Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)

1886-01-28 / nr. 10

38 TELEGRAFUL ROMAN. Multe furtuni au trecut peste peninsula balcanică; după vremi, caracterul lor a fost crud înspăimântă­­toriu; rescularea grecilor, câștigarea neatârnării sâr­bilor, sunt pagini sângeroase din istoria contimporană, cum Occidentul nu cunoaște, cu toate lucrările științi­­fice cari povestesc șirul lucrurilor, dar nici­odată pănă acum, crima n’a fost așa de gravă Căci dacă ținem seamă de pornirile diferitelor naționalități balcanice, ar fi e vorba nici mai mult nici mai puțin, decât de a desnoda o dramă istorică din cele mai mărețe: existența statului turcesc în Europa. Dacă se sancționează unirea Rumeliei cu Bulgaria, dacă se dă Greciei ce cere și Serbiei o compensare rela­tivă din înfricoșatul imperiu al semi­lunii, care a avut o înr­urire așa de grozavă asupra sud-estului Europei și e încă acjs rușinea continentului nostru, — nimic nu mai rămâne, sau mai nimic. Multe și mari greutăți stau în calea negocieri­­lor păcii; procesul dintre Serbia și Bulgaria e foarte complicat. Mai întâi, e neînțelegerea asupra fruntariei, care trebuie să fie tranșată acum; apoi e marea neînțelegere, care a fost pricina nemijlo­cită a resbelului. Cea dintâi, cu un caracter particular, trece de­sigur în al doilea rând; nu poate fi vorba decât de o dreaptă interpretare și împlinire strictă a tratatului de Berlin, care hotărește în materie, lucrare mai mult teh­nică, ușor de dus la capăt când sunt bune intențiuni de amândoue părțile, în schimb, cestiunea unirii celor două Bulgarii va da mult de lucru nego­ciatorilor. După tot ce se scie pănă acum, Serbia men­ține punctul de vedere lămurit în proclamațiunea de răsboi; unirea Bulgariei cu Rumelia­­, pentru statul șerb, echivalentă cu ruperea echilibrului bal­canic, adecă un pericol de toată cjiua. Serbia a por­nit răsboi și nu va închieia pace, decât numai când unirea celor două Bulgarii nu s’ar face sau i s’ar da ei compensațiuni din teritoriul bulgar de astăzi. Tratări deci nu pot fi decât după deslegarea acestei întrebări prealabile: se va face, sau nu uni­rea Rumeliei cu Bulgaria? — Altfel nu nu se poate încheia un tratat, în condițiunile date. Și faptul că delegații păcei au sosit și că ne­gocierile încep astăz­i, implică ipoteza, că această cestiune e deja tranșată între Turcia și Bulgaria, că arangjamentul între aceste două state e definitiv. Cu negocierile de acji începe adevărata lucrare pen­tru soluțiunea crisei balcanice. Putem saluta deci începutul negocierilor cu oare­care liniște și cu legitima mândrie că, în îm­­pregiurări așa de grave, capitala noastră e loc de impăcăciune.“ „Agenția Havas“ comunică,­printr’o tele­gramă venită pe cale indirectă din Constantinopol cu data de 2 Februarie, următoarele puncte ca bază a aranjamentului turco-bulgar: I. Principele Alecsandru va fi numit guverna­tor general al Rumeliei orientale pe cinci ani, cu condițiune de reînoire a puterilor sale. II. Satele musulmane din districtele Rodop și Khirdjali vor fi retrocedate Turciei, care în schimb va părăsi dreptul de ocupațiune a balcanilor. III. Contingentul militar al celor două provin­cii va fi pus la disposițiunea Sultanului pentru apă­rarea posesiunilor europene ale Turciei. — Acest contingent militar va fi comandat de ofițeri turci. IV, în reciproc un contingent militar otoman va putea în mod eventual să fie ch­emat să apere Rumelia și Bulgaria. — Acest contingent va fi co­mandat de principele Alecsandru. V. O comisiune turco-bulgară se va întruni la Filipopol pentru a determina modificațiunile, ce tre­­bue aduse statutului organic al Rumeliei. VI. Celelalte stipulațiuni ale tratatului de la Berlin sunt menținute. Acest aranjament supus la sancțiunea Sultanu­lui a fost înapoiat Porții cu oare­cari modificări.