Telegraful Roman, 1884 (Anul 32, nr. 1-152)

1884-12-08 / nr. 144

Mr. 144 Si­bi­u fi, Sâmbătă 8/20 Decembre 1884. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABO­NAMENTUL Pentru Sibiu­ pe an 7 fi., 6 Inni 8 fi. 60 er., 3 Inni 1 fi. 76 at. Pentru ■ •■arohie pe an 8 fi., 6 inni 4 fi., 3 Inni 2 fi Pentru străluitate pe an 12 fi., 6 iani 6 fi., 3 Inni Sa Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la AttMlalstr*d­«aea tipografiei aroh­lo laoasaua Sibiiu, .i­uri* Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțioasa „Telegrafului Rom­n ”, strada Măcelarilor Nr. 30 Epistole nefrancate se reiasă. — Articolii nepublicați nu se Înapoiază. Anul XXXII IHBARTIUMILI Pentru odată 7 «r.. — de doui ori 12 ar., — de trei ori 16 «r. r»ndni an litere garmond — și timbru de 80 ar . pentru fie­«»re­publicare. Nr. 5733 Sc. Cerculariu catru toate oficiile protopresbiterale din ar­­chidiecesa Transilvaniei. O parte întregitoare a insstrucțiunei tinerimei studente in religiune și moral este fără îndoială par­ticiparea ei la cultul dumnezicesc în Dumineci și sărbători; în aceasta privință însă s’a esperiat, că studenții de religiunea noastră, cari frecventează scoale medii de alte confesiuni sau de stat, la unele institute pretind prea multe slile de sărbători în dauna instrucțiunei școlare, la altele din contră nu sunt de fel luați sub acea considerațiune, ca în săr­bătorile noastre se se treacă de justificate absențiele lor de la școală. Cu scop de a se regula precât se poate în uni­formitate unul diferit, ce esistă în partea aceasta, conform conc­usului consistorial din 22 Novembre a. c. aflu de bine pentru studenții noștri greco-orientali, cari frecventează scoale medii de alte confesiuni sau de stat — abstragend dela Dumineci, cari și alt­cum sunt serii scolastice ordinari — a designa ur­mătoarele sărbători mai mari, ca unele, in cari acei studenți pot cere și chiar tnbue să ceară pentru sine ferii f­ață de prelegerile școlare, anume: 1. Nașterea Domnului două­­ jile; 2. Botezul Domnului; 3. Lunca Paștilor; 4. înălțarea Domnului; 5. Lunea Rusaliilor. Carea normare se aduce pe calea aceasta la cu­noștință publică cu acea specială îndrumare a cate­­h­eților însărcinați cu instrucțiunea religioasă a stu­denților noștri de la institutele de alte confesiuni sau de stat, ca ei să privegheze asupra sărbării cuviin­cioase a acestor c slile de sărbători reduse în un nu­măr cât se poate mai mic, și la clasificarea din stu­diul religiunei și al moralului să consureze riguros diligința respectivilor studenți în exercițiile religi­oase. Sibiiu, 6 Decembre, 1884. Miron Romanul m. p., archiepiscop. Sibiiu, 7 Decembre 1884. tem­ă. Fie­care om judecă după disposițiunea sa in Astfeliu lucrurile apar în lumina individua­lității omului, și preocupațiunea numai omul neinte­resat o știe observa și apreția. Să cercetăm inima fiarelor ungurești și să cla­rificăm momentul psychologic la știrea banchetului de înfrățire despre care am făcut amintire în numă­rul trecut. 1)iaristica maghiară de 17 ani lucră fără intre­­rumpere la popularisarea unui curent general pen­tru toată țeara, pentru toți locuitorii din această nefericită patrie. Acest curent este maghiarizarea cu atributele ei închipuite. Cu o diligința vrednică de toată lauda s’a ur­mărit fantastica ideie a unei Ungarii curat maghiare și în proporție cu nesuccesele strădaniei creștea fanatismul în aplicarea mijloacelor celor mai drastice. Legislațiunea, administrațiunea, justiția mult pu­țin au fost influințate de acest curent periculos pen­tru unguri și avantagios pentru naționalități. Re­sultate la apărență se credea suficient, în realitate însă el era nullă. Legislațiune, administrațiune, justiție s’au do­vedit în cele din urmă nesuficiente, și s’a luat re­fugiul la comunicațiune. S’au destituit toți amplo­­ații de la