Telegraful Roman, 1885 (Anul 33, nr. 1-137)
1885-11-26 / nr. 124
TELEGRAFUL ROMAN. 1 999 Fracțiunea partidului liberal-național, care s'a rupt de majoritatea Dlui I. Brătianu, și e condusă de domnii Dimitrie Brătianu și Mihail Cogălniceanu, a ținut o întrunire, esmițând un lung manifest din care extragem programul partidei în cele următoare: 1. Voim și vom stărui a da României un guvern, care și înnăuntru și în afară să pună mai presus de toate voința națiunei, drepturile și interesele ei. 2. în deafară voim o politică românească; repudiăm orice politică de aventuri, țînem a trăi bine cu toate statele, cu toate națiunile. Nu înțelegem a ne amesteca în afacerile lor interne, dar reclamăm aceslaș neamestec al străinilor în afacerile noastre proprii. Vom apăra cu energie în contra oricui integritatea orarelor noastre și independința statului român în toată deplinătatea sa. Ca și în 1875, și încă mai mult decât în 1875, reclamăm o deplină independință în dirigerea și îndestularea intereselor noastre economice. Nu înțelegem prin concesiuni sau prin aservirea țârii pe terenul economic să cumpărăm sprijinul politic al cutărei sau cutârei puteri străine. Revindicăm pentru națiune, pentru representațiunea ei, dreptul de a controla afacerile exterioare, ca și cele interioare ale României. Nu permitem și nu vom permite nimenui ca se conducă politica noastră externă în deafară de voința și controlul națiunii. 3. După îndelungate lupte, după nenumărate sacrificii, după șiroaie de sânge versate în ultimul resbel, România a ajuns a ocupa locul ce i se cuvine între națiunile libere și civilisate. Marea cestiune socială nu mai poate provoca soluțiuni violente. Voim, prin urmare, ca numai națiunea, rostindu-se prin libere alegeri, se facă și să desfacă guvernele. Voim clar un ministeriu, espresiunea voinței națiunei. Condamnăm acele formări și desfaceri de ministere, unele și altele provocate în deafară de motive constituționale. Stigmatisăm acele pretinse demisionări, acele pretinse formări de așa zise nouă cabinete, adevărate parodii ale regimului parlamentar, la care anual dă loc eșirea dlui Ioan Brătianu pe o ușă și intrarea sa în aceeași pe altă ușă! Dorim un adevărat consiliu de miniștri constituțional și parlamentar, uniți prin aceleași vederi guvernamentale, dar compus de membrii, având fiecare independința cugetării și libertatea acțiunei. Voim ca în capul fiecărui departament, țeara să aibă adevărați miniștri secretari de stat, ca ei în sfera atribuțiunilor lor să poată administra în toată independința răspunderii lor constituționale. Nu înțelegem și nu putem primi ca consiliu de miniștri constituțional și parlamentar, acest simulacru de consiliu, unde numai primul ministru vorbesce și olăresce, nu considerăm ca miniștri constituționali, șefii departamentelor, cari funcționează numai după ordinile și bunul plac al capului cabinetului, desbrăcați de inițiativă, de acțiune și de independință. Mai presus de toate repudiăm concentrarea tuturor puterilor statului în mânile unui singur om, devenit astfel dictator. Un asemenea regim se poate numi khedivat, vizibat, dar numai ministeriu constituțional și parlamentar nu poate fi cualificat. 4. Voim aplicarea prescripțiunilor sincere ale Constituțiunei din 1866. Voim legi speciale pentru garantarea libertăței individuale, a libertăței conșciinței, a libertăței pressei a respectului domiciliului, a libertăței întrunirilor, și prescriere de penalități pentru oricine le-ar călca. 5. între reformele ce sunt de făcut, punem în ântâia linie ridicarea morală și materială a claselor muncitoare. Voim ca aceste să fie la nivelul ce trebuie să aibă temelia statului. Partidul liberal fiind eminamente partidul progresului, de mai nainte ne însușim toate acele instituțiuni, toate acele îmbunătățiri, precum soiința practică, precum națiunile înaintate în civilisațiune le-au adoptat sau le vor adopta ca menire a, ridica și a asigura buna stare morală și materială a populațiunilor noastre. 