­­ Se crede cu toate astea că va fi în curând rectificat. Cercurile oficiale otomane cred­ că Rusia nu va adera la această învoială. Cea mai mare parte a trupelor turcești can­tonate în Albania și la granița sârbo-bulgară, sunt concentrate la fruntariile grecesci. „N. fr. Presse“ observă, că presiunea ce o esercită pintre culise plenipotențiari marilor puteri asupra ținutei delegaților, devine tot mai simțită. Și anume Rusia ar fi stăruind cu toată întețirea, ca delegații se privească pe marile puteri ca o instanță supremă, cari și ele ar avea cuvânt decidătoriu asupra ce­­stiunei. Schimbarea cabinetului englez, care e acum definitiv constituit începe a-și da pe față, deși pe căi indirecte părerile sale în privința cestiunei grecesci. Op­timismul celor din Berlin, cari păreau neîngrijați în urma căderei lui Salisbury, a scăzut cu câteva grade. Cei drept multele proiecte apărute în jurnalele englese pen­tru o uniune personală în Creta ori Epir, precum și scrrile, că regele Georghe al Greciei ar avea de cuget se abdică, — sunt desmințite și lumea ’și dă aerul că nu le crede, deoarece nu pot să fie adevă­rate, — cu toate aceste puterile și în special Germania regretă mult, că schimbarea cabinetului englez a arun­cat cestiunea aproape resolvată a Greciei, iarăș pe un teren, unde toate au­se se înceapă „da capo.“ Resultatul desbaterei asupra proiectului de amnestie al lui Rochefort, care a avut loc Sâm­bătă în camera franceză, încă nu este cunoscut. Cu toate acestea suntem în drept a crede, că ea se va termina cu respingerea lui și astfel nu va da ansă la o nouă crisă ministerială. Și dacă se va întâmpla astfel, de­sigur că mult va contribui la aceasta, incidentul de la Decazeville, despre care am amintit și noi în unul din numerii noștri trecuți, unde vr’o 800 lucrători revoltați au ucis pe directorul fabricei, pentru că n’a voit să le urce lefile. Incidentul acesta va pune pe mulți dintre deputații încă nehotărîți, pe gânduri și i va convinge, că drumul, pe care va porni re­publica în urma amnestiei generale a lui Rochefort, este un povârniș periculos pentru axistența sa, și i va face să voteze în contra proiectului. Din dieta Ungariei. Apreciăm la locul prim resultatele câștigate de 13 ani de cjire pe terenul instrucțiunei, asemenea spiritul de care ele au fost dictate și sub care au fost esecutate. La locul acesta vom urmări desba­­terea asupra budgetului resortului de curte și in­strucțiune publică, în ședința de Vineri între alții a vorbit și deputatul Constantin Gurban, espunând grav arm­ele românilor față cu politica urmărită în școale. Schițăm aici cuvântarea domnului deputat după­­ ziarele din capitală. Activitatea ministrului de culte ne insuflă cele mai mari îngrijiri —­­fice dl deputat. Face amin­tire despre împregiurarea, că la școalele de stat și în cele medii, chiar și unde elementul maghiar este în minoritate limba maghiară este limba de pro­punere, guvernul nu sprijineșce nici o școală ro­mânească, în întreaga țeară statul nu susține o 9i singură pedagogie cu limba de propunere română, dacă cineva se plânge pentru asemenea lucruri, lumea pășeșce îndată cu ideia de stat