Telegraful Roman, 1884 (Anul 32, nr. 1-152)

1884-05-05 / nr. 52

Sl. 52 ▲ RO­NA­MENTUL Pentru Sibiu­ pe an 7­­ I., 6 Iani 8 fl. 60 er., 3 Iani 1 fl. 76 al. Pentru ■•■arohlfl pe an 8 fl., 6 Iuni 4 fl., 3 Iani 2 fl Pentru «trim­itat« pe an 12 fl., 6 Iani 6 fl., 3 Iani Sfl Sibiiu, Sâmbătă 5/17 Main 1884. TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Adala la trad­aiM tipografiei arotil dlaoesaaa 8iban, strada Măcelarilor 47 Corespondenței« stint a se adresa la: Rida ad­usea „Telegrafului Ruatu“, strada Măcelarilor Nr. 30 Epistole nefrancate se refasă. — Articalii nepublicați nu se Înapoiază. Anul XXXII INEXAȚIUNILE Pentru odată T sr., — de două ori 1* or., — de trei or­i6 or. rondal on litere tarmond — si timbra de LO er. pentru fie­care publicare. oamenii tineri, făcând demonstrațiuni politice, vreau să devină oameni bătrâni — lumea din afară suride și e sedusă a crede că: „inter arma silent musae“. Sibiiu. 4 Maiu 1884-Solii triste ne sosesc de prin părțile cele mai multe ale Transilvaniei. Intre acestea cea mai tristă este cea de la Cluj. Se captu­rază studenții, fac de­­monstrațiuni unii contra altora și în cele din urmă pun întreg orașul în mișcare, se încăl­ră, intrevine poliția și gendarmeria, pe urma urmelor se comig­­nează miliția. Lucru mare și ciudat! pianistica din Cluj face din toate acestea capital politic. Și cum să nu facă, când aȘi­mâne ajungem, ca în statul nostru direc­țiunea politică să fie pusă în mâna studenților, și experiența oamenilor încărunțiți în lupte, posițiunea socială și legăturile naturale cu cercurile decimatoare în stat, se facă loc fantasiei inferbentate și dorinței de a deveni slăvit și a peticepsat pe socoteala săr­manului popor, despre care ne place tot no de a ne lăuda, că cântem numai adevărații interpreți ai sentimentului domnitoriu în sinul lui. ț­iaristica română în parte dă alarma cu clo­potul cel mare. Mai natural lucru nici că există. Curentul șo­­vinistic nici odată nu s’a manifestat cu atâta vio­lență, ca și în zilele din urmă. Nu e lucru curat. La români s’a petrecut un ce ne mai pomenit. Două b­iare de deodată apar pe orizontul publicisticei în Transilvania. Ambele în punctele cele mai periculoase strategice. Unul stă în legătură cu Predealul prin calea ferată, celalalt o săritură numai dela Turnul roșu. Nu este lucru curat. Ambe aceste­­ bare luptă pentru una și aceași programă. Ambele lucră, și ele lucră cu atât mai cu sportu­­­ cât ele și au împărțit rolurile cu o admirabilă diplomație. Nu este lucru curat. Passiviștii deveniră oa­meni „prudentes et circumspectes. Activiștii de odinioaă au dat mâna cu pasiviștii, și din această înfrățire au refârit noua diplomație în Ziaristica românească. Un­­ Ziar stridentist dă cu bâta în lună, agitesză spirite­le mai bune și în fruntea puternicului cuvinte face valuri mari, încât se pune în periclu de a se înneca însuși în mijlocul valurilor. Acesta are me­­nțțiunea a înrola junimea în jurul seu. Altul lucră cu moderațiune. Analisează încât’i convine starea f­ptică a lucrului, combate răul la alții, nefizesce sau reface cu desăvârșire defectele în sinul la ai săi, și face progrese. Acesta are ch­emarea a lucra pentru oamenii maturi. Diploma­ția e bine înscenată. Nu este lucru curat. S’a întămplat ceva. Acesta este resonamentul curentului șovinistic din partea Ziaristicei maghiare. Urmarea fa săcă­­tura de mercuri înscenată în Cluj. S’a dat zori ju­­nimei universitare maghiare, aceasta dela fire abur dalnică și turbulentă, agitată și de alți pretinși pa­trioți, năvălesce asupra junimei române. De s’au incăerat sau nu, noi nu seim încă, ajunge că s’a dat signalul. Alarmă la noi, alarmă la ei. La rândul nostru vorbim și noi. Nu este lu­cru curat. Conducerea politicei în statul nostru se vede a fi pusă la discrețiunea junimei studioase. Să nu se mire omul apoi de resultate. Curios este numai că