Telegraful Roman, 1887 (Anul 35, nr. 1-135)

1887-12-08 / nr. 126

Nr. 126 ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarc­ie pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 H. Sibiiu, Marți 8/20 Decembre 1887. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXV INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei or 15 cr. réndul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Sibliu, în 7 Decembre, 1887. Imperiul cel mare german se află în ajunul unor evenimente estraordinare, evenimente, cari nu le poate nimenea prevedea și sub a căror influență în­treagă h­arta Europei poate să fie supusă unor schimbări, de cari nemții vor ave mai puține mo­tive a se bucura. Stâlpii cei mari și puternici ai marelui imperiu înceți a se putrezi și par­că fatala foarte anume a hotărît, ca aproape toți deodată se se stingă și să se nimicească. Bismarck e lovit de apoplecsie și deși asigură­rile oficioase sunt de un caracter sinișcitoriu, totuși nu este eschisă posibilitatea de a se repeți atacul, pe care un om in vârsta de p­este 70 ani anevoie îl va suporta Moltke, marele organisatoriu al armatei germane, spiritul acela ager și defter întru de a conduce armatele de la o victorie la alta, — este în ajunul de a­­ părăsi puterile trupești și sufletesci — și la toate acestea ,vârsta împăratului Wilhelm, morbul preten­dentului de tron — le pune coroana desperărei și a nesiguranții. Poporul german este nemulțumit cu stările economice și dările din Germania. Cu deosebire cele de consum fac imposibil lucrătorilor de a mai gusta pânea și carnea, aceste două elemente nedispensabile pentru viața omului. țfiare bine informate descriu cu culorile cele mai posomolite starea, în care se găsesce de față Germania și în momentul, când va închide ochii bătrânul împărat, tare lesne pot înscena socialiștii vr’o revoltă, care ar putea fi împreunat­» cu urmări funeste și ar putea clătina din fundament temeliile imperiului. Clericalii din Germania au votat pro­iectele lui Bismarck pentru prețuri scumpe și con­cesiuni făcute bisericilor catolice, cum rar li s’a făcut în vr’un alt stat în Europa, iar agrafii numai așa s’au învoit a și da consensul la septenal și la bugetul cel mare al armatei, când s’a decis Bis­marck a pune vămi pe grânele și vitele statelor vecine așa de mari, cum ele nici că s’au mai po­menit între state amice, cum e bună­oară statul nostru și cel german. Toate aceste însă sunt făcute în contul poporului muncitor, in contul amploiaților și industriașilor mici, de unde tare ușor ne putem explica numărul esorbitant de mare al socialiștilor din Germania, cari ar fi sunt cu mult mai periculoși pentru Germania, decât bunăoară nihiliștii pentru Rusia Deosebirea între unii și alții e, că cești din urmă sunt mai cutezanți, pănă când cei dintâiu sunt bine organisați și au în mijlocul lor oameni de carte și șciință, profesori de renume și aproape în­treaga classă a muncitorilor de prin fabrici pe partea lor și ceea ce au făcut comunarzii în Paris la 1871, are să fie nimica, față de ceea ce vor întreprinde socialiștii atunci, când vor crede de sosit momentul acțiunei. Nu e mirare deci, dacă împăratul la bătrânețele sale ’și dă consensul seu la sporirea contingentului armatei și la înmulțirea anilor pentru serviciul de presențâ activ, căci pe un așa element destructiv și număros, numai o armată tare și puternică ’l va țină în tren. Concentrarea armatelor ruseșci la granițele ger­mane și austro-ungare tocmai acum, — ca să nu mai amintim de periculul permanent, ce amenință pe Germania din partea francezilor, cari odată cu ca­pul nu pot să uite umilirea din 1870 și provinciile Elvația și Lotharingia, luate dela ei, ca odată se fie siliți a le ceda de silă bucuros și încă pentru preț plătit cu sânge, ce are să se verse din partea am­belor părți — sunt