Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)

1886-10-28 / nr. 115

1tfr­ 115 ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Si­bi­iu: Marți 28 Octobre (9 Noembre) 1886. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbătă. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXIV. INSERȚIUNILE: Pentru oda­tă 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. împăratul losif al ll-lea și libera regească comună Reșinariu­l). Rășinariu, 6 Novembre s. n. 1886. Astăzi se împlinesce o sută de ani, de când bu­nul și iubitoriul de dreptate împărat losif al II-lea prin rescriptul seu din 6 Novembre 1786 a declarat Rășinariul de comună liberă regească. Acest înnalt rescript a fost resultatul unui pro­ces, ce l’a purtat comuna românească Reșinariu în contra cetății săsesci Sibiiu în timp de 51 ani­ Actele procesuale arată, cum că Reșinărenii s’au plâns la guvernul țărei, că ei au fost oameni liberi, au avut primărie comunală ca și celelalte comune libere din fondul regesc, asemenea au avut și 40 re­­presentanți comunali, dar de la anul 1735 cetatea Sibiiului le-a impus atâtea sarcini, încât ei nu sunt mai mult în stare să le poarte, îi silesce, să le facă bârne, să le taie lemne de foc, să le adune peatră și aceste toate fără de nici o plată să le ducă cu carăle la Sibiiu, să le dea oameni, cari se lucre la cetate, precum și servitori la primăriul Sibiiului. Pentru munți li se cerea arendă mare, în co­mună erau siliți se cumpere la botezuri, la nunte și la înmormântări vinul mai scump decum se vin­dea pe alte locuri tot din cârciuma pusă de primă­riul Sibiiului, pentru că nu era iertat, să aducă alt­cineva vin în Rășinariu decât numai el. Din fânul sau etava făcută pe câmp a 3-a parte era a Sibie­­nilor. Pentru tot locul de o găleată de sămânat li se lua 35 cr. Numai apa și lemnele le au fost iertate să le folosească fără taclă, dar să prindă pesci­ri. Sarcinele impuse de magistratul Sibiiului, sub a cărui jurisdicțiune scaunală sta și Reșinariul au fost așa de grele și apăsătoare, încât Reșinărenii într’o umilită suplică așternută împăratului s’au ru­gat să li se asemeneze în România austriacă**­ un un teritoriu, unde să se așed­e, pentru că ei sunt gata de-a părăsi Rășinariul și a emigra acolo. După încheierea procesului guvernul țării prin decisiunea sa le-a făcut ceva ușurință, însă sau de­­chiarat de coloni (iobagi, clăcași.) Rășinărenii nemul­­țămiți cu această soarte au apelat în contra men­ționatei decisiuni la tronul Maiestății Sale, rugând pe guvern, se aștearnă actele acolo, împăratul losif al II-lea prin rescriptul de sus a turnat balsam vindecător în ranele mult asupri­ților locuitori din Reșinariu, declarând Reșinariul de comună liberă regească. Câtă bucurie va fi produs acel înnalt rescript între diferiții locuitori ai comunei Rășinariu, își pot închipui numai acei oameni, cari, purtând asemenea sarcini feudalistice, și-au aluptat libertate. Comisiunea însărcinată de tabla regească din Târgul­ Mureșului cu ducerea în­deplinire acestei prea înnalte decisiuni, după ce pe cale judecătorească ’’a fost statornicit marginea teritoriului, a pre­dat în 15 Decembre 1788 comunei Reșinariu și trei mii patru sute floreni selviți de cetatea Sibiiu ca descrăunare pentru foloasele trase pănă atunci. Acești trei mii patru sute floreni au format cel dintâiu venit al cassei alodiale din Rășinariu. In această cassă au intrat apoi venitele regale pen­tru munți, mori și cârcime. Din aceste venite s’a edificat biserica cea mare gr. or., cea mică gr. cat. și scoalele din Rășinariu. Asemenea două case co­munale, dintre cari una se folosesce ca ospătărie. Se servesc salariile la șase învățători, la o învăță­­toreasă și la un catichet gr. cat., precum și sala­­rii, la membrii primăriei