Telegraful Roman, 1883 (Anul 31, nr. 1-152)

1883-11-26 / nr. 138

552 TELEGRAFUL ROMAN. nunță cu reformarea casei magnaților în sens mai liberal. Dintre altele proiectul va trece și prin acest for, și nu va afla o posițiune nici în cel al treilea. Devenit apoi lege, vom începe a culege și roadele acestei nouă încuscriri făcute numai în favorul ari­stocrației bancnotate. Comisiunea de trei a casei magnaților a și pri­mit proiectul eșit din desbaterile camerei, și ’l pro­pune spre primire cu puține modificări. Mult sânge rău a făcut în Ziaristica maghiară scriea, că ministrul de culte s’a pus în conțelegere cu organele competente pentru înființarea unui gim­­nasiu românesc în Caransebeș. „Pesti Napló“ nu află cuvinte destul de aspre la adresa ministrului pentru această faptă afirmată. Pentru ce gimnasiu românesc în Caransebeș, când acolo este Lugoșul, acolo Timișoara cu gimnașii unguresci? E minunat „Pesti Napló“! Mai ori alal­­tă ori ne omora cu dragostea, și nu se putea mira din destul, cum de nu cunosc valah­il identitatea de interese între ei și unguri, și astăzi tot din dragoste înjură asupra noastră pentru că voim să ne facem școli. Cu câtă seriositate se cugetă Ziarele maghiare la înfrățirea de atâtea ori provocată, ne convingem Zi de Zi din espectorările lor. Corespondentul nostru din Pesta se indignează de atâtea suspicionări din partea presei la adresa românilor, noi însă suntem dedați cu ele, și le înregistrăm ca semne ale tim­pului. Noul ban al Croației Duminecă va sosi la Agram, și Luni în 10 Decemvre va lua în mână cârma Croației. După cum ne spun Ziarele, densul va ave mai multe conferențe cu matadorii politici ai diferitelor partide, ceia ce pănă acum nu i-a fost posibil, căci în Pesta convenea numai cu unii depu­tați singuratici. Fiind­că pentru prepararea lucrurilor în ce­­stiunea convocărei dietei Croației se recer vre-o 8 zile, abia prin 18 a lunei curente se va pute des­chide dieta. Deputații aleși în graniță vor întră în dietă acuma pentru prima dată și în urma unei înțelegeri preavute deputații esmiși în dieta Unga­riei ’și vor da toți dimisiunea, ca astfel la noua ale­gere se se poată reflecta și la cei din graniță. Afară de aceasta în loc de 34 de deputați, de aci încolo se vor trimite 40. Despre primirea noului ban în Croația am po­menit deja în Nr. trecut. E caracteristic, că Zia­­riul „Potor“ nu trece ții, in care să nu fie con­fiscat. în Zilele trecute am amintit despre artielul lui „Pester Lloyd“ în afacerea cu universitatea săsească, și secțiunea dată românilor, pentru cuvântul, că ei îndrăsnesc a folosi în desbateri limba lor. Nu stim ce vor fi gândind compatrioții sași, destul că zia­­rul lor până acum tace, ceea ce ne impune și nouă tăcere. La votarea proiectului de lege pentru ur­carea dărei deputații sași au votat contra regimu­lui, și fiindcă guvernul, respective partida guver­namentală făcu din primirea proiectului cestiune de partidă, deputații Bacon și Wenrich au eșit din par­tida guvernamentală. Dintre deputații sași numai Bausnern a mai rămas în partida guvernamentală. Corespondente particulare­ ­­ ale „Telegrafului Roman“. De la adunarea generală a comitatului Sibiiu. Sibiiu, 7 Decemvre n. 1883. Adunarea generală de astăzi având numai 15 obiecte puse la ordinea Zi și De promitea nici o desbatere interesantă, cu toate acestea s’a desvoltat desbateri foarte vine. Ne mărginim a raporta despre acele obiecte numai, cari sânt de interes public, și despre acele cari au provocat desbateri, constatând din capul lo­cului, că desbaterile le-au deschis puținii membrii români ce erau de față. La punctul 2 rescriptul ministerial, care dis­pune: ca alegerile oficialilor, pentru un ciclu nou de 6 ani, cu începere de la 1 Ianuarie 1884 să se efectuească în jumătatea a doua a lunei cu­rente, — ear la alegeri să participe acei membrii, cari sânt îndreptățiți numai pentru ciclul, care se începe cu 1 ianuarie 1884 — s’a luat spre scrie fără desbatere, iar adunarea generală pen­tru efep­tuirea restaurării se va ține la 19 a lunei curente. Este un anachronism ca în 1883, să fie eschiși de la alegere acei membri, al căror mandat înceată numai cu 31 Dec. a. c. și să aleagă aceia, a căror îndreptățire se începe numai cu 1. Ian. 1884 dar Ministrul astfeliu a dispus peste seara întreagă; unele comitate au representat in contra acestei disposițiuni contrarie literei legei, al nostru însă a