Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-07-31 / nr. 88
nr. 88-Sibiiu, Marți, 31 iulie v. 1879. TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 60 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni R fl., 8 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane, Sibiiu, strada Măcelarilor 47, și la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner la Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXVII. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Revista politică. Sibiiu, în 31 Iulie. S’a fost șus că întâlnirea împăraților la Gastein nu are însemnătate politică și se susține din partea multora și astăzi, dar cu toate aceste nu se neagă, ba se afirmă chiar, că are și însemnătate politică. Relațiunile cele intime dintre monarhii Austro-Ungariei și Germaniei sunt o garanție, că întâlnirea monarhilor acestor două statuii mari va ave influență binefăcătoare și asupra raporturilor politice dintre monarhiile în fruntea căror se află monarhii, cari în 9 August nu s’au întâlnit în Gastein. Despre întâlnire se spune pe cale telegrafică, că împăratul Francisc Iosif a fost primit cu mare entusiasm de publicul din Gastein. Când s’a apropiat împăratul german, împăratul Austriei s’a grăbit spre dânsul și după ce s’au îmbrățișat au intrat amândoi monarhii în vilă. Mai târziu amândoi monarhii s’au dus în „Badeschloss“ de au luat un prânz familiar. Altă telegramă din 10 August spune despre despărțirea monarhilor, care încă a fost așa de intimă ca și întâlnirea și salutată de public cu căldură. Nu lipsesc nici represiunile politice asupra acestei întâlniri. Ele culminează în dorința, că între cele două monarhii să nu mai existe antagonismul, care s’a arătat mai pe urmă așa de flagrant la 1866, ci în viitoriu să se spriginească una pe ceealaltă împrumutat. Focul din Saraievo nu se va pută asemăna cu focul din Moscva, cu atât mai vârtos nu, cu cât se spune, că nu a fost pus, ci a fost numai o urmare a unei neescalabile negrigi a unui comerciant de spirt. A lăsat însă urme neșterse în populațiunea Seraievului și a stârnit superstițiunile superstițioșilor, carilie, că nu e semn bun focul tocma acum, când trupele noastre au să între în Novibazar. Focul s’a început, după cum se telegrafa în 8 August, la 5% oare în aceeași, se rilce în urma unei esplosiuni de spirt. Fiind vânt mare flacăra îndată s’a încins și întins departe preste cuartirul catolic, jidovesc, sârbesc și al comercianților. Focul a mistuit 1000 de case, biserica catolică, cea sârbească, moșeea cea mare „begova“ și sinagoga jidovească. 20,000 de oameni sunt fără coperiș și în parte mare fără de pane și îmbrăcăminte. Ceea ce va simți trupa de ocupațiune mai mult este, că comerciul este pustiit în Saraievo cu totul. Ducele de Würtemberg a dat tot ajutoriul putincios spre a mărgini focul. Trupele au luat parte activă la stângere, ceea ce le-a costat trei victime moarte și mai mulți răniți dintre trupele garnizoanei de acolo. Pentru ca cei fără de acoperiș să poată fi scutiți de influențele elementare în locuințe soldații, sânt depărtați din Saraievo. Și din provisiunile militare li s’a dat naturalie, numai să se împedece isbucnirea unei foamete. Este îngrijit ca prin aceasta trupele să nu sufere nici o lipsă. Maj. Sa a dăruit pe sama nenorociților 10.000 fl. Din Bucuresci se telegrafează la „P. LJ.