Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)

1880-01-15 / nr. 6

22 TELEGRAFUL ROMAN. E. Simonyi, L. Mocsáry tocma a dorit ca propunerea se fie îndată pusă la discusiune; un precedent de admitere oferă cunoscuta propu­nere a lui P. Sontag când cu carivari dinaintea palatului ministrului presi­dent, care a fost discutată fără amâ­nare. Presidentul. Cazul de prece­dență amintit de E. Simonyi nu este analog cu cel de față. Atunci i s’au spart ministrului president ferestrele și P. Sontag a întrebat pe presiden­tul casei că ce voiesce să facă pen­tru scutirea inmunității deputaților? Presidentul­­ și-a desfășurat părerile asupra acestei afaceri și casa le a pri­mit fără a mai lua vre­o resoluțiune meritorică. Dar propunerea de față să va pute discuta numai mai târziu în înțelesul regulamentului de casă, și aceasta e cu atât mai recomandabil cu cât ministrul de interne și cu den­sul 40 membri nu sunt de față ci duși în delegațiuni. Ios. M­a­d­ar­a­s­z : Argumentul, că ministrul de interne e absent, e de ajuns pentru a determina pe partida oratorului se se învoiască ca propu­nerea se se motiveze Sâmbătă. Nu este inse esactă afirmațiunea, că propune­rea substernistă nu s’ar pute discuta îndată în înțelesul regulamentului de casă. Presidentul a acis cu privire la propunerea de atunci a lui P. Sontag că pe timpul acela era vorba de vă­tămarea inmunității deputaților. Dar apoi nu se scie, că în cazul concret de față există o vătămare cu mult mai mare a inmunității de deputat ? Orato­rul se învoiesce ca din motivul ară­­tat să se pună propunerea în cestiune sub desbatere în ședința de Sâmbătă. Ig. Helly se învoieșce și el ca propunerea se se motiveze Sâmbătă, dar roagă presidiul se enunță resolu­­țiunea așa că camera va și discuta Sâmbătă asupra propunerei. Presidiul reflectă că se va ține strict de regulament. Numai camera are drept a decide altă precedere. Des. S­z­i­l­ágy­i. Regulamentul de casă pune în multe cozuri piedecă, dar el dă și o garanție și atrage a­­tențiunea minorității ca în interesul său propriu să nu studue regulamen­tul. Lângă regulamentul de casă scris mai există un regulament usual. Dacă presidiul crede că și după us nu se poate admite altă precedere decât cea propusă de presidiu, oratorul se în­voiesce ca propunerea lui Mocsáry se se motiveze Sâmbătă. Gutner face o propunere mij­locitoare . Casa se decidă, ca Moesăru să-și motiveze propunerea sa mâne (Vineri), iar Sâmbătă se se hotărască, dacă propunerea se fie discutată sau nu. In sfârșit casa decide cu majori­tate, că mai ântâiu să se observe dis­­posițiunea, după care mai ântâiu tre­ime stabilit un termin pentru moti­vare, relativ la întrebarea: când se urmeze motivarea, se decide că aceasta va urma Vineri și în aceasta­­ li se va mai decide, dacă propunerea se va pune sau nu la ordinea­­ lilei. D. Irányi a îndreptat o inter­­pelațiune către ministrul de interne cu privire la lipsa cea mare ce dom­­nesce în țară. Deputatul cere de slu­­ciri dela ministeriul de interne în această afacere importantă și întreabă : ce mesuri a luat pănă acum și ce disposițiuni are de cuget se ia pe vi­­itoriu pentru ușurarea celor ce sufer de lipsă, anumit aplicase­ vor mijloace mai cu efect și între altele îngriji­­tus’a ministeriul ca se se dea celor lipsiți semânță pentru semănăturile de primăvară? Substernese­va un proiect de lege în această privință ? Ședința s’a închis aproape la 1 oară. Unicul obiect la ordinea­­ zilei în ședința dela 23 Ianuarie