Telegraful Roman, 1887 (Anul 35, nr. 1-135)

1887-01-15 / nr. 5

Nr. 5 Sibiiu, Joi 15/27 Ianuarie 1887. Anul XXXV ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarc­ie pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 fi. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii republicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată. 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr. rondul cu litere garmond — și timbru de 30 cr pentru fie­care publicare. Convențiunea comercială cu România. Sibiiu, 14 Ianuarie. (I.) Toate fiarele de aici și cele de preste Car­­pați se ocupă cu seriositatea cuvenită față de stadiul cel nou, în care a intrat încheierea convențiunei Austro-Ungare cu România. Ministrul de culte al României, dl Sturd­a, a petrecut mai multe zile în capitala Austriei și s’a convins despre tonul, ce domnesce în cercurile nor­mative față de acest răsboiu vamal, care, se înțelege, nu a adus și nu va aduce nici un bine pentru nici unul din belligeranți. în România partidul protecționist condus de dl Aurelian, preferă răsboiul față de o convențiune pă­gubitoare, iar în Ungaria, agrarii văd un pericol permanent în exportul de vite și de cereale ro­mâne. Am reflectat și noi la rândul nostru la aceste calamități și am constatat, că în adevăr legăturile între aceste două state vecine sunt de o natură, încât unul fără altul în cele economice nu pot să existe, fără de a-și periclita reciproc interesele unul altuia. Le mai analizăm încă odată productele impor­tate din România la noi și vom vede marea di­ferență, ce există între exportul român și importul din Austro-Ungaria. România e parte mare țeară agricolă și indu­stria ei abia se află în fașă. Stând lucrul astfel cu, ea poate să esporteze numai producte agricole, între cari locul prim îl ocupă vitele și cerealele. Cine a dat vr’o­dată roată prin România sau a convenit cu oameni esperți de acolo, scie, că în­tre vitele cornute române și cele unguresci nu este nici un raport în ce priveșce mărimea și calitatea. Este deci de tot greșită părerea agrarilor din Un­garia, cari prin exportul român văd periclitate in­teresele economice ale agrarilor. Boii și în genere cornutele din România, atât prin calitatea lor, cât și prin nutrirea lor sunt cu mult mai inferioare celor din Ungaria, de aceea temerea pentru agrari este neîntemeiată, și am ve^ut, că deși din România aproape de 3 ani nu s’au mai importat la noi cor­nute, totuși prețul vitelor a scăzut în dimensiuni enorme, fără să se afle remedii pentru vindecarea reului. Nu tot așa se are lucrul cu rîmâtorii și cu cerealele române. România produce grâne cu mult mai bune ca grânele ungare. Prin exportul liber de vamă, ce a făcut Româ­nia în anii pe timpul convențiunei — cu grâu — se nu se ierte, dacă susținem, că România nu a câștigat chiar nimica, deoarece în schimb a primit făinile austro-ungare și -și a omorît industria de făină aproape cu desăvârșire. Ar fi rămas exportul de rimători, de lână, pei neargăsite. Cu introducerea cordonului veterinar Ungaria a solut să profite, ca să împedece importul acestor producte române, și fără sĕ exagerăm, constatăm și notăm o sumă mare de perderi și de șicane, la cari au fost expuși cu deosebire producenții români de aici, cari au făcut negoț cu România sau au produs chiar ei înșiși. Ce a rezultat de aici. Lâna din România și-a deschis piațe străine și cu deosebire în­spre orient, iar fabricanții de pos­tavuri din Ungaria au falimentat, s’au au sistat lucrul unul după altul și așa în loc de postav lucrat după normele industriei de casă, întâlnim chiar și pe sate postavurile fabricilor din Bran, cu cari industriașii transilvăneni în zadar se încearcă a concura. Măsurile de împedecarea întrărei lânei în Tran­silvania au avut deci efecte