Telegraful Roman, 1891 (Anul 39, nr. 1-137)

1891-01-17 / nr. 7

Nr. 7 Sibiiu, Joi 17/29 Ianuariu 1891. Anul XXXIX. TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marțus, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 8 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 cr Pentru monarh­ie pe an 8 fi., 6 luni 4 fl., 8 luni 2 fi. Pentru streinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 8 luni 8 fi. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafulu Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cri, — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — ți timbru de 30 or, pentru fie­care publicare. Nr. 8514/1890 Preș. Se face cunoscut în mod prealabil tuturor celor interesați, că pe baza alegerii petrecute în sinodul protopresbiteral al tractului M­ Oșorheiu la 20 Decem­bre 1890, consistoriul archidiecesan in ședința sa plenară de ac­i a denumit de protopresbiter al tractu­lui acestuia pre parohhul din Poiana­ Sibiiului și ac­tualul administrator protopresbiteral al numitului tract, presbiterul Nicolau Manegur, avénd se ur­meze celelalte la rândul lor. Sibiiu, 14 Ianuariu, 1891. Presidiul consistoriului archidiecesan. • Sibiiu, 16 Ianuariu. Ni s’au pus la disposițiune datele despre numă­rarea poporului din est an pentru comitatului Si­­biiului. Aceste date vorbesc ele de sine, nu le trebue mult comentariu. Ne arată cum în acele părți unde, poporul a trăit și trăeșce din negoț și din economia de oi scade pe coi ce merge, trece granițele și se așăi­ă in ță­rile dunărene. Aceste date vorbesc atât de elociate, încât tre­bue se ne cugetăm cu o oră mai îngrabă la reme­diile, ce avem să le luăm, ca se impedecăm emigrarea poporului. Lăsăm se urmeze aici tabela cu datelele statistice din cercul Săliștei. Cercul Săliștei 1890 1880 La prima ochire vedem, că în acest cerc curat românesc poporul a scăzut cu aprope o mie de su­flete, vedem, că numai în 4 comune și adecă; Aciliu Gu­rar­iu­lui, Mag și Or­lat se arată o crescere a populațiunei, pentru­ că în aceste comune, omenii sunt mai stabili, se ocupă numai cu economia de câmp și de vite, pe când în tote celelalte 7 comune odinioră tate în stare înfloritore, populațiunea da­­cro8ce rapid și cu deosebire bărbații, cari nu stau nici in un raport cu numărul cel mare al femeilor. In o singură comună, în cea mai de frunte comună în Săliște sunt preste 700 de femei mai mulți ca bărbați Disproporția acesta e bătătore la ochi, ea insă nu provine din nasceri, ci provine de acolo, că cei mai mulți juni, bărbații în vârstă și de multe ori până la adânci bătrânețe petrec afară de locul natal viața lor. Acolo caută ocupațiune, acolo le e izvorul de câștig, de acolo se îngrijesc pentru cei remași acasă de acolo trimet bani și plătesc dări. Aceste stări de lucruri sunt abnormale, gospo­dăria acesta împărțită are cele mai detestabile ur­mări, pe cari numai aceia le sciu apreția, numai aceia, le cunosc, cari au trăit in mijlocul poporului aceia cari au făcut studii și au tras conclusiuni din acest mod de viață, îngrijirile nóstre trebue se fie deci cu atât mai potențate, cu cât vedem, că din an în an scade po­pulațiunea, din an în an se așed­ă cu sutele în țări străine. Aici e vorba de ajutoriu și incă de un ajutoriu radical. Aceste 7 comune acum în decadențe au puțin pământ. Acel puțin pământ este forte acomodat pentru cultura de pomi. Va trebui deci ca reuniunea agri­colă a comitatului ba chiar și o altă reuniune de binefacere să pună la