Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)

1880-01-15 / nr. 6

Nr. 6. Sibiu, Marți 15 Ianuarie 1880 Anul XXVIII. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchic pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47, ți la espedițiunea de iunerțilți Adolf Steiner la Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Sibiiu, 14 Ianuarie. „Pacem, te poscimus omnes. (Pace pe tine te poftim cu toții) Când poftim pacea nu purcedem numai din frica de bubuitul tunurilor, din mila acelor ce sunt chiemați să ’ ’și pună viața și sănătatea trupurilor în joc, nici milioanele adunate cu su­doare cruntă, cari se ard în pulverea de pușcă, se aruncă cu gloanțele de tot feliul se îngroapă în șanțurile cas­­trelor și a tuturor fortificațiunilor și in fine se sperează pentru întreți­nerea armatelor. Este cu totul mai înaltă rațiunea pentru care binevoitorii oamenilor din toate timpurile au con­damnat resboiul. Resboiul înainte de toate ia brațe multe de la munca ago­nisitoare. Resboiul afară de cele amin­tite mai sus n’are încătro, răpt­șce o mulțime de părinți, lăsând în urmă’i văduve și orfani, pustiesce, derimând și arzenoi; lacrimi pe fețe, ruine, tă­ciuni rumegători și holde călcate sunt urmele lui. Resboiul ia mulțime de luni și de la munca spirituală. Ei bine așa este natura lui, când ajunge Marte deasupra. Musele trebuie să tacă, mai mult, musele trebuie sâ-și în­trerupă lucrările și părăsite de învă­țăcei și discipoli să se retragă în lo­curi ascunse. Progresul culturei face pausă. Este lucru firesc așa­dară, ca o­­mul pacînic și iubitoriu de progres în cultura păcei să prețuiască mai mult pre­ aceste și să poftească resbo­iul departe,de la sine. De aceea, cu toată situațiunea politică încurcată, câte o declarațiune eșită din rostul unui sau altui bărbat de posițiune înaltă, de unde se presupune probabilitatea măcar a unei prevederi mărginite în viitoriu, este primită cu multă plăcere. Toți oa­menii trebii respiră mai ușor, pen­­tru că fiecare speră a’și realisa pro­pusul sau cel puțin a’și urni necazul de dinaintea ușei. De aceea când la anul nou împăratul Wilhelm, într’un discurs cătră autoritățile municipale, a vorbit de pace a resunat de­parte acest cuvânt dulce și resunetul a fost bine primit de amici și inimici. De atunci însă n’a trecut nici o lună de z­ile și guvernul imp. german trimite consiliului federal un proiect de întregirea și modificarea legei mili­tare imperiale, conform cărei armata germană are a se spori cu 11 regi­mente de infanterie și mai multe re­gimente de artilerie (vez­i rev. pol. Nr. 5). Bomba aceasta neașteptată a ri­sipit puținele ilusiuni de pace. Germania, care dispune de 150 regimente de infanterie, de 301 bate­rii campestre și de un numer cores­­pund­etoriu de trupe de celelalte arme, credea lumea, că este înarmată pen­tru a da pept cu toată Europa, mai cu samă aliată fiind și cu Austro-Un­­garia. Acea Germanie însă, de care presupunea lumea așa, vine și­­lice scurt și simplu, că are lipsă încă de atâtea regimente de infanterie, de a­­tâtea regimente de artilerie și bata­lioane de pioneri. Este un resboiu în perspectivă ? Dacă o putere cum este a Germaniei găsesce, că armata de care dispune nu este de ajuns, trebuie că cancela­­riul de fer, principele Bismarck, pre­vede evenimente mari în apropiere. Poate că prevede, că Europa este în ajun de a se regula definiv pe bazele principiului de naționalitate, inaugurate la 1859 și a căror discipol, mai întâi a ascuns și de la 1866 încoace magistru pe față; a conlucrat la unitatea Italiei și la a Germaniei cu reservata, ca influența germană se d­estindă până la gurile Dunărei, la marea neagră și pană la marea egeică. Prin aceasta înse nici­decum nu se zlice, că resboiul are se urmeze nu­mai­decât. Se poate să se amâne un an, se poate amâna și mai mult. De tot mult însă abia se va pute amâna. Congresul de la Berlin, ori­cât de lău­dat că a asigurat