a fost mo­tivarea proiectului de resoluțiune sub­­sternat de Mocsáry cu privire la tul­burările ultime din capitală. Mocsáry nu voiesce a repeta cele­­b­se în ședința precedentă; es­­primă numai regretele sale pentru că casa s’a abătut de la obiceiul seu de a întră îndată în discusiune asupra propunerilor de însemnătate. Se măr­­ginesce simplu a ruga casa se ia în desbatere proiectul seu de resoluțiune. (Aprobare în stânga extremă). Ministrul president Col. Tisza: Onorată Casă! Nu pot contesta că eu nu pot să aflu deplin corect acel mo­dus precedendi, care­­ l-a ales dl deputat pentru a aduce causa înaintea casei și că eu sumt convins, că casa în con­formitate cu regulamentul de afaceri esistent nu putea face alt­ceva decât se pună la ordinea­­ filei întrebarea, dacă doresce sau nu se discute asu­pra proiectului de resoluțiune ? De altfel nici eu nu am intențiunea a cere atențiunea onor­ case pe un timp mai îndelungat Simplu, pe scurt și fără a reflecta la cele Șise ieri trebue să’mi esprim numai convicțiunea, că primirea unui proiect de resoluțiune cum este cel substernut de dl depu­tat, nu încape în cadrul sistemului parlamentar. (Așa este­ în dreapta). Pentru că a cerceta fapte cum sunt acele de care este aici vorba, este chiemarea sau a administrațiunei sau a justiției. După cum sânt des­lușirile, casa aproabă sau desaproabă cu deplin drept procederea guvernu­lui. (Aprobare în dreapta). Dar espri­­mând aceasta pe scurt amintesc și causa pentru care nu aflu admisibil a me esprima mai în detaiui asupra lu­crului , și anumit nu aflu corect a­­ceasta, pentru că, deși calea aleasă după părerea mea individuală nu e cea adevărată și deși nu privesc pro­punerea însăși de așa, încât casa să-și poată exercita dreptul seu fără de a i se face imputare, dreptul adecă, de a nu lua propunerea în desbatere, eu totuși nu aflu, că natura lucrului ar cere — cu toate că forma trebuia să fie alta — ca evenimentele amintite se fie discutate în această casă — și anumit eu țin acest lucru atât de necesar, încât eram hotărît, a oferi însumi ocasiunea la aceasta, dacă nu me prevenia careva din altă parte: deci eu nu voiesc a me esprima con­tra discutării propunerei. O rugare însă totuși am se fac onoratei case. Fiindcă scopul propunătorului ca și al ori­cărui deputat trebue să fie acela, ca se se lămurească lucrul, dacă se ia în desbatere, ve rog se stabiliți disensi­­unea nu pe mâne, ci pe Luni. Propunerea se primeșce și ședința se închide la 12 oare. în acest moment se organisează la St. Petersburg și la Berlin o ade­vărată vânătoare de Evrei, în ciuda silințelor alianței israelite de pe țărmii Lenii și ai Tamisei pentru a înduioșa guvernele filantroape ale Franciei și ale Engletezei la vederea persecuțiilor, a căror victimă e poporul lui Dumne­zeu în România, în Turcia și poate și în alte părți, cu toate plângerile presii în favoarea acestor martiri ai libertății conscitații, gu­vernul rus începe a’i goni din noul său teritoriu, din Basarabia, și a’i per­secuta în principalele orașe ale Im­periului sub pretenst că vr’o câțiva dintre ei sunt afiliați cu nihilismul, și toate aceste pentru că s’au spân­zurat câțiva Evrei autori sau complici de asasinate politice! Ca și în evul mediu, ori când isbucnia vr’o epide­mie incurabilă, ei erau acuzați că au otrăvit isvoarele, ori când dispărea vr’un copil, tot ei erau acuzați că i-au beat sângele pentru celebrarea Pasci­­lor, a și li se impută Evreilor crima odioasă de a rîvni la moartea