unguresc, opiniunea publică îl condamnă și -l lacsează de agi­tator. Mai mult, dacă o parte a țărei voiesce să-și facă din proprii săi bani gimnasiu cu limba de propunere românească, aceasta nu i se permite, cea ce serveste spre dovadă, că se pun pedeci in știin­­țelor de cultură ale naționalităților nemaghiare. Cu toate acestea, se fac imputări ministrului de culte, că nu sprijinesce din destul elementul maghiar pe terenul cultural. I se mai impută, că în școalele poporale con­­fessionale nu se învață cu destul succes limba ma­ghiară. Naționalitățile î și dau silința se introducă pe copiii de școală în cunoșcințele limbei unguresci, este însă impossibilitate ca copiii de școală să în­vețe perfect unguresce; cine o poate pretinde acea­sta pe locurile unde nime­ni vorbesce unguresce. Inteligența naționalităților vorbesce unguresce, do­vadă că nu se înstrăinează de ea Cu toate acestea suspicionările nu mai au mar­gini, noi ne am dedat cu ele, așa că nu mai au nici o trecere; prin insinuări false pot seduce pe guvern și opinia publică cei ce vânează după oficii, dela ei provin suspicionările, însă de câte­ ori s’a introdus cercetare, s’a constatat, că suspiciunea a fost sau fără basă, sau tendențioasă. Cu privire la irredentă declară, că poporul român n’are nici o parte în această manifestare, el nici o a făcut, nici a contribuit la lățirea ei. Ideile din proclamație nu și le a atribuit sie­și, și vorbitoriul protestează contra identificării instiințelor românesci cu proclamațiunea. E adevăr că românii o au primit cu indiferen­tism, căci nu i-au atribuit nici o importanță, pen­tru aceasta însă ei nu pot fi acuzați. Dacă ideia de stat unguresc va cuprinde în sine legalele aspirațiuni ale naționalităților, dacă na­ționalităților le vor face institute de învățământ în limba lor, dacă i vor face părtași de favoruri, atunci nu va fi mai mult causă de a se plânge, că ele gravitează în afară, și pănă când nu va fi așa, este fără folos a aduna bani, a escrie noue imposite, fără folos inspiționarea și înfricare, toate acestea vor mai învenina rana, însă nu o vor vindeca. Cuvântarea­ și-o închieie astfel cu: Fac atentă pe naționalitatea maghiară (intrerumperi: Națiunea ma­ghiară.) Este și naționalitate maghiară (întrerumperi: Nu este.) Așa­dară fac atent pe parlament și guvern (o voce din stânga estremă: Tot nu țlice: națiune) la gravaminele, cari provoacă nemulțămirea națio­nalităților, și în speranța, că în cel mai de aproape viitoriu guvernul va îndrepta lucrul, primesc bud­getul. Varietăți. * (Hymen). Domnul Vasi­le Mihail Lazar inginer în România și-a încredințat de soție pe Dom­nișoara Elena G. Perșinar din Brașov. * (Concert.) După cum suntem informați, concertul reuniunei de cântări române din Sibiiu va avea loc Duminecă în 2/14 Februariu a. c. în sala dela „Musikverein.“ Detaiuri în nzul proclim. * (BaIul.) orangjat de „Reuniunea femeilor ro­mâne din Sibiiu“ se va ținea în 24 Februarie 1886 st. n. în sala hotelului la „împăratul roman­“ începutul la 8 oare seara. Venitul curat este destinat în fa­vorul reuniunei. narial, s’a putut acum esecuta în totalitatea lui și față de cursul pedagogic, în ulterioara esecutare a regulamentului semi­­narial §. 