Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)
1889-11-28 / nr. 129
520 Ce urmuză vise din aceea că ei ca „omeni cari nu atârnă de guvern“ nu se plâng de episcopi, pentru că aceia nu se unesc care se pună în fruntea națiunei ? Urmază, că acesta unire ar dori o numai omenii carii atârnă de guvern, ceea ce este o absurditate. Urmază, că în timp de doua săptâmâni ia succes „Tribunei“ a și trage informațiuni de la locurile competente, și a aflat, că acolo genâză aducerea pe tapet a acestei cestiuni; deci pe aderenții idei trebue a priori timbrați de omeni, „cari atârnă de guvern“ ca se-și pardă gustul de a pleda pentru ea, oi pe sine se se recomande ca pe unii, cari nu numai îi lasă în odihnă, ci încă ar pune și umăr la umăr, ca să „creeze episcopatului o posițiune mai scutită ca cea de astăzi“, dar nu pot, pentru că în cazul acesta și „dl P. Cosma va pune în cumpănă tóte polițele protestate și tote conturile curente ale „Albinei“, ca unirea tuturora se nu se potă face.“ O sensa mai ridicolă ca acesta nici nisce băeți de șcală nu și ar puta nescoci. Și urmază in fine, că „Tribuna“ din capul locului n'ar voi ca episcopatul gr. care se iasă din „comoda“ sa reservă și unindu-se cu episcopatul gr. or. să inițieze o luptă solidară cu fruntașii națiunei. Acesta deși nu o spun pe față în mod hotărît, li-o credem, pentru că este în consonanță cu dechla rațiunile „Tribunei“ de mai nainte, când tot în „Lumainătoriul“ se mai sulerase acesta cestiune. Și li o credem, pentru că oricât se face „Tribuna“ de modestă astăzi, picând : „suntem cei mai din urmă dintre luptătorii pentru causa română și nu avem pretenția de a conduce pe alții — n’a uitat publicul cetitoriu încă nenumărații articoli, în carii „Tribuna“ își aroga sieși privilegiul de a representa partidul național și pe acei conducători ai națiunei pe cari va trebui să-i consulteze oricine ar voi se se pună în conțelegere cu românii. Dacă deci prin o minune s’ar afla îndemnat episcopatul să se pună în fruntea națiunei, și dacă prin o și mai mare minune, cei dela cari atârnă vindecarea ranelor poporului român, s’ar resolva odată să se apropie de el și să încerce ar mângâia, negreșit că nu „Tribuna“, ci episcopatul ar fi factorul pe care l’ar consultă, și atunci tótu lupta „Tribunei“ contra unei părți a episcopului român și a bărbaților cu trecut, purtată cu atâta cerbicie, s’ar dovedi de un lucru zădarnic de un lucru rău, pe cum a fost. In numărul proclim ne vom spune opiniunea nostră în meritul cestiunei. Revista politică. Partidul așa numit independent din dieta ungară a ținut zilele trecute o conferință, în carea s’a desbătut cestiunea, ce atitudine are să observe acest partid față de guvern și special față cu dl Tisza. Punându-se cestiunea politicei militante de obstrucțiune pe tapet, lua cuvântul Dionisiu Păzmându, carele se esprima, că lupta deschisă contra ministrului Tisza trebue purtată cu tóte mijlocele și în caz de necesitate oposiția nu trebue să se aparie nici de obstrucțiune, fiind însă că majoritatea membrilor în urma vorbirei conducătoriului Irányi a fost de părere ca vorba „obstrucțiune“, ca una care nu face tocmai laudă celor ce o întrebuințază să se ștergă pentru totdeuna, să se pregătască un plan de luptă hotărît contra dlui Tisza. Conform acestui plan, dacă premierul ungar nu s’ar retrage nici după serii, să fie atăcat la fiecare posițiune a bugetului din partea oposițiunei, ci posițiuni nedesbătute mai sunt preste 1000. Majoritatea celor de față a fost pentru acesta propunere. Polonyi, Károlyi și Lukács au susținut politica de obstrucțiune, ceea ce a silit din nou pe leaderul independenților să ia cuvântul și să accentueze, că pentru demnitatea parlamentului, și espunând totdeodată pericolele, ce ar pute resulta pentru parlamentarism dintr’o astfel iu de ținută, a declarat solemn, că nici când nu va fi pentru obstrucțiune, va luptă însă în continuu contra guvernului. In același sens a vorbit și Helly și chiar Ugron a accentuat, că timpul pentru o astfeliu de politică a trecut, momentul potrivit era înainte de a se începe desbaterea pentru încetățănirea lui Kossuth, când pentru acest bătrân esilat se putea pune în tragă țăra în agitațiune. In parlamentul vienei lucrurile se desvoltă pănă acum destul de neted. Partidele majorității după multe conferințe a ajuns la un resultat favorabil și așa guvernul e asigurat de un sprijin destul de puternic pentru a se pute opune atacurilor oposițiunei. Condusele, ce le-a luat dieta boemă cu privire la atitudinea deputaților germani încă se vor aproba. Se