Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)

1886-07-24 / nr. 79

„Făcând astfel și fiind conduși de aceste virtuți, fiți sigur încredințați, că nu veți fi lipsiți nici când, atât de sprijinul meu, cât și al tuturor superiori­lor voștri în toate întreprinderile voastre, cari tind spre fericirea comună, ear darul și binecuvântarea lui Dumnezeu, Tatăl ceresc — pe care Eu ca ar­­chiereul vostru vi le împărtășesc, luminând inimile și mințile voastre, vor fi în veci asupra voastră.“ La aceste cuvinte adânc patrundetoare răspunde veteranul paroch local Ioan Henteș în următoarele: „Escelenția Voastră, Î. P. S. Die archiepiscop și metropolit și al nostru Preagrațios Părinte! Sunt 45 ani, de când slujesc în via Domnului. Patru ar­­h­­ierei am avut de atunci și fericirea, care o simt a<ci nu o am simțit nici când. Aici pentru prima dată sunt fericit a vedea pe arh­iereul meu în mijlocul nostru, slujind cu mine împreună în bise­rica mie încredințată și săvârșind sânțirea unui preot. Diua aceasta formează un monument etern în ini­mile noastre, din cari va isvorî iubirea cătră bise­rică și virtuțile străbune și devotamentul cătră Escelenția Voastră. Fiți încredințați, că­­ ziua de ații, precum în cei încărunțiți așa și în acești fii nevi­novați va fi în veci eternisată! Dorim să ne păsto­­resci cu părinteasca iubire și înțelepciune la „mulți fericiți ani!“ La aceste întreagă biserica erumpe în strigăte entusiaste de „să trăiască.“ încetând urările, Esce­lenția Sa invită poporul a se împărtăși cu sata natură. După terminare, arh­iereul între strigătele în­suflețite ale poporului se depărtează din mijlocul lor, însoțit de căpitanul c. r. Constantin Stelariu, asesor consistorial. în­­ ziua aceasta, în onoarea Escelenției Sale s’a dat plânșl de paroh­ul Ioan Henteș, la care au participat toți funcționariii la serviciul Dumnezicesc. Acesta este simburele festivității de astăzi. Prezența supremului nostru cap bisericesc în mijlo­cul credincioșilor săi a fost foarte bine venită, căci poporul nostru deși e religios, credincios așezămintelor sale ered­ite din generațiune în generațiune, totul fiind mult prigonit de soartea sa, are lipsă arzătoare de sfa­turile adevăraților sei povățuitori. Sunt încă oameni, cari sciu din gura părinților lor catastrofa ce a venit asupra credincioșilor noștri pentru perseve­­ranța lor în religia străbună. Ridicăturile misteri­oase pe cari erau postate tunurile chiemate a ne uni cu Bom­a, se văd încă, ear vechia biserică făcută de Constantin Brancovean, boer vechiu și domn creștin — ar fi posesiunea fraților gr. cat., e dovadă îmbucurătoare, că acest popor deși despoiat chiar de­ biserica sa, totul a rămas neclătit în religia străbună. Pedecile, cari ni se opun astăzi în a noa­stră progresare sunt poate și mai grele. Atunci aveam a ne lupta cu forța brută, acum cu planuri chib­zuite cu cea mai mare iscusință. Nimicirea noastră în viața publică, lipsirea preoților și scoalelor de subvențiunea avută sunt tot atâtea lucruri bine cal­­culate spre a ne nimici materialicesce și astfel cn a ne pute­amalgamisa masele predominante. Fiind însă grupați din când în când în jiurul conducătorilor noștri și îmbărbătați de ei, nu numai vom fi în stare a resista tuturor obstacolelor, dar chiar a ne consolida în un întreg compact, împu­­nătoriu și consola de a sa menițiune. Iată deci scopul festivității noastre și resulta­­tele convenției noastre cu superiorii noștri. Dea Dumnezeu, ca acest contact, de la care e condițio­nat viitoriului nostru să se repețească