pacea Europei, a lăsat Europa cu multe încurcături. Dacă căutăm numai la peninsula bal­canică, diferența între Turci și Mun­tenegreni, sau între aceștia și liga Albanezilor, este în stare a provoca în tot momentul, aprinderea unei lupte care poate arunca flacăra incendiului mai departe. Regulare­a granițelor între Turcia și Grecia nu a încetat de loc a fi un pericol de resboiu, mai întâiu între Turci și Greci, și mai apoi între puterile care spriginesc pe o parte și pe ceealaltă. Bulgarii din Bulgaria și din Rumelia orientală n’au abu­is de inștiințele lor spre contopi­rea lor într’un stat. Și în cele din urmă, care Serbia de o parte și Mun­­tenegrul de altă parte, au încetat de a’și arunca privirile asupra provincii­lor ocupate de Austro-Ungaria? Materialul din care se poate a­­ț­ta focul resboiului mai există și în alte părți și nu numai în peninsula balcanică. Italia s’a­r­s demult și, dacă este adevărat ceea ce s’a alis, nu credem că ar fi renunțat de a se interesa de cele ce se petrec în Albania, ca să’și asigure interesele sale comerciale în marea adriatică. Impregiurarea aceasta, chiar și dacă n’ar exista „Italia irredenta“, cu care s’a alarmat Ziaristica de un timp în­coace, indign­ează că Italia poate să in­­suiască a ave marea adriatică întreagă în puterea ei. De unde conflictul în­tre Austro-Ungaria dea dreptul și între Germania indirect ar fi neîncungiu­­rat. Căci nici Austro-Ungaria nu va suferi a fi depărtată și nici Germa­nia nu va suferi a i se tăia posibili­tatea de a ajunge la o mare, care -i înlesnesce comunicațiunea cu orientul. în chipul acesta vedem, că inte­resele se întind ca lanțul unele de altele. Interesele acestea este drept, că întunecă principiul de naționalitate, în sudestul Europei este și mai cu anevoie a se resolva acest principiu de­cât în apusul Europei. După porneala începută însă, este cu putință să ajungă în linia dintâiu, va să țhea în timpul mai de aproape, lucrurile la o alianță a staturilor romanice slavice în con­tra germanismului și pentru eventua­litatea aceasta Germania în adevăr că are lipsă de a-și spori puterea armată chiar și în alianță cu Austro-Ungaria. Alianța rusască-italiană-franceză se ivesce în ziaristică ca o fantasmă înspăimântătoare. Măsura guvernului central din Berlin pare a întări exis­­tența unei astfeliu de alianțe și, exis­­tând alianța aceasta, măcar numai în idee, justifică ingrijirea Germaniei și luarea disposițiunilor pentru spori­rea puterei armate. Bismarck are vederi clare pen­tru întreprinderile sale și în interesul statului ce represeată, însă pentru alții el este incalculabil. Măsura aceasta a Germaniei este probabil, că înainte de toate va pro­voca asemenea măsuri și în Austro- Ungaria, fie că există, fie că nu există alianța între monarh­ia noastră și Germania. Ar fi ingreunatoriu și aproape insuportabil dacă monarh­iei noastre i s’ar impune sarcini noue, pe lângă acele sub care abia mai putem res­pira. Dar feim prea bine ce fac gu­vernele când rațiunea de stat vine în strimtori, în cari are de-a alege între a fi și a nu fi. Votul nostru, o stim bine, nu este băgat în samă. Noi suntem che­mați numai la esecutarea greutăților. De aceea noi numai signalizăm și as­­ceptăm să vedem ceea ce va ave se fie. peninsula balcanică un amestec din partea Italiei este foarte probabil. Italia este adusă în propus, că prin trimisul ei Tornielli lucră la Bucuresci ca să strice bunele re­­lațiuni dintre Austro-Ungaria și Ro­mânia . Din causa aceasta , darl Hay­­merle caută să alunge influența ita­liană din Bucuresci. „Invalid, rus.