Telegraful Roman, 1885 (Anul 33, nr. 1-137)

1885-01-15 / nr. 6

/ TELEGRAFUL ROMAN. 23 cea mai mare parte prada grecilor, apoi a albane­­silor, a șerbilor și chiar a turcilor, un mic număr de români macedoneni fiind și trecuți la Islamismu; se putea crede ca contopiți în aceste diferite nați­onalități, românii din Macedonii erau per Iuți pen­tru românism. Cu toate acestea, geniul națiunii, vocea sângelui, care reclamă dreptul seu chiar atunci când sar părea cu totul alterat de o acțiune de secole. Islamismul în loc de a contopi pe români cu turcii din contră i-a păstrat mai puri de­cât toți ceialalți, ferindu-i de atingerea iataganului. Astăzi românii trecuți la Islamismu sunt aceia, cari și-au păstrat mai bine limba și datinele străbune; cât despre religiune, ea are atât de slabe rădăcini în consciința lor încât cea mai mică înrîurire dacă ar fi tolerată de turci, i ar face se retreacă la religiu­nea părinților. Dacă repetim numărul românilor Islamiști este foarte mic, aceasta o dlicem aproape cu părere de rău, când vedem acțiunea atât de per­nicioasă din punctul de vedere național pe care au avut-o grecii, servindu-se de religiune ca de o unealtă de greci care contra românilor. Și totuși idea națio­nală n a putut să fie nimicită la Românii din Mace­donia nici chiar prin această dibace și puternică lucrare de desnaționalizare. De lângă greci, din mij­locul albanesilor, din mijlocul șerbilor, românii ri­dică capul și strigă: suntem români! Se va observa poate că numărul celor cari luptă astfel pentru naționalitate nu este destul de mare, că mulți români mai cu seamă din cei mai avuți din familiile române de frunte cum ne duce cu durere patriotul dela Vlaho-Clisura, sunt devotați grecilor, le place să fie greci. Și apoi! — Acum cinci-zeci ani nu se ridica din acele locuri mai nici o voce în favoarea românismului; el părea stins pe falnicul Finch; cu toate acestea deși amuțit, deși adormit, el era plin de viața sa veșiică. Cum dar astăzi când atâți români macedoneni au revenit la cunoștința naționalității lor, când s’au apucat să cultive din nou cu venerațiune limba stră­bună, am putea crede românismul peritor! Este adevărat că în mare parte ciorbagii ro­mâni, ca și ciorbagii bulgari, ca și ciorbagii bosni­aci, sunt adevărați inamici ai naționalității lor, fac pact cu împilatorii compatrioților lor — noua con­statare a tristului adevăr că avuția foarte adesea pervertește simțemintele, ca și când desvoltarea ma­terială, ar trebui se se facă în dauna desvoltării m­orale­ — însă ciorbagii nu formează decât o mi­nimă minoritate; și chiar între dânșii se deșteaptă cu încetul simțământul naționalității: pe câți români macedoneni foarte înavuțiți în România nu-i văzu­răm amintindu-și de patria lor natală și făcând do­­națiuni cu scop de a redeștepta simțământul nați­onal între compatrioții lor! Tocmai asupra acestui punct stăruește mai cu osebire patriotul din Vlaho-Clisura în temerea ca nu cumva aceste române fi­ donațiuni prin alterarea voinței donatorilor, să servească scopurile grecizării, în loc de ale românismului. Este natural că, pe cât simțământul național se deșteaptă în acele locuri așa de isolate de partea mare și compactă a națio­­nalității române, pre atât silințele contropitoare ale grecilor, să crească în agerime și activitate. Simțământul dreptății se revoltă contra acestor silințe de a răpi unui popor naționalitatea sa: din nenorocire grecii ca și ungurii sunt lipsiți de orice respect al acelui mai sacru simțământ al altor po­poare, de ori­ce scrupul în alegerea mijloacelor de a le isbi naționalitatea lor. Românul din Vlaho-Clisura citează un cas pe atât de regretabil pe cât și de iritator contra gre­cilor în care donațiunea lăsată de un român pentru stă privință scrie bine Schmidt, care de altmintrelea în opul său exclusiv geologic „Munții Biharului“ are puține observări espi’es etnografice. El a călătorit pe la 1863 prin munții Biharului, și a scris, că atunci trecuseră 40 de ani de când se stinsese târgul de fete, și că numai o păreche mai trăia din cele ce s’au încredințat la Găina. Despre originea­­ latinei i s’a spus lui o istorie picantă. Când au pustiit Mongolii țeara pe la 1242 sau 1246 au făcut românii transilvăneni cu cei ungureni un pact. Oamenii din Baia­ rece alungară pe Mongoli pe Bihor, unde fură întâmpinați și învinși de românii transilvăneni, ca suvenir pentru această însemnată întâmplare s’au adunat în continu învingătorii de aici și de dincolo la Găina odată pe an spre a-și