Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-12-08 / nr. 144
TELEGRAFUL ROMAN. Krasser a referat în numele comisiunei școlare despre conferirea a doue stipendii de câte 200 fl. destinate pentru profesioniști tineri, cari vresc a călători în străinătate spre a se cultiva mai bine în ramul lor industrial. S’au insinuat 6 aspiranți. Asupra propunerei comisiunei s’a întins o desbatere lungă, la care între alții au participat și Dr. Păcurar. Întrebarea era, dacă trebuie să se înțeleagă sub „străinătate,“ în înțelesul unui condus adus de universitate în anul trecut cu ocasiunea conferirei stipendielor, țările afară de monarhia austro ungurească sau numai țările afară de Ungaria. Dr. Păcurar a propus să se amâne conferirea stipendiilor pănă se va publica concursul și într’o foaie română și maghiară. Mai departe pe viitor concursul pentru aceste stipendii să se publice nu numai în cele două foi germane, ce apar în loc ci și în „Teleg. Rom.“ și în „Kelet.“ După o replică din partea lui Arz de Strausenburg și a secretariului Schneider Păcurari și-a retras partea dintâiu a propunerei sale. Cele două stipendii s’au conferit prin votare secretă lui Andreas Gross din Cohalm și Frid. Schiele din Sibiiu și propunerea Dr. Păcurar s’a primit în formula recomandată de Wittstock ca concursul să se publice pe viitor și într’o foaie română și maghiară. Wittstock a substernut în numele comisiunei școlare un raport detaiat despre resultatul visitărei școalelor pentru profesioniștii din Brașov, Sighișoara, Cohalm, Agnita, Orăștie și Sas-Sebeș în anul curent. După raport școalele din Bistrița și Mediaș sunt organisate în sensul disposițiunilor universității de la 1871, cele mai multe consistă din 2 școli pregătitoare și din două clase industriale proprie. Toate școalele se silesc a corespunde scopului, dar mulți elevi având o pregătire defectuoasă scopul nu se poate realisa pe deplin. Trebue ca pe viitor să se dea atențiune în prima linie înstrucțiunei în specialitate. Universitatea ia protocoale de visitațiune la cunoscință și exprimă visitătorilor D. Krasser și I. Teutsch mulțămita protocolară. Același referent ceresce raportul separat despre visitarea școalelor pentru profesioniștii din Orăștie și Sas- Sebeș. Școala din Orăștie s’a reorganisat și inactivat la 1 Decemvre 1878. Raportul din acest an e mai mulțămitor decât cel din anul trecut. Școala din Sas-Sebeș se află, după raportul cetit, într-o stare slabă; ea nici nu mai există dela începutul anului școlar. Referentul propune ca adunarea generală să aprobeze sistarea dotațiunei pentru școală din S. Sebeș și să împuternicească oficiul central a lichida dotațiunea, dacă cumva se va redeschide în decursul acestui an acolastic școala de profesioniști în S. Sebeș, nenorociților, că disposițiunile aceste au în vedere interesul comun, însă în zadar. Oamenii aceștia sciau foarte bine că așa este, însă ei căutau un protecst de resvrătire. Cei doi Norvegiani traseră cuțitele, dar Penellan nu s’a înfricat de aceasta, ci s’au repezit la denșii și dimpreună cu Misonne și cu Turquiette le a luat lada cu carne, fără ca Andreiu Vasling și Aupic, cari văzură că istoria s’a terminat rău pentru dânșii, să se fie amestecat în afacere. Cu toate aceste Ludovic Cornbutte a luat pe cărmaciu la o parte și i-a dris : „Andreie Yasling, dta ești om infam ! Cunosc atitudinea dtale întreagă și sciu foarte bine ce am să aștept de la dta; deoarece însă reponsabilitatea pentru binele oamenilor corăbiei cade toată asupră’mi, prin aceasta îți declar, că cu mâna mea proprie voiu junghia pe oii și care ar cuteza să conspire în contra mea și în contra disposițiunilor mele!