Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)

1889-11-28 / nr. 129

520 Ce urmuză vise din aceea că­­ ei ca „omeni cari nu atârnă de guvern“ nu se plâng de episcopi, pen­tru că aceia nu se unesc ca­re se pună în fruntea națiunei ? Urmază, că acesta unire ar dori o numai omenii carii atârnă de guvern, ceea ce este o absurditate. Urmază, că în timp de doua săptâmâni i­a suc­ces „Tribunei“ a și trage informațiuni de la locurile competente, și a aflat, că acolo genâză adu­cerea pe tapet a acestei cestiuni; deci pe aderenții idei trebue a priori timbrați de omeni, „cari atârnă de guvern“ ca se-și pardă gustul de a pleda pentru ea, oi pe sine se se recomande ca pe unii, cari nu numai îi lasă în odih­nă, ci încă ar pune și umăr la umăr, ca să „creeze episcopatului o posi­țiune mai scutită ca cea de astăzi“, dar nu pot, pentru­ că în cazul acesta și „dl P. Cosma va pune în cumpănă tóte polițele protestate și tote con­turile curente ale „Albinei“, ca unirea tuturora se nu se potă face.“ O sensa mai ridicolă ca acesta nici nisce băeți de șcală nu și ar puta nescoci. Și urmază in fine, că „Tribuna“ din capul lo­cului n'ar voi ca episcopatul gr. care se iasă din „comoda“ sa reservă și unindu-se cu episcopatul gr. or. să inițieze o luptă solidară cu fruntașii na­țiunei. Acesta deși nu o spun pe față în mod hotă­­rît, li-o credem, pentru­ că este în consonanță cu dechla rațiunile „Tribunei“ de mai nainte, când tot în „Lumainătoriul“ se mai sulerase acesta cestiune. Și li o credem, pentru­ că ori­cât se face „Tri­buna“ de modestă astăzi, picând : „suntem cei mai din urmă dintre luptătorii pentru causa română și nu avem pretenția de a conduce pe alții — n’a uitat publicul cetitoriu încă nenumărații articoli, în carii „Tribuna“ își aroga sieși privilegiul de a representa partidul național și pe acei conducători ai națiunei pe cari va trebui să-i consulteze ori­cine ar voi se se pună în conțelegere cu românii. Dacă deci prin o minune s’ar afla îndemnat episcopatul să se pună în fruntea națiunei, și dacă prin­ o și mai mare minune, cei dela cari atârnă vin­decarea ranelor poporului român, s’ar resolva odată să se apropie de el și să încerce a­r mângâia, ne­greșit că nu „Tribuna“, ci episcopatul ar fi factorul pe care l’ar consultă, și atunci tótu lupta „Tri­bunei“ contra unei părți a episcopului român și a bărbaților cu trecut, purtată cu atâta cerbicie, s’ar dovedi de un lucru zădarnic de un lucru rău, pe cum a fost. In numărul proclim ne vom spune opiniunea nostră în meritul cestiunei. Revista politică. Partidul așa numit independent din dieta ungară a ținut­­ zilele trecute o conferință, în carea s’a des­­bătut cestiunea, ce atitudine are să observe acest partid față de guvern și special față cu dl Tisza. Punându-se cestiunea politicei militante de obstrucțiune pe tapet, lua cuvântul Dionisiu Păz­mându, carele se esprima, că lupta deschisă contra ministrului Tisza trebue purtată cu tóte mijlo­­cele și în caz de necesitate oposiția nu trebue să se aparie nici de obstrucțiune, fiind însă că majo­ritatea membrilor în urma vorbirei conducătoriului Irányi a fost de părere ca vorba „obstrucțiune“, ca una care nu face tocmai laudă celor ce o întrebu­ințază să se ștergă pentru totdeuna, să se pregă­­tască un plan de luptă hotărît contra dlui Tisza. Conform acestui plan, dacă premier­ul ungar nu s’ar retrage nici după serii, să fie atăcat la fie­care posițiune a bugetului din partea oposițiunei, ci