cât mai des mai domoală a undelor mai periculoase de lavă. Ini­mile începeau a da loc speranței, cu deosebire când s’a văzut, că amândouă ramurile lavei dela Nicolossi deși urmau în rupturile costișe, dar fiind absorbite de aceste, se vărsau tot în pături mai înguste. Bra­țul ce curgea de la Altarelli în jos era micșorat în lățime cu 100 metri la o înălțime de doi până la patru metri, pe când acela de la muntele Rossi avea o lățime de 200 metri și o înălțime de trei până la cinci metri. Iuțeala a scăzut cu aproape un metru la vară. Brațul ce curgea spre Belpasso era la 28 Maiu aproape cu totul sleit. Mica speranță, că pericolul e învins, peri aproape cu desăvârșire in după-ameaza Z^e­ 29 Maiu, când activitatea celei mai mari văgăuni de foc, ce rămase în apropierea craterului central, începu din nou a arunca o lavă de o lățime la 30 metri și cu o iuțeală de 50 metri la minută. Grabnic începură a reînvia și celelalte fluvii curgând sub înrîurirea lavei din nou turnate, până la capătul lor cel mai costrem. Ramurul de cătră Belpasso luă iuțeala de mai înainte, el făcea aproape 10 metri pe oară, iar celelalte cu mai puțină violență se vărsau parte că­tră Nicolossi și în­deosebi cătră muntele Rossi, și să fie învredniciți de el toți cei de religiunea și națiunea noastră, eară sfaturile părintesci îndrep­tate cătră noi, se aducă frupte mănoase pentru bi­serică, națiune și patria comună! P. Agnita, 22. Iuliu, Domnule Redactor ! O sărbă­toare particulară a tractului nostru a pus în mișcare toată suflarea românească, și pot zice Și o parte însemnată a pop­ulațiunei germane din opidul Agnita. Această sărbătoare particulară a fost instalarea no­ului nostru protopresbiter, a domnului Sabin Piso. Nu va fi fără interes să ne scriu ceva despre această sărbătoare particulară a noastră, și aceasta pentru cuvântul, că noi cu brațele deschise am aș­teptat sosirea protopresbiterului nostru, și cu inimă arzătoare am pândit tot momentul, care ne anun­ța sosirea lui. A fost justificată dorința noastră de a saluta pe noul nostru șef, căci noi am tot așteptat o de­finitivă împlinire a postului de protopresbiter, și am legat felurite dorințe de venirea protopopului, dorințe, de cari sunt legate toate îmbunătățirile, la cari aspirează bunul nostru popor din acest tract. Este departe de mine orice asusiune la tre­cutul protopopiatului nostru. Nu o voi face aceasta, căci eu nu me socotesc între acei oameni, cari au privit cu prea mare asprime la cursul lucrurilor în tractul nostru, pe timpul, cât a stat el sub feliu­­ritele administrări, dintre cari una a fost mai ne­favorabilă ca cealaltă, privită ca din toate punctele de vedere. Unde a fost bunăvoința, acolo a lipsit puterea îndestulitoare, și unde aceasta a lipsit, acolo îm­­pregiurările au format pedeea cea simțită, care astăzi se manifestă în actuala stare de lucruri. N’oi trece deci preste trecut, și me voi măr­gini la instalarea protopresbiterului nostru. La 19 iuliu a sosit alesul nostru protopresbi­ter în tract. La 10 oare dimineața a sosit la No­­crichiu, unde a fost întimpinat de cler și mireni. Era frumos a privi frumoasa priveliște, ce se arăta ochilor noștri, încungiurat de vr’o 50 de că­lărași cu stindarde, și de preoți în haine de săr­bătoare, sub o poartă de triumf la podul din ca­pul orașului Nocrichiu, aștepta fostul administrator al tractului nostru. Dl protopresbiter Sabin Piso cu soția sa fost încungiurat de onorațiorii din Sibiiu. După strigătele entusiastice „se trăiască,“ domnul administrator Gregoriu Maier l-a