speră, că întrega activitate politică, ce o a eserciat majoritatea dietei boeme va primi consimțemântul parlamentului. TELEGRAFUL ROMAN. Din acesta causă presa oposițională nu-și póte ascunde de loc mănia și în articolii cei aduce contra guvernului Taaffe, folosesce tate mijlocele legale pentru a-1 discredits și totodată a înfige săgeți în castele singuraticilor bărbați de stat. Mesagiul de tron, cu carele regele italian a deschis camerile și răspunsul la mesagiul regal a lămurit o cestiune, care pănă acuma era înca dubiosă. Se crede adecă, că guvernul și în special dl Crispi se bucură de cele mai intime simpatii la o majoritate covârșitore a deputaților. Acesta se accentua cu atât mai vârtos, cu cât se vedeau resultatele politicei sale cu tote sforțările și zădărnicirile, ce se ridicau din partea oposițiunei. Cu opasiunea desbaterei asupra mesagiului s’a produs îndată altă impresiune. Mai întâiu camera nici n’a voit să se lase în desbatere și acesta din motiv, că se impută premierului italian, că face politică ostilă Franciei, căreia Italia are atu aimul țării poliția ce o ocupă ca stat în concertul statelor europene. Când a fost vorbă a se alege comisia, care să răspundă la mesagiu, camera nici n’a voit să pășască la alegere, până ce dl Crispi n’a făcut declarațiune categorică, că nu e vrășmaș Franciei, nici el nici guvernul și că ’și va da silința ca și pe cale economică să satisfacă aspirațiunilor țarei și ale poporului italian Cu ocaziunea alegerei comisiunei cu privire la răspunsul mesagiului regal s’a făcut lumină și asupra situațiunei guvernului român. Se scie, că senatul ’și alesese de președinte pe generalul Florescu și că acest bărbat a ocupat acel loc și sub guvernul Catargiu. Acesta impregiurare a contribuit mult în străinătate ca actualul guvern să nu și prea facă ilusii de o durată lungă. Cu ocasiunea alegerei comisiunei lumea a fost surprinsă, că senatul a ales cu o majoritate personele, cari au fost incluse în lista guvernului, cr lista dlui Catargiu a întrunit o mică minoritate. Tot lista guvernului a reușit și în camera deputaților. Meseriașii noștri și publicul român “). Primul meu articol în materia acesta l’am finit cu cuvintele: „Atâta de astă dată.“ Voesc să rămân credincios promisiunei mele și acelastă dată, care se subînțelege în cuvintele citate, să 1 împlinesc de astădată. ^ Am pus pe tapet relațiunea dintre inteligință și meseriași, dar m’am exprimat cam concis, căci văd, că la noi românii, spunerea adevărului supără și pate să devină o puternică săgeată îndreptată în contră ți. Sper însă, că am spus tot ce era de lipsă, pentru ca omenii de inimă și lipsiți de patimi, să înțelegă. Cred a atinge un nou punct de relațiune, când susțin, că cestiunea cultivarei mai basate a tinerilor noștri meseriași încă va fi o problemă, care ar merita mai multă atențiune și considerațiune, decât s’a dat pănă acuma. După cât sunt eu informat, puțini dintre tineret se află, care să nu poseda patru clase elementare sau să fi terminat vre-o scală poporală, cre șlută de bună. Va fi adevărată acesta aserțiunea mea sau ba, un lucru este pus mai pe sus de totă îndoela, meseriașii noștri să nisuesc, ca să țină pas cu meseriașii străini și dacă multora le și succede, acesta nu este atâta meritul îngrijirei nóstre de ei, ci inteligință naturală, firescá a românilor. întreb eu, care dintre inteligință nostră s’au câți din acésta s’a interesat vreodată de instruirea tineretului în scala „Reuniunei industriale din loc“? Răspundă fiecare cu mâna pusă pe inimă și eu sunt satisfăcut. Noi am putut ave o pasiune să ne convingem din datele statistice a acestei școli, despre numărul tinerilor români și pot să constat, că relativ nu este așa de neînsemnat. !u amfirma convingere, că ei nu primesc acolo cultura de lipsă, după ce chiar din gura profesorilor lor poți auceri, că acești școlari sunt mai debili. Dar chiar admițând, că li se dă cultură, cornform gradului social, ce vor ave să-l ocupe în viața sa, întreb eu, putem noi românii să ne mulțămim cu acesta? de ce nu se îngrijesce inteligință ca să fie instruiți și în limba română, când soiul este, că școlile de pe unde își primesc primele cunoșcințe, de unde încep să cunoscă alfabetul, sunt de tot nesuficiente. Și aici ar fi de lipsă o reformă radicală, dar despre acesta la alt loc, er nu aici. A-și dori deci interes în direcțiunea acesta mai mult, ca pănă acuma. Ar trebui deci cu o ci mai curând să se înființeze chiar o școlă de industrie română, unde în prima r Vezi Nr. 126, linie să se aibă în vedere industria română, căci