“ (Va urma), în fine adunarea generală ’și reservă dreptul ca la cas de nedeschidere să dispună de acea dotațiune în favorul instrucțiunei profesioniștilor de acolo într’un mod potrivit. Contra acestor propuneri, și contra referatului întreg cât privesce S. Sebeșul Dr. Păcurar a arătat într’un lung discurs că vina pentru scăpătarea și desființarea școalei profesioniste din Sas-Sebeș o portă directorul de mai nainte, presbitriul ev. din Sas-Sebeș și majoritatea universității. Comisiunea de visitațiune s’a arătat părtinitoare și pătimașe. In fine Dr. Păcurar a propus ca raportul despre S. Sebeș să nu se ia în desbatere meritorie, ca să se redea comisiunei școlare cu îndrumarea să cerceteze adevărata stare a lucrului și să facă pe baza acestor cercetări propuneri apte pentru reactivarea școalei. S’a respins aceasta propunere și s’au primit propunerile comisiunei. Se primește și o propunere generală a comisiunei ca referatul întreg să se comunice în estras comisiunilor și învățătorilor dela scoalele pentru profesioniști. 575 Săliște, 5 Dec. 1879. Representanța bisericească din Săliște s’a hotărît a transforma școala capitală de aici în școală civilă. Spre a executa cu succes această hotărîre lăudabilă representanța bisericească gr. or. de aici, în înțelegere cu cea politică, a substernut universității naționale săsesci următoarea Rugare a representanțelor comunei bisericesci și politice Săliștea către incinta universitate săsească în Sibiu pentru încuviințarea unui ajutoriu anual de 2000 fl. spre înființarea unei școale civile în comuna Săliște. Incinta Universitatea Comuna Săliște din așa numitul scaun filial al Săliștei de odinioară, numerând astăzi aproape la 5000 locuitori, întrunesce în sine astfel de însușiri relativ la înființarea și susținerea institutelor de învățământ, după cum se prevede §l 67 din articolul de lege XXXVII ex 1868. In virtutea acestei legi, atât comuna bisericească cât și cea politică, se simte nu numai îndatorată, dar se vede ea însăși pe sine îndemnată, de a transforma în înțelesul legei citate, școala capitală gr. or de aici care consistă din 4 clase de bieți și 3 de fetițe și carea se prevede de present cu 7 învățători, în școala civilă cu caracter confesional gr. ortodocs. îndatorirea e normală de lege, iar îndemnul comunei bisericesci și politice la această transformare ’1 justifică următoarele momente: 1. comuna Sâliște e încungiurată de vre-o 8 comune mai mici, precum sânt: Cacova, Sibiel, Valea, Galișul, Tilișca, Aciliu, Magul și Săcelul, cari toate, atât în privința economică, cât și culturală se grupează lângă un punct central natural, în care pulsează ca în ori și care alta dintre comunele mai mici sus numerate o viață economică și culturală mai puternică. 2. Din aceste comune învecinate se trimit și astăzi bieți și fetițe la școalele capitale gr. or. în Sâliște în numer însemnat, mai vârtos pentru aceea, pentru că aceste comune nu posed astfel de școale, și pentrucă părinții îndemnați fiind de propriul lor simț, ca copiii lor să scie mai mult, ca cum se învață într’o școală parochială sau populară, și nedispunând în cea mai mare parte de mijloacele, cari se cer pentru un copil la o școală dintr’un oraș mai mare, — se bucură prea mult vegend; că pot să’și țină băefii și fetițele lor în apropierea lor cu jertfe mai mici la școalele din Săliște. 