Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)

1880-10-28 / nr. 127

Nr. 121 ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 er. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Marți 28 Octomvre 1880. Anul XXVIII. TELEGRAFUL ROMÂN Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțituni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiin, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articulii nepublicați vi se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pent­ru odată 7 cr., — de două­ ori 12 cr., — de trei or 15 cr. rendul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Revista politică. Sibiiu, în 27 Octomvre. Dieta Ungariei a început activi­tatea sa. Casa deputaților a avut Sâm­bătă o ședință, în care s’au presentat casei diverse acte și o interpelațiune. Mai importante sunt desbaterile în delegațiuni. In rândul trecut am dat un resumat scurt despre desbate­­rea bugetului de esterne. ț­iarele vie­­neze vin și ele acum la rândul lor se’și facă comentarele. Unul dintre aceste comentând discursurile din de­­legațiuni, cari între alte, ating cesti­­unea orientală. Șiie, că numai acei amici ai Turcilor, a căror ideal este, ca alianța austro-germană se sprigi­­nească cu ori­ce preț gârbovitul im­periu turcesc, nu cunosc istoria celor doi ani din urmă. Același susține, că este numai o pausă în cestiunea orien­tală și că imperiul turcesc trebuie să se risipe, însă nu fără o versare nouă de sânge. Pănă atunci popoarele bal­canice vor deveni așa de mature în­cât se poată dispune ele însele de soartea lor. România a ajuns, ne­așteptat de curând, la o consistență internă, care a făcut-o vrednică de a întră în alianța celor două imperii germane. Și despre Serbia presu­pune Siariul, că nu va mai resiste mult concertului austro-german. Al­bania acum se cristalizează într’o națiune. Grecia se pregătește a de­veni efectele Turciei în Epir și Tesa­­lia. Chiar și Bulgarii au început a fi mai moderați și a se purta mai do­mol cu Turcii de pe teritoriul bul­gar. După ce trece în revistă toate popoarele balcanice pănă și Mace­donia, încopoiând la discursul lui Haymerle, recom­ândă Austro-Un­­gariei o procedere cercumspectă, nu să cucerească, dară să câștige simpa­tiile popoarelor. In chipul acesta se vor delătura temerile lui Hübner de Francia și lipsa de a merge mână în mână cu Rusia. Foaia oficială din Bucuresci publică următoriul ordin de zi către ostașii concentrați la Țigănesci și la Roman: „Ostași! Concentrările și taberele de instrucție sunt astăzi principalul mijloc de a desvolta și de a da tarie numeroaselor trupe, ce organisația mi­litară cere de a pune în acțiune. Printr’casele numai șefii superiori, de toată treapta, învață a cunoașce și a ave de aproape, în mână, trupele ce comandă, și iarăși printr’casele trupe dobândesce încrederea și conesiunea trebuincioasă și câștigă prin contactul­­ alm­e, dragostea șefilor, meniți a o conduce la îndeplinirea datoriilor sale cătră patrie. Ostași din taberile Țigănesci și Roman! Ați avut ocasie se vă con­vingeți înși­vă de resultatele dobân­dite în acest an; și mai cu samă voi dorobanți și călărași, cari de­și or­­ganisați numai semi - permanent, ați soltit, cu toate aceste, prin râvna și silința, ce ați arătat, a vă înfățișa în­tocmai ca trupele cele vechi, ați do­vedit, că temelia puterei noastre ar­mate este pusă, și că țeara poate compta pe instituțiile sale militare, înainte dar pe această cale, și Eu voiu fi pururea mândru de a fi în capul vostru, precum am simțit cea mai vină satisfacțiune constatând în persoană, la diferitele exercițiuri, marșuri și manevre, adevăratul pro­gres realisat, prin silințele voastre. Esprim dar șefilor și trupelor domneasc a Mea mulțămire pentru ze­lul și devotamentul ce au desfășurat. Dar în Iași, la 21 Octomvre 1880, Carol, cum se vorbesce prin cercurile diplo­matice, nu ar