Telegraful Roman, 1885 (Anul 33, nr. 1-137)

1885-11-26 / nr. 124

498 TELEGRAFUL ROMAN cas de se va continua resboiul tot cu același succes, pot se se -ntâmple niște mișcări rebelice și în sinul poporului din Bosnia și Herțegovina, cari având în vedere urmările posibile,­­ ar trebui se se încungiure. Din toate aceste se vede, că Rusia începe a păși pe față cu spriginirea bulgarilor și că Austro-Un­­garia va trebui se fie foarte reservată față cu sâr­bii, căci în caz contrariu, resboiul deocamdată local, ar putea se devină continental, și după toate pro­babilitățile chiar foarte fatal pentru noi. Iată câte­va serii telegrafice dintre cele mai nou venite: 1 Decembre. St-Petersburg. Cu ocasiunea unui manifest im­perial care laudă bravura trupelor bulgare, „Journal de St. Petersburg“ se esprimă astfel: Aceasta probează că Rusia n’a încetat se acoarde simpatia și solicitudinea sa națiunii bulgare. Din ne­norocire, e cu neputință a uita, că aceia cari au amă­git speranțele Rusiei, au desprețuit sfaturile sale și prăpăstuit poporul bulgar într’o luptă fratricidă, care compromite soartea sa, — și-au atras asupra lor o răspundere grea. Constantinopole. Conferența se amânase Sâm­băta trecută fără a fi eia data un­ei noue întruniri. Din seara, ambasadorii primiră o scrisoare de convocare pentru acei. Această întrunire a fost provocată de sultanul însuși. Oare­cari cercuri diplomatice cred că sultanul, inspirat de cele trei puteri de la Nord, voiesce să silească pe puterile disidente, făcându-le se sancțio­neze faptul îndeplinit privitoriu la trimiterea în Ru­melia a comisarilor otomani Lebib-Effendi și Gad­­ban-Effendi, care duc o proclamațiune a sultanului rumelioților, proclamațiune, a cărei obiect princi­pal constă în a face cunoscut propunerile supuse conferenței de Turcia și privitoare la trimiterea unui înalt comisariu și a unei comisiuni internaționale în­sărcinat se facă o anchetă. Ne aducem aminte că aceste propuneri obținură numai adesiunile Germa­niei, Rusiei, Austriei și Italiei. Această proclamațiune lasă să se înțeleagă, că acestea hotărîri au fost luate de conferența întreagă în înțelegere cu Turcia. Proclamațiunea făgăduesce, pe lângă altele, am­­nestie generală, îmbunătățiri în statutul organic, și sfârșesc, dirând, că cei cari nu se vor supune, vor fi pedepsiți cu asprimea legilor. 2 Decembre. Constantinopol. — Dela 28 Novembre niște trenuri speciale au transportat la Adrianopole 24 de tunuri, numeroase munițiuni, 500 de cai și un material de pontoane pentru o lungime de 200 de metri. Vre o sută de tunuri și alte obiecte de ma­terial de răboi așteaptă formarea a noue trenuri. Poarta a luat cu chirie 2 vapoare ale Lloydului austriac, pentru a transporta trupe în Salonic. Credința generală e, că sultanul va fi silit să intervină milităresce, fără voia lui­ Pirot. .. La scirea dată de Agenția Havas, că Poarta a trimis un comisariu în Rumelia orientală, o deputațiune a tuturor regimentelor rumeliote, cari se aflau în lagărul din Picot, având în capul ei pe colonelul Nicolae I, s’a presentat principelui pentru a-i declara, că rumelioții, vărsând sângele lor pe câmpii de bătaie alăturea cu bulgarii pentru scă­parea Bulgariei, nu pot să accepte separațiunea ce­lor două provincii. Nu era momentul oportun de a-i ataca, leilor nu le place să fie derangiați când mânâncă. Recomandat arabilor să nu-i piardă urma,­­ totdeauna să-l alunge ușor, când a ridicat vre-un berbece și eu me întorsei în cortul meu... La aceste cuvinte din urmă Gerard me privi ca și când s’ar fi așteptat la o nouă întrerupere din partea mi. Dar eram atât de pricepătoriu, ca și el, de a-l urmări încet, când a luat vre-un berbece. Se pre­supune a exista o tradițiune despre aceasta. Iată­ o. O tradițiune naiv istorisită o spune adeseori mai sigur în popor decât ori­ce istorie lungă. Din nefericire nu este naiv ori­cine. Le încercăm. Odată un leu conversa cu călugărul Sidi-Moussa. Dacă leul este cel mai puternic între animale, călugărul era cel mai sfânt între derviși. Omul și animalul vorbeau dară împreună. — Tu ești prea puternic, du­cea călugărul că tră leu, în adevăr, prea. — Care este măsura tăriei tale? — Aceea a patruzeci de cai. — Atunci tu poți lua un bou, să-l arunci pe umăr și să o duci? întrebă călugărul. — Cu ajutoriul lui Dieu o pot, răspunse leul. .