Telegraful Roman, 1887 (Anul 35, nr. 1-135)

1887-10-24 / nr. 109

Nr. 109 Sibiiu, în 23 Octobre. încă pe când statul austriac se mărise cu o terțialitate din teritoriul său și bravele oștiri ale m­arei monarh­ii culegeau laurii gloriei pe câmpul luptei contra turcilor, marele comandant, Eugen de S­a­v­o­i­a, voia se aducă în­deplinire ceea ce cearcă ar fi cu tot prețul să realiseze diplomația Prevede istețul comandant un lucru și adecă, că împărații Austriei nici un folos nu pot ave din provinciile italiene, și că e păgubicios a domni unele provincii în cari focul revoaltelor nu se mai pute înăbuși, când ura contra stăpânirei cresce în pro­­porțiune cu jertfele ce le aducea ea pentru de a pute stăpâni aceste provincii, și fiindcă numai pa­gube urmau din această stăpânire, a propus supre­mului seu beli du ce se părăsească provinciile italiene, și să și îndrepte privirile spre orient unde este un teren cu mult mai bun de esploatat. A domni preste provinciile frumoase ale Italiei nu pute fi lucru de desconsiderat și astfel păre­rile marelui beli duce a rămas deocamdată descon­siderate. Dar anul 1859 a fost hotăritor. Lupta de la Solferino a decis poate pentru totdeuna aceasta ce­­stiune, pentru că astăzi Italia are rol conducător în­tre statele europene. De la Eugen de Savoia a trecut mulți ani în vecinicie, și ceea ce pe atunci dânsul ar fi putut realisa cu un corp de armată, astăzi după secii, di­plomația cearcă a o realisa cu mijloace cu mult mai costisitoare și resultatul totuși e mai precar totodată. Petru cel mare a pus de problema Rusiei cu­cerirea Orientului și pentru realizarea acestei pro­bleme toți urmașii lui la timp binevenit n’au cruțat nici o jertfă fie în bani, fie în sânge dacă cere tre­buința, aceasta nu o dovedesce trecutul mai îndepăr­tat și mai recent. Doi paloși se zice că nu încap într’o teacă. Penin­sula balcanică așa după cum e compusă fiind în pre­­ponderanță locuită de elementul slavic, Rusia totdeuna va afla oameni, cari vor nutri simpatii față de ea și astfel­­ stă la disposiție cu un factor puternic mai mult spre realizarea scopului. Dovadă e Serbia — protegrata monarh­iei noastre, și astăzi în fruntea guvernului se află ruso­fitul Ristici ; iar spesele e­norme și vărsarea de sânge pentru regularea micilor provincii Bosnia și Herțegovina ne sunt încă în proas­pătă memorie. Desvoltarea lucrurilor în timpul din urmă în Bulgaria trebue se umple de bucurie pe ori­ce iu­bitor de pace și ținuta doamnă a bărbaților, cari se află în fruntea guvernului ar face onoare și bărba­ților de stat ai unui imperiu de rangul prim, dar pentru aceea nime nu poate garanta, că Rusia la un timp binevenit nu ’și va eși din reserva observată în timpul din urmă și va striga: n’ați respectat tractatul de Berlin, nu există tractat de Berlin Noi­seim a prețui foarte mult interesele statului nostru în Orient și suntem mulțămiți cu resultatele produse pănă aci și pentru aceea cuvintele monar­­h­ului nostru în aceasta cestiune în respunsul dat delegațiunilor poate se mulțămească pe ori­ce ce­tățean, mai ales când se acentuează, că în provin­ciile ocupate astă­­i s’a regulat afacerile astfel, că ele de sine ’și pot acoperi spesele împreunate cu ad­­ministrațiunea. Vom fi însă cuprinși de îngrijiri numai cât timp vom vede, că în politica internă nu se iau în con­siderare justele pretensiuni ale cetățenilor de dife­rite naționalități, și statul nostru nu se poate pre­­senta în afară ca un stat în care relațiunile interne se apară deplin consolidate. Anul XXXV Sibiiu, Sâmbătă 24 Octobre (5 Novembre) 1887. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL: Pentru Sibliu pe an 7 fi., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 er. Pentru monarc­ie pe an 8 fi., fi luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru streinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 H. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articulii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr pentru fie­care publicare. l Din causa sfintei serb­ători «le latini, ni­menii proesim va apare Joi în 29 Octobre v. .­­r­. ...... • . Revista politică. Asupra răspunsului Maiestății Sale împăratului no­stru, dar cu ocasiunea primirei delegațiunilor, până acum prea puține jurnale germane s’au pronunțat mai în detail. Unele din ele închee deocamdată numai cu constatarea bunei impresiuni, ce răspunsul a e­ercetat asupra delegațiunilor. Dintre cele ce să pronunță mai pe larg asupra acelei vorbiri e: „Poli­tische Nachrichten“, care numesce pe Austro-Unga­­ria un factor integrant din acea combinațiune a statelor central europene, a căror problemă e sus­ținerea păcii, și totdeodată de apărătoarea uneia din­tre cele mai espuse posițiuni ale acelei politici, care de present formează cea mai puternică fortăreață, în contra năpădirei curentelor, ce ascund în adâncimea lor resbel și revoluțiune. Cu un fel de răceală nepăsătoare, se pronunță asupra acestui răspuns jurnalele rusesci, cari­dic, că vorbirea M. S. împăratului Austriei întocmai ca și a dlui Crispi, promit o pace de o scurtă durată. Diplomația rusă, adaogă ziarele rusesci, nu va vede în curând decât o singură eșire din situațiune: răs­boiul. Mai bună impresiune însă, sau mai bine ,cis o mângâiere a produs răspunsul M. S. împăratului no­stru asupra bulgarilor, cari cu multă satisfacțiune au luat la cunoșcință, cele rostite de monarh­ul cu privire la cestiunea lor. Atât din cercurile oficioase din Viena, cât și din Bucuresci se anunță îmbucurătoarea scrie, că nego­cierile mult trăgănate, pentru încheerea unui tractat de comerciu, vor fi reluate în curând și adecă în de­cursul lunei lui Novembre. Lipsa și sărăcia causată prin acel răsboiu vamal, și care e bine cunoscută am­belor guverne, întăresce pe ambele părți în speranța, că negocierile vor ave în fine un resultat favorabil. Sobrania bulgară, a votat în unanimitate răs­punsul la adresa tronului. în acel răspuns repre­­sentanții poporului bulgar dau espresiune simțemin­­telor de adâncă recunoscință și iubire, ce poporul bulgar se nutresce față de suveranul lor, esprimând totdeodată mulțămita pentru abnegațiunea ce prin­cipele a manifestat-o, primind tronul oferit al Bulga­riei. Constată mai departe, că liniștea, siguritatea și ordinea publică au intrat în țeară deodată cu pă­șirea lui pe tronul Bulgariei; dă espresiune bucuriei ce le-a causat declarațiunile principelui, că poporul bulgar se bucură de present de toată simpatia Sul­tanului și a marilor puteri, și încredințând pe dom­nitorul lor de călduroasa simpatie din partea po­porului și a armatei, închee cu asigurarea, că pro­iectele de lege și propunerile, ce guvernul princiar le va înfățișa adunărei se vor resolva totdeuna după cum cer și dictează interesele patriei! Totuși nu fără basă a fost lățită din capul locului scirea despre visita țarului la împăratul Wil­helm. Soliile cele mai nouă ne spun cu toată si­guranța, că visita e deja anunțată. Țarului de alt­cumva, încă înainte de a se decide definitiv pentru o visită la curtea din Berlin, i s’a dat să înțeleagă pe cale diplomatică, că împregiurarea, că el va că­lători prin Germania nordică, fără de a întră și în Berlin, nu i-se va lua de loc în nume de rău ; va voi însă totuși să treacă prin Berlin, atunci va fi binevenit. Vestea cea mai nouă în prinvința acea­sta o anunță „Templ“ în o telegramă primită din Petersburg, în care se zice, că țarul e hotărit a cer­ceta pe împăratul Wilhelm, și că cu acea ocasiune va veni și di­viers la Berlin. Principele de Bismarck încă va asista la întrevederea celor doi împărați. FOITA. Din opus dlui Rudolf Bergner „Rumänien.