Telegraful Roman, 1890 (Anul 38, nr. 6-110)
1890-01-18 / nr. 6
Nr. 6 ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 Ü. 75 cr Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru streinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 8 fl. Sibiiu, Joi 18/30 ianuarie 1890. TELEGRAFUL Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 20. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază Anul XXXVIII. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de tre. or. 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 80 cr pentru fiecare publicare. Sibiu, în 17 Januariu. Pertractarea bugetului ministrului de culte și instrucțiune publică devine intersantă sub actualul ministru de conte Albin Csáky și fiindcă pentru noi acest resort ministerial este de un interes vital, nu putem să nu ne mai ocupăm cu el. In anii din urmă ai fostului ministru, parlamentul era dedat a primi bugetul așa, după cum se presenta, căci lumea era de credință, că sculele și instrucțiunea publică sunt puse în manile cele mai bune. A venit la ministeriu un om, care a adus cu sine pe lângă cunoștințe administrative și o porțiune bună de bunăvoință pentru biserici și confesiuni, indată ce s’a observat, că in ministeriul cultelor a intrat alt spirit, parlamentul a început a discută și cestiuni puse la dosar de la 1872 incece. Este de mare interes cu deosebire enunciamentul ministrului din esposeul seu, prin care se doresce a da învățământului o direcțiune mai intensivă și dorința acesta a ministrului o impartașim și noi. In special sculele de stat escelau pănă aci prin nișce edificii grandiose, cari semănau mai mult apalaturi — apoi ce se inveța în ele a fost pentru ministru un lucru secundar ca și pentru inspectorii școlari, sub cari au stat acele scule. A fost destul ca idea de stat magiar se cară ca in cutare loc să se înființeze pe lângă institutele de învățământ esistente incă un stabiliment cultural și aceea s’a și esecutat fără privire dacă este tocmai necesitate absolută pentru noopt». Nu s a întrebat, că are sunt elevi pentru de a cercetă acel institut, nu s’a întrebat, că are nu se produce amirăciune Intre omenii, cari au ochi și veci, că sunt sute și mii de comune fără scule corespumzétare și totuși acolo nu se face nimica, pe când la orașe și orășele, unde s’au rătăcit câte un amploiat magiar sau doi, ori un neguțatoriu evreu a fost de ajuns ca se și ridice din visteria statului un edificiu grandios și se se așeze în el ațâța profesori câți copii, așa că devenise totă instituțiunea ridicolă și omenii începeau a dă din umere și o clătină din cap. Contele Csáky doresce ca învățământul să devină mai intensiv și să se mărginască la estensiunea ce o au luat pănă acum sculele statului, și dacă și vedem in buget o sumă de 200 mii pentru institute inființânde din nou, aceste se vor face numai acolo, unde se va dovedi în adevăr necesitate. Noi și cu noi toți cetățenii neorbiți de curentul șovinistic am fi dorit ca sumele de bani ce s’au sperat din visteria statului să se fi dat în formă de ajutore confesiunilor, cari în acest cas ar fi făcut cu mult mai mult ca statul, care a risipit mai mult decât a creat stări de lucruri priinciose, dar dacă acesta nu s’a făcut, ne servesce spre bucurie, că în viitoriu nu se vor mai aruncă banii publici pentru institute a căror necesitate nu o reclamă interesele generale ale locuitorilor. In chipul acesta au fost strimtorate confesiunile tot mai mult în timpul fostului ministru de culte și s’a făcut multă zizanie în loc ca să se facă pace în cele culturale, și oricâte ar fi de puternic statul, în ziua, în care confesiunile nu ar aduce acele jertfe, cari le aduc pentru scule, în Ungaria cu sculele de stat ar ramâne mii de omeni fără instrucțiune. Cele