Telegraful Roman, 1885 (Anul 33, nr. 1-137)

1885-11-26 / nr. 124

TELEGRAFUL ROMAN. 1­ 999 Fracțiunea partidului liberal-național, care s'a rupt de majoritatea Dlui I. Brătianu, și e condusă de domnii Dimitrie Brătianu și Mihail Cogălniceanu, a ținut o întrunire, esmițând un lung manifest din care extragem programul partidei în cele următoare: 1. Voim și vom stărui a da României un guvern, care și în­năuntru și în afară să pună mai pre­sus de toate vo­ința națiunei, drepturile și interesele ei. 2. în deafară voim o politică românească; repudiăm ori­ce politică de aventuri, țînem a trăi bine cu toate sta­tele, cu toate națiunile. Nu înțelegem a ne amesteca în afa­cerile lor interne, dar reclamăm aceslaș neamestec al străi­nilor în afacerile noastre proprii. Vom apăra cu energie în contra ori­cui integritatea orarelor noastre și independința statului român în toată deplinătatea sa. Ca și în 1875, și încă mai mult decât în 1875, reclamăm o deplină indepen­­dință în dirigerea și îndestularea intereselor noastre econo­mice. Nu înțelegem prin concesiuni sau prin aservirea țârii pe terenul economic să cumpărăm sprijinul politic al cută­­rei sau cutârei puteri străine. Revindicăm pentru națiune, pentru representațiunea ei, dreptul de a controla afacerile exterioare, ca și cele interioare ale României. Nu permitem și nu vom permite nimenui ca se con­ducă politica noastră externă în deafară de voința și contro­lul națiunii. 3. După îndelungate lupte, după nenumărate sacrificii, după șiroaie de sânge versate în ultimul resbel, România a ajuns a ocupa locul ce i se cuvine între națiunile libere și civilisate. Marea cestiune socială nu mai poate provoca so­­luțiuni violente. Voim, prin urmare, ca numai națiunea, ro­­stindu-se prin libere alegeri, se facă și să desfacă guvernele. Voim clar un ministeriu, espresiune­a voinței națiunei. Condamnăm acele formări și desfaceri de ministere, unele și altele provocate în deafară de motive constituțio­nale. Stigmatisăm acele pretinse demisionări, acele pretinse formări de așa­­ zise nouă cabinete, adevărate parodii ale re­gimului parlamentar, la care anual dă loc eșirea dlui Ioan Brătianu pe o ușă și intrarea sa în aceeaș­­i pe altă ușă! Dorim un adevărat consiliu de miniștri constituțional și parlamentar, uniți prin aceleași vederi guvernamentale, dar compus de membrii, având fie­care independința cugetă­­rii și libertatea acțiunei. Voim ca în capul fie­cărui de­partament, țeara să aibă adevărați miniștri secretari de stat, ca ei în sfera atribuțiunilor lor să poată administra în toată independința răspunderii lor constituționale. Nu înțelegem și nu putem primi ca consiliu de miniștri constituțional și parlamentar, acest simulacru de consiliu, unde numai pri­mul ministru vorbesce și olăresce, nu considerăm ca mini­ștri constituționali, șefii departamentelor, cari funcționează numai după ordinile și bunul plac al capului cabinetului, desbrăcați de inițiativă, de acțiune și de independință. Mai pre­sus de toate repudiăm concentrarea tuturor puterilor sta­tului în mânile unui singur om, devenit astfel dictator. Un asemenea regim se poate numi kh­edivat, vizib­at, dar numai ministe­riu constituțional și parlamentar nu poate fi cualificat. 4. Voim aplicarea prescripțiunilor sincere ale Consti­­tuțiunei din 1866. Voim legi speciale pentru garantarea li­bertăței individuale, a libertăței conșciinței, a libertăței pres­­sei a respectului domiciliului, a libertăței întrunirilor, și pre­scriere de penalități pentru ori­cine le-ar călca. 5. între reformele ce sunt de făcut, punem în ântâia linie ridicarea morală și materială a claselor muncitoare. Voim ca aceste să fie la nivelul ce trebuie să aibă temelia statului. Partidul liberal fiind eminamente partidul progresului, de mai nainte ne însușim toate acele instituțiuni, toate acele îmbunătățiri, pre­cum­ soiința practică, pre­cum­ națiunile îna­intate în civilisațiune le-au adoptat sau le vor adopta ca menire a, ridica și a asigura buna stare morală și materială a populațiunilor noastre. 