“ (încheere.) Nu departe de grădina Oppler se înalță pe o colină mică noua școală de ofițeri, un edificiu mă­reț și plăcut, pe care încă -l lăsăm la stânga noastră pentru de a mâna afară la bariera orașului. Câteva minute umblăm pe strada singuratică: vedem o fa­brică mare de cement, în care se produc începând dela cărămizi ordinare și ulcioare, câte de toate, apoi ne oprim înaintea unei zidiri ținute în stil serios. Acesta este afilul „Elena Doamna,“ o operă nobilă a unor oameni nobili. Deja în veacul al XVIII lă­sase evlaviosul metropolit Filaret o avere însemnată pe seama copiilor orfani, dar de aceștia nu s’a în­­grijit nici­când bine, astfeliu, că a rămas reservat soției nobile a principelui Cuza, de a da o mie de galbini pentru clădirea orfanotrofiului și de a face colecte în toată țeara. Medicul general Dr. Davila, însuși un fiu al iubitei, lua cu tot atât de nobila sa so­ție conducerea acestei case a păcii și a civilisațiunii: el o conduse pănă la moartea sa în modul cel mai emi­nent și blând. Când părăsise Doamna Elena seara se simți un gol însemnat, dar o deplină recompensă s’a dat în curând. Inimei nobile a unei Carmen Sylva a trebuit să-i facă simpatie deplină o astfeliu de crea­­țiune a iubirii de oameni. Majestatea Sa lua protec­toratul, și zidirea Asilului fu terminată. Interiorul edificiului prevăzut cu două aripi laterale este acum atât de cu scop cât și curat arangiat. Cam la 300 eleve se cresc în institut, cele­ mai tinere de 3, cele mai în vrestă de 18 ani. Toate primesc instrucție în lucrul de mână femeiesc și în limbi străine, multe în musică și pictură, afară de aceea s’a crescut un număr mare de sore misericordiane, iarăși multe fură măritate, dându-se astfel cu escelente muieri. Un astfeliu de institut merită cu tot dreptul numele de aști, el strălucesce în șirul cel mare al instituțiunilor de binefacere ale țării, ca una dintre cele mai im­portante, mai minunate membre. „Și România este țeara, în care se pare că binefacerea și iubirea de oameni ’și-au luat locaș de predilecțiune­ într’ade­­văr, că în privința aceasta statele noastre din Eu­ropa apuseană și-ar pute lua un exemplu de la im­periul acesta oriental. Care popor poate se vestească cu fală, că în patria sa bolnavul este tractat în spi­tale gratuit, cine poate se spună conform adevărului, că în patria sa instrucțiunea școlară este un dar, care se dă ori­cui fără recompensă?“ în grădinile întinse ale asilului Elena întâlnim monumentele de mormânt și petriț­e comemorative ale perechii Davila de o frumsețe sublimă și con­strângătoare, în lăture se estind arbori pistru­i tom­­i nației și bărcuri. Jneapeni, brazi și arbori frumoși ne prezintă un amestec vesel, confident, în mijlocul căruia zace o bucată de păment, care a devenit foarte scumpă unei nobile Doamne. O movilă mică de mor­mânt cu o tăbliță simplă ne arată locul unde și-a pus Carmen Sylva adorul său cel mai scump A fost într’adevăr una dintre cele mai frumoase și sublime idei, ce s’a născut vr’odată în mintea reginei, când și-a esprimat dorința, ca rămășițele pământesci a iubitei sale fetițe să fie încredințate scutinții orfa­nilor. O capelă plină de gust încheie fundul, ar­bori frunzoși și jnepeni împresoară locul, trandafiri și flori de tot soiul împodobesc mormântul, iar la o parte stă o laviță de odih­nă. Și ca o șoaptă merge în Bucuresci din gură în gură, că și azi șede înăl­țata femeie oare întregi pe ea, cufundată în aduce­rea aminte a juvaerului său răpit și vărsând lacremi ferbinți memoriei lui. In depărtare mică de la asilul Elena este Co­­trocenii, odinioară o mănăstire, acum residența de primăvară a perechii regale. Curțile închise și sti­lul intunecat al edificiului face o impresie de tot rece. Rentorcându-ne la oraș, atingem un cuartir militar zidit după modelul cazarmei malmaisonene și ajungem în fine trecând de grădina Cișmegiu, ia­răși centrul orașului. Aci ne surprind ca edificii mărețe casele băncii naționale și ale Daciei, adevă­rate clădiri monumentale, afară de aceea ne mai a­­trage atenția bulevardul. Una dintre laturile lui este împodobită cu parcuri, dintre cari se ridică

Next