semne, cari caracterisează în de ajuns situațiunea de astăf­i în Germania și după aceste semne judecând, alianța germană cu cea austro-un­­gară, tare ne vine a crede, că ea e bună pentru germani — dar rea și nepractică pentru noi, cei din monarh­ia austro-ungară.. Nu va trece mult și se va dovedi încât am avut noi drept de a susțină totdeuna de problema­tică aceasta alianță care trece cu deosebire în ochii maghiarilor de cea mai mare garanță pentru între­gitatea monarh­iei h­absburgilor și în special pentru consolidarea și întărirea egemoniei maghiare Cu mult mai mare valoare ar avea pentru Au­­stro-Ungaria alianța cu popoarele din peninsula bal­canică și în special cu România și aceasta o poate ajunge statul austro ungar în momentul, când va decreta egalitatea tuturor cetățenilor — dar nu pe hârtie, cum e o­ratată a<fi, ci în realitate, înțelegem im, foarte­ bine, pentru ce se adopos­­tesc frații maghiari cu deosebire la spatele acestei alianțe, seim și a ceea, că de ce țin morțiș la ea, dar viitoriul cel mai de aproape va dovedi, că au fost greșiți ca l­u­nii lor și că rău au făcut, când au căutat pretins în af­­ră pe când pretența cu popoarele din lăuntru ar fi fost mult mai prețioasă și de mai mare valoare ca cea a străinilor și în special a Germaniei, care ne va, lăsa în baltă, când o să ne fie lumea mai dr.v.ră. Atunci credem, că vor veni și ungurii la con­vingere, că nu au lucrat bine și înțelepțesce, când și-au făcut un fel de cult de a se apăra și a ne pune pedeci la desvoltarea noastră. Nu putem nega, că sunt atji chiar mulți unguri de omenie, cari văd, că politica internă, ce se ur­mează față de naționalități, nu e nimerită și onora­bilă, dar puțini din ei au curagiu de a-și da pe față aceasta credință a lor, pentru că curentul șo­­vinist în acel moment i-ar face imposibili chiar la conaționalii lor, și exemple de soiul acesta le am vedut cu ochii Române ca timpul și forța împregiurărilor să creeze o altă direcțiune politică în statul nostru și noi tare credem, că acel timp s’a apropiat. Că sine-va dat să ne înțelegem mai bine — dată întrebarea ascunsă în negurile viitoriului celui mai de aproape. FOIȚA. Despre administrațiunea internă a bancelor. (Continuare din Nr. 1.) Disciplina. „Fiindcă disciplina biroului depinde mai cu seamă dela șef descrierea funcțiunilor șefului va servi pentru a explica pe celelalte. „Șeful trebue să cunoască în fond biroul. Tre­bue să poseadă asemenea anumite calități morale,­­precum: sânge rece, iubire de ordine și regularitate, simț de disciplină împreună cu mare bunătate na­turală. Trebue mai cu seamă să premeargă cu exemplu: „Funcțiunile șefului consistă: a veghia ca ceia­­lalți amploiați să vină la birou dimineața la para ficsată; ca se nu absenteze fără motiv preste­ri și să nu părăsească oficiul, pănă­ ce nu și-au îndeplinit datoria ; a revida din când în când dacă cărțile sunt dn bună ordine; a supraveghia dacă liberele parti­delor sunt bine scrise și la cas de plângere să dea explicări partidei; a vede dimineața de timpuriu, dacă balanța lucrului din Ziua precedentă este exact,­ a scentra din timp în timp ca­sele și a face despre result­atu­­­l mirării raport bancherului; a veghea ca toți amploiații să fie prevenitori unii față de cei­lalți și față de public etc. e să vegheze în deosebi ca fie­care să ia oficiu, unele bance au introdus o foaie .<1 a .