Telegraful Roman, 1883 (Anul 31, nr. 1-152)

1883-11-26 / nr. 138

Fapta representanței comunale este o În dorință­­ nelegală în drepturile autonomice ale ambelor con­fesiuni, deci propune încuviințarea apela­tei cu atât mai vârtos, că cond­usul comunei police este un act de isbândă, un conclus cu „fotografie“ cum se zice, eflusul deplorabilelor frecări sociali și naționali din Sebeș, pe cari noi nu trebue se le nu­trim, ci redicându-ne peste veleitățile locali, se privim lucrul din un punct de vedere mai înalt. Contra acestei propuneri s’au sculat numai sași de a doua mână mai cu seamă de pe la Se­beș, s’a nesuit și dl Piso se justifice fapta comunei politice cu împregiurarea, că în Sebeș n’ar esista comitet paroc­ial legal, — dar sașii mai de frunte, ve­nând că nu pot apara posițiunea Sebeșenilor cu ar­gumente plausibile, au tăcut, dar aceasta a fost de ajuns, ca mulțimea, care nu cugetă la însemnătatea vo­tului se primească propunerea comitetului permanent. Pentru propunerea dlui Cosma au mai pledat foarte ager dl Hann­a și Bologa. Dintre sași numai pe tipograful Krafft l’am văd­ut votând pentru propunerea lui Cosma. Românii au fost puțini de față. Chiar din cei din loc au lipsit mai mulți cai din provincie, și anume de la Sebeș nici unul n’a fost present afară de dl Piso, care se află pe aici pentru ședințele universității. Acei, cari au ambițiunea de a primi se fie aleși de membrii ai representanței comitatense, ar trebui să fie conBcis și de datoria, ce le impune acel mandat. Dr. Ioan Borda, advocat în Sibiiu, fiscal consistorial și defensor matri­monial la consistorial archidiecesan, nu mai este între cei vii. Minat de boală de pept în vara anului trecut s’a dus în Silezia spre a preveni răului, însă toate în zadar. Cu apropierea ernei se apropia și sfârșitul vieței dânsului și Joi seara la 91/2 care și-a dat sufletul în mânile creatorului. Cei ce au conviețuit cu Dr. Boreia, vor sti multe bune despre dânsul. Noi îl cunoașcem nu­mai de curând, și ne doare, tare ne doare mutarea lui dela noi, căci prin el perdem un advocat zelos și cu consciință, biserica perde pre un fiu al ei, care o a servit cu desinteresare, așa, i că puțini din­tre români vor fi având meritele Drului Borcia pentru biserica noastră. Jalnica familie a repausatului ne trimite ur­­matoriul anunciu funebral: TELEGRAFUL ROMAN, Dr. IOAN BORCIA. Varietăți. * (Societatea de lectură „Andrei Șaguna) va ține Marți în 29 Noemvre sf. v. „Ședința publică“ în­­ memoria Marelui Archipăstoriu Andreiu, în sala­­ cea mare a „seminariului Andreian“, început la 7 oare seara, după următoarea Programă: 1. „Curent ocasional“, rostit de Pavel Opri­șa, el. curs. III. 2. „Cânt de unire“, cor de W. A. Mozart, esecutat de corul societăței. 3. Cântul 111 din „Negrinda“, de Aron Densușan, declamat de Virgil O­uiu­, cl. curs. II. 4. „însemnătatea studiului și cultivărei limbei materne“, disertațiune de Romul Mirc­ea, cl. curs. II. 5. „Ciobanul“, cântec românesc poporal pentru o voce (bas) și acompaniare de piano de G. D i m a, cântat de lsaia Popa, cl. curs. III. 6. Din „Povestea vorbei“, de Anton Pann, declamată de Vasilie Saftu, cl. curs. III. 7. „Noaptea“, cor de F. Schubert esecutat, de co­rul societăței. * (Representațiunea) în favorul Reuniu­­nei femeilor române din Sibiiu a avut frumoase re­­sultate. După cum ni se spune Reuniunea are de a înregistra venit curat în sumă de 229 fi. 02 cr. Ca pressă națională ne aflăm îndemnați a ne es­­prima mulțămita noastră societății de diletanți ai ca­sinei din Sibiiu pentru marinimositatea arătată față cu reuniunea sus amintită. * (Convocare). Membrii comitetului central ai reuniunei învățătorilor gr. or. români din distric­tul Dejului sunt, prin aceasta poftiț­ a participa la ședința ordinară, ce se va ține la 1/13 Decemvre a. c. 10 oare a. m. in localul scoalei confesionale gr. or. române din Dej (strada Timarilor). Obiectele: 1. Luarea disposițiunilor necesari pentru con­stituirea definitivă a despărțămintelor. 2 Alegerea unei comisiuni pentru elaborarea regulamentului afacerilor interne ale reuniunei. 3. împărțirea temelor —deja statorite— în­tre despărțăminte. 4. Luarea măsurilor necesari pentru încassarea facselor restante. 