Telegraful Roman, 1891 (Anul 39, nr. 1-137)

1891-01-03 / nr. 1

TELEGRAFUL ROMAN. 3 stat în care zace mult trilabițata și lăudata „liber­tate“ a naționalităților. Spre ilustrarea acestui trist adevăr permitețimi stimate d­e redactor ca­re servesc publicului cetitor cu lămuriri despre lucruri, cari numai prin părțile nóstre se pot întâmpla. In satele cele mai deaprope de acest pisc ro­mantic numit Piatra-Cetii, românii cari de alt cum sunt și vieri, sunt omeni muncitori și trezi la minte dar cu tote aceste miseria și sărăcia le sunt soți nedespărțiți. Dovadă despre acesta e că în anii din urmă s’au vândut multe moșii pentru dare și emigreza cu su­tele în România, nemai putând suporta dările și arun­­curile cele grele comunale și comitatense, cari de multe ori se urcă mai sus de­cât darea. Apoi de adepsele cele de pădure cu cari se face mult abus, nici nu mai fac amintire. O parte forte însemnată dintre omenii din co­­­a­bele de pe aicea după ce s’au vândut fără vrea vitele cari ’1 hrăneau și’l îmbrăcau, pentru ca se ă plăti pre cei ce voesc se­­ înstrăineze dela i ce au credit dela străbuni, de limbă și obi­­jri, — ca se potă plăti ,jic greutățile­­ jilei, au eput a mai rupe și din puțina moșieră. 1* Dar cine se cumpere moșie, căci cei puternici din comună după ce prin „plătirea“ dărilor unuia sau a altuia s’au „cumpărat“ cu „voca“ bietului vân­­­­ator păm­ânt destul și după plac, nu mai au lipsă se mai cumpere. Lipsa curmă legea și l psa și năcașul te duce în casa dușmanului. — Astfel cu omenii din părțile nóstre, ca se și mai mântue câte un năcaș de după cap in lipsa altor cumpărători își iau refugiul la jidani, cu de cari ne-au osândit și pre noi Dumne­zeu cu vre-o câțiva. Acești buni și cinstiți patri­oți — cumpără proprietăți cu preț de jumătate, cu înțeles că după un termin pre care primindu-și pă­ralele iar vor elibera proprietatea aceluia, de la care o au cumpărat. Am și vân jut pe un evreu târguinduse cu un biet de om cătră care 4‘Gea: »Nu cere pade atitva pangile — se dem mai puțin de la dimita se putea scote când are pani și mai puține.“ Om­enii noștri în speranță că ajungând la pă­­rale iar își vor putea răscumpăra proprietățile vân­dute ,au aruncat unul după altul ca oile în lac în ghiarele șarlatanilor jidani, însă astăzi se văd amar amăgiți. jidanii nu numai că nu lasă pe fostul pro­­prietariu ca se lucre pământul ori vin cu jidanul în parte după cum sau înțeles la facerea contractu­lui, ci încă nici nu voes ce se scie de tîrgul și înțe­lesul ce l’au avut, ca adecă se i slobodă pro­prietatea. In anul acesta plătinduse bine vinurile, omenii noștri au ajuns la părale și scopul la cei mai mulți lea fost ca se scape din ghiarele jidanilor; însă acestea după cum­­ Jiseiu nu voesc se scie de târ­gul și înțelesul ce îl au avut când au cumpărat pro­prietați. „Io au cumparat se vând iară la dimita“ ,zice jidanul când omenii îl îmbie cu păralele. Vă­­­zânduse omenii astfel iu­amăgiți depun pâralele la stăpânire și încep procese pentru ceia ce a fost a dânșilor, căci au crezut că in contracte se face amintire de răscumpărarea proprietăților vîndute, dar ce sei faci bietului om dacă el nu este vrednic ca pentru plată se i se noteze în contract sau pe un petec de hârtie și dorința sau cererea lui, ca la timpul său se aibă și bietul om sărac puțină dreptate. Lămurit putem vedea dară că omenii de prin părțile nostre împinși de multele greutăți ce le vin asupra capului au picat pe nesimțite în cursele ji­danilor, cari