căile ferate pentru crima că nu vorbesc ungurește, și s’au înlocuit cu indivizi perfecți în vorbirea acestei limbe. Rezultatul­ cu limba ungu­rească în fie­care an i se întâmplă câte o nenorocire pe drumul de fer, căci mașina cu întreg mechanis­mul ei la apostrofarea în limba ungurească rămâ­nea rece, și apoi pentru drumuri era rară fericire­a și frânge gâtul pentru limba statului. Omului i se revoaltă sângele când cugetă la câtă absurditate duce pre om nebunia. Destul că deraliările formau rubrică permanentă în presia și spre a salva renumele foștilor amplo­iați în fața Europei culte, guvernamentalul „Pe­ster Lloyd“ și-a ridicat cuvântul întrebând unde zace râul. Causa cu maghiarizarea stagna. S’a purces și mai departe. S’a pretins dela chelneri, ca ei se vorbească numai în limba statu­lui, pianistica a făcut mare svon din această afa­cere. Se credea că s’a aflat piatra înțelepciunei. Era espuși francezii, englezii, germanii, românii cu un cuvânt întreagă Europa era pusă în alternativa sau sâ învețe ungurește îndată ce trece granița Unga­riei și a Transilvaniei, sau sâ ceară de foame din grația unei utopii, susținute cu înverșunare de presia ungurească. Erau chemați chelnerii se salveze axistența Un­gariei. Cine se poate stâpâni, acela stăpânească-se și nu bufnească în rîs, întreagă societatea s’a pus în servițiul maghia­rismului. L'psia junimea, ea, floarea nat­unei. Prin luna lui Maiu trecut și această odraslă a nobilului pom a produs fructe. S’a revoltat contra janimei studioase din Cluj și a spart ferești și uși la reuniunea junilor români. Preste aceasta au scris ode la adressa națiunei române. Terorisarea junimei române nu mai avea mar­gini. Prin Cluj mai ales bieții tineri erau expuși pericolului a face cunoștință cu civilisațiunea juni­lor următori ai fericitului Deák și Eötvös, și care sta din petrii și bastoane — ciomag. S’a disolvat în cele din urmă societatea Julia, și frații dela „Viitoriul“ din Budapesta mai caută încă după motive binecuvântate! Din Cluj pănă la Budapesta este numai o să­ritură. Speranța națiunei ungurești prin Novembre și-a dat în petec și la universitatea din capitala Ungariei. La 6 Novembre a năvălit asupra româ­nilor, cari tocmai erau deciși sâ mănânce ceva de cină, și li-au strigat în urechi. Horia­ Cloșca. Vre­o doi slăbănogi din neamul nostru au cre­zut că fac serviciu causei comune, spunând cu ce scop au venit românii la cină. Terorisare în Cluj, terorisare în Budapesta, întreagă soci­tatea ungurească s’a pus deci în mișcare. Omului serios i se pare șolomonărie, vră­jitorie întreg procesul acestei maghiarisări în stil modern. Și este urmare foarte logică cina comună a sârbilor, slavilor și românilor de la universitatea din Budapesta. Ei s’au întrunit la cină, spre a de­monstra că cu tot terorismul, vrăjitoria nu este a se lua serios, căci un toast între pahare este în stare a tulbura mințile măeștrilor chemați a face amal­­gamisar­e în Ungaria. Dacă în Ungaria toate straturile sociale lucră pentru purificare, dacă pressa maghiară-jidană nu mai înceată cu calomniarea, dacă națiunea română este opincă puturoasă, martirii noștri naționali în­fierați de hoți și tâlhari, dacă se sistează activitatea reuniuniilor chemate a promova limba și literatura noa­stră, dacă în mod fatal suntem împinși la desperare, nu este oare satiră amară respunsul dat de junimea sârbă, slovacă și română din Budapesta? Și s’a beut un „Pereat pentru șovinism!