Telegraful Roman, 1887 (Anul 35, nr. 1-135)
1887-12-08 / nr. 126
Nr. 126 ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarcie pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 H. Sibiiu, Marți 8/20 Decembre 1887. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXV INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei or 15 cr. réndul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Sibliu, în 7 Decembre, 1887. Imperiul cel mare german se află în ajunul unor evenimente estraordinare, evenimente, cari nu le poate nimenea prevedea și sub a căror influență întreagă harta Europei poate să fie supusă unor schimbări, de cari nemții vor ave mai puține motive a se bucura. Stâlpii cei mari și puternici ai marelui imperiu înceți a se putrezi și parcă fatala foarte anume a hotărît, ca aproape toți deodată se se stingă și să se nimicească. Bismarck e lovit de apoplecsie și deși asigurările oficioase sunt de un caracter sinișcitoriu, totuși nu este eschisă posibilitatea de a se repeți atacul, pe care un om in vârsta de peste 70 ani anevoie îl va suporta Moltke, marele organisatoriu al armatei germane, spiritul acela ager și defter întru de a conduce armatele de la o victorie la alta, — este în ajunul de a părăsi puterile trupești și sufletesci — și la toate acestea ,vârsta împăratului Wilhelm, morbul pretendentului de tron — le pune coroana desperărei și a nesiguranții. Poporul german este nemulțumit cu stările economice și dările din Germania. Cu deosebire cele de consum fac imposibil lucrătorilor de a mai gusta pânea și carnea, aceste două elemente nedispensabile pentru viața omului. țfiare bine informate descriu cu culorile cele mai posomolite starea, în care se găsesce de față Germania și în momentul, când va închide ochii bătrânul împărat, tare lesne pot înscena socialiștii vr’o revoltă, care ar putea fi împreunat» cu urmări funeste și ar putea clătina din fundament temeliile imperiului. Clericalii din Germania au votat proiectele lui Bismarck pentru prețuri scumpe și concesiuni făcute bisericilor catolice, cum rar li s’a făcut în vr’un alt stat în Europa, iar agrafii numai așa s’au învoit a și da consensul la septenal și la bugetul cel mare al armatei, când s’a decis Bismarck a pune vămi pe grânele și vitele statelor vecine așa de mari, cum ele nici că s’au mai pomenit între state amice, cum e bunăoară statul nostru și cel german. Toate aceste însă sunt făcute în contul poporului muncitor, in contul amploiaților și industriașilor mici, de unde tare ușor ne putem explica numărul esorbitant de mare al socialiștilor din Germania, cari ar fi sunt cu mult mai periculoși pentru Germania, decât bunăoară nihiliștii pentru Rusia Deosebirea între unii și alții e, că cești din urmă sunt mai cutezanți, pănă când cei dintâiu sunt bine organisați și au în mijlocul lor oameni de carte și șciință, profesori de renume și aproape întreaga classă a muncitorilor de prin fabrici pe partea lor și ceea ce au făcut comunarzii în Paris la 1871, are să fie nimica, față de ceea ce vor întreprinde socialiștii atunci, când vor crede de sosit momentul acțiunei. Nu e mirare deci, dacă împăratul la bătrânețele sale ’și dă consensul seu la sporirea contingentului armatei și la înmulțirea anilor pentru serviciul de presențâ activ, căci pe un așa element destructiv și număros, numai o armată tare și puternică ’l va țină în tren. Concentrarea armatelor ruseșci la granițele germane și austro-ungare tocmai acum, — ca să nu mai amintim de periculul permanent, ce amenință pe Germania din partea francezilor, cari odată cu capul nu pot să uite umilirea din 1870 și provinciile Elvația și Lotharingia, luate dela ei, ca odată se fie siliți a le ceda de silă bucuros și încă pentru preț plătit cu sânge, ce are să se verse din partea