Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)

1889-06-10 / nr. 63

250 Nu ne putem însă explica un lucru, și acesta trebue să ne amărască. Nici nu s’a ocupat bine sca­unul noul ministru și „N. Fr. Presse“ în edițiunea sa de sera, aducând în legătură mișcările din Serbia, cari s>un in agitațiune și poporațiunea slavă de pe la marginimea Ungariei, află necesar su a da lecții noului ministru. Cestionata fare a­cea că propaganda omladimis­­tică a trecut în Ungaria și cuceresce tot mai mare teren, din care pricină a fost și interzisă serbarea de la Cossova. Dl Tisza, continuă foia vieneză, a avut ocasiune se cunoscă și să studieze aceste mișcări, cari în decursul activității sale i a dat mult de lucru. Noul ministru de interne, conf. Géza Teleki, va face bine, dacă acesta agitațiune, ce se revarsă din afară spre Ungaria o va urmări cu cea mai mare atenți­une; și pate că e și cu cap­a priveghită cu un ochiu ager asupra purturei românilor din Ungaria și Tran­silvania, a căror referințe contelui Teleki trebue se i fie cunoscute din propria-i intuițiune. Cu o încordare mare din tote părțile se așteptă la proiectele, ce le a supus astăzi regimul comun delegațiunilor. Se credea, că după cum sunt pregă­tite proiectele de regimul comun suma creditelor în anul acesta va diferi numai puțin de cea din anul trecut, fiind adecă mai mică, dar excepționând creditul, ce se cere pentru pregătirile militare. Fiind­că creditul pentru pușca cu repetiție va fi cu mult mai însemnat, precum se presupunea, atât la ordi­­nariu, cât și la estra ordinariu se vor mai spori cre­ditele și suma va fi pute mai considerabilă. In ajunul delegațiunilor pariul maghiar al stân­gei extreme „Egyetértés“ face o revistă asupra si­­tuațiunei politice estrem­e, atrăgând atențiunea minis­trului de externe asupra situațiunei critice, ce s’a creat. In România, o fbce cestionata faie, guvernul lui Catargiu a sdrobit pe Brațian și pe Carp. Amicul Rusiei, partidul conservativ al boierilor are în mâ­­nile sale frânele puterei, cr Hitrovo se bucură în regatul dunăren de acelea­și referințe, ca și la el în țară. In Sârbia Milan și a părăsit tronul și stăpân­e metropolitul Mihail, pănă ce va pune corona pe ca­pul lui Nichita. Cât e pentru Bulgaria, acolo dom­nesce și acum numai un principe provisoriu, care nici în politică și nici în alte referințe nu are tre­cere. Cestionata faie mai vorbesce despre poziția Franciei, tractatul cu Italia etc . și n’are încredere, că provinciile ocupate Bosnia și Herțegovina vor pute fi părsite fără vărsări de sânge, a$i când chiar și Sârbia rămnesce la ele. Dealtcum sârbii au devenit atât de îndrăsneți, încât cuteza a pretinde monarh­iei nóstre Bos­­­nia și Herțegovina și arondarea granițelor monar­h­iei nóstre cu Dalmația și cu țările sârbeșci din Ungaria. Numai așa vor ei să păstreze neutralitatea, căci dacă nu se vor alia în arme cu Rusia, carea le a promis cu mult mai mult și care -și și ține promisi­unea. Aceste le-a exprimat însu­și conducetoriul par­tidei liberale și efectul lor au avut mare răsunet nu numai în Sârbia, ci și întrega Europa. Organul ofi­ciul nostru de esterne și răspunde, numindu-le aceste ridiculosități; partea cealaltă a presei i­a lucrul însă cu mult mai serios. Steua generalului Boulanger pare a apune. De­mult nu se mai vorbesce nimic și de când stă la Londra nu se pate crice, că a fost obiectul discuți­­unei nici prin presă și nici cercurile nu s’au întere­­resat de el. In Francia tot așa de puțin se vorbesce despre el. Se scie de asemenea cât