Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)
1880-04-08 / nr. 42
Nr. 42. Sibii, Marți 8 Aprilie 1880. Anul XXVIII. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibiul pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru Străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori6 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Revista politică. Sibiiu, în 7 Aprile. La ordinea oficială a jlilei este în Budapesta strămutarea ministrului Pechy de pe fotoliul ministerial pe scaunul de president al casei deputaților. Un eveniment acesta, care privește trei persoane, pe Szlávy, care de pe scaunul prezidențial al casei deputaților trece în ministeriul comun de finanțe, pe T. Pechy, care de pe fotoliul de ministru de lucrări publice trece pe scaunul presidențial al casei deputaților unguresci, pe contele Szapáry, care deocamdată are se poarte și sarcina fostului ministru, acum president al unui corp legislativ. Schimbare de persoane și însemnătate politică, și dacă i se atribuie din vreo parte, nu are. După noi mai multă însemnătate are ordinea flilei neoficială din presa maghiară relativă la teatrul nemțesc din Budapesta. Cu învoirea Nemților din capitală, în cele din urmă teatrul nemțesc totuși are să fie închis. Volenti non fit injuria, și noi nu am ave se mai țcem nici un cuvânt în privința aceasta, după ce representanții nemțesci înșiși din representanța municipală a Budapestei au votat închiderea teatrului lor după un termin de șase săptămâni dacă aceasta n’ar fi o măsură, care mai târziu se va aplica și la celelalte naționalități în aceeași mesură de cumva numai cu vârf și dacă Ziaristica maghiară chiar și cea dintre Români (Magyar Polgár) nu ne ar pune in perspectivă, că Maghiarii au drept in statul lor să facă ceea ce fac staturile cele mai europene cu fracțiunile naționale, cari intemplarea le a situat în periferia puterii lor. Perspectiva aceasta este, că după acest drept, descoperit de presa maghiară, alte naționalități să-și ia nădejdea de a mai pute viețui ca atari pe teritoriul statului unguresc și să se pregătească din vreme de a fi asimilate în elementul maghiar. Dacă sunt dispuse și naționalitățile a se supune necondiționat acestei sentențe de moarte, înțelepții dela presa maghiară nu întreabă. Dar pentru ce se și întrebe, căci aceasta este un bagatel. Statul unguresc este astăzi la disposițiunea lor. Cu banii statului se fac și se îmfrumsețează cetăți, cari au se fie o pepinerie maghiarisătoare, se susțin teatruri și museuri specifice maghiare, căci alții, dacă nu sunt încă de tot, au să devină mâne, poimâne, numai misera plebs contribuens, încât nu vor voi a îmbrățișa maghiarizarea. O nouă „fericire“ se pregăteșce popoarelor din Ungaria. La propunerea lui Irányi a primit casa deputaților a însărcina pe ministrul de justiție a veni încă în sesiunea aceasta cu un proiect de lege privitoriu la introducerea căsătoriei civile. Presupunerea, că Taaife se va retrage, după votul de blam cu fondul de disposițiune, a fost neîntemeiată. „W. A. Zig.“ spune contrariul, că Taaffe are se remână și că comitetul executiv al dreptei din senatul imperial i a promis sprijin necondiționat. Tot așa a promis și clubul Cehhilor. Parlamentul german a primit legea socialiștilor și încetirea a doua. în Rusia, special în Petersburg, afară de bucuria pentru resultatul alegerilor în Engliteza, se mai simte o mișcare, care constatându-se că nu este numai o ilusiune, va ave urmări însemnate. Corespondenți de la jiare din capitale străine susțin, că dictatorul Loris Melkov pregăteșce o transițiune de la despotismul cel înțepenit de pănă acum la stări mai libere. Se mai vorbesce, în legătură cu aceste și de pregătirea țarului Alesandru pentru o călătorie mai îndelungată afară din Rusia, ceea ce ar fi indentic cu retragerea sa