6. Voim reformarea sistemului vicios al impozitelor. Voim ușurarea sarcinilor, care apasă asupra proprietății rurale, cel ântâi factor al avuței unei țări eminamente agricole. Aceeași ușurare, sau mai bine țucând, scutire de dări directe o reclamăm pentru clasele muncitoare, cari drept proprietate n’au decât brațele lor. Reformarea dărilor a măsurat cu sohnța modernă și cu experiența câștigată, va putea fără greutate umple neajunsurile, ce ușurările de mai sus ar produce în veniturile statului. Cu reforma impositelor reclamăm impedes reducerea cheltuielilor netrebnice și neproducătoare, stingerea sinecurelor, secarea plăgei funcționarismului, strpirea reclă a cumulului. Ca compensațiune voim a se asigura soarta funcționarilor tuturor serviciurilor publice, prin o anume lege, care se-i sustragă arbitrariului și nedreptelor destituiri din partea superiorilor lor, regulând numirea, înaintarea și stabilitatea funcționarilor din toate ramurile administrațiunei publice, înțelegem ca soarta vechilor servitori ai Statului să fie asigurată printr’o mai justă și mai ecuitabilă lege de pensiuni. 7. Voim îmbunătățirea administrațiunei publice, care astăzi este o adevărată destrăbălare. Ea trebue a fi renălcată la nivelul unei națiuni și societăți în cale de progres. Voim dar o administrațiune luminată, activă, având conseiință de misiunea sa. Cerem mai cu deosebire o reformă radicală în administrațiunea provincială și în procedimentele autorităților administrative subalterne. Cerem escluderea politicei și a prigonirilor personale pentru opiniuni politice din catechismul și deprinderile agenților administrativi, superiori și inferiori. Cerem ca administrațiunea să fie pentru toți fii și locuitorii țărei aceeași bună protectoare și nepărtinitoare. 8. Suntem pentru o descentralizare adevărată și eficace. Sub nume de descentralisare înțelegem a retrage din mânile puterei centrale, interesele locale și individuale, care -și poate găsi îndestularea lor la fața locului, prin autoritățile locale. Sub nume de descentralisare înțelegem autonomia județelor și comunelor în tot ce se atinge de buna lor stare. Puterii executive și centrale și representanților ei prin județ și în deosebi prefecților nu înțelegem a lăsa, în județe și comune, altă sferă de acțiune decât a se ocupa de afacerile generale, cari privesc pe stat, decât de a priveghia ca lucrările și demisiunile autorităților elective locale se nu lovească în interesele și drepturile statului, să nu pășască peste sfera lor de acțiune, determinată prin legile țărei! Voim reforma legii comunale mai ales în vederea constituirii comunei rurale și a regulării atribuțiilor primăriului comunei rurale. Acesta a ajuns a fi numai un agent al puterei executive, când el trebue, mai nainte de toate, să fie un magistrat municipal, capul comunei, ocupându-se în special de afacerile ei! Voim dlar întinderea atribuțiunilor sale municipale și restrîngerea sarcinelor sale de funcționariu al statului. Numai astfel vom reînvia vieața municipală, și cetățenii independenți, devotați binelui public și locului nașterii lor, se vor otărî a se apropia din nou de urna electorală, și astfel vor da țărei consilii județiane și comunale la înălțimea misiunei lor 9. Puterea executivă centralizând în mânile sale toate ramurile activității umane, a devenit o mașină de resbel, luptând cu succes în contra libertăților publice și independenței cetățeneșci. Astfel prin însuși aceasta, regimul nostru constituțional parlamentar nici că mai poate funcționa cu succes și produce resultatele bine-făcătoare, pe care națiunea este în drept de a le cere și dobândi. Prin această centralisara escesivă, chiar liberile alegeri au devenit un cuvânt fără valoare, de vreme ce în alegeri numărul funcționarilor și a acelor ce prin interese sunt în dependența absolută a administrațiunei, întrece numărul alegătorilor independenți Voim dar a face independente de acțiunea directă a puterei executive o serie întreagă de serviciuli publice, precum căile ferate, salinele, regia tutunurilor, etc. 10. Tot așa voim a sustrage acțiunei directe a puterei executive banca națională și creditele agricole ; nu mai puțin vom înlătura și intervențiunea guvernului în numirea consiliilor de administrațiune ai societăților financiare, economice și industriale, formate cu capitale private. Odată cu retragerea băncii și creditelor agricole din sfera atotputerniciei guvernamentale, înțelegem a se opera și reforma statutele acestor institute, statute, pe care experiența le-a dovedit defectuoase și necorespun jând la scopul înființărei lor. Vom sprijini cu dinadinsul esecutarea legei privitoare la creditele funciare rurale, în vedere de a se înființa asemenea institute în Iași și în Craiova, spre a feri astfel pe împrumutători de trâgănirile și însemnatele cheltuieli ce sunt astăzi nevoiți a face, din causa centralizărei tuturor împrumuturilor ipotecare în mânile singurului, credit funciar rural din Bucuresci. 