de mult opiniunea publică franceză se întorce acum contra lui, și cum comisia senatorială a mai descoperit acum de curând fapte, ce cad în sarcina lui. Eră acum cum se desvinovățeșce generalul de cele ce i se impută în afacerea Schnaebel. Când cu ocazia afacerei Schnaebel se părea, că resbelul este înlăturabil, eu am voit să sporesc efectivul armatei franceze cu 900 mii omeni. Aceștia trebuiau însă echipați, le trebuiau cu deosebire îmbră­căminte, arme tot se mai găseau pentru dânșii. Nu era bine însă ca să fac sgom­ot din acesta, căci ast­­feliu se agrava și mai mult și resbelul desigur is­bucnia. De aceea am chiemat la mine fabricanți și croitori și am intrat în târg cu ei. Se lucra la haine <ji și nopte și nimeni nu soiea de asta nimic, căci secretul n’au fost destăinuit de nimeni. Dacă ajungeau lucrurile la un resbel, Germania ar fi fost forte mult surprinsă, văzând, că armata nu­­tră e mai mare decât a ei cu 600 mii soldați. Cuvintele de mai sus generalul le-a spus unui redactor al (ziar-ului­i Figaro), care l-a visitat la Londra acum cu ocazia incidentului Reichert. Ge­neralul a mai spus cu acesta ocasie, că dacă dân­sul nu făcea tot posibilul ca secretul să nu fie as­cuns, de­sigur, că caiafele guvernamentale inspirate de d. Ferron, care pe dânsul îl urăsce, ar fi făcut ca Bismarck să afle ceea­ ce el făcuse pentru armată și ar fi luat și el atunci măsuri de apărare. Deci închee generalul, ținuta mea în acesta afa­cere a fost cât se pate de patriotică. din Paris lângă tatăl-seu Priam împărat, ca să o vadă mai bine solii lui Manileu împărat și dacă au dat cărțile lui Priam, au dat și Elenii cărțile, de la sora sa Clitemnistra, au cetit și au rîs și nimic nu au băgat în semn. Deci Priam au cetit cărțile și au zis de vor vrea să vie, vie Bănătoși numai de nu se vor căi, éi pre Elena nu o vom da pănă la morte. Și au eșit solii cu acel răspuns, și s’au dus și au spus lui Tildareu și lui Mane­lcu tot ce au vă­zut și ce au <jbt­ Și arăși s’au umplut de amar, și de iznovă au dat scrie orăși elinilor, cum nu au băgat samă cărțile, și au zis cum de vor merge numai să nu se căască, că ei nu i bagă în samă. Iar dacă au auc­it elinii, s’au strins cu toți vitejii lor și au venit toți din tote părțile, și de pe apă și de pe uscat, și s’au strins la Mazistra, în țara lui Maneleu, de unde luase pe Elena, și s’au adunat oști multe din multe țeri, dela Athina, dela Europa, dela Tethalia, dela Ellada, și dela tot apusul, și s’au strins domni mulți de prin ostrove, dela Rodos, dela Ithachia, dela Salamina, dela Krit, dela Argos, dela Corinth, și dela alte ostrove multe, și dacă s’au strins toți la un loc, erau mulți forte. Și s’au făcut oste groznica, fiind toți vitejii îmbrăcați în chier, împlătoșați, și erau și vitejii cei vestiți, și­­ Ieși. (Va urma.) TELEGRAFUL ROMÂN. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român.“ Viena, 19 iuniu. Cercurile conducătore de aici privesc cu mare încordare la desvoltarea lucrurilor , s’ar pute zice, că nici când s’au dat alarmele de răsboiu, acum doi ani, ele nu erau așa de ingrijate. Lucrul se esplica tare ușor. Pe atunci era Mi­lan la locul seu, el dirigea afacerile statului și in­­fluența lui asupra ținutei politice a Serbiei era ho­tăritore. Aveam cu un cuvânt un aliat, ce-i drept mic, dar pentru posițiunea, in care se află Serbia destul de însemnat, și într’un eventual răsboiu nu eram nece­­sitați să ne împărțim puterile și în direcțiunea acesta. Acesta e și motivul, că cercurile conducătore ș’au îndreptat atențiunea mai