Telegraful Roman, 1887 (Anul 35, nr. 1-135)

1887-01-17 / nr. 6

ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru streinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 fi. Sibiiu, Sâmbătă, 17/29 ianuarie 1887. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXV TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr.,­­1~ de trei or. 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr pentru fie­care publicare. Sibiiu, 16 Ianuarie. Desbaterea asupra budgetului se apropie spre sfârșit în parlamentul din Budapesta. Din cuvântă­rile pro și contra­r­e-am convins din nou, că râu, de tot râu stăm cu finanțele noastre, că deficitul cresce în măsuri înspăimântătoare, că poporul este așa de împovărat cu felum­itele soiuri de imposite, încât noile sarcini nu se mai pot pune pe umerii lui, și în fine, că dacă va merge tot așa, progresând cu deficitele, neapărat va trebui se urm­eze catastrofa financiară, prevestită de ani în economia statului nostru.D­ezbaterile pănă acuma au avut caracter fami­liar, s-au capacitat oamenii în familie, și-au desco­perit părțile slabe, părțile simțitoare, însă nu și au spus lucruri neplăcute, în ce privesce direcțiunea politică, fiind adecă toate partidele predomnite de curentul periculos, căruia de multe ori potrivit i-se dă numele: șovinism unguresc. în ședința de Marți desbaterea și-a schimbat coloritul familiariu. A căd­ut o bombă în parlamen­tul din Budapesta și ea a împrășciat patriarh­ala liniște a părinților patriei. Aceasta bombă a fost cuvântarea deputatului sârb Mih­ail Dimitrievici, prin care a dat espresiune ne­­mulțumirei, ce domnesce în țeară din causa politicei de rasă, care se manifestă pe toate terenele. Deputatul Dimitrievici a stricat prin cuvântarea sa liniștea familiară a parlamentului, a produs sgo­­motoase contraziceri, zgomotoase și serioase mani­­festațiuni de îngrijire, cari de mult nu s’au mai ob­servat în parlamentul nostru. Deputatul Dimitrievici a pus pe teren cestiunea naționalităților, o a adus în legătură cu cestiunea orientală, repetând cuvintele de odinioară a­le ne­fericitului Miletici. Băgați de seamă, ca nu un Na­poleon dela Nord în drumul seu sâ afle aici popoare nemulțumite. Reamintirea acestor cuvinte, precum și provocarea la un resboiu cu Rusia, pre care sâr­bii nu mai puțin ’i doresc ca unguri, a produs ne­liniște între deputați și nu fără cuvânt. Mai încurcată ca acuma nici odată n’a fost si­­tuațiunea în Europa. Se apropie de deslegare cesti­unea orientală. Principelui de Bismarck i­ se nălucesc cazacii muscălesci la poarta Vienei și oștirea fran­­ceză la fruntariele Elvației, de aceea el provoacă resboiul cu forța. Și pe când o face aceasta bărbatul de fer din Berlin, pe atunci Dimitrievici constată un mare ade­văr. Constată adecă, că ungurii prin purtarea lor, prin politica de maghiarizare și-au atras ura nați­unilor din statele vecine, și și-au înstrăinat națiunile conlocuitoare din patrie. Este adevăr, că politica de maghiarizare a ungu­rilor, și mai cu seamă nemărginitele agitațiuni ale pressei jidănite au făcut mult rău aici la noi în țeară și astăi­i nu mai este om de omenie, care să nu pri­vească cu disgust la opintirile nebunatice ale ace­lora, cari poartă steagul maghiarisărei, însă adevăr este și aceea, că noi naționalitățile nu am desperat în schimbarea actualei situațiuni nebunatice; și noi sperăm dimpreună cu deputatul sârb, că va veni un bărbat cu autoritate, care va restabili ecuilibrul, și va face mulțumire pentru noi, căci cuvintele depu­tatului Giurcovici, enunciate cu combatere la adressa celor zise de Dimitrievici, că adecă sârbii și croații numai în pretenie și concordie cu ungurii se pot ferici, cuvinte aplaudate de întreaga dietă noi nu­mai așa le putem înțelege, dacă