Țarului și la răsturnarea instituțiiloru ruseșci. O foamete bântue Silesia, în care, în urma unui șir de rele recolte, popu­lațiile mor de foame, numai­de­cât să aruncă pe spinarea Evreilor că ei sânt autorii acestor desastre, pentru că au făcut prea multă ușură. Ce ’i drept, faimosul Strasberg nu s’a ge­­nat să înșele pe Români și un alt fi­nanciar a stors destul de bine pe Turci cu drumurile de fer, dar ar trebui să ne aducem aminte că Bleichroeder și e­ra vânzând pe aceeași greutate de aur drumurile de fer ce se construi­seră guvernului din Bucuresci, ei o să umple posunarele rențierilor din Ber­lin și că ei sunt gata să aducă un serviciu guvernului german reluând plantațiunile coloniale din Samoa, com­promise prin falimentul Godefroy. Se uită de asemenea că Evreii sunt regii finanțelor și că ei au tot­deauna și peste tot punga deschisă pentru a împrumuta bani cu interese bune la toate guvernele. Guvernele, dacă esceptâm Rusia, sânt mai puțin ingrate de­cât popoarele, și ele nu arată nici o grabă pentru a recunoasce independența României cu toată bu­­nă­voința ce aceasta a pus-o ca să execute în măsura posibilului, tratatul din Berlin. Și ceea ce e într’adevăr straniu, e că Evreii din această țeară obținând fără greutate indegenatul când sânt demni de el și de vor să rămână în țeară pentru a ajuta și ei la înflo­rirea ei, dar nu pentru a o esploata, mulțumiți că mai târziu să vor duce cu pasunarele pline, să declară că sunt satisfăcuți.* * * Prin urmare de acum înainte plân­gerile lui Sir Moise Montefiore, ale lui Sir Worms și ale d-lui Crémieux vor trebui să se adreseze la St. Petersburg și la Berlin. Tot aici va trebui să se eserceze, de va fi nevoe, acțiunea di­plomatică a puterilor. Și ce se petrece pe malurile Spreei? Aflu că un capelan al curții, d. Stöcker, predică pe fiecare săptă­­mână cruciada în contra lui Israel în termeni violenți semănați de citațiuni din Bibllie, și anatemele lui găsesc un echeu simpatic în teatre, în Ziare, prin cafenele și chiar pe amvoanele creștinesci. Și bieții Evrei n’au nici un apărător.* * * Acum e rândul Românilor și Tur­cilor să vină pe sub mustață, ei cari altădată erau acuzați că maltratează pe Evrei. Și cu toate aceste gradul de cetățeni, ce le refusa cei dintăiu, nu ’i lipsia de­cât de drepturi politice de care nici nu le pasă lor, nu le lua de­cât posesiunea de imobile rurale, pe care toată lumea scie că nu le place să le cultiveze, dar ei nu ’i au­toriza, și aceasta e ciuda lor, să vândă populațiilor de la țară foi de var­ jă în loc de rachiuri. Ce crimă au comis ei în Germa­nia și ce vreau Nemții să le ia ? Sunt acuzați că sunt înhăitați cu Interna­ționali. E adevărat că unul din marii capi ai sectei socialiste, Carl Marx făcea parte din unul din triburile lui Israel, dar rabinii­­ l-au renegat ca li­­ber-cugetător, e adevărat încă că ei practică ușura, dar aceasta e un nă­rav care e tolerat de mult și ar fi trebuit să -l stârpească de la nascerea lui; și­ apoi nu sânt oare în Germania mai mulți creștini de­cât Evrei cari visează împărțirea averilor, și dacă creștinii nu împrumută bani cu doben­zi așa de mari, e pentru că nu au. Me întreb ce va face Europa fără Evrei ? Cea mai mare parte din state n’ar găsi la cine să se împrumute pentru a’și întreține armatele și a’și plăti datoriile, marile lucrări publice ar rămâne în stare de proiecte, din lipsa de capitale! Cine ar vinde vaci, chibrituri, și haine vechi fără Evrei? Și unde ’și-ar găsi bieții hoți inimi