mai multe scóle nu sunt la nivelul recerut din causă, că învățătorii nu sunt bine plătiți, și cu calamitatea acesta nu numai confesiunile luptă, dar luptă chiar și statul cu învățătorii săi, cari deși mai bine plătiți și totuși nu sunt preste tot locul cualificați. Ceea ce se pote ajunge în gimnasii cu ușurință și la universități fără multă bătaie de cap, aceea pe sate nu se pate nici atunci, când așa numitele institute froebeliane vor fi înființate în tot satul și mai curând credem, că învățătoriul ori învățătorea vor învăță limba poporului, decât copii limba invățătoriului. Unitatea statului unguresc noi nu o vedem in unitatea limbei. Aici am trăit sute și mii de ani fără unitate de limbă și suntem și așii de părere, că acesta nu se va pute obține, decât când noi ne vom stânge de pe fața acestui pământ. iu prea Ciupci »aav cKu...uijul lu uituieau și irea salut pe limba sa decât ca să se lase noimit și să accepte altă limbă. Ministrul de culte s-a solut pune în un timp forte periculos în conflict cu opiniunea publică magiară, când a estradat ordinul în causa limbei germane, și dela un atare bărbat resolut am fi în drept a așteptă, ca și la cas să se înființeze astrele de copii, ele se se înființeze pentru scopul acela de a pregăti pe micuții pentru sculele de tote filele și pentru de ai scuti de greutățile ce le întâmpină mai târziu la învățarea obiectelor de învățământ, ci nu pentru scopurile magiarisărei. Tot în acest sens avem întemeiată speranță, că are că purcedă și la sculele medii ale confesiunilor recunoscute și ale căror constituții bisericesci sunt garantate prin legile positive ale țarei, și dacă așa va purcede, va dovedi că e un bărbat liberal, că este mai pe sus de muritorii mai mici la suflet. Așteptăm de la ulteriorele desbateri să vedem ce forme concrete va luă programa de activitate a ministrului și dacă ne vom înșelă în așteptările nostre, vom mai perde din slusiunile, cari am avut, când s’a urcat pe fotoliul ministerial. Administrațiunea de stat. (Urmare ) în al treilea capitol vine autorul la misiunea culturală a statului. Acesta și cel următor nu este scris cu multă pătrundere, și pătruns de un spirit liberal și de expunerea faptică a stărei la noi, așa, că el ne va fi vecinică dovadă despre temeinicia plângerilor nóstre pentru apăsarea, ce o suferim. „Se afirmă — așa se începe capitlul III — că actuala administrațiune, sau sistemul de guvernare propriu unguresc nu servesce cu credință și cu energie statul în instințele lui culturale, și nu o servesce cu credință și cu energie în o anumită instiință „culturală“, în consolidarea statului unguresc, sau unguresc, vorbind — în magiarisare. Statul atât la promovarea cultivărei cât și în cea a magiarisărei numai așa pute face progrese — așa fiicei — dacă se póte răfumă pe asemenea organe, cari sunt petrunse cu totul de intențiunile lui, la a căror conlucrare atât în privința intelinginței, cât și a energiei, statul pate contă necondiționat. De aceea e de lipsă, ca el pretutindenea să dispună de organe proprii, de aceea e de lipsă să se sisteze sistemul electoral la amploiați.“ Vorbind despre misiunea culturală a statului, autorul ajunge la ideea de stat, și susține, că ideea de stat nu se note individualisă așa de tare, încât lângă ea sau în fața ei inumunantat ca uacnț cumul să fie nimicită, nu póte permite ca statul să fie tutor, față cu carele cetățanul să fie condamnat la minoronitate, să fie pupil. Misiunea statului este să susțină ordinea publică și siguranța publică, să apere libertatea individuală, și în cozuri de neindreptățiri, să facă dreptate , a produce cultură, a promova binele individual al cetățenilor, zace în interesul și este misiunea cetățenilor, și aici statul are să i facă cetățanului