tocmai contrari, decum și le-­au închipuit cei dela masa verde și așa Româ­nia, constatând acestea, a venit, la convingere, că nu risc­ea4a tocmai mult, dacă va continua a persevera în purtarea resboiului vamal. Sunt însă alți articoli, pentru cari România este cu mult mai silită să încheie convențiunea. Acești articoli sunt cu deosebire cărbunii de peatră, pentru cari acum plătesce de vagon vamă la 500 franci, deasemenea scândurile, pentru cari car trebue să plătească conform tarifului autonom unguresc 500 fr. și în fine productele idustriale de fer. Statul român de presente trebue să aducă mari jertfe, ca se nu fie silit a urca tariful căilor ferate, tocmai din punctul de vedere al scumpirei cărbu­nilor de piatră, de asemenea trebue să se uite cu ochii, cum stagnează tâmplăritul și măsăritul, but­­năritul din lipsa materialului, ce a importat Româ­nia cu prețuri vamale foarte ușoare, fără ca Unga­ria să fi păgubit ori sé fi avut perderi, ci din contră câștiguri colosali. Tot asemenea perderi are se sufere statul ro­mân la hârtie. România a încercat de câteva ori să înființeze o fabrică de hârtie, care se acopere trebuințele țe­­rei și încercările ei au fost totdeauna zădărnicite. în anul 1886 — cam prin luna lui Apriliu — a pus din nou în lucrare înființarea unei fabrici de hârtie pe aciii, care statul încă o a protegtat în măsură mare. A erupt răsboiul vamal. Statul român s’a angagiat a primi în regie propria fabrică de hârtie și ăst mod a anunțat con­tractele avute cu alte fabrici în Austro Ungaria. Dar ce să ver­i? Fabrica de hârtie după multe esperi­­mentări nenorocoase nu a putut produce hârtia ne­cesară, și astfel statul s’a văzut nevoit a sista în­treprinderea cu perderi colosali și a procura acum hârtia din Austro Ungaria să înțelege tad­ată după tariful autonom, și așa numai la acest articul va în­dura perderi enorme. Mai vine în urmă și tariful căilor ferate, care în decursul sistărei exportului și importului sufere daune enorme și așa silesce fără voie la încheierea noastei convențiuni, care de altmintrea o doresc tot așa de mult oamenii chipsuiți și ai Ungariei, și ai României. Noi din partene, am schițat numai o parte a calamităților împreunate cu acest răsboiu vamal — iar cei ce conduc aceste pertractări în liniște, vor fi scoțând la cale de­sigur mai multe inconveniente, cari împing pe ambele state a face concesiuni în interesul lor bine priceput. Revista politică. FORȚA.­­ Tesaurăria casei domnitoare în Viena. Una dintre numeroasele colecții de cea mai în­­naltă valoare atât artistică, cât și istorică din Viena, este tesaurăria înnaltei case domnitoare de Habsburg - Lotaringia. Ea este așetjezată în parterul de stânga din curtea a doua a Burgului în 5 înc­ăperi. Tesaurăria, care în forma sa actuală întemeiată­­ de împărăteasa Maria Teresia, este unul dintre cele mai rari și mai bogate musee de antichități preți­oase, de obiecte ,dle­lues, de guivaere și de relicuii. Cele mai multe dintre aceste rarități datează din seculii XVI și XVII, multe din veacul trecut mai puține din seculul al XV, și câte­va relicvii și curiosități din evul de mijloc și cel vechiu pănă pe tîmpul mântuitoriului. în odaia primă, care servesce de entree se află costumele de gală ale eroicilor, cari sunt adevărate capo d’opere în materie de brodărie heraldică. Tot aci se află și insigniile de demnitate ale personalu­lui de curte, a măiestrului de vânători, a șoimaru­­lui apoi flamura țării și scutul simbolic al juriului de resboiu. La cele două ferești ale odăii sunt așezate 2 casete de argint curat, pe care sunt gravate insig­niile coroanei ungare și mai multe dedicațiuni în limba maghiară, aceste casete au conținut cadoul tradițional de încoronare al maiestăților lor, pe care l-a presentat părechei