— Cu mai mult respn un cal? Principele a răspuns, că dacă a făcut să vină­­ armatele bulgare și rumeliate la granița Serbiei, a resista la invasiunea străină, dar nu a arăta că re­nunță la unirea proiectată, — și că dacă cu toată ple­carea trupelor din Rumelia, populațiunea protestează contra separațiunii celor două provincii, el nu’și re­­cunoaste dreptul să respingă unirea și că e gata, al fi ca și eli, a se închina la sfânta causă bulgară. Pirot.­­ Un trimis din cartierul general șerb a venit așa­ dimineață să propună evacuarea reci­procă a districtului Pirot de către trupele bulgare și a districtului Vidin de către trupele sârbe, precum și prelungirea armistițiului pănă la 1 ianuariu vi­­itoriu. Aceasta propunere a fost respinsă. Trimisul regelui Milan s-a întors la cartierul general sârb să aducă răspunsul guvernului bulgar. Pirot. — Ar fi greu de spus adi dacă răsbo­­iul într’adevăr e sfârșit, încetineala Serbiei ce o aduce la încheierea armistițiului e semnul unei rele voințe, care permite a crede, că tari de sprijinul Austriei, sârbii vor susține, în victoriile câștigate de armata bulgară, că resultatele răsboiului sunt egalisate prin faptul, că trupele lor ocupă în districtul Vidin un teritoriu aproape tot atât de întins ca acela, pe care se găsesc forțele bulgarilor în districtul Pirot. Dacă sârbii, luând acest fapt ca bază a ho­­tărîrilor lor, nu vor consimți să accepte ca întâia condițiune a armistițiului evacuarea imediată a teri­toriului principatului de trupele lor, spiritele sunt prea ațâțate în Bulgaria, pentru ca să se poată spera a vedea pe guvernul prințiar cedând asu­pra acestui punct. Ostilitățile ar putea fi începute din nou. Trupele n’au părăsit cantonările ce ocupau în cea din urmă și a bătăliei. Nu rămân în Picot de­cât vr’o 50 de răniți. Ceilalți au fost trimiși la Sofia. Ambulanțerii volun­tari, cea mai mare parte străini, sunt aci. Prințul visitează în fie­care c­i avant­ posturile, distribuind numeroase recompense și făcând promo­­țiuni în armată. Pirot.­­­ Articolele diarelor oficioase din Vi­­ena, care atenuează declarațiunile verbale ale comi­telui de Khevenhü­ller, produc o mare impresiune. Pentru a ficșa valoarea ce trebuie atribuită acestor articole oficioase, guvernul bulgar adresează ușii o depeșă representantului Austro-Ungariei, Constantin­opole.­­ O depeșă oficială anunță sosirea comisarilor otomani Lebib-Efendi și Gadban- Efendi la Filipopoli. Li s-au înfățișat mai multe pe­­tițiuni, cari emană din toate comunitățile și cari cer restabilirea statului quo ante. Se asigură, că Djevdet-Pașa, numit de Poartă guvernator general și înalt comisariu în Rumelia, va pleca noaptea asta la Filipopoli. St.­Petersb­u­rg. — b­arele rusesci­cie, că ma­nifestul Țarului confirmă legăturile morale ce unesc pe Bulgaria cu Rusia, și speră, că aceasta se înțe­lege nu numai la Sofia, ci și la Viena și la Londra. Viena.­­ O depeșă privată din Belgrad spune, că un mare consiliu s’a ținut, și că s’a ocupat de putința de a urma răsboiul, în cazul când s’ar lua hotărîrea de a urma fostilitățile, s’ar forma un cabinet de coalițiune pen­tru a întruni toate puterile țărei, cu scopul de a combate pe bulgari. — Cu ajutoriul lui Dijeu, aș face cu calul ca și cu boul. — Un mistreț? Cu ajutoriul lui Dileu aș face cu mistrețul ca și cu calul. — Și un berbece? Leul începu a rîde. — Ce naiba! Șise el. Dar pre cel dântăi berbece ce-­l prinse, leul fu foarte uimit văzând că nu-­l poate arunca pe umeri, cum o făcea cu animalele mult mai tari și că era silit să-l târască. Aceasta provinea de acolo, șbcea super­bia sa, că uitase să «Țică venind vorba de berbece, care i se părea o pradă cu mult prea mică pentru a se jena cu ea, — ceea­ ce zisese despre mistreț, despre cal și despre bou: „Cu ajutoriul lui D­eu!