acum au să și bată joc de năcașu­rile lor. Iată dată pentru ce putem susținea, că tóte nă­­cașurile ce se pogoră asupra nostră sunt cășunate numai dela puternicii Românii noștri tote acestea le crăstă ca se le țină minte. C. Cronică din țara Oltului. O întâmpinare festivă. — Adunarea municipală. — Reuniunea învățătorilor. I. Luni la 17 Decembre a. c. v. a fost o­­ ji festivă pentru românii din tractul protopresbiteral al Fă­gărașului, p­r­ *n care credincioșii bisericei gr. or. din acest tract, au înregistrat, în analele sale bi­­sericeșci­ școlare, un act de mare însemnătate și de la care se ascuptă, cu totă siguritatea, prospera­­rea binelui și a intereselor poporului din acest ținut. Luni in 17 Decembre, a fost ziua în care dl pro­­topresbiter Iuliu Dan s’a reîntors dela Sibiiu, unde Duminecă în 16 Dec. prin Inaltpreasanțitul Domn Miron Romanul, archiepiscop și metropolit, a primit h­irotesirea întru protopresbiter al tractului Făgăraș. Cu acesta ocasiune poporațiunea tractului pre­oți, învățători, și mireni ’și-au confirmat de nou, iubirea, considerațiunea și încrederea ce o au pus in persona dlui Iuliu Dan, când cu unanimitate l’a ales de protopresbiter, iubire și considerațiune, pe care dl Iuliu Dan, prin tact, acurateță și corec­­titate in purtarea oficiului, și-a sortit-o câștiga, și pentru totdeuna asigura, în timpul cât a adminis­trat protopresbiteratul Făgărașului. Luni în 17, pe la orele 11, preoțimea, învăță­tori, și fruntași mireni din aprope tote comunele tractului, sau concentrat la marginea apusană a protopresbiteratului, in comuna Sâmbăta inf., spre a întâmpina pe dl protopresbiter, la întorcerea sa de la h­irotesire. Pe la orele 12 a sosit dl protopresbiter, între strigătele de să trăiască, ci preotul din Bjușor Vin­­cențiu Grama prin o vorbire momentuosă, accentu­ând însemnătatea actului săvârșit pentru protopres­biteratul Făgărașului și asigurând pe dl protopres­biter de încrederea iubirea și prestarea a tot ajuto­­riul posibil, din partea credincioșilor, la împlinirea agendelor de protopresbiter, accentuând cu profund respect numele, Escelenției Sale domnului Archiepis­cop și metropolit care a săvârșit actul h­irotesirei, pre­cum și augustul nume al Maj. Sale împăratului rege Francisc Iosif I care s’a milostivit a întări, fru­­mósa nostră constituțiune bisericască, în cadrul că­reia sa săvârșit acest act, și în fine dorind dlui protopresbiter viață îndelungată și putere spre a putu lucra la fericirea tractului protopresbiteral, la bin eventat în numele poporațiunei. N­umai de­cât învățătoriul director al scólei capitale din Veneția inf. a felicitat pe dl protopresbiter, ca inpector dis­trictual de scule confesionale, în numele învăță­torilor. Strigăte entusiastice și prelungite de să tră­iască au răsunat la rostirea augustului nume al Ma­estaței, precum și la accentuarea inai­tul­ui nume al Escelenției Sale dlui arhhiepiscop și metropolit. In urmă dl p presbiter Iuliu Dan, adânc miș­cat de aceste două vorbiri festive, precum și de nu­mărul imposant al întâmpinătorilor, a răspuns prin o vorbire pătrunsă de cele mai curate simțăminte dând asigurare solemnă. . . „me simt chiar de obli­­gat a promite, cu acesta ocasiune, că tot deuna și din tote puterile de cari dispun voi susținea și voi apăra, în tote direcțiunile cari îm stau deschise interesele bisericesci, școlare și românesci, ale trac­tului, în al cărui sin, cu­ atâta iubire și căldură sunt primit. Nu vomu înceta nici odată a recurge