compătimitoare pentru a le ascunde produsul industriei lor? Cine ar col­porta diamantele și moneta? Unde ’și-ar recruta teatrele și cercurile noastre cântărețe, choriști, ecueri și clowni? Cine ar mai veni să ne țină catredele de universitate? Cine ar mai ține orele, cârciumi sau alte sta­bilimente pentru trebuința publicului ? Dacă Evreii mâniați de persecu­­țiunile ce le îndură în unele țări și ce li se prepară între altele, ar emi­gra în masă cătră pământul făgă­duit, ce ar deveni Europa? După o statistică ce o avem sub ochi. Ger­mania posedă o jumătate de milion de Evrei. Prusia singură are 400,000; Austro-Ungaria are un milion și ju­mătate; Belgia 3,000; Danemarca 4,000; Francia 50,000; Enghiteza 50,000; Grecia 3,000; Italia 35,000; Olanda 70,000, România 40,000; Rusia, un milion; Serbia 2,000; Suedia și Nor­vegia, 1,800; Elveția 7,000; Turcia 80,000; Bulgaria, 15,000; Egiptul 30,000; Tunisul 40,000; Marocul, 20,000; Lu­semburgul, 600; (Lăsăm într’adins Spania și Portugalia, unde putem zice că nici nu sânt). In to­tal avem mai mult de trei milioane de Evrei de amândouă secrele răs­­pândiți pe suprafața Europii. * * *­­ . Se presupunem că osteniți de chinurile ce le sufer dela împrăștie­­rea lor, Evreii ca și în timpul cap­tivității Egiptului sau al Babilonului ar găsi vre­un Iosua sau vre­un Zo­­roastru ca să-i conducă, și ar emigra cu grămada luând cu ei și giuvaeri­­calele și capitalele ce le au. Ce ar zice Europa? îmi veți răspunde: Nu fac ei de aceste. Odată a trebuit să’i gonească într’una ca să se scape de ei. Dacă a părăsit Spania și Por­tugalia, e pentru că regii catolici ’i-au gonit; dacă sânt ațâța în Olanda, e pentru că libertatea consciinții a dom­nit de foarte timpuriu acolo; dacă sânt în Francia, ei sânt deja revoluția din 1789; dacă nu sânt puțini în En­­glitera, în Germania și în Austria, e tot de pe timpul Reformei; dacă sânt mulți în Polonia, e pentru că noul Assuerus, marele Casimir, le au per­mis intrarea cedând la cererile unei a doua Esteră; dacă esistă în Italia, în Suedia și Norvegia, în Rusia, în El­veția, e pentru că ei s’au infiltrat în ele și pentru că ele aveau trebuință de inteligența și banii lor; dacă ei foricesc în România, e pentru că hos­­podarii fanarioți le vindeau intrarea pe preț de aur; dacă ei prosperă cu toate înjursele și loviturile ce li se dă în Turcia, în Maroc, în Egipt, în Tunis, e pentru că, aduși de Turci ca nesce părăsiți lipiți de bagaje, ei­­ i-au urmat în perenad­ele și cuceri­rile lor; dacă au rămas în Roma în fața papii, e cu condițiunea de a fi îngrădiți ca nesce dobitoace în Ghetto să fie închiși sara acolo, de a’i pre­­senta cheile acestui ergastul în ge­nunchi la fie­ce venire a unui nou Pontifice, după ce îmbrăcase, mai în­tâia, sutana și tricornul; e cu con­dițiunea de a ’și vede copiii luați ca să fie botezați cu sila și se servească la recreația Sacrului­ Colegiu în Zilele de sărbători creștinesci. Paul X făcea pe Evrei să facă alergarea cu sacii, și zidea cu hohot, când ’i vedea oste­niți. (Va urma). Liga anti-semitică. Varietăți. * (Denumirea unui comisar guvernial Carașului), pentru comitatul „N. Tem. Zig.“ ra­portează: Din incidentul unor defrau­­dări de contribuțiuni care le a des­coperit organul inspectoratului de dare reg. Emil Bömches, se zice, că oficiul comitatens a luat sub scutul seu pe cei vinovați — s’a iscat o a­­facere neplăcută între oficialul in­spectoratului dl Bömb­es și vicecomi­­tele comitatului Caraș, dl de Gytha,

Next