po­­sițiuni nedesbătute mai sunt preste 1000. Majori­­tatea celor de față a fost pentru acesta propunere. Polonyi, Károlyi și Lukács au susținut politica de obstrucțiune, ceea­ ce a silit din nou pe leaderul independenților să ia cuvântul și să accentueze, că pentru demnitatea parlamentului, și espunând tot­deodată pericolele, ce ar pute resulta pentru par­lam­entarism dintr’o astfel iu de ținută, a declarat solemn, că nici când nu va fi pentru obstrucțiune, va luptă însă în continuu contra guvernului. In același sens a vorbit și Helly și chiar Ugron a accentuat, că timpul pentru o astfeliu de politică a trecut, momentul potrivit era înainte de a se în­cepe desbaterea pentru încetățănirea lui Kossuth, când pentru acest bătrân esilat se putea pune în tragă țăra în agitațiune.­­ In parlamentul vienei lucrurile se desvoltă pănă acum destul de neted. Partidele majorității după multe conferințe a ajuns la un resultat favo­rabil și așa guvernul e asigurat de un sprijin des­tul de puternic pentru a se pute opune atacurilor oposițiunei. Cond­usele, ce le-a luat dieta boemă cu privire la atitudinea deputaților germani încă se vor aproba. Se speră, că întrega activitate poli­tică, ce o a eserciat majoritatea dietei boeme va primi consimțemântul parlamentului. TELEGRAFUL ROMAN. Din acesta causă presa oposițională nu-și póte ascunde de loc mănia și în articolii cei aduce con­tra guvernului Taaffe, folosesce tate mijlocele legale pentru a-1 discredits și totodată a înfige săgeți în castele singuraticilor bărbați de stat.­­ Mesagiul de tron, cu carele regele italian a deschis camerile și răspunsul la mesagiul regal a lămurit o cestiune, care pănă acuma era înca du­biosă. Se crede adecă, că guvernul și în special dl Crispi se bucură de cele mai intime simpatii la o majoritate covârșitore a deputaților. Acesta se ac­centua cu atât mai vârtos, cu cât se vedeau resul­­tatele politicei sale cu tote sforțările și zădărnicirile, ce se ridicau din partea oposițiunei. Cu opasiunea desbaterei asupra mesagiului s’a produs îndată altă impresiune. Mai întâiu camera nici n’a voit să se lase în desbatere și acesta din motiv, că se impută premierului italian, că face po­litică ostilă Franciei, căreia Italia are atu­ ai­mul țării poliția ce o ocupă ca stat în concertul state­lor europene. Când a fost vorbă a se alege comisia, care să răspundă la mesagiu, camera nici n’a voit să pășască la alegere, până ce dl Crispi n’a făcut declarațiune categorică, că nu e vrășmaș Franciei, nici el nici guvernul și că ’și va da silința ca și pe cale eco­nom­ică să satisfacă aspirațiunilor țarei și ale poporului italian Cu ocaziunea alegerei comisiunei cu privire la răspunsul mesagiului regal s’a făcut lumină și asu­pra situațiunei guvernului român. Se scie, că se­natul ’și alesese de președinte pe generalul Florescu și că acest bărbat a ocupat acel loc și sub guver­nul Catargiu. Acesta impregiurare a contribuit mult în străinătate ca actualul guvern să nu și prea facă ilusii de o durată lungă. Cu ocasiunea alegerei co­misiunei lumea a fost surprinsă, că senatul a ales cu o majoritate personele, cari au fost incluse în li­sta guvernului, cr lista dlui Catargiu a întrunit o mică minoritate. Tot lista guvernului a reușit și în camera deputaților. Meseriașii noștri și publicul român “). Primul meu articol în materia acesta l’am finit cu cuvintele: „Atâta de astă dată.