ambelor părți — sunt semne, cari caracterisează în de ajuns situațiunea de astăfi în Germania și după aceste semne judecând, alianța germană cu cea austro-ungară, tare ne vine a crede, că ea e bună pentru germani — dar rea și nepractică pentru noi, cei din monarhia austro-ungară.. Nu va trece mult și se va dovedi încât am avut noi drept de a susțină totdeuna de problematică aceasta alianță care trece cu deosebire în ochii maghiarilor de cea mai mare garanță pentru întregitatea monarhiei habsburgilor și în special pentru consolidarea și întărirea egemoniei maghiare Cu mult mai mare valoare ar avea pentru Austro-Ungaria alianța cu popoarele din peninsula balcanică și în special cu România și aceasta o poate ajunge statul austro ungar în momentul, când va decreta egalitatea tuturor cetățenilor — dar nu pe hârtie, cum e oratată a<fi, ci în realitate, înțelegem im, foarte bine, pentru ce se adopostesc frații maghiari cu deosebire la spatele acestei alianțe, seim și a ceea, că de ce țin morțiș la ea, dar viitoriul cel mai de aproape va dovedi, că au fost greșiți ca lunii lor și că rău au făcut, când au căutat pretins în afră pe când pretența cu popoarele din lăuntru ar fi fost mult mai prețioasă și de mai mare valoare ca cea a străinilor și în special a Germaniei, care ne va, lăsa în baltă, când o să ne fie lumea mai dr.v.ră. Atunci credem, că vor veni și ungurii la convingere, că nu au lucrat bine și înțelepțesce, când și-au făcut un fel de cult de a se apăra și a ne pune pedeci la desvoltarea noastră. Nu putem nega, că sunt atji chiar mulți unguri de omenie, cari văd, că politica internă, ce se urmează față de naționalități, nu e nimerită și onorabilă, dar puțini din ei au curagiu de a-și da pe față aceasta credință a lor, pentru că curentul șovinist în acel moment i-ar face imposibili chiar la conaționalii lor, și exemple de soiul acesta le am vedut cu ochii Române ca timpul și forța împregiurărilor să creeze o altă direcțiune politică în statul nostru și noi tare credem, că acel timp s’a apropiat. Că sine-va dat să ne înțelegem mai bine — dată întrebarea ascunsă în negurile viitoriului celui mai de aproape. FOIȚA. Despre administrațiunea internă a bancelor. (Continuare din Nr. 1.) Disciplina. „Fiindcă disciplina biroului depinde mai cu seamă dela șef descrierea funcțiunilor șefului va servi pentru a explica pe celelalte. „Șeful trebue să cunoască în fond biroul. Trebue să poseadă asemenea anumite calități morale,precum: sânge rece, iubire de ordine și regularitate, simț de disciplină împreună cu mare bunătate naturală. Trebue mai cu seamă să premeargă cu exemplu: „Funcțiunile șefului consistă: a veghia ca ceialalți amploiați să vină la birou dimineața la para ficsată; ca se nu absenteze fără motiv presteri și să nu părăsească oficiul, pănă ce nu și-au îndeplinit datoria ; a revida din când în când dacă cărțile sunt dn bună ordine; a supraveghia dacă liberele partidelor sunt bine scrise și la cas de plângere să dea explicări partidei; a vede dimineața de timpuriu, dacă balanța lucrului din Ziua precedentă este exact, a scentra din timp în timp casele și a face despre resultatul mirării raport bancherului; a veghea ca toți amploiații să fie prevenitori unii față de ceilalți și față de public etc. e să vegheze în deosebi ca fiecare să ia oficiu, unele bance au introdus o foaie .<1 a .