Telegraful Roman, 1885 (Anul 33, nr. 1-137)

1885-01-15 / nr. 6

Nr. 6. Sibiiu, Marți 1527 ianuarie 1885. Anul XXXIII. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbătă. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articu­lii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rendul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Prenumerațiu­ne nouă la „Telegraful Român“ care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe anul 1885, cu prețul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiu­ne se trimit mai cu înlesnire pe lângă asignațiuni poștale (Fosta utalvány — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime să fie scrise bine, ca se se poată cet­i. Se atrage atențiunea în­ domni abonați, al căror abonament se sfârșește cu ultima Decembre 1884, a-și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întâmetla cu espectarea foiei *). Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea cu­tei fâșii de adresă de la abonamentul ultim. La Nr. 6322. Pleu. 1884. Cerculariu cătră onoratele oficii paroh­iale și onorații membri ordinari și estraordinari, preoți și mixeni, ai sinodului protopresbiteral electo­ral din protopresbbiteratul Turdei, în urma ordinațiunei Preaveneratului Consistoriu archidiecesan din 3. Decembre Nr. 6322, 1884, prin carea subsemnatul am primit onorifica însărcinare de a convoca și conduce Sinodul protopresbiteral înmulțit al tractului Turdei pentru alegerea de protopres­­biter, după împlinirea celor ce au a premerge actului de alegere, — am onoare a convoca pe toți onorații membri ai sinodului protopresbiteral al tractului Turdei ordinari și estraordinari, preoți și mireni la sinodul electoral, ce se va ținea «Foi 31 Ian nari­u (13 Februarie) a. c. la 1O oare a. m. în biserica noastră din Turda. Conform §. 52. din statutul organic în­­ ziua mai sus numită la 8 oare înainte de aminti fi se va începe în biserica noastră din Turda servițiul di­vin la care sunt poftiți a participa toți membrii, iar după finirea servițiul divin împreunat cu ch­ie­­marea ductului sânt, va urma imediat, actul alegerei, în conformitate cu §. 63. din statutul organic, comitetul protopresbiteral al acelui tract e convo­cat la ședința preconsultătoare pe Mercuri în 30 Ianuarie (11 Februarie) a. c la 4 oare după amendi în locuința subsemnatului în Turda. Cerculariul acesta împreună cu lista membrilor alăturată sub conform §. 15. din instrucțiunea Ven. Sinod archidiecesan, se comunică tuturor On­ oficii parochiale din protopresbiteratul Turdei spre a-1 publica în bisericile parochiale, avisând pe de­putații cercului respectiv a se presenta și a parti­cipa la actul alegerei. Turda, 12. Ianuariu, 1885. loan Reou m. p., comisariu consistorial. Desbaterea asupra budgetului ministrului de culte și instrucțiune publică în dieta Ungariei. Am anunțat deja cetitorilor noștri că la 21 Ia­nuariu a. c. st. n. s’a început desbaterea budgetului presentat de ministrul nostru de culte și instrucți­une publică. Vom reflecta la momentele principale și la enunciațiunile unor vorbitori în cestiuni naționale, cari ne ating foarte de aproape și pre noi românii. Alecsandru Országh, referentul comisiei finan­ciare face mai întâii­ o scurtă privire asupra cifre­lor statorite în anii trecuți la acest budget. în 1876 și 1877 s’a spelat la rubrica aceasta 4,100,000 fl. în 1878 și 1879, cifrele acestea nu se presentează cu 4,206,000 fl. și 4,294,000 fl. Vedem deci că su­mele spesate pe terenul instrucțiunei pe fie­care an cresc cu câte 100,000 fl. în anii 1880 și 1881 s’au spesat 4,540,000 fl. și 4,723,000 fl. La anul 1882 pentru prima