Telegraful Roman, 1889 (Anul 37, nr. 1-141)
1889-09-26 / nr. 104
Nr. 104 ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 Ü. 76 cr Pentru monarcie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 8 luni 2 fl. Pentru streinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 8 luni 8 fl. Sibiiu, Marți 26 Septembre, (8 Octobre) 1889. TELEGRAFUL Apare Marița, Joia și Sâmbăta Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiepeșane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 20. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se Înapoiază Anul XXXV INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr pentru fiecare publicare. Prenumerațiune nouă „Telegraful Român“ care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe trimestrul Octobre-Decembre al anului 1889, cu prețul cel mai moderat, ce se pate vede în fruntea fetei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pe lângă asignațiuni poștale (Posta utalvány — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei, unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime să fie scrise bine, ca să se potă ceti. Se atrage atențiunea ca domni abonați, al căror abonament se sfârșesce cu ultima Septembre 1889, să-și înnoiască abonamentul, pentru ca altfel espeditura va fi silită a sista espectarea taiei ®). Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresă dela abonamentul ultim. Sileiiu, 25 Septembre. Noua programă desvoltată de ministrul președinte la Oradea mare nu mai lasă nici o îndoila că va rumpe și cu vechia sistemă municipală spre a face loc amploiaților denumiți de cătră guvern și respect de Majestatea Sa. Reforma acesta vise, după cum se vede, se va introduce numai succesive și póte să trecă ani pănă la resolvarea definitivă. Accentuasem la rândul seu și noi în colonele diarului nostru, că așa după cum se fac acji alegerile pe noi nu ne mulțămesce, și nu ne mulțămesce, pentru că representanțele municipale nu mai represintă opiniunea publică a comitatului, ci sunt mai mult falsificarea aceleia. In special comitatele cu majoritați românesci în timpul din urmă nu au mai putut da nici un semn de viață, deorece alegerile s’au făcut la comandă și sub influințele unor elice, cari dominezu tot terenul. Așa am vent rând pe rând scoși toți bărbații noștri mai de valore din consiliile municipale și i-am veut înlocuiți cu omeni, pe cari nu îi dore de popor, nu mult le pasă dacă poporul sufere și este tractat mișelesce de cătră organele administrației. b. Atare sistem trebuia să se răsbune asupra celor ce așa au lucrat și au dat ansă la o mulțime de plângeri și nemulțumiri, pănă când în fine guvernul cu tendințele sale de centralizare a isbutit sa câștigă opiniunea publică pe partea sa, și acum e numai cestiune de timp reforma administrației. Nu ne facem prea mari ilusiuni nici cu denumirile. Stim noi, că și acele se pot face după sprânscena, seim că și pănă sus se pot întinde firele corrupțiunei spre a face pe guvern se crede, că în curtare și cutare loc trebue aplicat un ungur, căci românii ar face dungă preste socotelile cutărui magnat ori potentat, dar cel puțin vom face pe guvern ] responsabil mai ușor pentru tirăniile comise, ca j pănă aci pe nusciucine, și dacă s’ar respectă drepturile naționalităților numai în măsura aceea unică ca la justiție, noi nu am perdut nimica. Ungurii la tot cașul perd mai mult ca noi. Ei erau dedați a căpătui pe orice om scăpătat, și acum le va fi mai greu de a o face, căci nu atârnă numai dela ei, ci se va respectă legea de calificație ține mai bine ca pănă acum. Pănă aci era de ajuns ca cineva să aibă confecsiuni familiare, pentru de Ia i se pune țiua comitatului în gură, în viitoriu un ministru al unei țări nu o mai pute face, fără I de a se compromite înaintea