ța. „Sactitatea este un semn al caracterului. Se poate conchide cu drept cuvânt, că acela este exact în presentarea la oficiu, care își îndeplinesce datoriile cu fesactitate în decursul «zilei. Cei mai esacți merită mai mult de a obțină concediuri în cas de lipsă, căci ceilalți și le iau în detalii mai în fiecare zi a anului; totdeauna când un amploiat cere un concediu este bine a căuta, dacă este punctual în oficiu. ’ I Concediuri. „Este de dorit din mai multe Curuse ca toți amploiații unei bance și în special aceia, cari sunt însărcinați cu cassa se aibă în toți anii cel puțin câteva săptămâni concediu. Concediurile nu trebue să fie facultative, ci trebue toate introduse ca un fel de uzanță și potrivite cu timp util, în care ele au mai puține incoveniente față de bancă. Lipsa de recreațiune și repaus poate în urWi să aducă o boală, care produce totdeauna un mare deranglament în oficiu, privind aceasta pe un amploiat mai superior în acest caz banca are mai multă pagubă, decât, dacă s’ar fi acordat concediul, în cas de absențe momentane cel absent este înlocuit prin acela, care-i urmează imediat în grad și Revista politică. Orizontul politic se pătează din ce în ce cu nori tot mai grei și mai amenințători, dar silința ce se dă din partea unor cercuri diplomatice, ca să ascundă relele și îngrijitoarele semne, ca să facă, ca situațiunea să apară mai puțin încordată, de cum e ea în adevăr, rămâne numai o încercare zadarnică. Mai zilele trecute luasem notiță, că în cazul, când situațiunea s’ar mai înăspri, ministrul nostru președinte și totodată ministrul de finanță va călători la Viena. După schile, ce le primim acum din Viena, ministrul a sosit deja pentru ca se ia parte la conferințele ministeriale, ce se continuă mereu cu cea mai mare seriositate. în Viena a fost o nouă conferință militară, în care s-au continuat consultările sub președința Majestăței Sale a monarhului. Pe lângă arhiducele Albrecht au luat parte la conferință inspectorul general al artileriei, arhiducele Wilhelm, ministrul de răsboiu, contele Eyrandt Reicht, șeful statului maor, baronul Beck și toți șefii secțiunilor din ministerial de resboiu. Consultările de acum se rapoartă la lucrări mai detaiate precum și la cheltuelile, ce s’ar ivi în cazul unei complicațiuni. Cum că situațiunea s’a înăsprit se vede și din tonul presei vieneze și a celei din Berlin, piațele prusiene alarmează mereu pe austriaci, descriindu le într’un colorit de tot serios mișcările trupelor rusești și îndemnând mereu a se pregăti pentru apărare. Foaia oficioasă din Viena „Fremdenblat“, organul mimistrului de externe vine acum a doua oară și strigă, că monarhia noastră să ia măsuri de apărare, căci deși situațiunea politică nu eschide posibilitatea unei pacinice resolvari a cestiunei, situațiunea militară e de tot nesatisfăcătoare, ea trebue să deștepte serioase îngrijiri, orice amploiat ar absenta, se vor afla persoane familiarisate cu orice serviciu, astfel că în caz de absența neprevezută a unui amploiat, serviciul nu va fi nici cât de puțin împedecat. Aceste absențe fac o bancă mai independentă de serviciile oricăruia amploiat. Concediurile, care dau amploiaților ocasiune a se odihni, îi fac capabili de un serviciu mai bun, î i fac a simți în același timp, că nu sunt indispensabili. Aceasta încă nu e tot; absența din când în când a amploiaților este o garantă mai mult a probității lor. Cunosc cazuri, în care un amploiat superior a putut continua în decurs de mai mulți ani cu fraude, pe care o absență de om și le-ar fi descoperit. Când un oficial are concediu și când el scie, că la un timp oarecare valorile, de care dispune vor fi încredințate altor mâni, această prevedere e de ajuns pentru a-1 feri de o cale, în care improbitatea sa nu ar întârzia mult, pănă ce ar fi descoperită și pedepsită.“ Diferințe la cassă. „Nu trebue să aștepte cineva de la un cassar ca el primind și plătind bani zile întregi, se nu comită nici o eroare. Se va ivi vreodată una de care cassarul „este responsabil“. Pentru a acoperi aceste diferențe unele bance acordă o indemnitate fie de 20 sau 30 franci pe an. Altele supoartă diferențele, dând numai o admonițiune cassariului, când eroarea nu e mare. O exactitate mare,