Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)

1879-07-31 / nr. 88

nr. 88-Si­biiu, Marți, 31 iulie v. 1879. TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 60 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni R fl., 8 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane, Sibiiu, strada Măcelarilor 47, și la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner la Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXVII. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Revista politică. Sibiiu, în 31 Iulie. S’a­ fost șu­s că întâlnirea împăra­ților la Gastein nu are însemnătate politică și se susține din partea mul­tora și astăzi, dar cu toate aceste nu se neagă, ba se afirmă chiar, că are și însemnătate politică. Relațiunile cele intime dintre monarh­ii Austro-Unga­­riei și Germaniei sunt o garanție, că întâlnirea monarh­ilor acestor două statuii mari va ave influență binefă­­­­cătoare și asupra raporturilor politice dintre monarh­iile în fruntea căror se află monarh­ii, cari în 9 August nu s’au întâlnit în Gastein. Despre întâlnire se spune pe cale telegrafică, că împăratul Francisc Io­sif a fost primit cu mare entusiasm de publicul din Gastein. Când s’a a­­propiat împăratul german, împăratul Austriei s’a grăbit spre dânsul și după ce s’au îmbrățișat au intrat amândoi monarh­ii în vilă. Mai târziu amândoi monarh­ii s’au dus în „Badeschloss“ de au luat un prân­z familiar. Altă te­legramă din 10 August spune despre despărțirea monarh­ilor, care încă a fost așa de intimă ca și întâlnirea și salutată de public cu căldură. Nu lipsesc nici represiunile poli­tice asupra acestei întâlniri. Ele cul­minează în dorința, că între cele două monarh­ii să nu mai existe antagonis­mul, care s’a arătat mai pe urmă așa de flagrant la 1866, ci în viitoriu să se spriginească una pe ceealaltă îm­prumutat. Focul din Saraievo nu se va pută asemăna cu focul din Moscva, cu atât mai vârtos nu, cu cât se spune, că nu a fost pus, ci a fost numai o ur­mare a unei neescalabile negrigi a unui comerciant de spirt. A lăsat însă urme neșterse în populațiunea Seraievului și a stârnit superstițiunile superstițioșilor, cari­­lie, că nu e semn bun focul tocma acum, când trupele noastre au să între în Novi­bazar. Focul s’a început, după cum se telegrafa în 8 August, la 5% oare în aceea­­și, se rilce în urma unei esplo­­siuni de spirt. Fiind vânt mare flacăra îndată s’a încins și întins departe pre­­ste cuartirul catolic, jidovesc, sârbesc și al comercianților. Focul a mistuit 1000 de case, biserica catolică, cea sârbească, moșeea cea mare „begova“ și sinagoga jidovească. 20,000 de oa­meni sunt fără coperiș și în parte mare fără de pane și îmbrăcăminte. Ceea ce va simți trupa de ocupațiune mai mult este, că comerciul este pus­tiit în Saraievo cu totul. Ducele de Wü­rtemberg a dat tot ajutoriul putincios spre a măr­gini focul. Trupele au luat parte ac­tivă la stângere, ceea ce le-a costat trei victime moarte și mai mulți ră­niți dintre trupele garnizoanei de a­­colo. Pentru ca cei fără de acoperiș să poată fi scutiți de influențele ele­mentare în locuințe soldații, sânt de­părtați din Saraievo. Și din provisiu­­nile militare li s’a dat naturalie, nu­mai să se împedece isbucnirea unei foamete. Este îngrijit ca prin aceasta trupele să nu sufere nici o lipsă. Maj. Sa a dăruit pe sama nenorociților 10.000 fl. Din Bucuresci se telegrafează la „P. LJ.