5. Curenții ale reuniunei. Dej. 22 Noemvre, 1883 st. vechiu. Presidiul reuniunei învățătorilor gr. or. români din districtul D-­jului : Teodor Herman­, preot gr. or. 4. Cursurile universităței vor fi suspendate în ziua îmormântărei și drapelul în doliu va fi ridicat pe palatul Academiei. 5. Bustul dlui Vasile Boerescu va fi pus în­­tr’una din salele facultăței de drept. O telegramă de condolență a fost trimisă la Paris doamnei Boerescu. * (Avis). D. Frederic Damă, fiind însărcinat de un editor mare din Paris se scrie „Istoria Con­temporană a României“ (dela 1848 pănă la 1882), roagă pe toate persoanele, cari ar ava date, docu­mente, broșure, cărți,­­ziare sau manuscrise privitoare la această epocă a istoriei țării, să binevoiască a­ i le comunica, făgăduind că în termenul cel mai scurt, va înapoia toate actele ce i se vor trimite. Adresa d-lui Frederic Damé este: strada Clemenței,­ în București la redacția pariului Independance rou­­maine. * (Cătră p. t. public româ­n.) A vorbi aici despre lipsa de a se înființa școale românesci în toate orașele și satele locuite de români credem că ar fi a face vorbă de paradă, căci nici nu presupu­nem, că să existe vre­un Român, care se nu ftă adânc pătruns de importanța școalelor românesci și să nu simțească lipsa inființărei de atari scoale pretutindeni, unde nu mai există vre o suflare ro­mânească. De un timp încoace s’au înființat astfel ru de scoale — dar sun­tem încă departe de a fi înființat atâtea de câte avem trebuință. Cu deosebire în Bucovina, unde nu e atât de mult amenințată naționalitatea, abia avem câteva școale cu caracter curat național. . . Dar scoale de fetițe nu avem de loc. Auziți români din patru Unghiuri ale lumei­ în Bucovina întreagă nu avem nici o școală romănească de fetițe! - nici o școală care să crească fetițe române, cari să trimită pre tineri a se lupta cu inimicii țărei și ai națiunei pen­tru a să face demni de mâna lor, — nici o școală, care să crească soție române cari să-și infigă pum­nalul în peptul desonorat, — nici o școală, care să cre­ască mame române, cari să-și arete în copii săi, românesce crescuți, talismanele și giuvaerele sale, înțelegeți ce va se­­lică aceasta: —a nu are nici o singură școală pentru de a da crescere ro­mânească fetițelor române, cari au să fiă mândre, soție și mame române ca atari să susțină și stra­­plante caracterul nostru național în viitoarea ge­­nerațiune. Dacă înțelegeți, precum sperăm că înțelegeți unul fiecare, atunci vă rog să nu stați cu mânile în sân, ci vă dați mână cu mână și care mai mult care mai puțin, contribuiți fie­care după a sa putere, pentru de-a mântui ce încă se mai poate mântui, prin înființarea de școli românesci de fetițe în Bucovina. Spre acest scop, — și spre a înființa tot fe­liul de școli românesci in Bucovina, — s’a înființat la Suceava o societate sub numirea „Școala ro­mână.“ — Aci stnt a se adresa toate contribu­­irile menite a ajuta causa învățământului național în Bucovina. Ear în deosebi și eschisiv spre a pune basa unui fond, din care să se înființeze în Bucovina școli românesci de fetițe, zelosul preot din Topo­­routz dl Constantin M­o­r­a­r­i­u — bine cunoscut pu­blicului român din scrierile sale publicate în diverse­­ ziare din Transilvania ș. a. — a avut fericita ideă de a prelucra interesanta scriere a clasicului ger­man W. de Goethe „Hermann și Dorotea“ și acea­sta a ni o pune nouă la disposițiune cu cererea, că exemplarele ce i compet d sale în remunerațiunea fatigioasei sale lucrări, se le vindem în folosul fon­dului mai sus amintit. Am primit cu bucurie această propunere, pur­­ceasă din o inimă nobilă românească, și gratulăm dlui Morariu pentru plăcuta jertfă, ce aduce pe al­­tariul Națiunei. Dar nu numai atâta. . . Ca să îndemnăm și pre alții a jertfi după pu­tință spre acest scop și ca să dăm și mai învederată dovadă despre viul interes, ce nutrim față de starea fraților noștri din Bucovina — căci, „una trebue să fie Națiunea românească!