“ Ne­ajutându-i D­eu leului cu privire la ber­beci, leul este silit să-­l târască și se probeze prin neputința sa acest mare adevăr, că ori­ce tărie vine de la DȘeu. — Eram clar sigur, reluă Gerard, când îi ară­­tai că cunosceam tradițiunea, eram clar sigur, că voi putea găsi urma nu a leului, dar a berbece­lui pe care era silit să-’l târască. Abia întrai sub cort, când proprietariul berbe­­celui sosi cu totul gâfâind și ’mi istorisi cum s’a întâmplat lucrul. 3 Decembre. St. Petersburg. — Manifestul, sau, pentru a vorbi mai exact, ordinul de zhi al Țarului, cu data de 30 Novembre, Țice în substanță: Țarul e adânc mâhnit de lupta fratricidă ce pu­­stieșce peninsula Balcanilor; dar el găseșce demni de cele mai mari laude curagiul, abnegațiunea, con­stanța și iubirea ordinei, de care trupele bulgare și rumeliate au dat probă. împăratul arată în urmă, că calitățile militare și simțemintele patriotice ce au arătat trupele prin­cipatului, le au fost întipărite prin silințele pline de inteligență și de abnegațiune ale oficierilor ruși chie­­mați a le instrui. Țarul, sfârșind, mulțămește prințului Cantacu­­zen și esprimă înalta sa bunăvoință pentru toți ofi­­țerii ruși, cari au servit în Bulgaria și în Rumelia. St. Petersburg. — Ordinul de fir al Țarului e socotit ca un indiciu, că guvernul imperial nu va lăsa influința engleză se se substitue influinței ruseșci în Balcani. „Journal de St. Petersburg“ face politica en­gleză răspunzătoare de sângele versat în peninsula balcanică. Pivot. — Propunerile, pe care Sârbia le-a re­mis la cartierul general bulgar, în prevederea in­­­cheierei unui­ armistițiu, sunt următoarele: 1. ) încheierea unui armistițiu, ce va fi prelun­git până la 1 Ianuarie 1886; 2. ) Menținerea avantposturilor pe punctele ocu­pate de dânsele la 16/28 Novembre, data încetărei ostilităților; _ .......... 3. ) Menținerea grosului trupelor în posițiunil ocupate la aceeași dată; 4. ) Evacuarea reciprocă, dacă e cu putință, a districtului Vidin de cătră trupele sârbe ,și a di­strictului Pirot de către trupele bulgare. Aceste propuneri au fost respinse într-un mod energic, pentru că ele nu oferă nici o satisfacțiune trupelor bulgare victorioase. Guvernul princiar făcu­ atunci contrapropune­rile următoare: 1. ) Deplina evacuare a teritoriului bulgar­­ către trupele sârbe; 2. ) Menținerea trupelor bulgare pe terenul o ocupă și astfel cum fu tras prin linia de demar­­cațiune; 3. ) Numirea îndată după semnarea armistițiulu­i niștor delegați însărcinați să trateze despre con­­dițiunile de pace. Trimisul sârb trebuie să se întoarcă seara, sau mâne dimineață ca să aducă răspunsul guvernului său. Pivot. — Raportul oficial din Niș declarând că un detașament bulgar ar fi atacat posițiunile ocupate de sârbi la Vlasina (lângă satul cu acelaș nume), este fals Din contră, căpitanul care comanda trupele concentrate în Izvor, raportează, că un avantpost sârb a tras asupra unor sentinele bulgare. Miniștrii sunt la Pirot. Programul partidului național-liberal din România. Camera României­­ și-a început activitatea sa în zilele trecute și partidele au început a -și precisa poliția. Urmase pe urma leului mai o jumătate leghe, dar nu mai putu merge mai departe. Cu toate acestea­­ fiind că­ în decursul acestei jumătăți de leghe informațiunile sale erau precise, profitai de aceasta dând ordin celor doi cercetători din fericire foarte abili, — urmele fiind totdeuna mai greu de aflat sau de urmat, vara decât iarna. Ne înțelesesem dară, ca în ziua următoare, pe când se va crepa de ziuă se se pună pe muncă. Ei erau Arabi amândoi, amândoi în etate de câte treizeci până la treizeci și cinci de ani, vigu­­roși, robuști, vicleni, adevărați copii de ai lui Tell. Unul se numia Bilkassem, celalalt Amar Ben-Sarah. Ei își împărțiră treaba: Bilkassem luă anima­lul la eșirea sa dintre corturi și Amar Ben-Sarah, în locul unde proprietariul berbecelui i perdu urma. Bilkassem la o jumătate leghe departe de­ corturi regăsi pelea berbecelui. Leul este animal foarte delicat; el nu mânâncă pelea animalelor nici picioarele, nici manile oamenilor, fiind­că mai cu seamă la picioare și la mâni pe recunoasce carac­terul superior al omului. „ . Ajuns la fântână, Bilkassem găsi o ramură de la Amar Ben-Sarah; nu mai era lipsă de a merge mai­ departe, camaradul său era pe urmă și el îl cuno­­scea de un copou prea bun pentru a o perde. (Va urma.) - . ,

Next