“ că Boerescu ar fi ra­portat, că în Viena au avut silințele sale succesul de a’i promite contele Andrássy, că la cașul când alte puteri s’ar învoi a asculta dorințele Româ­niei și a modifica art. 44 din tratatul din Berlin, Austro-Ungaria n’ar face nici o greutate. Contele Andrássy a sfătuit pe Boerescu, înainte de toate să câștige cabinetul din Paris pentru dorințele României, de­oare­ce delegații francezi au fost mai mult stăruitori pentru emaniciparea Evreilor. Desvelirea statuei lui Thiers. Desvelirea monumentului ridicat la Nancy în onoarea marelui bărbat de stat al Franciei, Thiers, s-a făcut în prezența unei mulțimi nenumărate de popor. Cinci miniștrii și un în­semnat număr de notabilități din ca­ FORȚA. Soran sau Impăratul corbilor. (A XIV-a poveste poporală românească, explicată). (3 Urmare­.) Note la povestea publicată de Dr. A. M. Ma­­rienescu. A) Culegătorii exemplarelor po­veste­i. 1. Dl Iosif Olariu învețătoriu în Co­­man, ’i-a dictat’o loan Coloșară și Aureliu Olariu. 2. Dl Iosif Novac înv. în Oravița montană. 3. Dl Georgiu Rugaci castelan în O­­ravița dictată de I. Bocean. 4. Dl Sofroniu Liuba înv. în Maidan dictată de doamna Vasilie Mileticiu. 5. Dl Ștefan Ivașcu Popoviciu preot în Goruia. 6. Pavel Giuca repausatul învețătoriu în Ticfanul mic. Aceste toate sunt din comitatul Cara­șului. 7. Dl I. Cojan, de pe la Zernești în Ardeal trimisa de II. Sa dl episcop al A­­radului loan Mețian, fiind încă protopop în Zernești. Poveste de soiul acesta încă nu este publicată în literatura română, în colecțiu­­nile d-lor P. Ispirescu, Teodor Arsenie, I. Fundescu, Calendariul Basmelor pe anii 1874—1877, în Schott și Haltrich ce’nii stau la mână nu se află poveste de soiul a­­cesta. Materiile povestei sunt în legătura cea mai vie cu mitologia veche greco- ro­mână și cu fenomenele naturii, încât fi­nul care le are simț și pricepere pentru ma­terii mitologice va fi surprins în gradul cel mai mare, de geniul milenariu și conser­­vatoriu al poporului românesc. Aceasta am promis o numai ca să a­­trag o atențiune mai vie a cetitorilor. (Va urmat. *) VeȘi „Tel. Rom.“ Nrii 84, 85, 86. Red. I meră luată parte la acest act solem­nei. Jules Simon ținu un discurs de laudă despre marele istoric și esce­­lentul bărbat de stat Thiers. El­­ lise între altele: „Revoluțiunea franceză a comis multe erori, dar ea a fost aceea, care a scrutat pentru întâia oară princi­piile dreptului natural, cari au deve­nit printr’ânsa principiile dreptului politic pentru toate națiunile. Thiers a fost tot­dea­una apărătorul nestră­mutat al libertăților necesare. Când se apropia cine­va prea mult de con­vingerile sale, el voia să abdică de la popularitatea sa, și să se opună chiar partidului său propriu. Aceasta sta­tornicie în convingerea sa nobilă și nestrămutată este aceea, care a făcut dintr’ânsul un om mare. El căută să împiedece resboiul; în decursul resboiului însă el se adresa cătră Eu­ropa în favorul Franciei. Ajungând la putere, avu să susțină o luptă triplă contra comunei, contra inimi­cului și în contra adunărei naționale.“ După aceasta vorbitorul atinse meritele și servințele imense pe care le-a adus Thiers patriei sale, și a­­dause: „După retragerea sa, Thiers a fost șeful și speranța noastră; el prevesti victoria republica a treia Dumnezeu; dreptul universal de votare și înțe­lepciunea parlamentului justifică pre­vestirile sale. Da, Francia salvată, păstrează pentru tot­deauna sufragiul universal, un guvern republican și li­bertatea gândirei, învățământului și scrierei. Republica a eșit dintr’o luptă în care se tracta de aceea, ca să în­vingă pe dușman și se înființeze un pericd de putere, în care să se repau­­seze și să se reculeagă. Revoluțiunea din 1870 a ajuns la forma sa finală, în republica conservativă și liberală, după cum­­ a voit și făcut Thiers.