lumea împinge junimea pe asemenea clină periculoasă. Chemarea junimei după a noastră părere nu este a se ocupa cu politica, mai puțin a face po­litică ea de capul ei. Junimea are să studieze. Și ea are însemnatul privilegiu, cu cât timp studiază e scutită de greutățile împreunate cu vieața pu­blică. Nu înțelegem deci nechipstința­­ jiarelor din Cluj, cari din certele tinerilor fac capital politic. Nu pricepem pentru ce atâta agitațiune, atâta sus­ceptibilitate, atâta arroganță din partea oamenilor cu minte, dacă e permis să credem, că cei de la Z­ai­rele din Cluj pretind a presupune despre ei, că sunt oameni cu minte. Experiența de toate Zel­e este cu mult mai amară, ca noi să mai putem fugi după visuri deșerte. Și aceasta în ambele tabere. Juni­mea întru nimica nu va schimba fața lucrurilor, înțeleptul învață din pățăniile altora. Aceasta o am recomanda și ziarelor unguresci din Cluș, și junimei studioase de acolo. Exemple avem destule. Ce va fi acuma prin Cluș, noi ne putem în­chipui. rușine am trecut prin asemenea stadiu al vieței. Demonstrațiunile politice a­le junimei din Viena din anul trecut în afacerea Maassen s’au des­fășurat înaintea ochilor noștri, și am trecut personal prin toate momentele pacinice legate cu asemenea scene turbulente. Am veijlut că din ele n’au câști­gat nimica inscenătorii lor. Din contră junimea a perdut mult, foarte mult, căci pe timpul când omul e la studii, demonstrațiunile sgomotoase au urmări rele întreite. Politicii din Cluj au alunecat pe povârnișul cel mai periculos. „Magyar Polgár“ în numărul de an­i sub titlu „A tegnapigyűlés“ la locul prim aruncând multe invective la adresa ultraiștilor­­ români între altele scrie: „Ca parte immediat interesată a pășit junimea uni­versității în această afacere — agitațiunea. Un profesor de la universitate și o reuniune (Iulia) a luat parte faptică la asemenea demonstrațiuni ultra-ro­­mânesci. Societatea „Iulia“ a făcut dec­larațiune nele­gală gratulând „Gazetei“, ca resultatele luptei ei să fie recâștigarea drepturilor răpite. Telegrama aceasta a dat impulsul de imensa majoritate de unguri dela această uni­versitate a pășit pe față contra mișcărei nepatriotice, con­trarie statului, ce se lățesce și nutresce de o mică fracțiune între zidurile universității.“ „Junimea academică ținu er­ o ședință publică și a condamnat cu tărie această mișcare. Bine a făcut. Ea a pretins vindecarea răului, și a decis că face tot posibilul spre curmarea neghinei ultra române. Decisiune patrio­tică, bărbătească este aceasta, care va trebui să ducă la scop.u „Reacțiunea junimei universitare — încât ea va re­mânea între marginile legei — și noi despre aceasta nu ne îndoim — merită cea mai călduroasă spriginire. Și ea merită a se lăți în cercuri cât de mari. Pressa maghiară î și face datoria în cestiunea românească. Aceasta însă nu este destul“. In fine încheiă cu speranța că și guvernul va fi de acord cu junimea. Neplăcut, foarte neplăcut ne-atins ținuta pres­­ei maghiare. Nesocotința ei poate a­­duce pre zia­rele noastre, ca și el să scrie în acest sens. Cu chipul acesta vom impintena pre tineri la luptă cu ciomagul și i vom ridica la factori politici în viața noastră. Urmarea va fi neînțelegerea la „Alma- Mater“ în Cluj, veclațiuni reciproce și introducerea politicei militante în locul studiilor serioase. Ce vom câștiga din aceasta, noi nu seim. Ușurința politicilor dela „Magyar Polgár“ nu se poate scula cu nimica. Ea purcede din șovinism și calculează la popularitate. Șovinismul și populari­tatea vor fi având și ele efect momentan și poate personal pentru domnul Hus, autorul articlului, nu va folosi însă întru nimica universității. E secret public că slăbuță, de tot slăbuță este universitatea din Cluj și aceasta este de tot natural, căci 10 ani în proporțiune cu 3—4 sute de ani în vi­ața unui institut public de învățământ dispar. Trebuia