3. Este notorie, că locuitorii comunelor susnumite, — afară de locuitorii din Aciliu și Mag — poartă un vin negoț și o economie de vite lățită pănă în hotarele Rusiei, României, Bulgariei și Turciei. Atingerea deasă a omenilor din jiurul Săliștei și din Sâliște de lumea comercială de dinlăuntru și de din afară de statul nostru; rapoartele completite de viața socială și economică, dictează în chip imperativ, ca acestor raporturi să le premeargă o viață culturală și de stiință mai înaltă, spre a se pute învârti oamenii noștri în viitor mai cu succes în cercurile de traiu atinse mai sus. 4. Cele 4 clase, cari constituesc astăzi școala capit. gr. or. în Săliște, e adevărat, că ridică pe învățăcei, cari le parcurg cu succes, la un nivel de viață culturală mai înalt, ca cum este al acelor tineri, cari isprăvesc o școală populară, ieșind din clasa a lV-a și nestându-le părinților la disposiție mijloace mai mari, spre a trimite astfel de învățăcei la o școală gimnasială, sau reală, — cari se află numai în orașe, — după 2 sau 3 ani, acești școlari devin mai tot astfel, precum sânt și copiii, cari au isprăvit școalele populare : una, pentru că nu mai au ocasiune, de a se mai ocupa cu studiile, ce le-au isprăvit, și al doilea, pentru că în acest restimp uită mai tot, ce au putut să cuprindă cu mintea lor fragedă, — și astfel tocma când ajung la vârsta de a pute cuprinde mai ușor și de a puteasimila și bine mai bine materialul de învățământ în memorie, — se împedecă de forța neputinței părinților și cade ar în stărea de mai nainte, înființând însă o școală civilă cu un plan de învățământ așa după cum îl prescrie el 74 al legei citate, părinții din Săliște și comunele învecinate, ușor s’ar vede puși în posiție, de a lăsa, ca să continue copiii lor studiile și la școala civilă și printraceasta să devină generațiunile viiitoare atât pentru societate, cât și pentru stat mai folositoare și să corespundă mai cu înlesnire misiunei culturale mai înalte. Aceste sânt motivele, incita universitate, cari indeamnă pe comuna bisericească și politică, de a înființa aici în Săliște o școală civilă. Deși pe de o parte e datorința acestei comune și marea bunăvoință a ei de a transforma școala capitală gr. or. de aici în școală civilă neîntârziat, ba și chiar numai decât, — pe de ceealalta parte însă se vede silită a mărturisi; că pe lângă toate jertfele, ce voesce a le face pentru o astfel de școală, precum sânt: clădire, încâlcit, lefile învățătorilor etc., — după cum arată preliminarele de budget al fondului școalei alăturat sub A lucrat cu multă chipsuință de cruțare și preliminariul casei comunale lucrat tot cu aceeași instiință de cruțat, — e nevoită a mărturisi, că nu poartă starea materială pe deplin, de a-și împlini pe de o parte dorința grabnic simțită, ear pe de alta datorința impusă ei prin lege. Pe când desvălesce comuna Sâliște incitei universități această voință a ei, de a transforma școala capitală de aici în școală civilă, in carea se leagă a introduce de facto strict programul de învățământ, normat de al 74 art. de lege XXXVIII ex 1868 pe care îl alătură aici în copie sub B) și pe când se află îndemnată, de a’i descoperi inclntei universități cu deosebită francheză neajunsurile pentru ajungerea acestui scop, — pe atunci îndrăsnesce totdeodată a revoca cu distinsă politeță în memoria inclntei universitâți, că Săliștea și cu celelalte 5 comune susnumite, adecă: Cacova, Sibielul, Valea, Galișul și Tilișca, pe lângă scaunul Tălmaciului, sânt acele vestite sate, Icari începând mai de la anul 1453 de când cu regele Vladislav II au contribuit mai mult la înființarea și sporirea averei a așa numitelor VII județe și cari după urmata rescumpărare a regatelor și pădurilor în anul 1875 și pănă astăzi și încă în 14 ani de aici înainte contribuesC mereu la această avere, din carea li s’au dat pănă acum la scoale din Brașov, Sebeș, Orăștie, Mediaș, Mercurea și altele în tot anul ajutoare și daruri