de nu ne vom sprijini noi, de la cine se așceptă la sprijin, ajutoriu și mângăere. Imi vor răspunde unii, bine die, dar unde sunt paralele, ne lipsesc finanțele. Nu ve temeți! eu nu cer ca românul să bage de nou mâna în pungă, căci 8 du că destul a băgat, dar a-și căuta și căutând a și afla un alt espedient. Am amintit mai sus de bărbații marinimoși, cari au făcut donațiuni însemnate aici în Sibiiu și în Brașov pentru acesta, clasă socială și doră n’a și greși când a-și susține, că nu va fi contrazicere cu intențiunile testatorilor, dacă acestea două fundațiuni mari ar contribui pentru înființarea și susținerea unei astfeliu de școli. Nu cred să nu fie executabilă idea acesta, numai bunăvoința și interesul să nu lipsescă, tote să pot face. La susținerea acestei idei se îndemnă și împrejurarea, că astăzi s’a pornit un puternic curent în direcțiunea învățământului profesional la frații de preste Carpați și încă chiar de sus, de la guvern. Chiar în mesagiul de tron se puse, ca unul din cele mai seriose planuri, și ca una din cele mai momentase probleme a guvernului și a dietei actuale române. Bărbați aleși studiază cestiunea înființărei de atariscale, cari să satisfacă dorinței și intențiunei ridicate în mesagiu și încă în ramurile cele mai însemnate ale industriei. Acesta este un punct forte momentos în economia națională a regatului „România“ și merită totă considerațiunea. Cu aceste puține șiruri doresc deci să pun în desbatere cestiunea de atare scală și să atrag atențiunea omenilor mai mari și mai tari, cari stau aprope de numitele fonduri, să și ea puțintică vreme și pentru o gândire în direcțiunea acesta, căci cu distribuirea de ajutore încă e bine, dar tot nu e destul de bine. Dacă voiu fi așa norocos să-mi văd intențiunea realisată, atunci acesta ar fi pentru mine cea mai mare satisfacție. Dr. P. S. Simeon Popescu. (Urmare.) 14. „Protopresbiterul declară pe acuzatori de nișce omeni, care voind să-l umilescă înjosesc misteriul lui și tăresc haina sfântă, pe carea o purta.“ ad 14. Noi n’am voit să-l umilim pe acuzatul, ci am voit și voim să-i facem se observe legea, și asta nu însemneza înjosirea misteriului preoțesc, ci din contră păstrarea sfințeniei acelui misteriu, pentru că un preot carele întru esercitarea chemărei sale totdeuna observă legea, nici când nu pote veni în conflict cu parochianii săi, mai cu sumă într’o parochie ca a nostră, unde poporul este inteligent și însuși pricepe legea. „Sfânta haină“ pe carea o purta, este o blasfemie în gura acusatului. Nu noi suntem aceia, carii deși nu ținem de „sfântă“ reverenda preoțască — nisuim a o tîri, ci însuși acusatul, carele în sinodul eparhial in fața arhhiereului seu și a tuturor deputaților, scuturându-și reverenda a numit-o „sdr0nță“, eschiamând, că „nu sdrănța aceea îl cualifică pe el de protopop“ (era desbaterea asupra cualificațiunei aspiranților de protopop). Asta este un lucru notorie, de carele s’a scandalisat totă lumea, și ca atare n’are trebuință de a fi dovedită. El este acela, carele precum este sciut, nu numai pe la locurile de cură nu portă reverenda, dar chiar aci în Sibiiu umblă într’un „civil“ refățat cu foc scurt, pantaloni, o pălărie lată, lanț de orologiu de aur și cu buchet de flori în mână, de multe ori sărind ca un „paiaț“în giurul unor dame, încât poporenii sei se rușinau de purtarea lui, ci străini se scandalisau, și toți numai cu aceea-1 sculau, „ca nu póte fi cu mintea întrăgă.“ Tot astfel cu, când umbla în reverendi, de nenumărate ori l’a văzut publicul Sibiiului, cu reverenda de deasupra aruncată pe umăr, cu captușala roșie în afară. Tóte acestea sunt fapte notorice, cari n’au lipsă de dovezi pentru că le cunosc toți membrii consistoriului, ba precum sum informat Esc. La metropolitul după repetite scandaluri de acestea s’a aflat necesitat a-l înfrunta pe stradă. Un asemenea om numai din bătaie de joc numesce „sfântă“ haina, ce o porta. 15. „Acusatul năgă, că ar fi fapt constat și prin consistoriu și prin sinodul archidiecesan, că cu ocasiunea alegerilor de deputați pentru sinodul archidiecesan acusatul ar fi dat instrucțiuni, ca să se falsifice protocolele electorale, și ar fi asistat la falsificare. Cu ce se pute dovedi faptul adus înainte de acusatori?“ act 15. Pentru dovedirea acestui punct se provoca actele electorale referitore la cercul Sibiiului pentru sinodul eparhial, periodul 1885 —1887. în urma protestelor întrate contra alegerei, sinodul a ordinat investigațiune in causă, și s’au constat abuzuri de puterea oficială din partea acuzatului, ba s’a constat, că în