pretenia și concor­dia nu se va realiza pe basele moralei de a­ fi, căci atunci o asemenea pretenie noue românilor nu ne va conveni. Va urma a­ fi­mâne desbatere specială, și cre­dem, că vom aud­i și glasul deputaților români, căci e bine, ca plângerile noastre să fie auzite și în par­lament. Revista politică. Pe lângă toate vorbirile fulminante din partea oposițiunei, ceea ce era de prevăzut din capul locu­lui în ședința dietei din 27 i. c. s’a și întâmplat. Budgetul statului pe anul 1887 s’a primit de basă pentru desbateri speciale cu 202 contra 144 voturi, așadară o majoritate nu mai mică decât 118. Acum vor urma desbaterile speciale, ce pentru guvern se pot considera aproape ca o distracțiune. In nesiguranța politică, ce există astăzi în toate părțile, nime­nu are o posiție mai grea și e­le mai neliniscite, ca cancelarul de fer Bismarck, acela care cu mâna sa de fer a soiut totdeauna se țină în re­spect pe alții, astăzi a ajuns însuși în aceasta stare, în Reichstag pe lângă toate opintirile a pățit-o. Francia se mobilisează din resputeri, acum și când pentru dânsul timpul e mai puțin priincios, încura­­giate de aceasta situațiune încep a și ridica vocile și stătulețele din împregiur. Spre ilustrare servească discursul resboinic al ministrului din Danemarca ținut în Zlele trecute, carele într’alte a zii: Ne vom aduce în­totdeauna aminte, că patria noastră a fost sfâșiată și mulți dintre compatrioții no­ștri credincioși trăiesc în sclavie sub vulturul prusian. Dar ce ne folosesc tânguirile? mai bine să ne silim ca se recucerim, ce am perdut! Guvernul și Camera au făcut legi pentru or­ganisarea armatei în care timpul de serviciu a fost prea scurt determinat, de aceea e datoria fie­cărui de a se esercita și se fie gata, când va suna oara. Trebue cu toții ca să muncim spre a grămă­di bogății în țeară, căci mulți bani ne va costa, în viața noastră politică ar trebui să dovedim, că sun­tem cu toții uniți spre a face cele mai mari sacri­ficii pentru renălțarea Danemarciei. Tinerul să-și sa­crifice viața, bogatul averea, femeea bărbatul, mama fiul, și numai atunci vom dovedi, că nu suntem nișce degenerați urmași ai acelora, cari la timpul lor au apărat Copenhaga contra Svebilor și Englezilor, — numai atunci vom recuceri, ce am perdut. In cercurile guvernamentale engleze de aseme­nea se urmăresc cu mare atențiune raporturile, ce se desvoaltă între Germania și Francia. Ministrul de resboiu și maritină a luat disposițiuni, ca în caz de necesitate armata în scurt timp să poată fi pusă pe picior de resboiu. Resolvarea cestiunei bulgare, începe din nou a se încurca. Speranța de a căpăta cestiunea o soluțiune pacinică, începe a deveni ilustrie. Zankoff, care dela început a fost unealtă nemernică pentru patria sa, continuă cu perseveranță pe calea apucată, și față de binevoitoarea intrevenire a Poartei, ca să facă tot lucrul de imposibil, a pus în numele aderenților săi următoarele propuneri: 1. Regența să fie desființată. 2. Portofoliurile de interne și esterne se fie încredințate partizanilor săi. 3. Armata bulgară să fie pusă sub ordinele ge­neralului Kaulbars. 4. Toți complici loviturei de stat se fie resti­tuiți în gradele și funcțiunile lor. 5. Armata se fie licențiată. Față cu aceste propuneri e riscat lucru a atri­bui vre­o sinceritate resp. bună-voință Țarului în dezlegarea cestianei, care se zice, că prin o circulară lasă se se înțeleagă, că Rusia e dispusă a retrage cadidatura prințului de Mingrelia, dar deputațiunea bulgară să se folosască de întrevenirea Poartei pen­tru constituirea unui guvern legal în Bulgaria prin formațiunea unui regențe micste, cuprinzând toate partidele, în fine circulara roagă pe Puteri, să dea instrucțiuni ambasadorilor lor din Constantinopol spre a susține