dată a trecut suma speselor la bud­getul instrucțiunei preste 5,000,000 și de atunci în anii 1883, 1884 și 1885 se urcă preste 5 milioane cu câte 300,000 fl. pe tot anul. După aceasta trece la numărul școalelor con­statând că scoalele poporale s’au înmulțit cu 800, gimnasiele și cele reale fie­care cu câte unul și în fine numărul scoalelor superioare de fetițe s’a ur­cat cu 7, căci pre când la 1876 se afla numai o asemenea scoală, cu 9,800 fl. spese, astăzi sunt 8 scoale superioare de fetițe, pentru a căror susți­nere se spesează 133,000 fl. După părerea referentului, înțelepciunea poli­ticei de stat a ministrului tocmai la aceste scoale s’a documentat mai eclatant, căci ele sunt situate în comitatele Maramureș, Trencsén, Poson, Șopron, Lőcse și Timișiu, va se clicii prin locurile cele mai espuse. Femeile eșite din aceste scoale vor lăți deci și pe aceste locuri iubirea de patrie, și alipirea că­tră ideia de stat unguresc. Cu deosebire se accentuază două lucruri, cari înainte cu 10 ani lipseau cu desăvârșire, instrucțiu­nea specială a industriei și comerciului, și cea în arte. Ca exemplu poate servi școala industrială din Budapesta, care stă în legătură cu p­este 70 de asemenea scoale lățite în toată țeara, cele mai multe dintre ele fiind susținute prin ajutoare din partea statului. Cu deosebită mândrie se poate privi la înflorirea industriei, dacă se va lua în considerare, că sunt proiectate încă 46 de școale industriale. Afară de academia comercială din Budapesta, 7 scoale comerciale se împărtășesc cu ajutoriu de la stat, și trebue observat că aceste scoale cu mari greutăți au fost întemeiate de singuratici, și tot aceștia le asigură încă și acuma asistența. Pe terenul artei încă se fac progrese mari, și aici paralel cu statul oamenii fac stipendii pentru diferitele ramuri ale artelor. Ca rezultat practic se provoacă raportorul la esposițiunile artistice apre­­ciate cu atâta bunăvoință, în special trei ramuri sunt alese și puse in ve­derea parlamentului: Cursul pentru pictură, pre­­miarea planurilor și a lucrărilor industriale de ca­racter național și cursul de pictură pentru femei. Aceste numai acuma încep a încolți și budgetul mi­nistrului de culte trebue să se îngrijească de cele necessarie, ca ele să crească și se înflorească. După raportor vorbește Stefan Lesko din opo­­ziția moderată. Vorbitoriul face apoteosă ministru­lui. Pretutindenea, chiar și în ținuturile cele mai depărtate sunt scoale, în cari se învață a scrie și a ceti. Meritul ministrului este cu atât mai mare, cu cât învățământul a luat dimensiuni și în ce prive­ște limba maghiară prin ce pe sute ani s’a asigurat maghiarismul. Generațiunea actuală începe nu nu­mai a ceti, ci și a simți ungurește. Ca strict moralist vorbitoriul trage paralelă în­tre instrucțiune și educațiune, și constată că pe edu­­cațiune se pune foarte puțin preț, dovadă de cadința morală la massele cele mari, și și la inteligență chiar. Această împregiurare se explică ușor. Religiunea este neglijată în școalele de stat, și aceasta se ob­servă chiar și în regiunile, în care patriotismul pre­oților catolici nu este bânuit. Oratorul se provoacă la Cașșovia, care în timpul din urmă începe a se maghiariza și densul nu înțelege pentru ce Jókai în FOIȚA. 1 Târgul de fete din „Găina.