“ Voesc să rămân credincios promisiunei mele și acel­astă dată, care se subînțelege în cuvintele citate, să 1 împlinesc de astădată. ^ Am pus pe tapet relațiunea dintre inteligință și meseriași, dar m’am exprimat cam concis, căci văd, că la noi românii, spunerea adevărului supără și pate să devină o puternică săgeată îndreptată în contră ți. Sper însă, că am spus tot ce era de lipsă, pentru ca omenii de inimă și lipsiți de pa­timi, să înțelegă. Cred a atinge un nou punct de relațiune, când­­ susțin, că cestiunea cultivarei mai basate a tinerilor noștri meseriași încă va fi o problemă, care ar me­­rita mai multă atențiune și considerațiune, decât s’a dat pănă acuma. După cât sunt eu informat, puțini dintre tine­ret se află, care să nu poseda patru clase elemen­tare sau să fi terminat vre-o scală poporală, cre șlută de bună. Va fi adevărată acesta aserțiune­a mea sau ba, un lucru este pus mai pe sus de totă îndoela, meseriașii noștri să nisuesc, ca să țină pas­­ cu meseriașii străini și dacă multora le și succede, acesta nu este atâta meritul îngrijirei nóstre de ei, ci inteligință naturală, firescá a românilor. întreb eu, care dintre inteligință nostră s’au câți din acésta s’a interesat vre­odată de instruirea tineretului în scala „Reuniunei industriale din loc“? Răspundă fie­care cu mâna pusă pe inimă și eu sunt satisfăcut. Noi am putut ave o pasiune să ne convingem din datele statistice a acestei școli, despre numărul tinerilor români și pot să constat, că relativ nu­­ este așa de neînsemnat. !­u am­firma convingere, că ei nu primesc acolo cultura de lipsă, după­ ce chiar din gura profesorilor lor poți auceri, că acești școlari sunt mai debili. Dar chiar admițând, că li­ se dă cultură, corn­form gradului social, ce­ vor ave să-l ocupe în viața sa, întreb eu, putem noi românii să ne mulțămim cu acesta? de ce nu se îngrijesce inteligință ca să fie instruiți și în limba română, când soiul este, că șco­lile de pe unde î­și primesc primele cunoșcințe, de unde încep să cunoscă alfabetul, sunt de tot nesufi­ciente. Și aici ar fi de lipsă o reformă radicală, dar despre acesta la alt loc, er nu aici. A-și dori deci interes în direcțiunea acesta mai mult, ca pănă acuma. Ar trebui deci cu o c­i mai curând să se înființeze chiar o școlă de industrie română, unde în prima­ r Vezi Nr. 126, linie să se aibă în vedere industria română, căci de nu ne vom sprijini noi, de la cine se așceptă la spri­jin, ajutoriu și mângăere. I­mi vor răspunde unii, bine die, dar unde sunt paralele, ne lipsesc finanțele. Nu ve temeți! eu nu cer ca românul să bage de nou mâna în pungă, căci 8 d­u că destul a băgat, dar a-și căuta și căutând a și afla un alt espedient. Am amintit mai sus de bărbații marinimoși, cari au făcut donațiuni însemnate aici în Sibiiu și în Brașov pentru acesta, clasă socială și doră n’a și greși când a-și susține, că nu va fi contrazicere cu intențiunile testatorilor, dacă acestea două fundațiuni mari ar contribui pentru înființarea și susținerea unei astfeliu de școli. Nu cred să­ nu fie executabilă idea acesta, numai bunăvoința și interesul să nu lipsescă, tote să pot face. La susținerea acestei idei se îndemnă și îm­prejurarea, că astăzi s’a pornit un puternic curent în direcțiunea învățământului profesional la frații de preste Carpați și încă chiar de sus, de la guvern. Chiar în mesagiul de tron se puse, ca unul din cele mai seriose planuri, și ca una din cele mai momentase probleme a guvernului și a dietei actu­ale române. Bărbați aleși studiază cestiunea