tăcut. La punctul 6. „Un proiect de normativ pentru pedepsirea abaterilor,“ Dl Parteniu Cosma propune, că de­oarece acest proiect conține peste 30 §§, cari formează măsurile de pedeapsă pentru toate cozurile de abateri polițiali, prin urmare atinge o mulțime de interese și referințe sociale, — să se ste de astădată de la ordinea zilei, să se tipărească în toate trei lim­­bele și să se distribua între toți membrii re­­presentanței municipale, ca să-l studieze, pănă când se va pune de nou la ordinea Z^ei în altă adunare generală. Căci fie proiectul un elaborat cât de escelent, el totuși pentru aceia, cari nu fac parte din comi­siunea, care l’a compus — este un lucru nou și foarte ponderos, asupra căruia, numai după o ce­tire nici unul nu poate vota cu consciință linișcită — nici n’ar fi de demnitatea adunărei, ca un pro­iect atât de ponderos să-l desbată după o cetire numai. Spriginită această propunere de Berger, și com­bătută de Drottleff — s’a primi­t. La votare și dintre sași, cei mai valoroși, au votat pentru pro­punere. La punctul 7 „preliminariul edificărei drumurilor“ cu care de­odată se propusese din partea comitetului permanent și respingerea unor petițiuni înaintate din partea unor preoți și învățători, pentru de a fi scutiți de lucrul public. Dl. Ioan Ha­ni­a, direct sem.­propune încu­viințarea apelatelor, căci exist disposițiuni guverniale de mai nainte, conform cărora toți servitorii bise­ricilor sânt scutiți de prestarea lucrului public, atât pentru persoana, cât și pentru vitele lor. Costatându-se că prin statutul municipal referi­­toriu la lucrul public sânt susținute ordinațiunile La Ploesci, prima stațiune de oprire, mulțimea care ne înconjoară, prezentă cu toate acestea un aspect variat și animat. Dar diversitatea costume­lor neagă esistența unui costum național. Țăranul, cu larga-i vestă verde (?) brodată cu roș sau galbin cu largii săi pantaloni de aceeași culoare, băgați în cismă, n’are nimic de comun cu omul cu haina albă și pălăria persană, care se află lângă el. La câte­va sute de metri departe de gară, un mic detașament de cavalerie, campat sub corturi, manevrează. Ochianul nostru de călătorie ne per­mite de a asista la manevrele sale, pe când trenul sbura mereu. Ne iu peste putință să nu admirăm precisiunea mișcărilor, blândețea cailor și ținuta ireproșabilă a ofițerilor. Nu stiu ceea ce România datoresce regelui Carol în afară de armata s­a, dar ea îi datoresce de­si­gur aceasta, o armată de 120.000 oameni, care nu există decât pe hârtie, dar care se bate bine și vo­ioasă, foarte bine echipată, posedând ofițeri buni și totdeauna în cea mai bună stare, creațiunea regelui Carol, constanta sa Aceasta este preocupați­­une. La suirea sa pe tron, cu 19 ani mai nainte, România poseda pe hârtie, o armată de 30,000 oameni: pentru prima oară când regele asistă la ma­nevrele române, el se reîntoarse acasă la inima sfâșiată. D. de Radovici, ar fi ambasador al Germa­niei la Constantinopole, ’mi a povestit, că într’o zi vechi, și constatându-se că exist ordinațiunile amin­tite prin dl. Hania, propunerea aceasta spriginită și din partea sașilor prin dl advocat Art, s’a primit. Acest conc­us se poate privi de unul din cele mai juste, care va mângâia pe mulți preoți și învăță­tori și i va scuti de o sarcină nouă și umilitoare pentru posițiunea lor. Mai viuă desbatere a produs punctul 10. „Ape­­lațiunea comitetului parochial din Sas- Sebeș contra cond­usului r­e­p­r­esenta­n­­ței comunale referitoriu la alegerea în­văță­tori­ulu­i, care propune pomologia“ Istoricul acestei cause pe scurt este acesta: Representanța comunală din 1879 a luat în budgetul comunal 100 fi. cu dotațiune de câte 50 fi anual pentru profesorii, cari propun pomolo­gia în școala gr or. și în cea ev. luterană, provo­când pe representanțele amintitelor scoale, ca se aleagă dintre profesorii săi câte unul pentru pro­punerea pomologiei pe 3 ani, și să comunice nu­mele respectivilor cu representanța comunală, ca să li asemneze „ad personam“ dotațiunea de câte 50 fi. la an Notabene , majoritatea representanței comunale în S­ebeș era română pe atunci. Ambele confes­uni și-au ales pe învățătoriul său, și anume cea gr. or. pe Zevedeiu Murășan. Foaia s’a intors de atunci, și azi sunt sașii la putere. Zevedeiu Mureșan aparține acelei partide, cu care nu simpatisează, iar invățătoriul Avram David este unul dintre acei puțini români, cu