la spriji­nul Dvostră pentru că numai ajutorându-ne, spriji­ni­n­d­u - n­e împrumutat vom pute conlucra la înflo­rirea iubitei nóstre biserici, școlă și națiune“. După acestea conductul festiv s’a pus în miș­care, mutându-se dl protopresbiter, din trăsura dsale in o trăsură anume angajată de preoțimea și învă­țătorii tractului, la care erau înhămați patru cai suri, ca patru sm­ei, ai unui preot și ai unui învă­țător. Era un conduct imposant! Aprope la 60 de călăreți, cu patru steguri românesci, (din năfrămi) înpodobite cu flori, și prevăi­ute cu inscripțiuni în litere mari aurite: „Trăiască protopopul Iuliu Dan“ apoi preste 20 trăsuri îndesuite de omeni, au ple­cat desconsiderând gerul aspru și vântul ce sufla cu turbare, spre Făgăraș, preste comunele Voila, Dridif și Beclean. In Beclean altă surprindere! Poporul credincios, bărbați, femei și copii, îmbrăcați în haine de serbăt­­tare, erau adunați în fața pomposului edificiu școlar,i cr corul local, compus din tinerimea școlară, adultă și din plugari dirigent de bravii învățători de acolo Georgiu Taflan și Nicolau Ludu a esecutat o cântare festivă ocasională, in patru voci cu multă precisi­­une și succes. Apoi, un elev al scalei a rostit, cu lăudabilă presență de spirit și accent, un cuvânt oca­­sional, bine compus și foate potrivit actului ce de­curgea Acesta atențiune a învățătorilor și a popo­rului din Beclean a făcut asupra tuturor cea mai bună împresiune și cu deosebire a emoționat pe dl protopresbiter, care prin cuvinte bine alese și a arătat mulțămirea sa. Când conductul a sosit în piața Făgărașului, clopotele bisericei gr. or. prin sunetul lor puternic melodios, anunțau urările de bucurie și de bineve­­nire ale poporului credincios din Făgăraș, care era condunat în biserică spre a-și arăta stima și iubirea față de dl protopop, tot odată parochul locului. La porta bisericei, a întâmpinat pe dl proto­presbiter, comitetul și epitropia parochială, la­olaltă cu poporul credincios unde vrednicul epitrop Ge­orge Boeriu a lui Gavrilă, mare propietariu, a in­terpretat, prin o scurtă, dar bine simțită vorbire simțămintele de stimă și iubire ale comitetului și epitropiei parochiale, (jicând intre altele: . . . „Vă salutăm, ca protopop definitiv și paroh­ al nostru, soții lipseic și năcazurile bisericei nóstre, de­ e­ve­ni jeu putere și sănătate ca să le puteți acoperi și, delătura“ or zelosul preot din Galați*) care din causa apropierei este în tote «filele în nemijlocită atingere cu poporul făgărășan și care în absența dlui pro­topresbiter, împlinesce tote lipsele spirituale ale po­porului, servind în biserică, la îngropăciuni etc. și ca atare, e un bun interprete al simțămintelor popo­rului din Făgăraș, a bineventat pe dl protopresbi­ter în numele credincioșilor poporeni. La aceste două vorbiri dl Iuliu Dan a răspuns forte adânc mișcat pentru manifestarea simțămintelor de iubire și alipire, cătră persona­j-sale. Sora sa dat un banchet în sala hotelului „La­­uritesch“ la care au participat p­este 70 persone din tote păturile sociale româneșci din Făgăraș și jur. Ca de obicei, sau perondat o mulțime de toaste a­ căror șir la deschis sărbătoritul, dl Iuliu Dan, toas­tând pentru Escelenția Sa Dnul archiepiscop și me­tropolit. Ca electrisați sau ridicat toți, aclamând cu entusiasm și strigând de repetite ori, „să trăască“ prea bunul nostru Archipăstoriu. Imediat preotul Sglimbea, a toastat pentru Maj. La prea bu­nul nostru Monarch, care toast a [fost viu aclamat] și în