să mai bage oameni fără socoteală curentul politicei militante între zidurile universității, ca­­a apoi să pună de mămăligă. Imitația e împrumutată după cum am amintit deja de la universitatea din Viena. Aceasta ne re­­voacă in memorie fabula cu broasca și boul. In Viena capacități europene au condamnat pu­blice în sala de prelegeri demonstrațiunile politice. Ce vor urma la noi, vom vedea. Suntem curioși de ținuta pressei noastre întru această afacere copilă­rească. Condamnăm ținuta pressei unguresci din Cluj pentru oleul vărsat pe foc, condamnăm șovinismul junimei universitare din Cluj în ambele părți. Când Ședința XIV din 26 Aprilie (8 Maiu) 1884. Ședința se deschide la 10 care ante-amenzi, se cetesce protocolul ședinței XIII și — se autentică. Presidiul respunde la interpelațiunea deputatu­lui Simeon Muntean de sub Nr. prot.... „Avem în archidiecesă o categorie de școale elementare populare, cari n’au casă nici în statutul organic nici în agile statului. Aceste sunt scoalele ce se susțin de două comune bisericeșci de diferite confesiuni și anume, de cea gr. orientală și cea gr. catolică. La astfeliu de școale pbvin la instituirea de învățători adeseori incoveniente, cari se explică din posițiunea neclarificată a acelor școale. O astfeliu de școală e și cea din Ciugud la carea au devenit unele inconveniente cu ocasiunea instituț­­iei de învățătoriu. De altcum consistoriul și pănă acum a stăruit pentru regularea posițiunei de drept a acelor școale și eu voiu îngriji ca cestiunea aceasta să se regu­leze pe deplin cât mai curând și la școala din Ciu­gud.“ Interpelantele în speranță că cestiunea se va regula spre mulțămirea comunei bisericesci de acolo se declară mulțămit cu respunsul presidiului, — si­nodul ia respunsul presidiului spre sciință. Deputatul Petru Truța face următoarea propu­nere : In urma respunsului Escelenției Sale înaltului presidiu, dar la interpelațiunea mea referitoare la strămutările devenite în rediglarea organului de pu­blicitate „Telegrafului român“ și violarea dispositiv- Sesiunea sinodului archidiecesan. Ședința a XIII-a din 25 Aprilie (7 Main). Ședința se deschide la 5 oare d. a. Se cetesce protocolul ședinței ținute înainte de amează Zi și — se autentică. Deputatul Rubin Pa­ti­ți­a ’și presentează votul seu separat insinuat la cond­usul Nr. 94, prin care asesorilor consistoriali ordinari pe lângă salariu li s’a încuviințat și cu incțonarii, — se alătură la pro­tocol. Se pune la ordinea Zilei referata comisiunei or­­ganisătoare asupra raportului consistorial datta 13 Februarie 1884. Nr. 5488/1883 epu­r. în causa fun­­dațiunei Demetriu Andronic și la propunerea comi­siunei . Proiectul consistoriului archidiecesan de act fundațional pentru fundațiunea Andronic, ș­i prime­­șce de bază la desbate­rea specială. Luându­se în desbatere specială, proiectul con­sistorial se acceptează în te­stul ce se alătură la protocol sub •/. Raportul comisiunei organisătoare asupra cere­­rei fostului protopresbiter al Turdei Simeon Pop Moldovan, pentru aplacidarea unui ajutor anual din fondurile archidiecesane, și asupra propunerei con­sistoriului archidiecesan d dta 25 Ianuarie a. c. Nr. 4163 ca numitului protopresbiter să i se încuviințeze din fondul preoțimei archidiecesane un ajutor anual de câte 200 fl. v. a. Din acest raport se constata că în comisiune s’au ivit două păreri: una a minorității pentru încu­viințarea ajutoriului și alta a majorității carea merge într’acolo ca, după ce suplicantele n’a dovedit că s’ar afla într’o stare materială miseră, să nu i se aco­rde ajutoriul. Terminându-se discusiunea asupra acestor pro­puneri,­­ propunerea majorităței din comisiune se primește. Cu acestea fiind timpul înaintat la 71­, oare seara, ședința proclimă se anunță pe mâne dimi­neața la 10 oare și la ordinea Zilei punânduse ra­poartele comisiunilor ședința s’a închis.

Next