“ (Urmare.) Cehiul și-a ținut două care aripile sale deschise nu cu mult înainte de plecarea noastră, și natura întreagă era cuprinsă de o viață nouă. Pentru noi era acest lucru îndoit plăcut, căci Moțul susține, că in șlrna de târg trebue se ploaie cum se cade cel puțin o oară. Astăz­ i s’a făcut o deosebită schimbare în ținutul nostru Nu mai pu­tem trece, ca altădată cufundați în cugete prin pă­durea liniștită, astăzi apare o ceată de spirite, se ridică generațiuni trecute din mormântul lor, spre a revolta lumea. Muntele întreg a căpătat viața, din toate gropile și văile se ridică oameni, de pe toate vârfurile și dealurile se adună în Găina. Mare. Pe lângă noi trec Moți și Moține pe jos și că­toți s’au îmbrăcat în haine de sărbătoare, frumoasele femei în cămeșile cele aspre dar străluci­toare, și credințele roșii, luminoase. Cât de încor­date șed­ele pe cal, ce ființe înfloritoare sunt tine­rele fetițe? Bărbații duc greble și grape de vândut sau buți pline cu vin. Sute se urcă în sus, peste tot până unde ved ochii, se amestecă cămeșile cele albe, și șnițele cele roșii cu verdeața pădurii și a ierburilor. Acum se aude o pușcătură dincoace, a doua sus la Gaina și îndată se suflă în corn! La auzul unor astfel de sunete caii de regulă mici și vioi se spartă, apoi se urcă în sus mai departe. Populațiunea muntelui este în o mișcare caracteri­stică. Astfel trebue că a fost în 1848, când primăvara popoarelor înflorise și aici, astfel de tablouri trebue că se prezintă în sălbătăcia și puterea lor grandi­oasă în peninsula balcanică, de câte ori se îneaeră la luptă un popor brut de acolo. Acum călărim înainte spre vârf dar nu ne putem opri, de a arunca privirea înapoi, îndărătul nostru zărim cete nouă și tot mai nouă eșind din întunerecul pădurii. Une­ori sunt câte două­ i­eci, trei­zeci de oameni călări bărbați și femei, unele vin de colo din Neagra, al­tele de aci din Vidra. Nu departe de verf, pe un șes cam înclinat, despre care am mai amintit se ține târgul. 600— 800 de oameni sunt adunați aici, și mereu vin alții noi. Aici stă un slovac care face negoț cu cârpe colorate; alții articii mai sunt cisme, greble, oale, talere — friptură de porc, cârnaț, pâne, rachiu, vin. Pe partea despre meaijăiji a vârfului, stau caii le­gați de nește­pari mici înfipți în pământ, cari ne-au atras atențiunea, când am fost întâiași­ dată în Găina când nu era p’aici nici un suflet de om. Acești pari sunt de mult înfipți în pământ pentru acest scop. Abia durează târgul două oare, negoțul se uită cu totul și se pun oamenii pe joc. Trei pănă în patru mușici cântă în conținu și perechile se învârtesc șiruri unele după altele, oamenii din Ungaria aici, cei din Transilvania dincolo. La început este numărul ju­cătorilor neînsemnat, spre ameneji însă, după ce vi­nul a început se circuleze prin vine și după ce ra­dele fierbinți ale soarelui a mai îmblânzit nițel pe în­tunecatul Moț, toți joacă, turbați, femei, copii, joacă bolile călduțe și radele soarelui. Cât de­ seducă­toare sunt aceste fete și femei? Fețele lor sunt late, roșii și sănătoase, nici decum înguste, ca la multe alte Românce. Ochii lor scânteiază, perul închis lucește și frumoasele corpuri, acoperite numai de o cămașa tare și de amândouă credințele, se presează într un mod atrăgător. Nasul lor este adeseori mare și gura lor mai totdeauna foate mare, dar acestea le treci bucuros cu vederea privind figura lor lip­sită de defecte și bubele lor roșii drăgostoase. Sunt între ele multe așa de frumoase, încât se disting în seara coroanei sfântului Ștefan prin frumseța lor, și ai pute­­ fi ce, că sunt absolut foarte puține femei s’au fete urîte. Cam 10—12 domni în haine orășenești s’au amestecat printre popor. Aceștia sunt representanții inteligenței : primari, notari, amploiați și învățători din comunele din giur, cari ’și petrec povestind cu trei sau patru dame. Acestea s-au îmbrăcat în co­stum național și șed călare cum șed bărbații. Co-

Next