“ că Boerescu ar fi raportat, că în Viena au avut silințele sale succesul de a’i promite contele Andrássy, că la cașul când alte puteri s’ar învoi a asculta dorințele României și a modifica art. 44 din tratatul din Berlin, Austro-Ungaria n’ar face nici o greutate. Contele Andrássy a sfătuit pe Boerescu, înainte de toate să câștige cabinetul din Paris pentru dorințele României, deoarece delegații francezi au fost mai mult stăruitori pentru emaniciparea Evreilor. Desvelirea statuei lui Thiers. Desvelirea monumentului ridicat la Nancy în onoarea marelui bărbat de stat al Franciei, Thiers, s-a făcut în prezența unei mulțimi nenumărate de popor. Cinci miniștrii și un însemnat număr de notabilități din ca FORȚA. Soran sau Impăratul corbilor. (A XIV-a poveste poporală românească, explicată). (3 Urmare.) Note la povestea publicată de Dr. A. M. Marienescu. A) Culegătorii exemplarelor povestei. 1. Dl Iosif Olariu învețătoriu în Coman, ’i-a dictat’o loan Coloșară și Aureliu Olariu. 2. Dl Iosif Novac înv. în Oravița montană. 3. Dl Georgiu Rugaci castelan în Oravița dictată de I. Bocean. 4. Dl Sofroniu Liuba înv. în Maidan dictată de doamna Vasilie Mileticiu. 5. Dl Ștefan Ivașcu Popoviciu preot în Goruia. 6. Pavel Giuca repausatul învețătoriu în Ticfanul mic. Aceste toate sunt din comitatul Carașului. 7. Dl I. Cojan, de pe la Zernești în Ardeal trimisa de II. Sa dl episcop al Aradului loan Mețian, fiind încă protopop în Zernești. Poveste de soiul acesta încă nu este publicată în literatura română, în colecțiunile d-lor P. Ispirescu, Teodor Arsenie, I. Fundescu, Calendariul Basmelor pe anii 1874—1877, în Schott și Haltrich ce’nii stau la mână nu se află poveste de soiul acesta. Materiile povestei sunt în legătura cea mai vie cu mitologia veche greco- română și cu fenomenele naturii, încât finul care le are simț și pricepere pentru materii mitologice va fi surprins în gradul cel mai mare, de geniul milenariu și conservatoriu al poporului românesc. Aceasta am promis o numai ca să atrag o atențiune mai vie a cetitorilor. (Va urmat. *) VeȘi „Tel. Rom.“ Nrii 84, 85, 86. Red. I meră luată parte la acest act solemnei. Jules Simon ținu un discurs de laudă despre marele istoric și escelentul bărbat de stat Thiers. El lise între altele: „Revoluțiunea franceză a comis multe erori, dar ea a fost aceea, care a scrutat pentru întâia oară principiile dreptului natural, cari au devenit printr’ânsa principiile dreptului politic pentru toate națiunile. Thiers a fost totdeauna apărătorul nestrămutat al libertăților necesare. Când se apropia cineva prea mult de convingerile sale, el voia să abdică de la popularitatea sa, și să se opună chiar partidului său propriu. Aceasta statornicie în convingerea sa nobilă și nestrămutată este aceea, care a făcut dintr’ânsul un om mare. El căută să împiedece resboiul; în decursul resboiului însă el se adresa cătră Europa în favorul Franciei. Ajungând la putere, avu să susțină o luptă triplă contra comunei, contra inimicului și în contra adunărei naționale.“ După aceasta vorbitorul atinse meritele și servințele imense pe care le-a adus Thiers patriei sale, și adause: „După retragerea sa, Thiers a fost șeful și speranța noastră; el prevesti victoria republica a treia Dumnezeu; dreptul universal de votare și înțelepciunea parlamentului justifică prevestirile sale. Da, Francia salvată, păstrează pentru totdeauna sufragiul universal, un guvern republican și libertatea gândirei, învățământului și scrierei. Republica a eșit dintr’o luptă în care se tracta de aceea, ca să învingă pe dușman și se înființeze un pericd de putere, în care să se repauseze și să se reculeagă. Revoluțiunea din 1870 a ajuns la forma sa finală, în republica conservativă și liberală, după cum a voit și făcut Thiers.