII județe și cari după urmata re­­scumpărare a regatelor și pădurilor în anul 1875 și pănă astăzi și încă în 14 ani de aici înainte contribuesC mereu la această a­­vere, din carea li s’au dat pănă acum la scoale din Brașov, Sebeș, Orăștie, Mediaș, Mercurea și altele în tot anul ajutoare și daruri însemnate. Deci,­­ în vederea temeiurilor, cari vorbesc pentru necesitatea de a înființa aici în Săliște școala civilă în conformitate cu legea , — mai departe, — în vederea, că după cum a arătat comuna Săliște prin prelimi­narele ei de budget, nu este în deplină sta­re de a acoperi toate cele trebuincioase pen­tru această școală; — mai încolo, în vede­rea adevăratei și notoricei istorii relative la sistematicile contribuiri, ce le-a făcut și le face Săliștea și cu celelalte 5 comune de pe lângă ea în aproape mai de 4 secuii, și că ecuitatea și bunul simț chiar și de stricta dreptate al înal­tei universități, s’ar pute afla ușor înduplecat, de a sări într’a­­jutor Săliștei și printr’aceasta întregului scaun filial al Săliștei de odinioară, în considerarea tuturor acestor teme­iuri representanțele, atât ale comunei bi­sericesci, cât și politice în Săliște îndrăs­­nesc cu distins și profund respect a înainta la inciita universitate și la Maria Sa dl co­mite al generoasei națiuni săsesci Friedrich Wächter următoarea fug­are: Ca înal­ta universitate luând în părin­tească și dreaptă considerare motivele nume­rate și înșirate mai sus să se îndure prea gra­țios a încuviința comunei Săliște, spre sco­pul transformarei scoalei capitale gr. or. de aici în scoală civilă și spre scopul susține­rii unei astfel de scoale, din fondul mărite­lor VII județe și din casa națională să­sească un ajutor anual de 2000 de floreni v. a. așa după cum a încuviințat și trecut în budgetul anual regulat ajutoare și pen­tru școalele din Brașov, Mediaș, Orăștie, Sebeș, Mercurea și altele,­­ făgăduind și legând pe comuna Suliște a fi în veci mul­­țumitoare pentru acest ajutor și a cores­punde cu scumpătate tuturor cerințelor pre­tinse de lege în privința învățătorilor și a învățământului prescris pentru această școală. Am rămas cu profund și distins respect. Săliște, 2 Decemvre 1879. (Urmează subscrierile). Scrii ultime. (După „S. d. T. B.“) Viena, 19 Decemvre n. Delega­­țiunea senatului imperial a primit fără desbatere în a doua și a treia cetire propunerea privitoare la acoperirea drogatelor comune pe Ianuarie și Fe­bruarie 1880. Berlin, 19 Decemvre n. „Biroul Wolff“ deminte, că Austria ar fi respins proposițiunile nemțesci în pri­vința tratatului de comerciu și că ar fi propus un tratat de șase luni cu întâiul favor. Calcutta, 19 Decemvre n. Gene­ralul Gough a plecat în 17 spre Ca­­bul. In 18 i. c. comunicațiunea cu Gough fu restabilită. London, 19 Decemvre n. Consi­liul cabinetului dezbate astăzi situa­­țiunea Afghanistanului. Varietăți. * (Necrolog). în 11113 No­­emvre a. c. la 2 oare după ameazi, publicul din Bocșa-montană, fără di­ferență de naționalitate, precum și cel din giur, s’a adunat în Bocșa-montană, spre a petrece la mormânt pe d-șoara Silvia Petric, fica d-lui jude reg. district. Iuliu Petric, pe care o de­plâng cu mare jale stimații și doioșii părinți Iuliu și Sultana Petric, precum și pruncii acestora: Ana, Flo­ra și Corneliu, că pe scumpa lor fică și respective soră, carea înzestrată cu cele mai eminenți calități spiritu­ale, în primăvara vieții, în al 16 an al fragedei sale etăți, după un morb scurt, după împărtășirea cu sântele taine, a repausat și s’a mutat la cele eterne, înmormântarea acestei defuncte, s’a ținut și petrecut cu mare pompă, anume: în frunte a mers în paradă corporațiunea stângătorilor de foc din loc, după care au urmat admistranții, corul vocal gr or., care a esecutat cântările funebrale, preoți patru la nu­măr, apoi sicriul decorat cu cununi de flori,trimise din partea reuniunei de cântări a Germanilor din opiciul vecin Recița­ montană și din partea mai multor ci­ne, d-șoare și d-ni. îna­intea sicriului un tinăr a dus pe o

Next