11. Iubim armata noastră națională, ne mândrim cu dânsa, și nimic din tot ce privesce binele și desvoltarea ei nu ne poate rămânea străin. De aceea întărirea ei, îmbunătățirea soartei soldatului și a oficieriului sunt un articol de credință pentru partidul liberal. Voim prin urmare o lege, care se asigure mai bine posițiunea ofițerilor și să pună un sfârșit nemotivatelor și deselor strămutări, cari au o influință din cele mai îngrijitoare asupra însuș solidității armatei. Voim a asigura și armatei o justiție luminată și nepărtinitoare. Astfel se va întări și disciplina. 12. Voim ridicarea justiției la posițiunea sa consituțională de a treia putere în stat, și deplina independință a magistraturei de puterea esecutivă. 13. Repudiăm procedimentele arbitrare și călcările văzute sau ascunse ale administrațiunei în atributele și judecățile justiției. Protestăm, în contra dreptului, ce puterea esecutivă s’a însușit de a judeca și pedepsi singură și pe cale administrativă fapte supuse tribunalelor și legilor penale ale țărei. Osândim în numele umanităței, în numele constituțiunei, în numele ideilor liberale espulsarea românilor și a oamenilor născuți în țară și nesupuși unui alt stat. Revizuirea codicelor noastre este imperios cerută și necesară, pentru a le pune în armonie cu Constituțiunea și cu progresul șolinței. Voim ca femeia se găsească în legile noastre o protecțiune mai eficace a drepturilor sale civile și o mai mare bucurare de aceste drepturi. ,14. Voim ridicarea morală și materială a clerului nostru național și a clerului tuturor religiunilor, la care aparțin deosebitele noastre populațiuni. Preotul mirean al religiunei ortodocșe, ca parte activă din societatea civilă, ca părinte de familie, are drept la o îngrijire deosebită din partea partidului liberal. Voim să se asigure și să se îmbunătățiască moartea sa și să i se dea garanții eficace contra omnipotenței Episcopatului. Voim reformarea Sinodului; revindicăm pentru Stat dreptul de control asupra tuturor hotărârilor și lucrărilor sale. 15. Voim ca națiunea să dobândească un adevărat învățământ public, pentru toate treptele societății, și mai ales acolo unde el nu există decât cu numele, adică prin sate. Voim acest învățământ obligatoriu pentru fiecare fiu al acestei țări. Cunoascem marea importanță a studiilor clasice într-un stat civilizat; voim însă ca învățământul să contribuie la ridicarea agricultural, a comerciului și a industriei române. Voim dlar întemeierea — și cât se poate mai multe — de școli de agricultură practică, de școli comerciale. Voim legi care se reformeze născânda noastră industrie și prin urmare și deosebitele meserii. 16. Voim ca politica noastră economică să fie neapărat națională, ea să fie condusă numai în vederea desvoltărei avuțiilor noastre naționale. In convențiunile comerciale ce vom încheia cu statele streine, revindicăm pentru țară o deplină autonomie a tarifelor, după exemplul adoptat astăzi de celelalte națiuni comerciale, înțelegem și voim a se da exportului nostru toate înlesnirile și îmbunătățirile, pe care le are în alte țări comercial internațional. Căile ferate prin însuși ele nu trebuie să fie un ram de venit propriu -jis pentru cassa statului, ci trebuie numai să contribuie la sporirea și crearea celorlalte sorginți ale avuției, și a statului și a particularilor. Reclamăm clar scăderea tarifelor pentru exportul productelor pământului și industriei noastre, aceasta mai ales în direcțiunea porturilor noastre de mare și de fluvii. Socotind neapărată pentru înflorirea comerciului nostru adoptarea politicei de apă, sprijinim înzestrarea porturilor noastre cu toate îmbunătățirile, cu toate așezămintele, pe cari soiința și națiunile înaintate le-au introdus în marile porturi europene. Crezând că înflorirea porturilor și orașelor de comerciu contribue la binele statului întreg, și că din contră decadența acestor orașe, aduce după sine și decadența materială a însuși statului, voim renalțarea stărei decăzute a marilor noastre porturi fluviale, și clar spriginim reînființarea porturilor france Galați și Brăila. 