“ Opinia publică maghiară prin acest „Pereat“ este plesnită fără cruțare. Și nu fără cuvânt. După cursul ideilor infiltrate de ideia de stat unguresc actuală și patriotismul modern șovinismul este su­prema dogmă politică, căreia toți se închină. De aici se poate explica psychologia lucrurilor și noi punem față în față modul de judecare al opiniei publice ungurești cu „Pereat­ul aruncat în fața șo­­visnismului. Două curente puternice vreau să deie direcțiunea în propășirea maghiarisărei. Grünwald și Boksics se espun mai bătătoriu la ochi în servițiul acestor di­recțiuni. Grünwald pune sarcina pe umerii statului. El este chemat a forța maghiarizarea . Devisa sa fie „Si­berrum non... ignis.11 Contemplați privilistea. Belcsics pune societatea în frunte. Statul se sancționeze resultatele produse de societate. La aparențe aceste curente stau față în față. In realitate însă ele sunt combinate cu multă măestrie, și ele merg mână în mână una cu alta. Pe aceste­a și basează triartul „Magyar Polgár“ politica națională unică în feliul ei. In numărul veritoriu vom vedea ce înțelege Magyar Polgár sub „nemzeti politika.“ Revista politică. Trăim în timpuri foarte grele și la necazurile cu sutele, cari ni le gratifică streinii mai adaug și „m­ii de ai noștri“ denunciațiuni mârșave, apte a se­duce opinia publică. piariul „Pester Lloyd“ în numărul de Dumineca trecută cu titulul „Rumaenisches“ aduce o corespon­dență datată din Cluj, în care stă o lungă serie de denunciațiuni. Animositatea fraților dela „Luminătoriul“ de mul­­te­ ori merge așa de departe, încât în lucruri biseri­cești rar suntem de o părere. De astădată ne un­g­ în multe cu părerea fraților dela Luminătoriul. Și noue ni se pare, că dem­nd­antul este „un păseroiu gras la foaie“ de aici din Sibiiu, care după cum însuși mărturisește mai scrisese asemene infame de nund­a­țiuni la 1881 în „Pester Lloyd,“ și care și acuma voiește sa și facă meseria. Este trist că asemenea oameni fără caracter sunt puși in posiția a crede că știu ceva, și apoi acest ceva o buciumă prin fiarele streine în dauna bisericei și cu falsificarea adevărului. Politica internă se apropie de ținta doririlor. Am vorbit adevărul noi, aducăndu-ne aminte de po­vestea cu lebeda. ț­iam­ul „Magyar Polgár“ din Cluj în numărul de ori la locul prim sub titlul Barițiu­ aduce un articol de fond, în care din incidentul procesului de pressa al „Observatoriului“ se plânge amar asu­pra juriului. Juriul ar fi să fie scutul statului un­guresc și țicarul din Cluj afirmă, că el este pus în mâna inimicului. „Sperăm că cașul din Sibiiu va fi cel din urmă, unde în abateri naționale a judecat for național.“ Valeifică vorba cu lebeda. In acest sens scrie și ziariul guvernamental „Nemzet.“ Regretăm mult că glasul nostru cu lebeda a aflat viu resunet la fia­rele maghiare. Va trebui să avem pe inima noa­stră soartea juriului, căci după cuvintele lui „Magyar Polgár“ el e păd­itoriul onoarei naționale, și acest păd­­toriu nu mai merită încrederea națiunei. „Cela ce are urechi de aud­it, să audă.“ In ședința de cercuri a casei magnaților noul ei president și a ținut cuvântarea de instalare. Ba­ronul Sennyei a spus că el a primit oficiul de pre­sident conservându și vederile sale politice. Nime­n’a pretins de la el să și abandoneze vederile și con­vingerile sale politice, precum nici el n’a pretins ,dela guvern, ca el să se acomodeze vederilor lui. Independent deci în cele politice, noul president al casei magnaților întră din nou în activitate. Vorbirea lui Sön­eyi este comentată de toate fiarele din capitală. Românii și Universitatea fondului regiu. Deputatul Gull se simte obligat a constata, că cererii de a se ceti actele, pre a căror basă i’a adus cond­usele, trebue să i se satisfacă. Zay reflectează deputatului Dr. Păcurar, că îl cam surprinde, când el ca contrapropunător se pro­voacă la dreptate și în unul și același moment face deosebire între petenți, între d’aceia cari îl intere­sează, și cari nu. Altcum este ușor de priceput de ce se interesează el așa mult de comunitățile ro­mâne gr. or., gr. cath. și rom. cath. Comisiunea n’a putut întră în meritul lucrului pentru că știa că nici pentru cele mai îndreptățite cereri actualminte nu sunt mijloace.

Next