petrece jucând și cântând. Disparițiunea datinei s’a întâmplat de­sigur în­cetul cu încetul, de­oare­ce poporul român ca pre­­tutindenea e conservativ și-și apără pas de pas drep­turile moștenite din vechime. Astăzi există târgul de fete numai în cărțile etnografice sau în memoria oamenilor bătrâni. (va urma.) O școală românească a fost destinată prin mano­pere dibace dar perfide, tocmai din contră la crea­rea unei școale grecești. O asemenea falsificare a voinței donatorilor români este mai mult de­cât sacrilege, este cu atât mai sacrilege cu cât se co­mite în mijlocul românilor asupra românilor. Ce ar șli ce oare grecii, dacă românii ar comite aseme­nea fapt în privirea lor? Poate că s’ar crede în­dreptățiți a-i spinteca cu iataganele fără prealabila judecată. Aceiași falsificare vor se o comită acum cu însemnata avere, lăsată de repausatul român Mace­donean Music pentru două școale românești: o școală de fete și un gimnasiu, și aceasta caută să o comită tot prin manopere, cari amintesc ț­­cătoarea românilor despre coada toporului, mulțămită cior­­bagiilor de acolo ca și de aci nu lipsesc coade con­tra națiunii române nici chiar topoarelor grecești. Poate tot unor asemenea înrîuriri datoresc români­lor din Macedonia și ne­esecutarea altor patriotice voințe testamentare, citate în numărul nostru din urmă. Cestiunea este prea însemnată, ca să nu atragem asupra-i luarea aminte a tuturor românilor, vrândule ca pentru onoarea lor să o simtă atât de adânc pe cât merită să fie simțită. Nu e vorba de sacrificie mari, de o muncă grea: e vorba de îm­plinirea unor datorii, mai puțin de­cât atât chiar, de realizarea unor angagjamente. Apelăm la rândul nostru la onorabilele persoane la cari a apelat românul Macedonean. D-lar au an­gagjamente de îndeplinit despre care sperăm că se consideră mândri și fericiți de a le duce la sfârși­tul, la care se așteaptă cu nerăbdare compatrioții d-lor. Apelăm asemenea la românii Macedoneni în ge­nere destul de numeroși în România și unii foarte avuți. Acțiunea ce li se cere pentru patria lor este tresată de situațiunea în care se află acea parte a naționalității române, a redeștepta simțul național printr’o instrucțiune românească cât mai întinsă. Iată tot ce li se cere. Scopul și mijloacele de ac­țiune fiind ast­fel definite, sarcina este foarte în­lesnită. Ne vom permite a spune românilor Macedoneni și o propunere care credem că le va face sarcina încă mult mai lesne și mai producătoare în bune resultate. Să se întrunească toți și să delege din­tre d-lor un comitet cu misiunea de a se ocupa în­­tr’un mod permanent de păsurile și trebuințele ro­mânilor macedoneni. Acelui comitet negreșit sub con­trolul comitenților lui, să se încredințeze atât ve­gherea asupra trebuințelor ce se vor manifesta și a mijloacelor ce se vor aduna, cât și ori­ce aducere la îndeplinire. Acele­ patriotice donațiuni, cari astăzi întârz­iează a se aduce la îndeplinire poate și din causa timpu­lui ce cer să li se consacre, vor găsi de bună seamă atunci o grabnică deslegare prin mijlocirea și lu­crarea acelui comitet. în tot cazul silințele înver­șunate de desnaționalizare, reclamă imperios silințe în sens contrariu din partea tuturor românilor ma­cedoneni pe care o existență de îndestulare și­ de mulțumire în România i-a făcut să aprecieze bine­facerilor vieței naționale. Să sperăm că ’și vor în­deplini aceasta mult plăcută datorie și că astfel în­­tr’o­­ ți aproape un milion de români vor fi redați pe deplin vieței naționale toți mândri de a se numi români. „Telegraphul.“ Corespondente particulare ale „Telegrafului Român“. Borgo-Prund, 10 Ianuarie, 1885. Conferința învățătorească anunțată prin convocătoriul dlui pro­­topresbiter din tractul gr. or. al Bistriței Simeon Monda din 17/29 Decembre 1884 s’a ținut în 3/15 și 4/16 Ianuariu a. c. Dintre învățători au lipsit 5 inși, 3 din causa îndepărtărei și a timpului nefavorabil și 2 din causa morbului. Conferința s’a ținut dela început pănă la fine sub presidiul dlui protopresbiter și a decurs în mod instructiv și în ordinea cea mai bună. La pt. 1 al programei: „Constituirea învățăto­rilor în subreuniune“ s’a ales biroul și comitetul, și s’a primit cu puține modificări proiectul de statute dat din partea Prea Vener. consistoriu. La pt. II „Uniformitatea învățământului în toate școalele elementare din protopresbiteratul Bistriței“ s’a ales o comisiune, carea luând de basă materia­lul și manualele ce se propun de facto în școalele elementare, se elaboreze pănă la adunarea proclimă a subreuniunei un plan de învățământ cu privire la material, timp și manuale. Pt. III. „înființarea unui stipendiu pentru susți­nerea unui pedagog în institutul Andreian din Si­­biiu.