locale, la medicul comu­nal și la toți servitorii comunali. S’a clădit calea cea frumoasă către Sibiiu și în sus pănă în culmea coastelor, ce se văd de la Sibiiu. S’a închis ciras­­teriul. S’a pardosit cu peatră și s’a prevăzut cu petrișiu cernut mai multe strade, așe­zându-se în cele de frunte și lampe pentru luminatul de noapte. S’a regulat parte cu zid parte cu bârne alvia rîu­­lui. S’a înființat stipendii, pentru cei ce cercetează cu succes din școalele mai înnalte. Din fii leșinărenilor au eșit funcționari de stat, între cari au ocupat loc și subscrisul, medici, ad­vocați, oficieri în armată, protopresbiteri, preoți, profesori, învățători, neguțători, și un număr pănă acuma încă mic de meseriași. Progrese, cari fără influența binefăcătoare a înnaltului rescript împărătesc nu se făceau. Progresele ar fi fost cu mult mai mari, dacă de douăzeci de ani încoace nu dispărea interesul co­munal, făcând loc celui particular, care a adus cu sine corupțiunea și desbinările în Rășinariu. Fie fapta sus memorată generosului împărat losif al II-lea la locuitorii Rășinariului în toate ge­­nerațiunile neuitat și numele lui în etern binecu­vântat ! Petru Brote. *) Domnul autor ne trimite acest articol cu rugarea, ca se’l publicăm în coloanele foaiei noastre. Ne grăbim a sa­tisface cererea, și pentru însemnătatea istorică a obiectului ce tractează articulul, i dăm loc în fruntea foaiei. Red. **) Pe timpul acela se ținea partea serii românesci, așa numita Oltenia sau România mică, de Monarc­ia austriacă. Revista politică. C­o­n­g­r­e­s­u­l n­a­ț­i­o­n­al bisericesc al Sâr­bilor s’a deschis Mercuri în 22 Octobre prin co­­misariul regesc Nicoliciu cu rescript regesc în presența patriarh­ului și a episcopilor. Congresul ne­­fiind capace a aduce cond­use, s’a amânat pe vre-o câteva­­­ile. Abia Sâmbătă, în 25 Octobre, s’a putut con­stitui congresul sub presidiul patriarh­ului, fiind pre­zenți 54 deputați. In ședința din 27 Octobre se vor începe pertractările, fiind puse la ordinea­­ zilei ra­portul comisiunei de cinci­spre­zece despre activi­tatea sa, și elaboratele pregătite de această comi­­siune spre pertractare. După cum am amintit în numărul precedent, Joi în 23 Octobre (4 Nov.) s’au deschis d­e­l­egați­­u­n­i­l­e. Lumea politică, de la inaugurarea dualismu­lui în monarh­ia noastră, a privit totdeauna cu cea mai mare încordare la lucrările delegațiunilor, și nu fără cuvânt, pentru ca aceasta este ocasiunea cea mai bună, de a se informa cetățenii despre politica monarh­iei in afară. Acest interes al cetățenilor, în ve­derea încurcăturilor din Bulgaria, cari din $i in <Ji iau forme tot mai concrete, este astăz­i cu mult mai mare ca altădată. Delegațiunea ungurească a ales de președinte pre contele Ludovic Tisza și de vice-președinte pro cardinalul-arh­iepiscop Ludovic Haynald, care dele­gațiunea austriacă pre Francisc Smolka de preșe­dinte și pe abatele Hauswirth de vice-președinte. Președinții au accentuat necesitatea de a acorda în momentul actual sumele cerute pentru armată, spre a păstra monarh­iei posițiunea, ce o ocupă în consiliul puterilor, pentru a o apăra prin toate mij­loacele posibile și chiar prin „ultima razio,“ dacă nu e cu putință altfel. Din bugetul comun pe anul 1887 presentat de­legațiunilor rezultă, că capta Ungariei e cu 3,359,568 floreni mai mare de­cât în anul 1886. Cheltuelile s’au mărit cu 11,198,559 flor., dintre cari 1,275,791 fl. pentru bugetul ordinariu al resbelului, 2,712,047 fl., pentru bugetul estraordinariu al resbelului 121.229 fl.’ pentru bugetul marinei. Monarh­ul, primind Sâmbătă în 25 Octobre de­­legațiunile, cu privire la Bulgaria a­­ zis: „Regretabilele încurcături din Bulgaria, cari s’au început în anul trecut cu resturnarea guvernului în Filipopol, dau din nou prilegiu