“ desmințesce soi­rile, care în 2d0­0 din urmă se răs­­pândise despre bătaia ce ar fi căpe­­tat-o Rușii în Asia de la Turcomani. Revista politică. Sibiiu, în 14 ianuarie, zi­aristica maghiară oposițională nu înceată de a ataca guvernul cu ve­­hemența-i obicinuită. „Magyarország“ și „Egyetértés“ rivalizează cu toate celelalte în espresiuni de sositoare pen­tru guvern. Ele înfățișează guvernul ca pe cel mai corupt și adaug, că tre­buie resturnat. „Egyetértés“ merge așa de departe, încât îl caracterisează de „sistem al minciunii,“ dară nu speră că va căde, pentru că, Z^0 iritata foaie, este spriginit de curte. Aceasta e mult! Când­­ și-ar fi permis un Ziar nema­ghiar așa ceva, Valul ar fi prea puțin în ochii compatrioților. Dovadă Mi­­letici. Partida liberală guvernamentală a hotărît în conferența ținută în 23 Ia­nuarie sara, după o lungă desbatere respingerea propunerei sub­­sternată de Mocsáry în parla­ment relativ la tumultele din capitală. Tot în conferența aceasta s’a luat la cunosciință eșirea lui G. Varady din partida liberală. Proiectul pentru sporirea armatei germane, ne spune „P. Lt.,“ a alarmat cercurile diplomatice din Viena foarte tare, cu toate că diplomația de acolo aflase de mai nainte, că în Berlin se ocupă oamenii dela cârmă cu planuri de aceste. Conflictul între Muntenegreni și Albanezi s’a copt până la isbuc­­nire. Sânge a curs și versiunile sunt varii în privința celui dintâiu resultat pe câmpul de bătaie. Muntenegrenii Zic, că ei au fost învingători în lupta din 9 Ianuarie n., despre care s’au scris prea puțin pănă acum. „Daily Telegraph“ susține, că Albanezii au fost învingătorii. In Viena, Zi ce foaia englezască, a făcut rea impresiune a­­facerea aceasta, pentru că se presupune că învingerea Albanezilor stă în oare­care legături cu Italia. Situațiunea este de așa încât în afacerile de pe Dieta Ungariei. Casa deputaților a ținut în 22 ianuarie prima ședință după serii. Dintre numeroasele osibile amin­tim numai că G. Varady fiind ales cară deputat și-a substernut mandatul. L. Mocsáry voiește să atragă atențiunea carierei asupra evenimen­telor sensaționale din urmă, care s’au petrecut în capitală, pentru că dieta are datorințe de împlinit în această privință. Despre natura mișcării ora­torul crede că causa trebue cautată în înverșunarea poporului asupra co­­rupțiunii ce domnesce în conducerea afacerilor publice. Nu în ura intre clase trebue căutată causa, căci nu mai există vre­un temeiu de ură con­tra aristocrației, de când aceasta a re­nunțat de bună voia la prerogativele sale. Și dacă cu toate aceste publicul s’a întors contra casinei, aceasta a fost un loc rea ales, pentru că casina este o instituțiune democratică. Mem­bru al casinei poate fi ori­ce om de omeniă, care plăteșce o sută de flo­­reni. Dacă poporul totuși s’a întors contra casinei, el a făcut aceasta în presupunerea, că acolo se află oamenii, cari poartă vina zeului. Oratorul nu voiesce se escuse demonstrațiunile, căci asemenea afaceri nu trebue târăite pe strade, condamnă vise cu hotărîre bru­talitatea ne mai­pomenită a poliției, care a insultat ca turbată pe vino­vați și nevinovați. Astfel de lucruri nu pot fi suferite, casa trebue se în­­trevină sau într’un mod sau într’al­­tul. Lucrul mai are încă o parte în­semnată : reculrarea miliției, aci relevă oratorul în deosebi, că în a cincea zi a demonstrațiunilor secretariul de stat în ministeriul pentru apărarea țerii a reculzat miliția, fără a ave în vedere că disposițiunile relative la susținerea ordinei despre soldații armatei comune nu se țin de ministeriul pentru ape­­rarea țerei. Deci cum vine secretariul de stat la această disposițiune ? Acea­sta arată încurcarea cea mare, lipsa de ori­ce guvernare; în timpul demon­strațiunilor nu se scia cine e bucă­­tariu, și cine celariu? Oratorul propune se se esmită o comisiune parlamen­tară care se cerceteze cine a fost causa la procederea incorectă a poliției, și se substearnă despre resultatul cerce­tării sale un raport cătră cameră. Co­­misiunea aceasta să se aleagă îndată și ea va mai ave să cerceteze, dacă reculzarea miliției a urmat totdeuna prin organul competent ? (Aplause în stânga extremă.) Presidiul enunță că propunerea se va tipări și pune Sâmbătă la or­­­dinea Zilei pentru motivare.

Next