de la cârma imperiului. Ceea ce se vede pănă acum este ca multe persoane, cu deosebire studenți, se eliberează din închisorile în care încăpuseră din causa mișcărilor nihiliste din urmă. Din Scutari se telegrafează, că Iussufbey și An pașa s’au adresat cătră Muktar-pașa cu o scrisoare, în care declară, că acum, după ce Poarta și-a dat slăbiciunea pe față, învoinduse acele pretensiunilor muntenegrene, liga va lua însăși asupră și apărarea teritoriului ei și va continua apărândul pănă va fi aluptat independența Albaniei. FORȚA. Snoave și povești populare adunate din gura poporului de un culegoriu tipograf (dl P. Ispirescu). Bucuresci, 1879. (Din „Binele Public“). I. Eram alaltă ori în curtea Sorbonei după terminarea ședinței plinarie a așa numitelor „societăți învățate,“ ședință presidată de dl Jules Ferry, ministrul instrucțiunei publice, și în care, după cum am avut distinsa onoare a spune cetitorilor „Binelui Public,“ se decoraseră prof. Nordenskjold, căpitanul Palander, călători la polul nord, precum și o mulțime de membrii ai ziselor societăți. Stăm sub bustul lui I. V. Leclerc și, cugetând la discursul ministrului care fulgerase versurile latine și latinomania actuaului sistem de învățământ al Franței, me întrebam cu mirare cum spatele nemuritorilor profesori ai Sorbonei (să zisem numai de la 1500 încoace), cari după credința unora, planează în marea sală de onoare și în sălile cursurilor, nu se revoltaseră la auzul sacrilegei propuneri a ministrului de a șterge versurile latine din programul universitar și cum nu năbușiseră sub gemetele lor înfuriate tripla salvă de aplause ce salută discursul dlui Ferry durând 2 minute și forțând pe ministru să se scoale continuu pentru a mulțămi acestui public de învățați profundi. Stăm și cugetam, când atențiunea îmi fu trasă de semnele de vie bucurie a unui bătrân ca de 65 de ani, însoțit de un altul mai tânăr, care nu cam părea că împărtășesce veselia celui dintâiu. Se apriră și ei tot sub bustul lui Leclerc, cel bătrân continuând conversațiunea, roșu de mulțămire și făcând gesturi iuți și sprintene. Ascultațu ca împins de curiositate. Erau doi arheologi provinciali, doi învățați din aceia, cari nu sciu nimic pe lume decât ceea ce se atinge de șolința lor. Notari poate în retragere, îmi ziceam eu, cari la bătrânețe, pișcați de musca cutărei sau cutărei solvițe, să pun la învățătură cu o ardoare de 23 de ani și cu o răbdare de 60 și -și consacră avere și viață în noua și obositoarea meserie, ce au îmbrățișat ca din chiar senin. Pe când făceam aceste reflecțiuni, cel mai bătrân scosese din posanariu o cărămidă mititică, și plin de o indescriptibilă mândrie, o arătă celuilalt ai cărui ochi sticliau de dorință și de gelozie. — Noroc, amice, noroc mare, colosal, nebun! Preumblându-mă azi prin bătrâna stradă Mazarine din dosul institutului, zăresc un magazin de sdrențuite curiosități și vechituri, și într’un coș plouat, prăfuit și prăpădit această prețioasă relicvă, care va face gloria ultimelor mele Z^e- Ard de dorință de a ajunge mai iute acasă pentru a o studia cu deamănuntul și a presenta societăței arheologice din departamentul meu un memoriu asupra importanței acestui rest al Ceramicei din seculul II al erei creștine....și aci urmară cu volubilitatea franceză date preste date, nume preste Din dieta Ungariei, în desbaterea ce curge de vre-o câtevaile în parlamentul unguresc asupra bugetului ministeriului de culte și instrucțiune publică și au atins unele întrebări de importanță. Dintre aceste merită a fi relevată întrebarea patriarhatului sârbesc. Deputatul Sârbilor Dr. Michail Polit sulera această întrebare supunând la o critică aspră purcederea nelegală a guvernului unigureșe și arâtând, cum li se iau naționalităților nemaghiare succesive toate drepturile, cum li se vatâmă pănă și