“ Ministrul de interne Lepère de­clară, că guvernul a venit ca să a­­ducă un omagiu aceluia,, care ’și-a bine-meritat gloriosul titlu de libe­rator al teritoriului. Ministrul­­ istorisi cum a eliberat de iute Thiers teritoriul francez, cu toate greutățile ce păreau neînvingibile. Răsboiul ci­vil era în toată furia sa, finanțele publice erau secate, cetățenii erau încărcați cu grele rechiziții și impo­­site; fortărețele erau ocupate sau dărâmate, armata era prinsă, și în fine adunarea destinată. Thiers re­dere tuturor curagiul, desvolta cu o admirabilă activitate toate isvoarele de ajutor și termina cu aceea, că întemeia guvernul țărei prin țară în­săși ; acest guvern cre­za dânsul că­­ l-a găsit în monarh­ia constituțională și parlamentară, după modelul Engli­­tezei, cu toate deosebirile sociale și politice ce există în moravurile am­belor țări. El a văzut opt guverne căzând și recunoscu, că republica, care a terminat revoluția, este singura formă de guvern compatibilă pe viitor pentru Francia. Le père aminti și meritele lui Thiers pentru a consolida republica prin consilii și fapte înțelepte. Guver­nul este hotărît a rămână fidel idei­lor lui Thiers despre republica conser­­vătoare, a aduce omage progresului, luminând poporul și îndemnându-l la învățătură și la muncă, respectând toate libertățile și sprijinind toate interesele îndreptățite, apărând drep­tul statului și succesele sociale ale revoluțiunei franceze, și în fine sus­ținând dreapta influență a Franciei în Europa și în lumea întreagă. „T.“ Din România. Esposițiunea­­ dela Paris. (Urmare *). VIII. Prin Germania vestică și sudică, împregiurimea Strassburgului. — JMfire Ducatul Baden , Pădurea Neagră, Baden-Baden, în Valea Murg, Carls­­ruhe, Würtenberga, Stuttgart, Țara Șvabilor, Esslingen, Hohenstaufen, pe culmea Alpilor Șvabiei, Ulm,­­ Ba­varia , de-a lungul Dunărei, Augsburg, Țara Turiei, München. Din geografie ne era cunoscut, că în calea noastră S­t­r­a­s­s­b­u­r­gu­l este ultimul oraș ce se mai poate numi francez, și că dincolo de acesta în­cepe Germania proprie. Din această causă, când ne despărțirăm de Strass­burg, eram foarte curioși a cunoasce, în ce icoană ni se vor prezența sta­tele germane ce aveam să le per­­curgem. Fără a iei bine pentru ce, eram de credință, că Germania nu poate fi așa de avută și imposantă, ca Fran­cia, și nici că ne am înșelat! Pentru că, deși regiunile ce le văzurăm în ță­rile Baden, Würtenberg și Bavaria, *) Vezi Nr. 11 din „Tel. Rom.“ anul acesta Red. în 20 Iulie a. c., s’a serbat­­ lina patronului regimentelor de artilerie Nr. 1 și 2. Despre această serbare pompoasă cetim în „Monitoriul“ Ro­mâniei următoarele : „Vineri 20 Iuliu, în șliua de sf. Ilie, A. S. R. Domnitoriul însoțit de adjutantul de servit, a mers la ca­zar­ma sf. George, unde se celebra șliua patronului regimentelor de artilerie Nr. 1 și 2, sunt în mare parte romantice, ele nu’s fertile, ear în locul vilelor și fabrice­­lor Franciei aflăm mai numai căsuțe prea modeste, în loc de pământ cul­tivat, pășuni, în loc de abundanță... miserie! Trenul face un arc gigantic în jiurul părții sudice a Strassburgului, trece pre lângă poarta d’Austerlitz, unde se află o columnă înaltă cu in­­scripțiunea: „Route imperiale de Pa­ris à Vienne,“ — calea imperială de la Viena, și apoi, trecând preste un braț al Rhinului, lăsăm în dreapta un obe­lisc trunchiat : monumentul ridicat de Napoleon în onoarea generalului De­­saix, carele în 1795 apărase cu bra­vură puntea de­ aci contra Austria­­cilor. Acum urmează partea cea mare de pe Rhin, carea întreagă consistă din grilage de fer și la amândouă capetele are câte un portal de fer masiv. Pe o peatră mare de granit se văd nu­mele împăratului, ministrului, prefec­tului și inginerilor francezi, iar pe a doua ale arh­iducelui și oficialilor ba­­denzi.

Next