“ în principiu s’a decis fără multă vorbă și cu unanimitate; fară cu privire la modalitatea de aju­torare după o discusiune mai înfocată cu care ocasiune unii domni și-au mai cam arătat iubirea de sine, s’a primit cu majoritate de voturi propunerea comite­tului p­resbiteral făcută în causa aceasta la 27 Novembre 1884 și anume, ca: Fie­care învățătoriu cu salariu anual sub 100 fl. v. a. să ajute la an cu 50 c­. v. a.; eară cei cu salariu preste 100 fl. v. să ajute la an cu 1 fl. v. a. Prelegerile practice: din religiune „Cunoștința despre D-jeu“ ; din învățământul intuitiv „Cartea“ ; din scriptologia „desvoltarea sunetului“ „iu și din comput numărul 1, s’au tractat cu elevii din clasa I-ma normală; prelegerea din geografie s’a tractat cu elevii din classa a II-a și prelegerile din istoria naturală „boul“ și din fisică, „actul s’au tractat cu elevii din classa a III“. Critica s’a făcut în mod instructiv și în urma ei a resultat ca mai bine tractate prelegerile din „comput“ „religiune“ și „învățământul intuitiv.“ Proclimă adunare s’a decis pre a treia zii de Rusalii în 14/26 Maiu a. c. loco Borgo-Prund. Pre când a făcut o impresiune plăcută și încu­­răgiătoriă pentru dni învățători îm­pregiurarea, că la conferință a luat parte cu interes dșoara învățăto­­reasă dela școala privată de fetițe din B.­Prund Aranka Valent și ca ascultători dl jude reg. Geor­­giu Csatt, dl cancelist loan Trif și dl medicinist Aure­­liu Csatt etc.; pre atunci a făcut o impresiune rea îm­­pregiurarea, că dintre preoțime nu a luat nimenea parte, nice baremi preotul local, care n’au avut a face mai mult de 50 pași pănă la conferință, carea dacă nu în mod direct în mod indirect i-a privit și pre dlor ca directori școlari locali. După finirea conferinței toți dnii învățători s’au întrunit la un banchet în birtul din Borgo-Prund. Acesta încă a decurs în mod instructiv sociale. Toa­­stele și cântările de petreceri nu au lipsit. Din întreg decursul conferinței și al banchetu­lui s’a văd­ut că cea mare parte din unii învățători a acestui p­resbiterat îș cunosc chemarea și că au voință a lucra, dară pre mulți nu-i ajută mijloacele, având salate prea puține și nefiind spriginiți și încu­­răjați din partea organelor comunale bisericești. In 4/16 de cătră seară s’au depărtat din în­vățători ducând cu sine mai mult cu unele cunoștințe și dorința că lucrarea începută să o poată continua întru prosperarea învățământului și redicarea statu­lui învățătoresc. Unul din cei foști de față, Voila, în 10 ianuarie 1885. Domnule Redac­tor! Dați-mi voie a ve comunica decursul unei pro­­ducțiuni literare a corpului învățătoresc dela școala noastră capitală granițerească de aici. Scopul producțiunei e foarte lăudabil; — aju­torarea copiilor săraci — și aceasta me și îndeamnă a presenta publicului român zelul și stăruințele neo­bosite ale bravilor noștri învățători actuali pentru înflorirea școalei. Producțiunea s’a ținut a treia­­ zi de Crăciun, (27 Dec. st. v. a. tr.) în localitățile școalei amintite mai sus. Programa esecutată a fost următoarea: 1. 1. „Cuvânt ocasional“ rostit de învățătorul di­riginte Georgiu Dob­rin. 2. „ț­orile frumoase“, poesie esecutată de co­rul elevilor. 3. „Deșteptarea României“, poesie de D. Bo­­litineanu, declamată de Dra Sofia G­i 1­a. 4. „Idila“, duet esecutat de învățătorii Nicolau L­u­d­u și loan Muntean. 5. „Despr­e femeia română,“ disertațiune de dl Nicolau S. Ș­er­ban. 6. „Sentinela română“, poesie declamată de Gavrilă Pop, învățătoriu diriginte. 7. „Dialog“, esecutat prin elevi. 8. „Tablou țărănesc“. 9. „Cuvânt de închidere“, II. Cu această ocasiune se representa și piesa tea­trală : „Arvinte și Pepelea“ vodevil într’un act de Vasilie Alecs­and­ri. După săvârșirea programei a urmat joc. Una din salele de învățământ a fost destinată și aran­­giată pentru producțiune, iar alta pentru joc. Iată întocmirea internă a celei dintâia: în partea din fund o scenă făcută deasupra pe bănci , cortina, culisele și preste tot întocmirea scenei în formă de chilie a fost făcută din covoare lucrate de bravele noastre femei de aici, în special pen­tru aceasta podoabă merită toată lauda dna preo­teasa Șerban, Maria D. Șerban și dna Iustina G. Vas, cari au pus la disposiția dnilor învățători toate tapetele lucrate de dânsele, pentru întrebuinț

Next