autonomia bisericească garantată prin legi sancționate. Iată discursul lui Polt, în sfaturi constituționale civilizate representanța poporului se ține mândră când poate vota ministrului de culte și instrucțiune un buget cât de mare. Motive grave trebue se aibă cineva când nu poate să voteze nici chiar bugetul de față. Durere eu am avut pururea asemenea motive, pentru cari nu pot vota acest buget, cu toate că a’și vrea să preferez acest buget tuturor celorlalte, nu’l pot vota, pentru că eu privesc activitatea unui ministru de culte unguresc dintr’un punct de vedere mai înalt. A’și vrea să văd adecă în activitatea ministrului de culte unguresc acea direcțiune în politica de cultură, ca cetățenii statului unguresc, diversele naționalități și confesiuni, să se întărească în iubirea cătră patrie tocmai prin o desvoltare în testul lor pe terâmul culturei. Naționalitățile Ungariei încă de mult ocolesc ori și ce ar pute fi adus în legătură cu cestiuni politice, cu tendențe politice. Ele s’au retras cu totul pe tărâmul culturei presupunând că le va fi cel puțin aici iertat a se desvolta în spiritul național, însă întreaga tendință a activității dlui ministru de culte se împotrivesce și aici și în anul trecut am fost martori la crearea acelei legi pentru școalele poporale, care se arată ca întruparea ideiei , că naționalităților nu le poate fi iertat a se desvolta în individualitatea lor națională, ci că ele sânt silite a se ține de desvoltarea neamului stăpânitor. Dar guvernul unguresc nu s’a oprit nici măcar aci: el a trecut de pe tărâmul culturei pe tărâmul religios. Istoria Ungariei ne dovedeste, că lupta pentru libertatea religioasă a fost în același timp și o luptă pentru independența Ungariei. Față cu Austria catolică Ungaria abia și-ar fi putut păstra independența, dacă reformațiunea nu ridica un zid de despărțire. Lupta seculară a protestanților din Ungaria a fost în același timp și o luptă pentru conservarea independenței Ungariei. Pacea de la Lintz a avut o însemnătate nu numai confesională ci și eminent politică. Și oare luptele protestanților din timpul mai nou nu au avut ele însemnătate politică? Oare Zsedányi și alții, cari au suferit în lupta pentru autonomia bisericei protestante, n’au fost ei în același timp și apărătorii independenței Ungariei, anteluptătorii pactului dela 1867? Toleranța religioasă și principiul autonomiei bisericesci au fost dintru început columnele principale ale statului unguresc. Acestea au adus pe unele naționalități în patria noastră, în deosebi Sârbii s’au hotărît a veni în Ungaria numai pentru că li s’au garantat libertatea religioasă și autonomia bisericei lor. Și aceasta li s’au garantat pe deplin atât prin vechile privilegii sârbesci cât și prin legile unguresci pănă in timpul mai nou, d. e. prin art. de lege XXVII, nume, teorii și discuțiuni arheologice de mâna ântâiu). Ascultam și eu acest curs improvisat de arheologie silindură din resputeri a da feței mele o fisionomie cât se putea de atentivă și a-mi opri violenta poftă de rîs ce mă cuprindea, văzând pe vioiul bătrân jucând cărămida ca un copil o păpușe și uitându-se la ea cu o iubire imposibilă. Reușit în inocenta’mi stratagemă. Bătrânul arhheolog văzându-mă că’l ascult, se întoarse și cătră mine, ’mi apropie cărămida, făcându-mă să o admir în toate colțurile și părțile ei: ești tinăr, domnule, îmi zise el> și ca tânăr, sciu că te interesezi de orice se atinge de domenul sciinței. Cărămidă, cărămidă, domnule redactor, cărămidă de ziduri vechi, roasă de ploaie, de vânt și de soare și sgăriată de cine scie cine la două colțuri într’un mod care mie, profan, îmi părea tot ce poate fi mai natural și care lui îi demonstra peremptoriu, că bucata de pământ ars ce ținea în mână era o foarte rară mostră a artei ceramice din seculul II al erei creștine.