urmă căruia sa cântat, stând în piciure, cu multă însuflețire, strofa primă din Imnul popular. Domne ține și protege, patria și pe împărat. Banchetul a ținut până tânjiu fiind petrecerea forte animată prin multe alte toaste ocasionale, și încă prin mai multe cântări naționale, intre cari cu multă însuflețire s’a cântat, de învățătorii adunați într’un număr frumos, „Descoptate“ . . și „Apa trece petrile rămân“ etc. Sau depărtat apoi cu toții ducând cele mai bune împresiuni și dorind dlui protopresbiter viață îndelungată, sănătate, putere și resoluțiune spre a pute conduce la limanul dorit tractul al cărui șef a devenit și în al cărui sin este atât de stimat și iubit. Varietăți. * (Serviciu divin.) Cu ocasiunea anului nou în biserica din cetate serviciul divin s’a celebrat prin Preacuvioșia Sa domnul protosiocel archiepiscopesc Nicanor Frateșiu, asistat de paroh­ul local, Ioan Papiu protopresbiter, și de parochul din Brașov Bar­­tolomeiu Baiulescu, care sub decursul sântei liturgii a fost h­irotesit prin Escelenția Sa înalt Preasânțitul Domn archiepiscop și metropolit al nostru Miron Romanul intru protopresbiter. Actul acesta săr­bătoresc a făcut viuă impresiune asupra publicului evlavios, și cu deosebire a făcut bună impresiune constatarea archiereului, că e lucru bun și cuviin­cios, ca cei ce in activitatea lor bisericăscă în un lung șir de ani s’au distins prin fapte bune, deose­bite, se fie părtași de onorurile, pe cari biserica le-a reservat pentru asemenea fapte distinse. Asemenea bună impresiune a făcut promisiunea solemnă a noului protopresbiter, că și ca protopres­biter va fi cu supunere și ascultare cătră legala sa autoritate bisericescă. Ca diacon a funcționat protodiaconul Dr. Remus Roșea, secretariu consistorial. * (Felicitări de anul nou). Ca și în anii trecuți după terminarea ritualelor bisericesci în ziua de anul nou asesorii consistoriali dimpreună cu cea­laltă înteligință română din Sibiiu s’au prezentat cor­porativ la Escelenția Sa înalt Preasânțitul Domn archiepiscop și metropolit al nostru Miron Roma­nul spre al felicita din incidentul anului nou. Prea­cuvioșia Sa Dl archimandrit și vicariu archiepisco­­pesc Dr. Uarian Pușcariu făcând o reprivire asupra activitaței de 17 ani a Escelenței Sale ca arhhie­r­p și metropolit constată consolidarea bisericei, des­vol­tar­e naturală și sănătosă a instituțiunilor ei constituționale, reactivarea bunei armonii în sinul bisericei, prin care ni se deschide un viitoriu fericit al acesteia. Asigurând pe Escelenția Sa de sprijinul tuturor factorilor din biserică intru realisarea bune­­­lor sale intențiuni și progresarea ei, rugă pe Dumnezeu să i dea Escelenției Sale întru mulți ani viața Arh­­ită și sănătate spre a pute conduce ca și pau acuma cu înțelepciune naia bisericei. La cuvintele acestea Escelenția Sa mulțămesce ca adevărat părinte, și poftesce tuturora puteri tru­pești și sufleteșci, ca fiecare în sfera sa de activi­tate se potă lucra In noul an cu puteri înnoite pen­tru binele sântei nóstre biserici. — Dela Escelenția Sa corporativ a trecut in­­teligința română la Preacuvioșia Sa dl archimandrit și vicariu archiepiscopesc Dr. Uarian Pușcariu, unde dl director seminarial, protopresbiterul Ioan H­a­rí­nia a tălmăcit simțemintele celor presenți, accentu­ând, că pe lângă puteri trupești și sufletesci mai ?­ Conună ce să pute privi cu tot dreptul, un subur­­biu al Făgărașulu despărțită fiind de acesta numai prin po­­dul Oltului ce le lega de olaltă. 1

Next