salutat în mod simpatic, dorindu-i putere sufletească și trupească ca se poată lucra pentru binele credincioșilor no­ștri din acest tract. Domnul protopop a răspuns cu cuvinte părinteșci, și ne-a spus, că dacă vom lucra cu toții umăr la umăr în bună armonie, vom putea realiza dorințele noastre îndreptate spre înflorirea acestui tract. Era frumos a vedea fețele vesele și pline de speranță ale preoților noștri, i crescea omului inima văzând bucuria țăranilor noștri, cari ca la o minune priveau la priveliscea cea frumoasă a acestei săr­bători de mult dorite. După o pausă de 3 oare am plecat din No­crich spre Agnita. O trăsură încărcată de flori, aștepta gata spre a primi pe dl protopop și doamna lui soție. Conductul s’a pus în mișcare, în frunte călăre­ții peste 200 cu p­este 60 de steaguri după cum au românii la nuntă, căci după cum audiat­ stea­guri naționale nu mai putem purta la sărbătorile noastre naționale; — în frunte au plecat călăreții, după ei o trăsură cu parochul din Șulumberg și sdravănul nostru notariu din Boholț, apoi trăsura cu 6 cai în care era domnul protopop, apoi o altă trăsură, în care era domnul Iacob Bologa, consili­­ariu de curte, acest bărbat devotat cu trup și suflet binelui poporului nostru în general, și al tractului Agnita în special, și apoi lungul șir de trăsuri cu preoți și mireni de prin toate satele. Și s’a început apoi largul șir de manifestațiuni simpatice pentru noul protopresbiter. Câmpul era plin de oameni muncitori, căci noi tocmai acuma suntem în toiul secerișului. La podul Verdului sub pădurice s’a improvisat o poartă de triumf și la vederea călăreților oamenii au alergat în fuga mare și au salutat pre domnul protopresbiter. 20 de pași de la pod e crișma Verdului. Aici a doaua poartă de triumf, unde domnul protopop fu salutat de un țăran cu secerea în mână și de un compatriot sas. La drumul Coveșului era adunată multă lume. Erau peste 60 de călăreți, peste 40 trăsuri. Aici a vorbit părintele Comșa din Coveș. De aici apoi conductul s’a manifestat în mod de tot pompos­ în Agnita cu mic cu mare lumea era pe picior, în capul orașului trecem prin o poartă de tri­­umf și ajungem în pași la locuința domnului protopop­ Poarta era împodobită cu flori cu inscripția „Binecuvântată să ne fie intrarea.“ S’au rostit patru cuvântări: a domnului cape­lan protopresbiteral Ioachim Părău, a capelanului ev. lut., a paroh­ului romano-catolic de aici și a primăriului; dintre aceste se alătur ceea capelanu­lui Ioachim Părău: Reverendis ime die­­ protopresbiter! De câte ori provedința dZeiască în neadormita sa pri­­veghiare asupra destinelor omenimei voi ca se ridice un neam sau un popor la o stare nouă fericită, totdeauna îi tri­mite bărbați luminați, înzestrați cu o minte ageră și cu în­țelepciune, ca se-i premeargă cu exemplul lor luminătoriu. Astfeliu de bărbați viețuiesc adevărat în presintele tim­pului lor, însă cu ochiul lor spiritual pătrund adânc pro­­funzimea trecutului, și departe în înălțimea viitoriului și ase­menea piscurilor de munți eterni, ei văd deja soarele răsă­rind,­­ pe când mii și milioane de alți muritori sunt încă în noapte și în somn adânc. Ei cu viața lor spirituală aleargă adeseori cu zeci, cu sute de ani înaintea mulțimei poporului lor, și ceea ce mul­­țimea este acoperit și învălit, ei prevăd cu chiaritate profe­tică. De aci au exacta cunostință despre starea poporului lor, de aci pătrunderea la trebuințele poporului. De aci afla­rea mijloacelor cătră ajungerea scopului. Și poporul nostru român a fost binecuvântat de D