cu semă asupra Ga­­liției, la marginile căreia colosul de nord lucra­­­ lua noptea pentru a se intări cât mai bine, a-și crea po­sițiuni cât mai favorabile și tóte aceste cu scop vă­dit pentru un eventual răsboiu, ce era sigur, că noi nu­­ vom provocă. Și ca contra­punct monarh­ia nostră n’a cru­țat aprópe nimica pentru a se întări și ea pe câmpul, care era prevestit de teatrul răsboiului. Acum însă lucrurile au luat și o altă față și acesta motiveza îngrijirea cea mare, ce a cuprins pe cercurile conducătore, îngrijire, ce o mai măre­­sce încă presa prin espunerile și comentările sale. Milan, cel atât de sărbătorit în presa monarh­iei nostre, a părăsit tronul, nu de dragul nostru, ci du­­pă­ ce și-a ștors și ultimele puteri, după ce a văzut, că voința sa nu se mai póte impune și nu mai póte resista voinței puternice a poporului sârbesc, voință manifestată de atâtea ori chiar și cu vărsări de sânge El s’a desbrăcat din demnitatea de domnitoriu, ca să devină hangiu, or acum pe tronul sârbesc se află un băiat, căruia nu i s’a ascultat nici măcar ce­rerea ca să potă călători să vadă esposițiunea uni­versală din Paris. Regența, da, ea a asigurat la început pe mo­narh­ia nostră, că va păstră intacte relațiunile de pănă atunci, ba mai mult, a promis sărbătoresce, că se va nădui a întări amiciția și­ o va face să prindă rădăcini chiar și între clasele poporațiunii, care nu seie­judecă mai mult, decât că e de o lege și de un neam cu rusul și deci pe el ’1 apoteoiâză, fără a mai cugetă și la interesele, ce le reclamă fera, interese, ce adeseori trebuesc puse mai presus de chiar datorințele, ce le ai față cu conaționalii tăi. Din activitatea desfășurată însă pănă acum de regență nu se vădesc de loc, că faptele ar confirmă promisiunile. Din contra ea e o contrazicere dras­tică față cu programul buciumat la au­rul Europei. Să nu ne mai întorcem la demisionarea siluită a metropolitului Teodosiu, și la reurcarea pe scau­nul metropolitan a lui Mihail, mâna drepta a gu­vernului rusesc, ci să rămânem la situațiunea de a f­i. Ea pare de tot posomorită, încât privesce suc­cesul politicei nóstre în Sârbia, și acesta o ilustreza faptele mai recente. Când fie­care este liber și ’și permite chiar a amenință pentru­ ca să scotă și să câștige numai cu gura și nu e tras nici la răspundere, ba nici chiar guvernul nu vine să desmințască, dovedesce cât de mult au slăbit relațiunile nóstre și cu ele influința, ce o am avut, dacă în adevăr am avut vr’odată vr’o influință în Sârbia. Mai mult, de aici s’a promulgat apeluri cătră bosniaci și herțegovineni, apeluri, cari după tecstu­rile reproduse de foile monarchiei nóstre ne presentă ca pe cel mai mare tiran. Și astfeliu de apeluri nu numai intenționază a schimbă disposiția acestor lo­cuitorilor, dar ii provocă chiar să se smulgă de sub stăpânirea monarc­iei nóstre. Și nu e lucru tocmai de glumit. La aceste po­­poră încă primitive nu te poți jucă cu focul, făr să te temi în tot momentul de pericol. El odată ațâțat, ia ușor flacără și dimensiuni mari, mai ales că din tote părțile e alimentat. Influența rusască pare a fi cucerit întreg tere­nul și acesta se manifesteză cu atât mai vârtos, cu cât intențiunile țarului de a face pe principele de Muntenegru rege al unei Sârbii mari, au măgulit urechile sârbesci și n’au aflat în nici o clasă a so­cietății resistență. Și e lucru remarcabil, că ministrul president al Sârbiei voesce să presinte lucrurile într’o altă iconă, zugrăvindu-le cu colori false, ca și cum­ ele nu ar fi destul de pronunțate. Panslavismul