ța. „S­actitatea este un semn al caracterului. Se poate conchide cu drept cuvânt, că acela este exact în presen­tarea la oficiu, care își îndeplinesce datoriile cu fesactitate în decursul «zilei. Cei mai esacți merită mai mult de a obțină concediuri în cas de lipsă, căci ceilalți și le iau în detalii mai în fie­care­­ zi a an­ului; totdeauna când un amploiat cere un con­cediu este bine a căuta, dacă este punctual în oficiu. ’ I Concediuri. „Este de dorit din mai multe Cu­ruse ca toți amploiații unei bance și în special aceia, cari sunt însărcinați cu cassa se aibă în toți anii cel puțin câte­va săptămâni concediu. Conce­­di­urile nu trebue să fie facultative, ci trebue toate introduse ca un fel de uzanță și potrivite cu tim­­p util, în care ele au mai puține incoveniente față de ba­ncă. Lipsa de recreațiune și repaus poate în urWi să aducă o boală, care produce totdeauna un mare deranglament în oficiu, privind aceasta pe un amploiat mai superior în acest caz banca are mai multă pagubă, decât, dacă s’ar fi acordat concediul, în cas de absențe momentane cel absent este în­locuit prin acela, care-i urmează imediat în grad și Revista politică. Orizontul politic se pătează din ce în ce cu nori tot mai grei și mai amenințători, dar silința ce se dă din partea unor cercuri diplomatice, ca să ascundă relele și îngrijitoarele semne, ca să facă, ca situațiunea să apară mai puțin încordată, de cum e ea în adevăr, rămâne numai o încercare zadarnică. Mai zilele trecute luasem notiță, că în cazul, când situațiunea s’ar mai înăspri, ministrul nostru preșe­dinte și totodată ministrul de finanță va călători la Viena. După sch­ile, ce le primim acum din Viena, ministrul a sosit deja pentru ca se ia parte la con­ferințele ministeriale, ce se continuă mereu cu cea mai mare seriositate. în Viena a fost o nouă con­ferință militară, în care s-au continuat consultările sub președința Majestăței Sale a monarh­ului. Pe lângă arh­iducele Albrecht au luat parte la conferință in­spectorul general al artileriei, arh­iducele Wilhelm, ministrul de răsboiu, contele Eyrandt Reicht, șeful statului ma­or, baronul Beck și toți șefii secțiunilor din ministerial de resboiu. Consultările de acum se rapoartă la lucrări mai detaiate precum și la cheltuelile, ce s’ar ivi în cazul unei complicațiuni. Cum că situațiunea s’a înăsprit se vede și din tonul presei vieneze și a celei din Berlin, piațele prusiene alarmează mereu pe austriaci, descriindu le într’un colorit de tot serios mișcările trupelor ru­sești și îndemnând mereu a se pregăti pentru apărare. Foaia oficioasă din Viena „Fremdenblat“, organul mi­­mistrului de externe vine acum a doua oară și strigă, că monarh­ia noastră să ia măsuri de apărare, căci deși situațiunea politică nu eschide posibilitatea unei pacinice resolvari a cestiunei, situațiunea militară e de tot nesatisfăcătoare, ea trebue să deștepte se­rioase îngrijiri, ori­ce amploiat ar absenta, se vor afla persoane fa­­miliarisate cu ori­ce serviciu, astfel că în caz de absența neprevezută a unui amploiat, serviciul nu va fi nici cât de puțin împedecat. Aceste absențe fac o bancă mai independentă de serviciile ori­că­­ruia amploiat. Concediurile, care dau amploiați­lor ocasiune a se odih­ni, îi fac capabili de un ser­viciu mai bun, î i fac a simți în același timp, că nu sunt indispensabili. Aceasta încă nu e tot; absența din când în când a amploiaților este o garantă mai mult a pro­bității lor. Cunosc cazuri, în care un amploiat su­perior a putut continua în decurs de mai mulți ani cu fraude, pe care o absență de o­m și le-ar fi des­coperit. Când un oficial are concediu și când el scie, că la un timp oare­care valorile, de care dis­pune vor fi încredințate altor mâni, această pre­vedere e de ajuns pentru a-1 feri de o cale, în care improbitatea sa nu ar întârzia mult, pănă ce ar fi descoperită și pedepsită.“ Diferințe la cassă. „Nu trebue să aștepte cine­va de la un cassar ca el primind și plătind bani zile întregi, se nu comită nici o eroare. Se va ivi vre­odată una de care cassarul „este responsabil“. Pentru a acoperi aceste diferențe unele bance aco­rdă o indemnitate fie de 20 sau 30 franci pe an. Al­tele supoartă diferențele, dând numai o admonițiune cassariului, când eroarea nu e mare. O exactitate mare,

Next