domnitoare deputăția dietei ungare la 10 iunie 1867, adecă 50.000 de galbeni. Odaia a doua conține o foarte bogată colecți­­une de oroloage și automați din timpuri diferite. Nici timpul și nici locul nu me iartă a face acum o descriere amănunțită a tuturor obiectelor d’aci, căror număr trece preste o sută, ci me voiu mărgini a aminti numai câte­va dintre piesele cele mai însemnate. între proloagele primitive de buzumariu, numite oue de Nürnberga, aflăm sub m­ul­t un orologiu de argint turcesc. Atât tiradele, cât și inscripțiile și cifrele sunt gravate cu caractere turcesci. Orologiul arată anul, luna, diua, oarele și jumătățile de vară precum și fasele de schimbare ale lunei. Acest orologiu este de importanță, că a fost luat ca pradă de la un pașă în lupta de la st. Gott­hard, ceea­ ce se dovedeașce și prin însăși arătarea orologiului, care a stat Vineri în­­ Muharrem în anul 1405 al Hegirei, la oarele 3 după amend­i, adecă tocmai în d­iua bătăliei amintite. Un cap de operă pe terenul mechanicei desco­periri în orologiul de masă de sub anul 36, din rea-Desbaterile asupra proiectului de buget con­tinuă cu vehemența de pănă aci. într’una din ședin­țele trecute a vorbit și un deputat sârb (național) Dimitrievici, esprimându-și nemulțămirea față cu or­ganismul de a­ fi al statului, când naționalitățile în număr de vre o 10 milioane față de 6 milioane ma­ghiari sunt aproape absolute nerepresentate, și declară, că sârbii voesc unire politică, dar nu uni­tate culturală cu maghiari. E în contra votării bugetului. Cu toate asigurările de pace, guvernele nu în­cetează a lucra cu o febrilă iuțeală, a lua toate dis­­posițiunile preventive pentru un eventual resbel, și aceasta o fac nu numai puterile mai mari, dar chiar și acele state mici, cari nu ar avea causă a se teme de un eventual resbel, cum e de exemplu Belgia. Cu toate acestea telegramele ne aduc spirea, că și în Belgia se lucră din răsputeri la pregătirile pentru o even­tuală mobilizare, și se afirmă, că a intrevenit și la guvernul din Londra pentru a-și asigura neutrali­tatea în cas de un răsboiu european. Întrevederea celor trei monarh­i din inciden­tul onomasticei bătrânului împărat Wilhelm se vede a fi ea sigură. Țarul și-a și făcut deja planul de călătorie, și conform împregiurărilor, în cari trăesce, dorind ca să fie pe deplin asigurat în contra unui cui al XVI. Pe o basă de aramă gravată cu arabe­­sce și cariatide de argint se ridică un feliu de clo­pot de cristal, în care se adăposteșce mechanismul orologiului și pe care se văd, cele trei plate pre­­văd­ute cu numerii orologiului. Deasupra clopotului e așezat un semi-glob, de care se rezimă globul ceresc. Cele trei plate provă^te fie­care cu câte unu arătătoriu arată, una oarele, cealaltă minutele ear a treia secundele. Pe a patra plată un alt arătătoriu indign­ă fasele laniei (cuadratura, conjuncțiunea și as­pectul triplu și secat.) Globul ceresc de sus, care este lucrat tot din cristal de munte e împărțit după eclip­tică astfel cu, că poate servi pentru resolvarea pro­blemelor astronomice, de răsăritul și apusul stelelor, distanța lor de dimineață și seară etc. însemnat este orologiul cu deosebire pentru că e un original al măiestrului Jobst Bürgi (Burgius). Bürgi (­1552 —1632) era vestit nu numai ca mechanic, dar și ca unul dintre cei dintâi­ mate­matici ai timpului său. Angagiat la curtea contelui Guilleme de Hessa, a trimis Bürgi drept cadou îm­păratului Rudolf II la anul 1602 un glob ceresc, care-i plăcu atât de mult monarh­ului, încât îl de­numi de orologeriu al curții, în calitatea aceasta, el construi o mulțime de instrumente astronomice, între care și orologiul mai sus degenul. Curios este, cum numele acestui bărbat genial a rămas pănă în ziua de a­zi Prea puțin cunoscut.

Next