și ușura opera Porții. Anglia la aceasta circulară și a făcut reserva în privința ordinei, cum este de a se tracta. Ea vo­­iesce ca mai întâiu se se deslege cestiunea principală, adecă alegerea principelui, ceea ce e și dorința Bul­gariei, și aci sigur, că pricina e gata! Guvernamentalul din Bucuresci „Telegraphul“ ne aduce scirea, că negocierile privitoare la încheierea convențiunei vamale vor fi luate din nou. Un schimb activ de note se face de ambele părți, și se crede, că neînțelegerile ivite asupra petroleului, ză­­h­arului și spirtuoaselor se vor aplana. FOITA. Tesaurăria casei domnitoare în Viena. (formare.) Sub m­ul 3 vedem pocalul, de care s’a servit Maj. La împăratul și regele nostru cu aceeași oca­­siune. Acesta e ceva­ și mai mic ca celalalt, lucrat la Augsburg tot în acelaș veac. E ornat cu sma­ragde și rubine și cu 6 medalioane de argint, cari represintă scene din metamorfosele lui Ovid. Sub anii 14 și 15 dăm de două cap de opere ale artei argintarilor și aurarilor Nürnbergezi. Este un blid și o cană de argint masiv, suflat cu aur. Dia­metrul blidului e 80 de cm., cana are o înnălțime de 55 cm. Vasele sunt sporadic ornate cu mărgă­ritare orientale, alocurea cu granate cioplite și măr­gele. Fundul blidului și al canei este decorat cu un basrelief de ornamente de flori și masce așezate în baia de argint, intre cari sunt presărate figuri de Lincint și mărgăritare ovale. Afară de acestea vasele au o ornamentare bogată de figuri sculptate din ar­gint, cari sunt pline de energie și în impresia to­­­tală arată un stil foarte ales. Vasele au eșit din atelierul renumitului aurariu Krenberger din Nü­rn­­berga. Sub anul 68 se păstrează pocalul de aur curat, pe care l-a făcut cadou regele Franciei, Carol al IX, arh­iducelui Ferdinand de Tirol,­­ sub 69 pocalul de argint emailat al împăratului Frideric IV, din anul 1440. Partea cea mai interesantă și mai bogată a tesaurăriei se află în odaia a cincea, în care se pă­strează suvaerele private ale înnaltei case domnitoare și obiectele ceremoniale de încoronare. 1. Coroana imperială austriacă, s’a pregătit în timpul împăratului Rudolf II., ceea ce se vede din inscripția, ce stă în partea internă a semicercului coroanei: RVD. ROM. IMP. HUNG. ET. BOH. REX. CONSTRVXIT. MDCNI. De această coroană se ser­­viau regenții Austriei ca regi ai Ungariei și Boemiei și arhh­i ducii de Austria, când erau aleși de împărați romani, precum și la încoronarea, ce se efectuia la Frankfurt lângă Maina. Cu ocasiunea înființării im­periului ereditar austriac, acest insigniu rămase co­roana imperiului. Coroana e lucrată din aur ales și e ornată bo­gat cu petri scumpe rotogoale și late, cu mărgele și rubine. Cercul coroanei constă dintr’o fâșie de aur, decorată cu plate mari de petri scumpe și mărgele cuprinse în cartouche. Marginile de sus și de jos ale cercului sunt încadrate cu câte un șir de mărgele cufundate pe jumătate în baia de aur. Pe marginea de sus a cercului se mai află 4 orna­mente mai mari și 4 mai mici, împodobite cu ru­bine colosale și mărgele Ornamentele se termină în colțurile lor de sus în câte o mărgea mare. La­turile de sus ale coroanei se formează două fâșii mari triangulare de aur, cari se termină în sus în două unghiuri ascuțite. Pe aceste fășii se văd lu­crate diferite scene de încoronare în basrelief. Se­micercul coroanei poartă în vârf o cruce, iar acea­sta un safir de o rară frumseță. Ca obiect de artă, coroana și mărul imperial reprezintă una dintre operele cele mai eminente ale stilului renaissance în aurorie. Despre prețul enorm și poate neajuns al coroanei, ne vom putea face o idee, dacă amintim, că ea a costat 700,000 taleri, o sumă, care pentru acele timpuri este gigantică. 2. Mărul imperial Ornamentarea acestui obiect

Next