disposiția locuitorilor șieci de mii de ahtoi, cu care se presare tóte locurile sterpe ca ar fi mâne, din cultura pomilor se tragă folose, ér nefiind acesta de ajuns celălalt pământ va trebui să se cultive cu trifoiu și napi pentru prăsirea vitelor, ca și din acest ram de economie să se potă susținea. Or­ganele comunale trebue se fie cu tota priveghiarea ca se îndemne poporul la îmbrățișarea acestor două soiuri de economie. Aici însă nu putem rămâne. Trebue să căutăm și un alt izvor principal de câștig. Industria te­stilă va trebui să formeze in vi­­itor cu una din ocupațiunile principale. Resbeie perfecționate trebue procurate cu deo­sebire pentru femei, cari au să se pună la lucru, să li se procure bumbac și tort de cânepă, din care să facă pânzături de tot soiul atât pentru casă cât și pentru vânzare. Câți bani nu se dau chiar din partea românilor pentru șervete, măsărițe, albituri de pat în pungile streinilor și toți acești bani ar putea intra în pungile românilor, făr se fie siliți a lua lumea în cap. S’ar face comande din țară și chiar din străinătate pentru lucruri de aceste solide și am mântui o clasă de omeni, un ținut întreg de decadență materială. In aceste trei direcțiuni trebue lucrat cu tot deadinsul. Indiferentismul aici ne va căși una daune enorme. Poporul cel mai curat, omenii cei mai sănătoși și mai vntregi la fire, stâlpii cei mai puternici ai religiosității sunt amenințați de dintele timpului cu sfărmare și de aceea nu ne este ertat se stăm cu manile în sîn. Inteligința nostră, fruntașii noștri, omeni de încredere ai poporului trebue se se cugete asupra mijlocelor de scăpare și trebue să le pună în practică cu o oră mai înainte. Nu o fac, se fac complici la decadința și nimi­cirea unui ținut, care merită se fie susținut, merită să fie ridicat ora la lu­area în care era odinioră. Timpurile sunt critice, sunt grele, dar ele devin și mai grele dacă nu ne dăm silința ca să oprim în cursul său răul ce tinde a se generalisa și amenință cu cotropire acest ținut curat românesc. bărbați femei la­olalta crescere împuținare Aciliu 442 508 950 933 17— Galeș 247 464 711 733— 22 Gurariului 1218 1285 2503 2357 146— Cacova 312 372 684 845— 161 Mag 261 276 537 475 62— Orlat 854 853 1707 1658 49— Săcel 297 401 698 992— 294 Săliște 153 0 2219 3749 4048— 299 Sibiel 408 592 1000 1093— 93 Tilișca 824 1178 2002 2114— 112 Vale 441 774 1215 1361— 146 683 489 2215.756 16.519 274 1127 Revista politică. Crisa în cabinetul din Viena bate la ușă. „W. Zig “ a publicat un patent, împărătesc, prin care s’a disolvat parlamentul. Disolvarea a surprins tóte cercurile și încep să comunice diferite faime. In cercurile politice din Viena s’a lățit vestea că se vor face schimbări radicale în ministeriul Taaffe și anume în favorul liberal - naționalilor germani. Taaffe se fi și început pertractări cu conducătorii germani. Acesta faimă o confirmă și soliile de la Praga, unde se afirmă că prin disolvarea parlamentului se urmăreste și disolvarea partidului ceh. Alegerile se vor face în primăvară. Generalul Manu, ministrul președinte in Româ­nia s’a reîntors de la Paris. Călătoria la Paris s’a privit la început de un caracter cu totul familiar. La Paris însă prim ministrul a avut audiență la președintele republicei franceze Carnot, a participat și la un dineu dat în onorea sa de președintele re­publicei. La reîntorcere s-a oprit în Viena, unde a avut audiență la monarh­ul nostru și a conferit cu ministrul de externe Kálnoky. Monarh­ul a dat un dineu în onorea ministrului român și la dineu a participat și representantul guvernului dl Văcărescu FOIȚA. Reîntorsă de la țărm. După Hector Malot.