s’a pronunțat, și noi nu stăm nu numai între două focuri vrășmașe, cari pretind póte împărțirea puterilor, dar avem foc chiar în mijlocul monarchiei. Avem pe­rechi, cari cu săr­­bărila dela Paris s’au folosit în totă libertatea de ocasiunea a demonstră contra germanismului, un fe­nomen, care de loc nu promite o consolidare a po­­porelor din monarchia nostră, așa precum trebue să existe în timpurile aceste critice. Au deci motiv și încă puternic motiv cercurile conducătore să privesca cu mare atențiune la des­fășurarea lucrurilor și a evenimentelor, cari fac si­tuațiunea atât de nesigură, carea cred, insă că o vor mai limpezi desbaterile din delegațiuni. Cât pentru noi, nu pot fi­ e decât cu foile germane, că e bine ca cel puțin în o astfel cu de situațiune politică toți cetățenii statului să fie mul­­țămiți și să trăescă în legături de pretente, căci dela acesta împrejurare condiționeză succesul răsboiului. Sinodul eparhh­ial din Caransebeș. Raport general al senatului epitropesc către sinodul eparhh­ial. Subsemnatul consistoriu ca senat epitropesc are onorea a substerne venerabilului sinod eparhh­ial următoriul raport asupra activ­tații sale în decursul anului trecut 1888. I. Esichile au întrat la acest senat în decursul anului 1888 1329, cari tóté s’au resolvit. II. Starea fondurilor și fundațiunilor diecesane. Precum se póte vede din inventariul alăturat la pre­liminariu, tóte fondurile și fundațiunile diecesane au la­olaltă III. Comunele bisericesci. Stând adevărul datelor subșternute la consistoriu și a pre­țurilor, posed: In realități: a) bisericesci: 1. 328 de edificii bisericesci, în preț de......................................................... 2­­59 de case parochiale, în preț de­­ 3. 13­1/2 de case pentru închiriare în preț de.........................................­. 69.640 4. 14.002 jugere 1520 stâng. □ de pă­mânt ca dotațiune preoțesca în preț de.......................................................1. 660.990 5. 700 de jugere 1518 stengeni­­ de pământ ca fundațiune bisericescá în preț de..............................................1­56.104 6. 50 Ua altfeliu de realități, în preț de La­olaltă . . b) școlare: 1. 257 de edificii școlare, în preț de . 2­­29 de edificii școlare, fără locuințe de învețătoriu, în preț de ... 3. 6 case separat pentru locuințe de învățătoriu, în preț de . . . 4. 3 case pentru închiriare, în preț 1 5. 585 de jugere 1553 de stângeni ca dotațiune Învățătorescă, în preț Dt! 6. 210 jugere 542 de stâng. [1 ca fun­-' dațiune școlară în preț de ... 7. 19 altfeliu de realități în preț de . . La olaltă . 6. în realități în preț de La olaltă e . . . Peste tot Pasivele: 32.780»—» 69.640 V)40 7) 660.990 1)82 11 Active: 1. în bani gata.......................... 2. în casse de păstrare . . . 3. în obligațiuni de stat . . . 4. în obligațiuni private . . . fac peste tot suma de Din activele de ... Substrăgând pasivele de 7714fi.25 cr. . 85.611­45 i­an . 135.650— o . 46­032n62 V.n . 69.372n5.3 V. . 344.380ti.80 V,cr. . 117.356n.55 V2V . 462.016a.41 Vacr. . 40.705 fi.15 cr. . 462.016n 41 »/an . 40.705n 15 [UNK] 1­1­421.311a.26 Vacr. .023.969fi.42 cr. de 1­56.104n73 17.345»— n­f. 861.130H.37cr. 323.715n­.—cr. 21.775 r.— n 4.700 __n 2.500n — 77 ta45312 7108­17­1*12.945n ____n 1 2360n— n „ 08 „ Averi mișcăttore: a) b­i­s­e­r­i­c­e­s­c­i 1. Capital bisericesc în sumă de . . 770.529 ifi. 68V3 cr. 2. Recursite și ornate bisericesci în preț­­ de:......................... . . ■ . 301.127 " „ 26 „ La­olaltă. 1.071.656 t1. 94Va­ i

Next