17. Voim ca provincia noastră transdanubiană Dobrogea să fie sustrasă regimului escepțional actual. Voim ca populațiunile acestei provincii să fie puse în exercițiul dreptului comun, de care se bucură cetățenii în patria mumă. Printre multele reforme și îmbunătățiri ce această provincie reclamă, cerem formarea unui cler musulman indigen, în vedere de a pune capăt agitațiunei ce se face de spftalele străine. Cerem reformarea legii privitoare la proprietatea imobiliară din această provincie, în vedere de a constitui proprietatea absolută, după cum ea există în România. Cerem legarea efectivă a Dobrogei cu România prin căi de comunicație permanente. Dumitru Brătianu, președ. comitetului. Corespondențe particulare ale „ Telegrafului Român. “ Cohalm, 18 Novembre 1885. Onorată Redacțiune! Am promis în una din corespondențele mele a face istoricul comasărei hotarului comunei noastre. Am tot trăgănat cu îndeplinirea acestei promisiuni, deoarece făcându-o, trebuie să ating persoane, ceea ce n’ași fi dorit. Mâhnirea pentru nenorocirile aduse de acei oameni ai poporului (?) se silesce în cele din urmă d’a rupe tăcerea și a arăta căușele nenorocirilor, ce cad asupra acestui oraș. Comasarea permițându-se pentru Cohalm, românii și sașii, afară de 26, recurară la tabla crăiască, care înse respinse recursul. Contra a două hotărîri unanime ne mai putând recura, toată silința și nădejdea noastră era d’a alege acum un inginer bun și eftin, pentru ca pe lângă că comasarea este un cepăgubitoriu pentru proprietarii din Cohalm, să nu o și plătim prea scump. în Mai a. c. în fine se ține pertractarea pentru alegerea de inginer. O parte din inteligență lucra pe față pentru alegerea unui inginer românofil și care permitea a lucra cu prețul de 1 fl. 40 cr. pe jugăr, iar punându-i-se la disposiție cartele hotarului ce le posede comuna, va săvârși lucrarea cu prețul de 1 fl. 20 cr. Contra acestui inginer, sașii aduseră ca candidați pe Carl Roth din Mediaș și pe un anume Vanky din Odorheiu. Pre Roth ’i susțineau sașii pe față, iar pe Vanky pe sub ascuns prin partida lor dintre români, în fruntea căreia se afla protopopul actual, capelanul seu I. Bercan și finul acestuia Ioan Buzea. Vanky este acela care aduse acea scrisoare, despre care gazetele maghiare făcură mult zvon, și care ar fi trimis-o președintele tribunalului din Odorhei domnului N. D. Mircea. Destul că acesta din urmă facu se circule scrisoarea și în mâni rele, de unde e și apoi faimoasa corespondență în „Magyar Polgár.“ Văzând susnumiții corifei, că n’au aderenți pentru Vanky, în ajunul alegerei se frământa între popor cu seducerea, că cine nu votează, nu trebue se plătească tacsa de comasare, de aceea să nu voteze pentru inginer. Cu toată insistența celorlalți din inteligenți, în frunte cu advocatul Dr. Andrei Micu adus ad hoc din Făgăraș, nu a putut succede convingerea poporului despre mișelia, cu care voiau a’l seduce. Bercan și Buzea între sași și apoi între români, în cârcimă, strigau nu ne trebue inginer! La aducerea adv. susnumit, se făcuse înse o plenipotență pentru George Lungu, ca acesta împreună cu advocatul se represinte poporul la pertractare și se voteze în numele subscrișilor la alegerea inginerului. Nota bene, susnumiții corifei încă subscriseră cu mâna proprie plenipotența, poate credând că vor fi convins pre toți românii despre activitatea lui Vanky prin scrisoarea susnumită, pe care a priori am declarat’o de apocrifă, în șliua alegerei, 30 Mai, nici un suflet de român la alegere. Lungu văzând aceasta la contractul inginerului și alăturând lângă el plenipotența, o înaintează comisiunei. Aflând unii de aceasta, ca și când nu s’ar fi scris nimica, aleargă la comisariu se le arete plenipotență, în care figurau subscrierile. Promite, că vor face tot ce li se va cere pentru a mijloci reușirea inginerului partidei săseșci, adeca a comasanților, apoi merg cu toții în grădina „Schlosser“ la un banchet gratis. După banchet întărită astfel poporul, încât era să se revoalte. A doua zi fiind Duminecă, poporul vede pericolul în care a fost împins și gratulează pe Lungu pentru pasul făcut, dar pe de altă parte se face o declarație, că nu a fost plenipotențiar Lungu să voteze în numele la mai mulți. S’au adunat vr’o 20 subscrieri, dar de ajuns pentru ca să ducă apa la moara comisariului tribunalului, care din inimă susținea pe Karl Roth.