carii simpa­tisează sașii din Sebeș. Comitetul parochial gr. or. a ales și în finea anului trecut tot pe Z. M. pentru un nou ciclu de 6 ani. Representanța comunală însă în anul acesta sub cuvânt că ea plăteșce pe învățătoriul, a ales pe Avr. David pentru studiul de pomologie la școala gr. or. Membrii români din represent, comun, au pro­testat în contra acestei ingerințe în drepturile au­­tonomice ale bisericei gr. or. iar comitetul paro­chial a apelat cond­usul repres. comunale. Comitetul permanent, din motiv, că comuna politică ar fi proprietariul școalei de pomărit, și că ea numai pe 3 ani a renunciat la dreptul de a alege pe învățători, iar acei 3 ani au espirat, pro­pune respingerea apelatei. Dl. Parteniu Cosma, susține că causa aceasta deși după sumă se vede a fi de puțină însemnătate, este totuși foarte ponderoasă, căci atinge dreptu­rile autonomice ale bisericilor române și ev. luterane din Sebeș, și se miră, cum de na vine și biserica ev. luterană cu gravamen asupra ingerinței nelegale a comunei politice în afacerile sale autonomice. ? In Sebeș nu sânt școli nici comunali, nici de stat ci numai confessionali. Școala de pomărit încă este împărțită in două, una se cultivă de cătră elevii școalei gr. or. cea­laltă de cătră ai școalei ev. luterane. Profesorii studiului de pomologie sunt ai școa­­lelor confe­sionale. Scoalele de pomărit nu se pot considera de școli de sine stătătoare, cari n’au nici o basă în legea școlară ci de părți întregitoare ale acelor școli confesionale­ la a căror disposițiune sânt puse. Deci nime­nitul n’are drept să aleagă pe pro­fesorii studiului de pomologie decât proprietarii I­ecoalelor, căror aparțin dânșii, însoți, la una din aceste manevre, pe regele Carol, care la reîntoarcere, fu înăbușit de lacrămi, dar cu o perseveranță nestrămutată, care este caracterul rasei sale, urmașul Hohenzollernilor se puse pe lu­cru și obținu resultatul citat mai sus. Armata română este singura armată din pe­ninsula balcanică și, dacă ar voi sau dacă s’ar per­mite, ea ar trece Dunărea la stânga,­­și ar întinde brațele la dreapta și ar merge de la Varna la Bel­grad. Nu zic­ că România doresce aceasta, nici chiar că visează la un asemenea lucru. Dar ar fi prea greu să fiu convins de contrariul. Deși tiner, acest regat a gustat cu toate ace­stea amărăciunile ingratitudinei. în timpul ultimu­lui resbel, cu toate rugăciunile și avertismentele, luă parte la luptă și mica-i armată bravă, ajută ca balanța să atârne în partea victoriei, dar când veni momentul de a culege fructele acestei victorii, Ru­sia, pe care ea o scăpase, se băgă în posm­ar, îi schimbă configurațiunea sa geografică, și obligă pe representanții săi să proteste contra noilor aran­­jamente. Națiunile păstrează tot­deauna o profundă ură, când o nedreptate li se face, aceia dar, cari cuno­c purtarea Rusiei față cu România, la congresul de la Berlin, nu fură de loc surprinși, aflând că noul regat apucase mâna, ce-i întinseră Austria și Germania, întorcând astfel spatele fostei și ingrației sale aliate. Când, după o preumblare de aproape două oare, ne reîntoarserăm la gară, mai mulți dintre noi avură aceea idee de ’și cumpărară câte o căciulă de as­trahan — foarte plăcută și în general purtată, căci diminețile sunt recoroase — un obiect necesar pen­tru a proteje capul contra umidității. La 9 oare 30 minute ne sufrăm în tren și plecarăm la Sinaia. Dl Olănescu, sub directorul căilor ferate române, unul din bărbații cei mai plăcuți, pe cari îi cunosc, și autoritate competentă pe căile ferate , avu bună voința se ne însoțească. — Românii când cine­va strein le vorbesce, zic mereu: „Nu cunoasceți țeara noastră, ea merită însă se fie văzută.“ Și au drep­tate. — Bunei voinței d-lor Fâlcoian și Olănescu datorim visita noastră la Sinaia și pentru aceasta le vom fi totdeauna recunoscători. Este un colț încântător, al cărui farmec și asi­­stență liniscită călătorul, care nu face decăt să treacă prin el, nu și le poate închipui. Mai întâi, părăsind Bucuresciul, peisagiul iea acel aer trist, arid și monoton, pe care ’l vom regăsi într’un grad mai mare, trecând Dunărea între Rusciuc și Varna. Câmpii întinse și nesfârșite, cari nu înveselesc ochii și nu escită imaginațiunea. Pe ici pe colo, câte un sat cu casele sale multicolore deșteaptă atențiunea noastră, dar nu este, din nenorocire de­cât o picătură de apă în acest ocean monochro­matic.

Next