sumei. Pătit-am bani de drumuri, fără ca să putem umblă (ziua la a mecji pe ele, plătit-am aruncuri pentru medici comunali, fără ca în cele sanitare să stăm mai bine ca pe timpul când nu erau medici decât 1 in centre, și tóte aceste pentru că nu s’a esecutat , controlă și omenii nu și-au împlinit datorințele. Avem o lege sanitară după cele mai bune modele europene, dar ea se esecută numai acolo, unde i le vine la socotela celor puternici. Progresază concubinatele -in mod înspăimântătoriu, și dacă recercăm oficiile administrației de azi , să ne vină în ajutoriu tot ele ajută ca să se eludă litera și spiritul legei, prin estradarea de bilete de servit. Așa se lucră apoi cu sistem la demoralizarea poporului, la slăbirea legăturilor și la discreditarea bisericei. Pare să se intample aceste și cu credincioșii altor biserici, cu ai nostrii însă se întâmplă mai des ca cu credincioșii bisericilor celelalte, și dacă ne ridicăm vocea, ni se spune că suntem răi patrioți, că căutăm arme de a săpă la vâsla și la temelia statului. Amploiații, ce au făcut dreptatea au fost corbi albi și și aceia au fost rău văiuți și împinși de șovinismul maghiar ca să lucre altmintrea, și cu acel altmintrea le-a succes a se restabilită. Nu este locul tocmai aici ca să scotem la ivelă tote păcatele administrației, tot ce voim să constatăm e, că ea a fost de multe ori nemilosă și dacă a suferit cineva mai mult, am fost noi românii sub ea. Sistemul spionagiului tot prin omenii administrației s’a practicat, și unii au mers pănă a-și face izvor de câștig din acésta meserie, ca să tracă cu atât mai tare de patrioți buni. Aceste păcate ale vechei administrațiuni a intrat la mulți în sânge, s’au prefăcut în o a doua natură și va trece multă apă pe Dunăre în jos, pănă când cetățenii Ungariei se vor putu bucură de binefacerile păcii interne, va trece mult timp pănă se vor trezui omnipotenții și vor privi în cetățăn pe cetățen, pe om de om, fire-ar el de orice lege și de orice limbă. Pănă nu se va croi un curent mai sănătos, pănă nu se vor ocroti interesele tuturor deopotrivă, noi nu credem că Ungaria pate să se avănte la rangul de stat cultural europen, ci va ramâne în detrimentul tuturora înapoi și cetățenii vor luă drumul parte spre America, parte spre Orient așa, că moștenii cei vechi se vor înlocui cu evrei, cari acum deja se simt aici mai bine ca in Palestina. Fie ca cei ce au urechi să audă pănă nu e prea târziu. Revista politică. In sfârșit mult așteptatul discurs al premieriului ungar s’a ținut, și el a fost anujit de întrega lume politică europenă. își făcuse obiceiul Tisza ca totdeuna in dările de cemit, ce și le expunea înaintea alegătorilor să facă declarațiuni însemnate în privința politicei externe, ce urmăresce statul nostru și pentru a dă o importanță și mai mare descoperirilor sale se preseate totdeuna raporturile interne ale statului bineconsolidate și puternice, ci pe șoviniști sĕ-i maguiescá cu osane ridicate la adresa națiunei maghiare „mica națiune“ purtatore de civilisațiune și de ordine în orientul europen. De astădată premieriul ungar s’a abătut dela obiceiu. Declarațiunile dlui Tisza în privința politicei externe și în general a situațiunei actuale sunt destul de marce, ca să nu jicem, că dl Tisza n’a vorbit nimic. Căci ce a dis. Să alătură și densul la convingerea exprimată de alți bărbați de stat europeni, prin care se speră, că pacea va mai fi încă asigurată, statele însă nu pot renunță la menținerea puterei armate, fiind acesta cel mai eficace mijloc spre îndelăturarea unui conflict europen. Cu bugetul încă nu s’a putut lăudă mult și după presemnele de pănă acuma, guvernului, cu tóte sforțările și meșteșugurile de cari s’a folosit, nu i’a succes ca la procsima sesiune dietală să se presente cu un buget