6. Voim reformarea sistemului vicios al impozitelor. Voim ușurarea sarcinilor, care apasă asupra proprietății ru­rale, cel ântâi factor al avuț­ei unei țări eminamente agri­cole. Aceeași ușurare, sau mai bine țu­când, scutire de dări di­recte o reclamăm pentru clasele muncitoare, cari drept pro­prietate n’au decât brațele lor. Reformarea dărilor a măsu­­rat cu soh­nța modernă și cu experiența câștigată, va putea fără greutate umple neajunsurile, ce ușurările de mai sus ar produce în veniturile statului. Cu reforma impositelor reclamăm impedes reducerea ch­eltuielilor netrebnice și neproducătoare, stingerea sinecure­lor, secarea plăgei funcționarismului, strpirea reclă a cumu­lului. Ca compensațiune voim a se asigura soarta funcțio­na­rilor tuturor serviciurilor publice, prin o anume lege, c­are se-i sustragă arbitrariului și nedreptelor destituiri din partea superiorilor lor, regulând numirea, înaintarea și stabilitatea funcționarilor din toate ramurile administrațiunei publice, înțelegem ca soarta vechilor servitori ai Statului să fie asigurată printr’o mai justă și mai ecuitabilă lege de pensiuni. 7. Voim îmbunătățirea administrațiunei publice, care astăzi este o adevărată destrăbălare. Ea trebue a fi renăl­­cată la nivelul unei națiuni și societăți în cale de progres. Voim­ dar o administrațiune luminată, activă, având consei­­ință de misiunea sa. Cerem mai cu deosebire o reformă radicală în administrațiunea provincială și în procedimentele autorităților administrative subalterne. Cerem escluderea politicei și a prigonirilor personale pentru opiniuni politice din catechismul și deprinderile agenților administrativi, su­periori și inferiori. Cerem ca administrațiunea să fie pen­tru toți fii și locuitorii țărei aceeași bună protectoare și ne­părtinitoare. 8. Suntem pentru o descentralizare adevărată și efi­cace. Sub nume de descentralisare înțelegem a retrage din mânile puterei centrale, interesele locale și individuale, care -și poate găsi îndestularea lor la fața locului, prin autorită­țile locale. Sub nume de descentralisare înțelegem autono­mia județelor și comunelor în tot ce se atinge de buna lor stare. Puterii executive și centrale și representanților ei prin județ și în deosebi prefecților nu înțelegem a lăsa, în județe și comune, altă sferă de acțiune decât a se ocupa de afacerile generale, cari privesc pe stat, decât de a priveghia ca lucrările și demisiunile autorităților elective locale se nu lovească în interesele și drepturile statului, să nu pășască peste sfera lor de acțiune, determinată prin legile țărei! Voim reforma legii comunale mai ales în vederea constitui­rii comunei rurale și a regulării atribuțiilor primăriului co­munei rurale. Acesta a ajuns a fi numai un agent al pute­rei executive, când el trebue, mai nainte de toate, să fie un magistr­at municipal, capul comunei, ocupându-se în special de­ afacerile ei! Voim dlar întinderea atribuțiunilor sale mu­nicipale și restrîngerea sarcinelor sale de funcționariu al statului. Numai astfel vom reînvia vieața municipală, și cetățe­nii independenți, devotați binelui public și locului nașterii lor, se vor otărî a se apropia din nou de urna electorală, și astfel vor da țărei consilii județiane și comunale la înăl­țimea misiunei lor­­ 9. Puterea executivă centralizând în mânile sale toate ramurile activității umane, a devenit o mașină de resbel, luptând cu succes în contra libertăților publice și independen­ței cetățeneșci. Astfel prin însuși aceasta, regimul nostru con­stituțional parlamentar nici că mai poate funcționa cu suc­ces și produce resultatele bine-făcătoare, pe care națiunea este în drept de a le cere și dobândi. Prin această centra­lisara escesivă, chiar liberile alegeri au devenit un cuvânt fără valoare, de vreme ce în alegeri numărul funcționarilor și a acelor ce prin interese sunt în dependența absolută a administrațiunei, întrece numărul alegătorilor independenți Voim dar a face independente de acțiunea directă a puterei executive o serie întreagă de serviciuli publice, precum căile ferate, salinele, regia tutunurilor, etc. 10. Tot așa voim a sustrage acțiunei directe a puterei executive banca națională și creditele agricole ; nu mai puțin vom înlătura și intervențiunea guvernu­­lui în numirea consiliilor de administrațiune ai societăților financiare, economice și industriale, formate cu capitale private. Odată cu retragerea băncii și creditelor agricole din sfera a­tot­puterniciei guvernamentale, înțelegem a se opera și reforma statutele acestor institute, statute, pe care experiența le-a dovedit defectuoase și necorespun­ jând la scopul înființărei lor. Vom sprijini cu dinadinsul esecutarea legei privitoare la creditele funciare rurale, în vedere de a se înființa ase­menea institute în Iași și în Craiova, spre a feri astfel pe împrumutători de trâgănirile și însemnatele ch­eltuieli ce sunt astăzi nevoiți a face, din causa centralizărei tuturor împrumuturilor ipotecare în mânile singurului, credit funciar rural din Bucuresci. 