însemnate. Deci, în vederea temeiurilor, cari vorbesc pentru necesitatea de a înființa aici în Săliște școala civilă în conformitate cu legea , — mai departe, — în vederea, că după cum a arătat comuna Săliște prin preliminarele ei de budget, nu este în deplină stare de a acoperi toate cele trebuincioase pentru această școală; — mai încolo, în vederea adevăratei și notoricei istorii relative la sistematicile contribuiri, ce le-a făcut și le face Săliștea și cu celelalte 5 comune de pe lângă ea în aproape mai de 4 secuii, și că ecuitatea și bunul simț chiar și de stricta dreptate al înaltei universități, s’ar pute afla ușor înduplecat, de a sări într’ajutor Săliștei și printr’aceasta întregului scaun filial al Săliștei de odinioară, în considerarea tuturor acestor temeiuri representanțele, atât ale comunei bisericesci, cât și politice în Săliște îndrăsnesc cu distins și profund respect a înainta la inciita universitate și la Maria Sa dl comite al generoasei națiuni săsesci Friedrich Wächter următoarea fugare: Ca înalta universitate luând în părintească și dreaptă considerare motivele numerate și înșirate mai sus să se îndure prea grațios a încuviința comunei Săliște, spre scopul transformarei scoalei capitale gr. or. de aici în scoală civilă și spre scopul susținerii unei astfel de scoale, din fondul măritelor VII județe și din casa națională săsească un ajutor anual de 2000 de floreni v. a. așa după cum a încuviințat și trecut în budgetul anual regulat ajutoare și pentru școalele din Brașov, Mediaș, Orăștie, Sebeș, Mercurea și altele, făgăduind și legând pe comuna Suliște a fi în veci mulțumitoare pentru acest ajutor și a corespunde cu scumpătate tuturor cerințelor pretinse de lege în privința învățătorilor și a învățământului prescris pentru această școală. Am rămas cu profund și distins respect. Săliște, 2 Decemvre 1879. (Urmează subscrierile). Scrii ultime. (După „S. d. T. B.“) Viena, 19 Decemvre n. Delegațiunea senatului imperial a primit fără desbatere în a doua și a treia cetire propunerea privitoare la acoperirea drogatelor comune pe Ianuarie și Februarie 1880. Berlin, 19 Decemvre n. „Biroul Wolff“ deminte, că Austria ar fi respins proposițiunile nemțesci în privința tratatului de comerciu și că ar fi propus un tratat de șase luni cu întâiul favor. Calcutta, 19 Decemvre n. Generalul Gough a plecat în 17 spre Cabul. In 18 i. c. comunicațiunea cu Gough fu restabilită. London, 19 Decemvre n. Consiliul cabinetului dezbate astăzi situațiunea Afghanistanului. Varietăți. * (Necrolog). în 11113 Noemvre a. c. la 2 oare după ameazi, publicul din Bocșa-montană, fără diferență de naționalitate, precum și cel din giur, s’a adunat în Bocșa-montană, spre a petrece la mormânt pe d-șoara Silvia Petric, fica d-lui jude reg. district. Iuliu Petric, pe care o deplâng cu mare jale stimații și doioșii părinți Iuliu și Sultana Petric, precum și pruncii acestora: Ana, Flora și Corneliu, că pe scumpa lor fică și respective soră, carea înzestrată cu cele mai eminenți calități spirituale, în primăvara vieții, în al 16 an al fragedei sale etăți, după un morb scurt, după împărtășirea cu sântele taine, a repausat și s’a mutat la cele eterne, înmormântarea acestei defuncte, s’a ținut și petrecut cu mare pompă, anume: în frunte a mers în paradă corporațiunea stângătorilor de foc din loc, după care au urmat admistranții, corul vocal gr or., care a esecutat cântările funebrale, preoți patru la număr, apoi sicriul decorat cu cununi de flori,trimise din partea reuniunei de cântări a Germanilor din opiciul vecin Recița montană și din partea mai multor cine, d-șoare și d-ni. înaintea sicriului un tinăr a dus pe o