echilibrat, precum așteptă țara și precum se făcuse mari promisiuni în anii din urmă. FORȚA. Esposiția universală din Paris. VI. Economia națională. Esposițiile lucrătorilor. (Urmare.) Ajutorarea proprie este de importanță generală, pe când sprijinirea ajutorărei proprie este ceva îmbucurătoriu. Parte pentru că ea îmbunătățește sortea industriașului, dar cu deosebire fiindcă ea promoveza pacea, unitatea, și încrederea reciprocă între cei doi agenți viețuitori ai producțiunei, între măestrii și sociali. Acesta conlucrare merită înainte de tote a fi consolidată și răspândită, căci de acesta depinde orice prosperare, atât cea morală cât și cea materială. Dar durere, sunt indivizi, cari sunt contrari acestei conlucrări armonice. Ei țintesc în continuu a produce vrajbă între interprenor (dătătoriul de muncă) și muncitoriu. Intre astfeliu de împrejurări este anevoios a susțină pacea. Dar să sperăm, că elementele sociale stricăciose nu se vor pute validita față de cele sănătose, sau deși numai pe o durată de tot scurtă. In cele următore vomu vorbi ceva mai special despre unele institute, cari au menirea de a promovă prosperarea și bunăstarea industriașului. Esposițiile de pe „Esplanada invalidului“ n’au fost destul de spațiose pentru ca să potă încăpe tote institutele economico-sociale atât din Francia, cât și din țările străine. Drept aceea se și află numai câteva modele în mărime naturală; cele mai multe sunt representate numai prin desemnuri și tablouri sau fotografii, cari sunt compactate în diferite albumuri. Imi este imposibil a aminti tot ce a produs Parisul. Ce-i drept, despre institutele și fabricele Parisului au apărut mai multe broșuri, cu tote aceste, ele nu sunt de ajuns pentru a ne pute forma o judecata chiară despre cea ce a espus Parisul în feliul acesta. Trebue deci să lăsăm la o parte capitala Franciei. Dar ,ne stau la disposiție colecțiuni exacte și destul de perfecte despre cea ce a expus al doilea oraș al Franciei, Lyonul, asemenea Marsseille, Bordeaux și Roueu. Voiuame servi numai de raportele celor două dintre aceste orașe. In aceste se află un detaiat descris tot ce s’a întreprins în departamentul Rhonului și cu deosebire în Lyon, pentru îmbunătățirea sorții claselor muncitore. Raportul este împărțit în secțiuni. Secțiunea primă conține indignări despre tot ce au întreprins unii fabricanți din Lyon pentru a urca salariul conlucrătorilor. Astfel nu vedem, că în unele fabrici se practică un sistem de premieri destul de rațional. Fabricanții de mătase, nu sunt aici amintiți. Causa i este parte numărul forte diferit al materiilor de mătase, parte fiind că urcarea salariilor se propune comform lucrării săvârșite împreună, cr lucrătorii din Lyon, cea mai mare parte, sunt de sine stătători. Aprope fiecare posede laboratoriile și muncitorii, sodialii săi. Secțiunea a doua traeteza despre împărtășirea din câștigul avut și cooperare. Firma din Lyon îndeplinește distribuirea. Acesta se face proporțional și rațional. Firma acesta a distribuit în 20 ani un capital de 243,059 fr., ceea ce face pe an în termin mediu computat, 12,153 fr. Anul cel mai mănos a fost 1882, în care s’au distribuit 22,991 fr., cel mai sterp 1877 numai cu 2454 fr. Afară de acesta mai există și uniunea de consum numită: „La ruche“ (stupul) care s’a înființat la 1866. Intemietorii ei au fost 30 lucrători de mătasă. Ea dispune de un capital de 15,000 fr. și un fond de reservă de 32,840 fr. Acesta vinde spițeriile sale și ale membrilor și astfel nu are un profit destul de considerabil. In catalog se mai află înșirate și vre-o 16 sindicate (reuniuni) agricole, care se află în Lyon abstrăgend dela cele profesionale, cari sunt espuse în altă secție. Aflu a nu fi de prisos a aminti date referitóre la aceste sindicate.