Zeu a produce din sînul său astfeliu de bărbați luminători și bi­nefăcători, cari au lucrat la îmbunătățirea stărei noastre, pre­­gătindune terenul pentru un viitoriu mai bun. Vedem că astăzi toate națiunile emulează întru înain­tarea științelor și a artelor, însă poporul nostru având un trecut plin de suferințe a rămas înapoi cu cultura, și abia numai de 38 de ani încoace a început bine la întemeierea culturei sale, și pentru ca să putem înainta mai repede pe calea începută a șclinței, avem lipsă de bărbați luminați în toate unghiurile patriei, ca să îmbărbăteze la lucru spre a ajunge și noi în cultură pe popoarele, cari de mult se bu­cură de razele luminei. Fiind acest protopopiat un șir de ani provisoriu ad­ministrat. Măritul nostru cons,­archid, ordinând întregirea lui a dispus, ca prin alegere nouă să se pună în fruntea aface­rilor noastre bisericesci și școlare un protopop definitiv, care să conducă acest tract cu bărbăție și cu înțelepciune, s­ă desvoalte și să apere în acest protopopiat instituțiunile noastre bisericesci, să verse în mintea tinerimei lumina sclinței, să sumene în inimile ei sămințele moralității, ale civilizațiunei și ale culturei creștinesci. Și deoarece Rev. Voastre vi s’a dat încrederea din partea sinodului nostru protopopesc, care preferind a ve alege dintre alți onești concurenți cu majoritate de voturi ca șef al acestui tract — rugăm pe Dzeu ca să le dea tăriă tru­pească și sufletească, ca să puteți fi tuturora: preoți și mi­reni, bătrâni și tineri, bărbați și femei — un bun povățui­­toriu. Deci binecuvântată să ne fie intrarea în acest nou oficiu, și binecuvântate toate ostenelele R. V. ca să puteți arăta fructe bune în agrul acestui protopopiat. Să vedem prin darul lui Dzeu sub conducerea R. V. bisericile acestui protopopiat înflorind, scoalele înaintând, moralitatea prosperând, viața poporului nobilându-se, dra­gostea frățască crescând, și prin toate aceste preamărinduse întru noi numele celui Preaînalt! Greutățile sunt multe, multe neajunsuri, dar cu cât mai multe greutăți veți învinge cu atâta bucuria ve va fi mai mare după învingerea greutăților. Iar noi preoțimea și toți cei chiemeți, lucrând în armo­­niă ve vom sprigini dândure mână de ajutoriu la toate în­treprinderile — ca astfeliu după cuv. Ap. Pavel, Chiemarea cea grea să o purtați cu bucurie, dar nu suspinând. Și așa urânduve viață îndelungată ve­nic în numele clerului și al poporului din acest protopopiat și în deosebi al paroc­ielor de aci­un . Bine ați venit­ și binecuvântată să ve fie intrarea în noul oficiu. Să trăiți! A fost sărbătoresc acest act al înfrâțirei deo­sebitelor confesiuni, și noante vecinica ne va rămâ­nea impresiunea aceasta, căci pentru prima oară am văzut îmbrățișânduse pe aceste locuri dragostea între confesiuni, concordia între națiunile de aici, pecet­luind mormântul, în care zac cele trei națiuni și patru confesiuni ale timpurilor trecute. A doua zi Duminecă s’a serbat sânta liturghie în biserica de aici, la care a fu­ncționat domnul pro­topop însoțit de părintele capelan Ioachim Părău, Părintele Borzea, Grecu și Păcală. După Sânta liturghie s’a cetit cerculariul Esce­lenției Sale a domnului archiepiscop al nostru Miron Romanul adresat clerului și poporului credincios despre intrarea în funcțiune a domnului protopop. Părintele Borzea din Chirpăr în numele clerului, iar domnul consiliariu Iacob Bologa în numele po­porului din tract au bineventat pe noul protopop, la cari acesta a răspuns în cuvinte alese. (Va urma.) TELEGRAFUL ROMAN. 315

Next