fi tocmai satisfăcut de resultatul șederei sale aici, de vreme ce nu a reușit a câștiga cabinetul vienez pentru nici una din intențiunile dlui Gladstone. Sir Henry Elliot a repur­tat un succes în aceea, că a reușit să înduplece pe ministrul de externe a fi mai reservat în comunicările sale cătră delegațiuni, pentru ca să nu se vadă și mai bine înfrângerea suferită de politica dlui Gladstone. In privința cestiunilor actuale, cabinetul englez țintia la o nouă acțiune siluitoare con­tra Porții, și sir Henry Elliot trebuia să dobândească mai ântâiu de toate cooperarea cabinetului vienez pentru cestiunea greacă. Se asigură de prin cercuri guvernamentale, că aceste sfor­țări ale sale au rămas fără resultat și că cabinetul, în cea mai completă înțelegere cu Germania și Francia, au susținut, că trebuie să se adopte o acțiune înceată și pacinică Aceasta se și­dice pe aici, că este causa în­­furiării organelor dlui Gladstone contra Austriei. „Prin cercurile parlamentare se vorbesce, că baronul de Haymerle a comunicat în comisiunea delegațiunei ungare, că Englitera s’a presentat și cu propunerea de a despăgubi pe Muntenegru prin cederea Novi­ Baza­­rului, dar­ că această propunere a fost respinsă de pretutindeni. Baronul de Haymerle a mai spus încă, că Poarta în afacerea Tusi, a declarat, că este gata a cede acest ținut Austriei, care să-l predea apoi Muntenegrului. Tur­cia amintit că tot astfel s’a făcut cu cederea Veneției cătră Napoleon. Ca­binetul vienei respinse însă cu­otărîre această propunere de ocupațiune. Se găsi însă o putere (Rusia), care lua în mână această propunere cerând ca Italia să întreprindă această ocupa­țiune temporală și apoi să predea Muntenegrului ținutul. De fapt, aceste amenunțe nu merită mai mult decât un interes istoric.“ FORȚA. Scrisoarea lui A. Papadopul- Calimah­ cătră V. Alecsandri. (5 Urmare). Nu s’a bucurat însă mult uciga­șul Cyril Verias de crima sa. La 20 Iunie 1639 el leg urcă vesel la patri­­arh­ie; dar la 16 Iulie 1640, dove­­dindu-se complicitatea sa cu jesuiții el se surgunesce la Cartagena și acolo se sugrumă la rândul seu, spre a se finisei amicii lui Lucar. Așa se făcu dreptate. în ziua de 17 Iulie 1640 Dumi­necă se sui pe tronul patriarh­al Par­­tenie cel bătrân, după alegerea unanimă a sinodului. Acest cuvios arc­i­­păstor aduce îndată moaștele lui Cyril Lucar la patriarh­ie, și după îndeplini­rea sfintelor slujbe și rugăciuni­le duce la insula Chalchis și le înmormântează cu respect în biserica monastirei Pa­­naghia. Cyril Lucar a fost un bărbat la­Postul de ambasador rusesc la Bucuresci îl va ocupa principele U­s­u­r­o­f­f. „Neue Freie Presse“ publică o telegramă din Pesta, cu data de 3 No­­emvre, asupra resultatelor obținute la Pesta de sir Henry Elliot, ambasado­rul Engliterei la Viena: „Ambasadorul Elliot și Duchâtel au părăsit Pesta. Cel dintâiu, după minut și cu mare învățătură. El cu­­noscea în perfecțiune limbile elină, la­tină, franceză, italiană, turcească și arabă. Când Lucar scria sau vorbia în aceste limbi, nu era permis nimă­­nui să gândească, că le cunoasce mai bine. Măreț și elegant la chip, inte­ligent și plin de spirit, elocvent și orator, Lucas mai avea încă o me­morie imensă; el era cunoscător în șciințe, literator și teolog adânc. Sti­lul său era îndrăsneț, neîndurător, scurt. Se vede o epistolă a sa scrisă din Alecsandria la Constantinopole la 1612 cătră Joan Witt Bogard: „Sunt unii (îi scrie Lucar) cari ne tot vorbesc despre ignoranța bisericei Orientului, și-i aruncă în față că învățătura și fi­­losofia s’au mutat de la ea în alte țări. Eu respund, că ar pute să o soco­tească cineva fericită în ignoranța ei, căci nu putea au<fi cestiunile estra­­vagante și luptele religioase pănă la moarte, cu care se spurcă aud­ul oa­menilor în vremea de acum...