“ Ministrul de interne Lepère declară, că guvernul a venit ca să aducă un omagiu aceluia,, care ’și-a bine-meritat gloriosul titlu de liberator al teritoriului. Ministrul istorisi cum a eliberat de iute Thiers teritoriul francez, cu toate greutățile ce păreau neînvingibile. Răsboiul civil era în toată furia sa, finanțele publice erau secate, cetățenii erau încărcați cu grele rechiziții și imposite; fortărețele erau ocupate sau dărâmate, armata era prinsă, și în fine adunarea destinată. Thiers redere tuturor curagiul, desvolta cu o admirabilă activitate toate isvoarele de ajutor și termina cu aceea, că întemeia guvernul țărei prin țară însăși ; acest guvern creza dânsul că l-a găsit în monarhia constituțională și parlamentară, după modelul Englitezei, cu toate deosebirile sociale și politice ce există în moravurile ambelor țări. El a văzut opt guverne căzând și recunoscu, că republica, care a terminat revoluția, este singura formă de guvern compatibilă pe viitor pentru Francia. Le père aminti și meritele lui Thiers pentru a consolida republica prin consilii și fapte înțelepte. Guvernul este hotărît a rămână fidel ideilor lui Thiers despre republica conservătoare, a aduce omage progresului, luminând poporul și îndemnându-l la învățătură și la muncă, respectând toate libertățile și sprijinind toate interesele îndreptățite, apărând dreptul statului și succesele sociale ale revoluțiunei franceze, și în fine susținând dreapta influență a Franciei în Europa și în lumea întreagă. „T.“ Din România. Esposițiunea dela Paris. (Urmare *). VIII. Prin Germania vestică și sudică, împregiurimea Strassburgului. — JMfire Ducatul Baden , Pădurea Neagră, Baden-Baden, în Valea Murg, Carlsruhe, Würtenberga, Stuttgart, Țara Șvabilor, Esslingen, Hohenstaufen, pe culmea Alpilor Șvabiei, Ulm, Bavaria , de-a lungul Dunărei, Augsburg, Țara Turiei, München. Din geografie ne era cunoscut, că în calea noastră Strassburgul este ultimul oraș ce se mai poate numi francez, și că dincolo de acesta începe Germania proprie. Din această causă, când ne despărțirăm de Strassburg, eram foarte curioși a cunoasce, în ce icoană ni se vor prezența statele germane ce aveam să le percurgem. Fără a iei bine pentru ce, eram de credință, că Germania nu poate fi așa de avută și imposantă, ca Francia, și nici că ne am înșelat! Pentru că, deși regiunile ce le văzurăm în țările Baden, Würtenberg și Bavaria, *) Vezi Nr. 11 din „Tel. Rom.“ anul acesta Red. în 20 Iulie a. c., s’a serbat lina patronului regimentelor de artilerie Nr. 1 și 2. Despre această serbare pompoasă cetim în „Monitoriul“ României următoarele : „Vineri 20 Iuliu, în șliua de sf. Ilie, A. S. R. Domnitoriul însoțit de adjutantul de servit, a mers la cazarma sf. George, unde se celebra șliua patronului regimentelor de artilerie Nr. 1 și 2, sunt în mare parte romantice, ele nu’s fertile, ear în locul vilelor și fabricelor Franciei aflăm mai numai căsuțe prea modeste, în loc de pământ cultivat, pășuni, în loc de abundanță... miserie! Trenul face un arc gigantic în jiurul părții sudice a Strassburgului, trece pre lângă poarta d’Austerlitz, unde se află o columnă înaltă cu inscripțiunea: „Route imperiale de Paris à Vienne,“ — calea imperială de la Viena, și apoi, trecând preste un braț al Rhinului, lăsăm în dreapta un obelisc trunchiat : monumentul ridicat de Napoleon în onoarea generalului Desaix, carele în 1795 apărase cu bravură puntea de aci contra Austriacilor. Acum urmează partea cea mare de pe Rhin, carea întreagă consistă din grilage de fer și la amândouă capetele are câte un portal de fer masiv. Pe o peatră mare de granit se văd numele împăratului, ministrului, prefectului și inginerilor francezi, iar pe a doua ale arhiducelui și oficialilor badenzi.