11. Iubim armata noastră națională, ne mândrim cu dânsa, și nimic din tot ce privesce binele și desvoltarea ei nu ne poate rămânea străin. De aceea întărirea ei, îmbu­nătățirea soartei soldatului și a oficieriului sunt un articol de credință pentru partidul liberal. Voim prin urmare o lege, care se asigure mai bine posițiunea ofițerilor și să pună un sfârșit nemotivatelor și deselor strămutări, cari au o influință din cele mai îngrijitoare asupra însuș solidității armatei. Voim a asigura și armatei o justiție luminată și nepăr­tinitoare. Astfel se va întări și disciplina. 12. Voim ridicarea justiției la posițiunea sa consituți­­onală de a treia putere în stat, și deplina independință a magistraturei de puterea esecutivă. 13. Repudiăm procedimentele arbitrare și călcările vă­zute sau ascunse ale administrațiunei în atributele și jude­cățile justiției. Protestăm, în contra dreptului, ce puterea esecutivă s’a însușit de a judeca și pedepsi singură și pe cale administrativă fapte supuse tribunalelor și legilor pe­nale ale țărei. Osândim în numele umanităței, în numele constituțiunei, în numele ideilor liberale espulsarea românilor și a oame­nilor născuți în țară și nesupuși unui alt stat. Revizuirea codicelor noastre este imperios cerută și necesară, pentru a le pune în armonie cu Constituțiunea și cu progresul șolinței. Voim ca femeia se găsească în legile noastre o pro­­tecțiune mai eficace a drepturilor sale civile și o mai mare bucurare de aceste drepturi. ,14. Voim ridicarea morală și materială a clerului nostru național și a clerului tuturor religiunilor, la care aparțin deosebitele noastre populațiuni. Preotul mirean al religiunei ortodocșe, ca parte activă din societatea civilă, ca părinte de familie, are drept la o în­­grijire deosebită din partea partidului liberal. Voim să se asigure și să se îmbunătățiască moartea sa și să i se dea garanții eficace contra omnipotenței Episcopa­tului. Voim reformarea Sinodului; revindicăm pentru Stat dreptul de control asupra tuturor hotărârilor și lucrărilor sale. 15. Voim ca națiunea să dobândească un adevărat în­vățământ public, pentru toate treptele societății, și mai ales acolo unde el nu există de­cât cu numele, adică prin sate. Voim acest învățământ obligatoriu pentru fie­care fiu al ace­stei țări. Cunoascem marea importanță a studiilor clasice într-un stat civilizat; voim însă ca învățământul să contribuie la ridicarea agricultural, a comerciului și a industriei române. Voim dlar întemeierea — și cât se poate mai multe — de școli de agricultură practică, de școli comerciale. Voim legi care se reformeze născânda noastră indu­strie și prin urmare și deosebitele meserii. 16. Voim ca politica noastră economică să fie neapărat națională, ea să fie condusă­ numai în vederea desvoltărei avuțiilor noastre naționale. In convențiunile comerciale ce vom încheia cu statele streine, revindicăm pentru țară o deplină autonomie a tarifelor, după exemplul adoptat astăzi de celelalte națiuni comerciale, înțelegem și voim a se da exportului nostru toate înlesnirile și îmbunătățirile, pe care le are în alte țări co­­mercial internațional. Căile ferate prin însuși ele nu trebuie să fie un ram de venit propriu -jis pentru cassa statului, ci trebuie numai să contribuie la sporirea și crearea celor­lalte sorginți ale avuției, și a statului și a particularilor. Reclamăm clar scăderea tarifelor pentru exportul pro­ductelor pământului și industriei noastre, aceasta mai ales în direcțiunea porturilor noastre de mare și de fluvii. Socotind neapărată pentru înflorirea comerciului nostru adoptarea politicei de apă, sprijinim înzestrarea porturilor noastre cu toate îmbunătățirile, cu toate așez­ămintele, pe cari soiința și națiunile înaintate le-au introdus în marile porturi europene. Crezând că înflorirea porturilor și orașelor de comerciu contribue la binele statului întreg, și că din contră decadența acestor orașe, aduce după sine și decadența materială a în­suși statului, voim renalțarea stărei decăzute a marilor noa­stre porturi fluviale, și clar spriginim reînființarea porturilor france Galați și Brăila. 