­­Urmare.­1 III. Șt­iind­că voi­ fi liber pentru trei luni, vom petrece împreună, nu te voi părăsi. — Ce frumos din partea ta­ va fi așa bine. — Și pentru mine și pentru tine, drăguța mea, căci și eu voesc să recâștig timpul perdut. Se înseninase, norul trecuse, și se bucură de fericirea ce o aștepta, o viață nouă, în care iubirea tatălui și a bunicei o va acoperi mai bine de­cât a mamei adeseori distrasă și schimbătore. Fiind, că dl de Chamalieres dăduse ordin să se întorcă la oțel, ea începu se i­arete locurile ce le cunoscea: Varenna, pe țărmul răsăritan, pe cel apu­sean V­i­ll­a C­a­r­r­o­t1­a, în munte biserica Madona­­d­i-S­a­n M­ar­t­i­n­o, unde a fost chiar odată. Apoi ii explica vegetațiunea țărmurilor lacului­ . Aceste buchete de arbuști, care strălucesc, acești snopi rosa ca beuți de focuri artificiale, sunt oleandri, nu semână de loc cu cei cari sunt în ciudere la bunica, nu e așa? acești arbori cari par­ ca nesce linii negre — cenușii pe munte sunt măslini; eu găsesc că măslinul e ceva trist, dar tu? El o asculta, fericit de a recunosce cât i se des­­voltase spiritul. Nimeni nu o învățase să vorbască astfel, ea simțise, ea singură vedea ce spunea. De­sigur, numai strâmseța particulară încântă­­tare, a acestor locuri privilegiate deșteptaseră în re­­ligința ei copilărescă. Intr’adevăr, era superb acest desemn aerian al munților argintii, care atingea înălțimile albastre ale ceriului, apoi lacul limpede, liniscit, albastru, un albastru ce sar pute numi albastru de Bellagio, care reflecta muntele cu comunele cu turnurile, cu cas­­tele verdji, stincele, arbuști înfloriți, arbori, mari și mici, chiar și plantele ce se oglindiau în apele lui. Și-și­­ zicea încet, că dacă n’ar fi sciut nimic despre tenor, ar fi înțeles dorința soții lui de a nu se pute despărți de acesta natură încăntătore. Acum însă, fiind­că, văduse omul, și avea acest frumos tablou înaintea ochilor era măhnit, forte mărinit. Ore va veni ea? Ce va găsi ea lângă el, care să compenseze ceea ce părăseșce? Un soț? Dar pe acest soț ea nu la iubit nici­odată, sau chiar dacă la iubit, acum îl ură ace Un copil? Dar acesta copilă, care se razimă pe el fi­ va ea atât de puternică se învingă privirea dulce amorosă și mângăitorea voce a tenorului ? IV. Ora propusă pentru preumblare se sfărșise. Indreptându-se spre oțel, el privi pe Gabriela. — Trebue să mergi, scumpă copilă, să-ți iei adio de la mamă ta. Ea-și ridică spre el privirea tulburată: — Da tată. — Ceea­ ce am <cis cu o oră înainte, îi poți duce și tu, rago să vie acum cu noi, sau cel puțin să ne întâlnim mâne la otel. — O­ da, tată. — Fără îndoială, tu vei fi ascultată. Fii bună și iubitore cu dânsa. Spune-i că ai fi forte mărinită să te desparți de ea. — Ii voiu spune. — Rag­o, fă-o să promită ceva: un copil pote face mult cu mama lui. — Voi încerca, zise ea cu voce tremurătore. — Eu nu voi întră cu tine. Cât timp veți fi împreună, eu aștept în salon. Părăsind pe tată său, ea deschise ușa de la odaia mamei și văzând o ladă plină cu lucru, însă neîn­­chisă, o întristare adâncă se răspândi pe fața ei, căci acesta ladă îi arată mai bine momentul plecării și al despărțiri. — O­ mamă, tu nu voesci să vii cu noi? Z fie ea apucându-se în brațele ei. — Dar tu, nu voesci se rămâi cu mine? — Tata voesce să me ia.­­Va urma.

Next