posibil, ca el liber de îngrăjirea pentru siguranța personală și apărarea drepturilor individuale, să-și potă pune tote puterile și totă activitatea pentru desvoltarea binelui individual, cu alte cuvinte, să delăture pedecile din calea progresului. Dela acesta ideală concepțiune despre misiunea culturală a statului, despre ideea de stat, autorul trece la obiect, și nu permite, ca administrațiunea să se amestece în cele culturale. Recunosce, că stăm rău în cele ale scalelor, și în privința sanitară, insă FOIȚA. Documente pentru limbă și istoria. Pilde filosofești de pre limba cea prosta grecésca tălmăcite românesce. (Urmare din Nr. 1.) 34. Când te vei fi mai mare decât vrășmașul teu, erta-i greșala, și mulțămesce lui Dumnezeu pentru acastă dobândă, ce ai câștigat. 35. Arătând fața ta posomolită cătră pretenul teu, ce vine să te vada, te lipsesci de cinstea, ce iai dela el. 36. Nu se cade să pui la socotela cuvintele unui om supăralnic și înrăutățit. 37. Când ești vesel, nu se cuvine să cerci altă răsplătire în potriva celuia ce te zavistuesce, că-i ajunge întristăciunea, ce are pentru bucuria ta. 38. O cât este învățătura de folositóre la ceea ce o are, de vreme ce este fără de preț, că nimenea nu o póte vinde pe bani. 4. Trei lucruri, au curând, au cu zăbavă. Trijuesc stricăciunea omului; muierea lui, când își va da inima ei la altul; șerpele, ce locuesce în casa lui, și pretenul, ce nu are socotală. 40. Nu este alt lucru ca să potă luă mai în pripă crtăciune decât pocăința. 41. Mare nebunie este a alergă înaintea unuia, și ce nu te chiamă, și mai mare nebunie este a răspunde, iar de a te întreba nescrie, și îndoit mai mare este, când te sami, că ești învățat, fără de a ave învățătură. 42. Nu este bela mai primejdiosa decât lipsa minții. 43. între celelalte greșeli trufia și iubirea de împărecheri sunt 2 răutăți, carele cu nevoie se pot îndreptă. 44. Din vorbe se trage și binele și răul, ce ne vine. 45. Are împreună cu cineva, nu este lucru rău, el nu se cade să o faci așa adese, pentru ca să nu se îndemne cel împreunat, să-ți Jică, ajunge. 46. Cine dojănesce pre cineva de față, îl necinstesce. 47. Cine vorbesc e puțin, arata semn, că este înțelept. 48. Smerenia este o mijlocire putinciosa, pentru ca să iai aceea, ce poctesci. 49. Adevărata creștinătate cătră Dumnezeu la un domn să închiaie întru acestea, adecă, să stea în hotarele sale, să pățască legăturile, să fie mulțămit întru cele ce are, și să sufere cu răbdare lipsa acelui lucru, ce n’are. 50. îndemnând pe cineva să-ți cerá și a doua oră ertăciunea greșelii lui, înnoiesci aducerea aminte a sudălmii, ce ai luat. 51. Mai de trebă este capul, ce ostenesce, decât cela ce vorbesce mult. 52. Atâta este să sădesci flori în gunoiu, cât este să faci bine unui nepedepsit, și unui om netrebnic. 53. La fiescecare poliție, sau împreunare, sau soțiime, să nu te apuci la lucrul, care se cuvine la tréba tuturor de obște: pentru căci de va eși lucrul spre bine, soțiimea dă sfârșitul cel bun la dânșii, unde va eși spre rău, fiesce care le va da greșala asupră-ți. 54. Intristăciunile, și supărările ce se sufer cu bănuilă, dau mai mult năcaz, decât când se sufer cu răbdare. 55. Când este să se despartă sufletul de trup, ce se folosesce omul, de va muri pe scaun împărătesc, sau pe pământ. 56. De ce este mai ascunsă răutatea vrășmașilor, de atâta mai puțin se cuvine, să te încredințezi lor. 57. Se iai pildă de la strămoșii tei, și te nevoesce să faci fapte bune. 58. Nu fii leneșos spre alții, pentru ca să nu se facă și ceialalți leneși spre tine. 59. Să iai, și să dăruesci și tu ca mijlocire cuviósa. 60. Nu este să se minuneze nestine de cei ce cârcă lucruri, carele nu li se cuvin, și apoi cad întru nenorocirile, carele nu gândesc.