la serioase îngrijiri, cu toate că silințelor comune ale puterilor le-au suc­ces a localisa mișcarea și a deschide calea restabei­ FORȚA. Serbarea de la Curtea de Argeș. Curtea de Argeș, 11 Octobre. (Urmare.) Solemnitatea pregătitoare a sfințirei catedralei. Se ne întoarcem la palatul episcopal spre a de­scrie începutul solemnității de sfințire. La oara 3 p. m. P. S. S. Episcopul de Argeș Ghenadie, împreună cu S. S. U­. arh­iereii Silvestru Pitișteanu, Calistrat Orleanu, Ghenadie Enăceanu și Partenie Clinceanu, îmbrăcați cu mantiele și omofoa­­rele, cu SS. LI. archimandriții Hariton, vicariul Epi­scopiei Noului­ Severin, Erofteiu, fost arhhimandrit de scaun al Episcopiei de Argeș. Ioil, starițul mănăsti­­rei Cernica, Procopie starițul mănăstirei Căldărușani, cu 12 diaconi și mai mulți preoți, toți îmbrăcați în nouăle vestminte, au pornit de la palatul episcopal în cântarea seminariștilor și sunetul clopotelor, ducân­­du-se de P. S. Episcopul sf. discos cu sf. moaște, pregătitoare pentru târnosirea Catedralei. Această procesiune a fost urmată de un număros public și cler. Ajungând procesiunea în biserica Catedrală, sf. m­oaște au fost depuse de P. S. S. în sf. altar și pe dată s’a început slujba vecerniei de S. S. arh­iman­­dritul Hariton. Sosirea suveranilor la catedrală. Pe când se oficia vecernia, se atic și semnalul so­­sirei MM. II. Regelui și Reginei. La poarta catedralei MM. IL. fură întîmpinate de dl Sturdza, ministrul instrucțiunei publice și al cultelor, și de toți ceilalți miniștrii, de corpul diplo­matic, de dl general G. Angelescu, comandantul cor­pului I de armată, generalul Vlădescu, comandantul diviziei din Pitesci, de do. Lecomte de Nouy și Ga­­brielescu, arc­itecții însărcinați cu restaurarea cate­dralei, de casa civilă și militară a MM. LL., și de alte notabilități precum și de o foarte numeroasă populațiune. La intrarea în catedrală, MM. LL. fură întîm­pinate de P. S. S. Episcopul de Argeș, îmbrăcat în nouăle și lucioasele sf. odăjdii cu crucea și sf. evan­­gelie în mână, însoțit de toți înnalții prelați mai sus citați și asistați de I. P. S. S. Metropolitul Moldo­vei și Suceavei și de PP. SS. II. Episcopii Dună­rei de jos și Buzăului. După ce MM. IL. Regele și Regina au sărutat sf. evangelie și crucea, au intrat cu toții în biserică, în cântarea imnului de corul vocal al Domniței Bă­­lașa, sub direcțiunea dlui C. Bărcănescu, și unde M. S. Regele a luat loc în dreapta pe tronul regal, M. S. Regina la stânga de asemenea pe tronul regal, iar P. S. S. Episcopul Ghenadie cu SS. U­. arhhie­reii și întregul cler au rămas în mijlocul bisericei, intonând cântarea „Lumină lină“. Apoi P. S. S. a sfințit litia (artorele) și intrând cu ceriul în altar s’a desbrăcat, urmându-se apoi terminarea vecerniei de cătră S. S. archimandrite Hariton, vicarul Epi­scopiei Noului­ Severin, la care a asistat și MM. IL. După terminarea acestui serviciu divin, MM. IL., după ce a admirat atât pe dinăuntru cât și pe din afară acest splendid monument, care ne reamin­­teste arta noastră din vechime, a plecat îndreptân­­du-se spre casele dlui primar Sterescu, unde se pre­gătise reședința regală, conduse pănă la poarta ca­tedralei de întregul cler înnalt și de mulțime. Sosirea și plecarea MM. II. a fost salutată și de urările elevilor seminariului de Argeș, cari îm­preună cu preotul Drăgănescu, rectorul seminariului, și profesorii respectivi erau înșirați de la poartă pănă la intrarea în biserică. MM. N­. Regele și Regina fură întîmpinate la reședința regală de dna D. Sterescu, soția primăriu­lui, care oferi un prea frumos buchet M. S. Regi­nei și de toate notabilitățile din localitate și din Bucuresci. O companie din reg. 4 de dorobanți, sub co­manda dlui căpitan Budișteanu, forma garda de­­onoare.

Next