“25) După ce Petru Moghilă a scris 26 mărturisirea bisericei orto­­d­o­c­s­e, văzând că jesuiții tot îm­­prăștie prin lume scriea, că biserica Constantinopolitană este Calvinistă, el se întoarce cu rugăminte către Dom­nul Moldovei Vasile Lupu voevod, care avea cea mai mare trecere atât la Sultan și la Țarigrad cât și la regele Poloniei, ca să convoace un sinod. Dl Moldovei primește și scrie lui Partenie patriarh­ul ecumenic să trimită arh­ie­­rei la Iași din partea sa la sobor. Ase­menea scrie și împăratului Rusiei, iar regelui Poloniei îi scrie, se dee voie arh­iereilor ortodocși să vie la Iași. Patriarh­ul au trimis mai mulți ar­­h­ierei și pe dascălul Meletie Syriga, împăratul Rusiei pe mitropolitul Kie­vului și a toată Rusia, Petru Moghilă cu alți episcopi, pe care’i voiu numi mai jos. Toți aceștia se adună la Iași, la 1642, în biserica Trii-Sfen­tele cu Varlaam mitropolitul Sucevei și a toată Moldova și Exarh­ al Plaiurilor, Ev­­lopie episcopul Romanului, Anastasie episcopul Rădăuțului, George episcopul Hușului și Sofronie ieromonah­ și egu­men a monastirii Trei-Sfen­tele din 26) Apud Ipsilanti, op. laud. pag. 120. 20) Philippus Cyprius în Chronice Ec­­clesiae graecfie, pag. 478.—Michael Lequien în Oriente Christiane­,tom. I. p- 1246—1256, edit. Paris 1740. Apud Șincai Chronic. Ro­mân, tom. II. pag 37 și Melhissedek. Chro­nic. Episcopiei Hușilor, I. pag. 115. Reflecțiu­ni asupra articlului „La cestiunea învăță­­mântului religios“, publicat în „Biserica și școala“, Brașov, 5 August 1880. (10 Urmare.) „Oare nu vor fi trei Dijei, când ț­ici: Tatăl este D$eu, Fiul este Dileu și Duh­ul este Dileu?“ „Nici­decum, căci deși sânt în Dum­nezeire trei osebite fețe, totuși numai una este ființa și Dumnezeirea și puterea și mă­rirea și maiestatea a tuturor trei fețe de obște și nedespărțită.“ Ai zis die N., că „prin istorioare pu­tem provoca o mulțime de îndoieli în capul copilului și o mulțime de nedumeriri, cari în adevăr îl vor confunda și-i vor lega spi­ritul.“ Așa­dar dta crezi, că o istorioară evan­­gelică desfășurată după metodul lui Chris­tos, va confunda pe copil, îi va lega spi­ritul.“ Insa espresiunea dogmatică, citată aici sub acest număr, o iai, ca cum ar fi în stare a lumina spiritul copilului? Dacă crezi dta una ca aceasta, atunci, mă iartă, nu scii nici barem, ce însemnează — „a crede.“ Ți-ași mai cita și alte forme dogma­tice din Catechismul amintit, întărit de si­nodul epresc din Carloviț la a. 1774 și de bună samă rău tradus în româna, căci un Ro­mân cult nu ar fi dat în limba sa maternă o astfel cu de formă dogmelor bisericei creș­tine g­­or. Dar pentru ce să’ți mai citez? Dta chiar cu aceste forme dogmatice, după cum fac unii năsemiți, vreai să depăr­tezi cu spaimă pe copii dela învățătură, să faci să urască și religiune și învățătură și școală și tot! Se gonesc i dta pe copii dela învăță­tură !! Și apoi ca mijloc pentru aceasta să în­trebuințezi chiar dogmele bisericei creștine , — chiar prin dogmele bisericei gr. or. să scoți pe copii de la lumină și să-i arunci în brațele­­ întunerecului! Ca să poți și de a profita cândva de Iașii Moldovei.26) Sinodul dă anatemei cartea tipărită la Geneva la 1632 și pe cel ce a scris-o, apoi cercetând și înbunătățind mărturisirea cre­dinței, alcătuită și scrisă cu mâna lui Petru Moghilă grecesce și lati­­­nesce, o adeveresce și o întăresco, se fie în veci mărturisirea credinței bi­­sericesci și apostolesci a Resaritului. 27) Partenie bătrânul invită apoi acest si­nod la Constantinopole, ca să dove­dească și mai bine, că biserica Țari­­gradului n’are nimic comun cu cal­vinii și cu doctrinele lor, despre care a fost calomniat Cyril Lucar. Cătră dânsul se adună și alți arh­ierei. Lu­crarea soborului dela Iași o subscriu toți patru patriarh­ii și toți membrii sinodului, iar din partea Rusiei tot Petru Moghilă, care se intitulează mitropolit al Kievului, al Galiției și a toată Rusia, exarh­ul scaunului Constan- 20

Next