26 și în legătură cu aceasta, în urma dis­­posițiunei consistoriului archidiecesan de la 30 Au­gust 1880 Nr. 2474 plen., cu începutul anului sco­lastic 1880/1 toți elevii institutului, atât din secțiu­nea teologică, cât și din cea pedagogică, se primesc în seminariu cu locuința și cu fiptul comun, pre lângă o contribuire de câte 60 fl. v. a., stabilită în p. 22 din regulamentul seminariului, punându-se la dispo­­sițiune spre scopuri seminariale localitățile necesare, în fine — după ce profesorii Dr. Nicolau Maier și Simeon Popescu, cu finitul anului scolastic 1882/3, preferind a face bisericei servicii pe terenul admini­strativ și după­ ce în modul acesta pe calea prescrisă, numiții profesori au fost promovați la posturi de protopresbiteri — în locul acelora Consistoriul ar­chidiecesan în ședința de la 11 August 1883 Nr. 3211 plen. a denumit profesori pre Ioan Ghibu, fost ad­ministrator paroh­ial în Arad și pre Dr. loan Cri­­sian fost pănă aci inspector seminarial. Totdeodată, în urma decretării sinodului archi­diecesan de la 3/15 Maiu 1883, simțindu-se necessi­­tatea de­ a se introduce în planul de instrucțiune și nstruirea în musica vocală și instrumentală a elevi­lor institutului — pre lângă cântările bisericesci sistemisându-se spre scopul acesta un post nou de profesor salarisat, cu 800 fi. la an, consistoriul ar­chidiecesan în ședința plenară tot dela 11 August 1883 Nr. 2881, pentru acest post, denumeșce pro­fesor extraordinar pre artistul Georgiu Dima, aface­rile inspectorului seminarial relegându-le în sarcina spiritualului și profesorului de cântările bisericesci Dimitrie Gunțan. Precum mai sus s’a­­ lis, Consistoriul archidiece­san încă la 1880 dispunând internarea tuturor ele­vilor, a pus la disposiție și localitățile necesare; aceste localități în decursul timpului și din an în an — cerând imperativa trebuință — au trebuit să se sporească și s’au sporit, pănă când cu începutul anului scol. 1884/5 spre scopuri seminariale — pre lângă casa seminarială principală „andreiană“ — au fost puse la disposițiune încă alte patru case gru­pate în jurul și situate în imediată legătură cu casa seminarială „andreiană“, (toate patru proprietate a seminariului). Cu toate acestea, considerându-se că toate acestea cinci zidiri sunt construite pentru sco­puri și pentru locuințe private; că deși în nemijlo­cită legătură, ele sunt totuș așa de împrăștiate, în­cât ordinea și disciplina — cari trebuie să domnea­scă în un institut impopulat cu 120 —150 elevi — nu se pot menținea și supraveghia; că din acestea și din multe alte considerațiuni, aceste cinci zidiri cu toate numeroasele lor încăperi, nu corespund sco­pului unui seminariu, consistoriul, și la inițiativa acestuia, sinodul archidiecesan a venit la convinge­rea, că face imperativă necesitate de un edificiu se­minarial anume construit și corăspund­ătoriu tuturor referințelor unui asemenea institut. Deci — după consultări și planisări în trei se­siuni sinodale din anii trecuți — sinodul archidie­cesan în sesiunea din anul curgătoriu 1­885, pătruns de această convingere, a votat suma de 150.000 fl. v. a. pentru edificarea din fundament a unui semi­nariu. Atunci când acest cond­us sinodal va deveni realizat și prefăcut în faptă complinită, biserica noa­stră transilvană își va putea gratula, că institutul archidiecesan teologic și pedagogic, pe calea deschisă și pe basele puse de antecesori și anumit de ferici­tul archiepiscop și metropolit Șaguna, a făcut un pas gigantic înainte. cară acei anteluptători, în mor­mintele lor vor sălta de bucurie, vä­­ end că lupta și inzuința lor, suscepută încă la 1785, cel puțin după 100 de ani nu au rămas neîncoronate de resultat, și aceasta nu din ajutoriu străin cerșit, ci din crunta

Next