“ — purtând noi toate spesele de edițiune o­ferim pentru fondul, din care va fi să se înființeze școale românesci de fetițe în Bucovina prețul întreg a tuturor exemplarelor câte se vor pute petrece din opul „Her­man și Dorotea“ pe c­a­l­ea a­b­o­nam­e­n­t­u­l­u­i. Deci prin aceasta deschidem abonament la „Herman și Dorotea“ după W. de Goethe tra­­ducțiune liberă de Constantin Morariu. Opul va apără în decursul lunei Februarie, anul 1884. Prețul de abonament e 60 cr. (și 5 cr. post­­porto), advocat și fiscal la consistoriul archidiecesan, reposa în Domnul după lungi suferințe ori în 24 Novembre (6 Decembre) seara la 9 t­l­oare în etate de 47 ani. Partea pământească a neuitatului soț și părinte iubitoriu,se va înmormânta Duminecă în 27 Novem­bre (9 Decembre) la 3 oare d. a. în cimiteriul bi­­sericei greco orientale din suburbiul Iosifin. Cuprinși de adâncă durere aduc această solie jalnică Maria Boreia născ. Cioran, ca soție, Urmu­, Eleonora, Lucian și loan, ca fii. Alesandru Boreia, preot în Săliște, ca frate. Sibiiu, 25 Novembre (7 Decembre) 1883. Perdusem iute din vedere câmpul manevrelor și furăm transportați prin albia Prahovei, unde se află așezată toată linia, care merge de la Bucuresci la Sinaia, linie legată cu aceea a Temeșvarului. După Comarnic, un mare sat, situat într-un mod pitoresc la dreapta, câmpia să sfârșesce în fine. Suișul greu al Carpaților începu și ajunserăm destul de repede la Sinaia, la o înălțime de 450 metri. Pe vârful munților depărtați, cari mărginesc întinsa câm­pie formată de albia secată a Prahovei, tăriam din când în când, neste case albe, cu ferestre colorate și puțuri de petroliu, împrășciate pe coastele dealu­rilor. Trenul, tăind drept sinuositățile rîului, dar urmându-i mereu, ne făcu­se trecem prin o mul­țime de văi mici, pline de verdeață și de pomi. Drumul cel obicinuit, cel adevărat, strâmpt, dar bun, șerpuind printre munți, era tocmai deasupra capetelor noastre și oferea privirilor noastre un spectacol de o admirabilă varietate. Stăteam pe scara vagonului, respirând aerul plăcut și recoros de dimineață trecând dintr’o vale într’alta, printr’un tunel, și încâlcit de vaporii mașinei, pe când ’1 stră­­băteam. De­odată, după ,­ce am cotit un’deal plin de verdeață și acoperit cu pomi deși, sosirăm la Sinaia. Sinaia, încă în naștere, se poate considera cu drept curent valea Carpaților cea mai verde și acoperită cu păduri, precum și cea mai întinsă din câte întâlnesce cineva de-a lungul Prahovei. Ne­cunoscută, cu 12 ani mai înainte, Sinaia deveni­to­ | . Profesorii universității din Bucuresci au luat următoarele disposițiuni în privința întimpinării și îmmormântărei cadavrului regretatului lor coleg, V. Boerescu: 1. O delegațiune de profesori universitari se va duce la Turnu-Severin pentru a primi cadavrul. 2. Profesorii în corpore vor aștepta la gara Târgoviște sosirea lui. 3. în­­ ziua înmormântării două discursuri vor fi pronunțate de către profesori și o coroană va fi depusă pe sicriu din partea universităței din Bucu­reșci, cui de retragere al marilor familii române. Mărețe văi se întind în toate direcțiunile, ospețuri princiare au fost construite, și poienile, presărate cu flori mirositoare și înveselite de șipote de apă, cari mur­mură, separă vitele și casele unele de altele. Un elegant chioșc, descris în timpul frumosului seson adăposteșce o musică militară. Pe vârful uneia din aceste coline, Regele a construit o residență de vară. Scoborându-mă din tren, am recunoscut pe dl C. A. Rosetti, președintele Camerei deputaților, pe care -l văzusem deja la Paris, și care era îmbrăcat în gală ca pentru o ceremonie oficială. Aflarăm, în adevăr, că în aceea­­și avea loc inaugurarea noului castel regal, D. Edm. About, scriind d-lui Rosetti că va trece prin Bucuresci și Sinaia. Regele și Re­gina rugaseră pe dl Rosetti să aducă la palat pe publicistul francez. Dar, spre mâh­nirea d-lui Ro­setti, dl About se afla în costum de călătorie și dl Rosetti nu îndrăsni să prezinte Regelui un visi­­tator, care nu purta tiranica haină neagră. Atunci cugeta­­ că toți mici, și mari, sufer dispotis­­mul stupidității umane și că dacă aș fi rege, aș ordona mai bine supușilor mei, să se reîntoarcă la primitivele tradițiuni ale paradisului, mai bine de­cât să mă privez, pentru o lipsă de haină neagra, de plăcerea de a primi visita unui scriitor de talent, care ar trece prin Sfatul meu. După câte se pare Regele împărtăși vederile mele. Colber. 553

Next