înființărei de atari­scale, cari să satisfacă dorinței și intențiunei ridicate în mesagiu și încă în ramurile cele mai însemnate ale industriei. Acesta este un punct forte momentos în eco­nomia națională a regatului „România“ și merită totă considerațiunea. Cu aceste puține șiruri doresc deci să pun în desbatere cestiunea de atare scală și să atrag aten­țiunea omenilor mai mari și mai tari, cari stau aprope de numitele fonduri, să­ și ea puțintică vreme și pentru o gândire în direcțiunea acesta, căci cu distribuirea de ajutore încă e bine, dar tot nu e destul de bine. Dacă voiu fi așa norocos să-mi văd intențiunea realisată, atunci acesta ar fi pentru mine cea mai mare satisfacție. Dr. P. S. Simeon Popescu. (Urmare.) 14. „Protopresbiterul declară pe acuzatori de nișce omeni, care voind să-l umilescă înjosesc misteriul lui și tă­­resc haina sfântă, pe carea o purta.“ ad 14. Noi n’am voit să-l umilim pe acuzatul, ci am voit și voim să-i facem se observe legea, și asta nu însem­­neza înjosirea misteriului preoțesc, ci din contră păstrarea sfințeniei acelui misteriu, pentru­ că un preot carele întru esercitarea chemărei sale totdeuna observă legea, nici când nu pote veni în conflict cu parochianii săi, mai cu sumă în­­tr’o parochie ca a nostră, unde poporul este inteligent și însuși pricepe legea. „Sfânta haină“ pe carea o purta, este o blasfemie în gura acusatului. Nu noi suntem aceia, carii deși nu ținem de „sfântă“ reverenda preoțască — nisuim a o tîri, ci însuși acusatul, carele în sinodul eparh­ial in fața arhhiereului seu și a tu­turor deputaților, scuturându-și reverenda a numit-o „sdr0nță“, eschiamând, că „nu sdrănța aceea îl cualifică pe el de pro­topop“ (era desbaterea asupra cualificațiunei aspiranților de protopop). Asta este un lucru notorie, de carele s’a scan­­dalisat totă lumea, și ca atare n’are trebuință de a fi dovedită. El este acela, carele precum este sciut, nu numai pe la locurile de cură nu portă reverenda, dar chiar aci în Sibiiu umblă într’un „civil“ re­fățat cu foc scurt, pantaloni, o pă­lărie lată, lanț de orologiu de aur și cu buchet de flori în mână, de multe ori sărind ca un „paiaț“în giurul unor dame, încât poporenii sei se rușinau de purtarea lui, ci străini se scandalisau, și toți numai cu aceea-1 sculau, „ca nu póte fi cu mintea întrăgă.“ Tot astfel cu, când umbla în reverendi, de nenumărate ori l’a văzut publicul Sibiiului, cu reverenda de deasupra aruncată pe umăr, cu captușala roșie în afară. Tóte acestea sunt fapte notorice, cari n’au lipsă de do­­vezi pentru­ că le cunosc toți membrii consistoriului, ba pre­cum sum informat Esc. La metropolitul după repetite scan­daluri de acestea s’a aflat necesitat a-l înfrunta pe stradă. Un asemenea om numai din bătaie de joc numesce „sfântă“ haina, ce o porta. 15. „Acusatul năgă, că ar fi fapt constat și prin con­­sistoriu și prin sinodul archidiecesan, că cu ocasiunea ale­gerilor de deputați pentru sinodul archidiecesan acusatul ar fi dat instrucțiuni, ca să se falsifice protocolele electorale, și ar fi asistat la falsificare. Cu ce se pute dovedi faptul adus înainte de acu­satori?“ act 15. Pentru dovedirea acestui punct se provoc­­a actele electorale referitore la cercul Sibiiului pentru sinodul eparh­ial, periodul 1885 —1887. în urma protestelor întrate contra alegerei, sinodul a ordinat investigațiune in causă, și s’au constat abuzuri de puterea oficială din partea acuzatului, ba s’a constat, că în

Next