17. Voim ca provincia noastră transdanubiană Dobro­­gea să fie sustrasă regimului escepțional actual. Voim ca populațiunile acestei provincii să fie puse în exercițiul drep­tului comun, de care se bucură cetățenii în patria mumă. Printre multele reforme și îmbunătățiri ce această provincie reclamă, cerem formarea unui cler musulman indigen, în vedere de a pune capăt agitațiunei ce se face de spftalele străine. Cerem reformarea legii privitoare la proprietatea imo­biliară din această provincie, în vedere de a constitui pro­prietatea absolută, după cum ea există în România. Cerem legarea efectivă a Dobrogei cu România prin căi de comu­nicație permanente. Dumitru Brătianu, președ. comitetului. Corespondențe particulare ale „ Telegrafului Român. “ Coh­alm, 18 Novembre 1885. Onorată Redac­­țiune! Am promis în una din corespondențele mele a face istoricul comasărei hotarului comunei noastre. Am tot trăgănat cu îndeplinirea acestei promisiuni, deoare­ce făcându-o, trebuie să ating persoane, ceea ce n’ași fi dorit. Mâhnirea pentru nenorocirile aduse de acei oa­meni ai poporului (?) se silesce în cele din urmă d’a rupe tăcerea și a arăta căușele nenorocirilor, ce cad asupra acestui oraș. Comasarea permițându-se pentru Cohalm, româ­nii și sașii, afară de 26, recurară la tabla crăiască, care înse respinse recursul. Contra a două hotărîri unanime ne mai putând recura, toată silința și nă­dejdea noastră era d’a alege acum un inginer bun și eftin, pentru ca pe lângă că comasarea este un ce­păgubitoriu pentru proprietarii din Cohalm, să nu o și plătim prea scump. în Mai a. c. în fine se ține pertractarea pentru alegerea de inginer. O parte din inteligență lucra pe față pentru alegerea unui inginer româno­fil și care permitea a lucra cu prețul de 1 fl. 40 cr. pe jugăr, iar punându-i-se la disposiție cartele hota­rului ce le posede comuna, va săvârși lucrarea cu prețul de 1 fl. 20 cr. Contra acestui inginer, sașii aduseră ca candi­dați pe Carl Roth din Mediaș și pe un anume Vanky din Odorheiu. Pre Roth ’i susțineau sașii pe față, iar pe Vanky pe sub ascuns prin partida lor dintre români, în frun­tea căreia se afla protopopul actual, capelanul seu I. Bercan și finul acestuia Ioan Buzea. Vanky este acela care aduse acea scrisoare, de­spre care gazetele maghiare făcură mult zvon, și care ar fi trimis-o președintele tribunalului din Odor­­hei domnului N. D. Mircea. Destul că acesta din urmă facu se circule scrisoarea și în mâni rele, de unde e și apoi faimoasa corespondență în „Magyar Polgár.“ Văzând susnumiții corifei, că n’au aderenți pen­tru Vanky, în ajunul alegerei se frământa între po­por cu seducerea, că cine nu votează, nu trebue se plătească tacsa de comasare, de aceea să nu voteze pentru inginer. Cu toată insistența celorlalți din inteligenți, în frunte cu advocatul Dr. Andrei Micu adus ad hoc din Făgăraș, nu a putut succede convingerea poporului despre mișelia, cu care voiau a’l seduce. Bercan și Buzea între sași și apoi între români, în cârcimă, strigau nu ne trebue inginer! La aducerea adv. susnumit, se făcuse înse o plenipotență pentru George Lungu, ca acesta îm­preună cu advocatul se represinte poporul la per­tractare și se voteze în numele subscrișilor la alegerea inginerului. Nota bene, susnu­miții corifei încă subscriseră cu mâna proprie ple­­nipotența, poate credând că vor fi convins pre toți românii despre activitatea lui Vanky prin scrisoarea susnumită, pe care a priori am declarat’o de apocrifă, în șliua alegerei, 30 Mai, nici un suflet de român la alegere. Lungu văzând aceasta la con­tractul inginerului și alăturând lângă el plenipo­­tența, o înaintează comisiunei. Aflând unii de acea­sta, ca și când nu s’ar fi scris nimica, aleargă la comisariu se le arete plenipotență, în care figurau subscrierile. Promite, că vor face tot ce li se va cere pentru a mijloci reușirea inginerului partidei săseșci, adeca a comasanților, apoi merg cu toții în grădina „Schlosser“ la un banchet gratis. După banchet întărită astfel poporul, încât era să se revoalte. A doua­­ zi fiind Duminecă, poporul vede pericolul în care a fost împins și gratulează pe Lungu pentru pasul făcut, dar pe de altă parte se face o declarație, că nu a fost plenipotențiar Lungu să voteze în numele la mai mulți. S’au adu­nat vr’o 20 subscrieri, dar de ajuns pentru ca să ducă apa la moara comisariului tribunalului, care din inimă susținea pe Karl Roth.

Next