Telegraful Roman, 1891 (Anul 39, nr. 1-137)

1891-01-15 / nr. 6

ABONAMENTUL: liiu pe an 7 fi., 6 luni 8 fi. 60 cr., 8 luni 1 fi. 76 crin archie pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. ^einătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 fi. Sibiiu, Marți 15/27 Ianuariu 1891. Apare Mariia, Joia și Sambata. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecenane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafulu Roman“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se Înapoiază INSERȚIUNILE. Pentru odată 7 cr., — de doué ori 12 cr., — 16 cr. réndul cu litere garaond — și timbru , „, ” ,80 cr, pentru fiecare publicare. I Sibiiu, 14 Ianuariu. I trebuia cine scie ce dar profetic ca să pui înainte că legea pentru astlele de copii sa ni in parlamentul unguresc, irentul actual și bolnăvicios al magiarisărei ai atâta teren încât nu afli în intrega Ungaria de dl Mocsăly un singur om, care să i se int atacați miniștrii, este atăcată intrega sau unguresca de acest morb deocamdată fără loc. i ne am așteptat noi ca cei din stânga eise fie calmi și cu judecată sănătosă, nu ne optat nici la cei din oposiția moderată ca vie in ajutoriu, dar eram în drept se așteptăministrul cultelor, eram in drept să așteptăm streg guvernul și dela intreg partidul guveral ca se nu pună pe masa dietei un atare de lege atât de funest în consecințele lui. Pn totă lumea nepreocupată, că acestă lege póte esecuta cu una cu dóne, scie guvernul 1868 iucece au trecut o mulțime de ani legea școlară sĕ se fi putut pune în practică, nu e pusă pe hârtie, sciu și sunt convinși amenine, că acesta lege va intimpina greutăți la fi in practică, și cu tóte acestea, nu a fost n motiv atât de puternic, care se pună șovin în frâu, erg omenii orbesce înainte fără se vada abia și-l pregătesc la spatele lor, merg așa 4’condul spre părere, făr se observe, că zidul póte fi mai tare decât capul.nu are deci cu o probă mai mlt, că guvernulitatea unguresca au dat năvală asupra națiolor din țară și naționalitățile vor ave cu un mai mult de a sta gata la lupta de apărare, inuiți odată și unii și alții în direcțiunile acestei de unde vom ajunge. milia e cu mult mai puternică decât fantasia e umblă după utopii. tocmai pentru că vatra părintescă a fost, care apar de molipsire nemul, acesta vatra în vina trebui ca să-și încordeze tóte puterile de ă, ca sé nu între în căminul familiar moravuri streine, nu apela la mame, vom apela la toți românii ca sé grjăsca de copii, căci în atari cașuri lege pe lume, care se ia din brațele maiiul și să-l ducă la căzanul de magiarisare, nu de magiarisare ne temem noi atât, cât nile ce se impun cu acesta instituțiune, șor a dicta, că atâtea și atâtea procente după reclâ se pot scote de la contribuabili în scopul înființărei asilelor de copii, dar vorba e, că de unde și de pe ale cui spate să le mai storci acele procente. Poporul dela țară, este fapt constatat că a ajuns de mult acolo cât contra oricărui nou impozit trebue să stinge un „non possumus Miseria, care mai nainte se uita numai pe ferastră, acum a intrat și in casă. Executorii, că sârmele zidite, palaturile comitatense deja au dus multe perine de sub capetele celor ce aflau repaus pe ele după o 4 muncită, vitele s’au împuținat și multe pluguri stau ruginite și aruncate după câte o șură ruinată. Fără suflet ar trebui se fie acele organe, cari ar cuteza se mai vină și cu acastă nouă sarcină asupra poporului, afară dacă cumva nu vor se accelereze pauperismul, afară dacă nu vor voi cu tot prețul nimicirea poporului și nimicire de popor vom numi noi tóte cheltuelile ce se fac de pe spatele poporului făr ca ele se fie simțite, fără ca se fie reclamate de interesele bine pricepute ale statului sau de o trebuință neapărată. Vanitatea unui ministru nu e motiv de ajuns, ca o generațiune întregă, o clasă de omeni se fie espusă la șicane și dusă la sripă de lemn. Și dacă totuși ministrul cultelor din Ungaria ar fi voit se și eterniseze numele prin fapte neperitare, atunci nu cu aceste instituțiuni avea se începă, ave se se îngrijască în prima linie care avem scule populare cu învățători buni și bine salarisați, ave se concurgă cu ajutoriul seu la îmbunătățirea salariilor învățătoresci, acolo unde confesiunile, biserica și credincioșii nu pot tinde mâna de ajutoriu. Și dacă i-ar fi succes ar ridica clasa învățătorilor din actuala stare, dacă acolo unde edificiile școlari sunt umede, scunde și întunecose ar fi dat mâna de ajutoriu care se ridice alte edificii, corespunzetóre, atunci de bună semn că posteritatea și istoria i ar fi scris cu litere de aur numele în analele scólelor. Programul Escelenției Sale era o „muncă intensivă“, acum vedem ce vrea să înțelegă prin acesta muncă intensivă și i dorim succese bune, și lungime de fide ca să-și vadă visul cu ochii, se vadă grădinile de copii uude pepinerii, cari au se fie tot atâtea cuiburi de morburi și cari au sâ dea nascere la tot atâtea stângeri de vieți tinere. Și după cei va ajuta D4eu să le vadă aceste cu ochii limpezi și nefeșteliți de morbul magiarisărei, atunci credeai că iu o bună dimineță vancerÎ Escelenția Sa un „pater peccavi“, acum e glorificat și înălțat la ceriuri și în starea acesta e greu de a vede lucrurile în adevărata lor colore. Sibiiu, în 14 Ianuarie 1891. In conformitate cu disposițiunile din statutul nostru și cu cele ale singuraticilor consistorii eparhiale din metropolis nostră, sinodele parochiale din intrega metropolis se vor întruni in cele două Dumineci, ce urmeză pentru Împlinirea agendelor, cari sunt date in competiția lor. De astă dată întrucât am putut noi urmări desvoltarea lucrurilor In biserică, sinodele parochiale vor ave pe lângă agendele ordinare, cari le sunt date în competință an de an, se împlinescă și unele speciale, la cari ajung tot numai din trei în trei ani, anume ele au se alogă comitetul și epitropia parohială pe un nou period de trei ani, pe membrii sinodului protopresbiteral, ârăși cu valora pentru trei ani, și la disposițiunile, cari se vor lua de aci Încolo de cătră consistoriile eparhiale, vor ave tot în primavara acestui an se alegă pe membrii representanți ai săi la sinodele eparhiale. Sunt așadară chemate în acest an sinodele parohiale la exerciarea celui mai frumos drept al unui om, anume la exerciarea dreptului electoral spre scopul regulărei afacerilor bisericesci. Fiecare din noi are datorința să contribue în cercul seu pentru desvoltarea sănătosă a constituțiunei nóstre bisericesci și cu deosebire se impune acesta datorință presei, care e chemată se dea direcțiune, se crescu, se nobilizeze, sâ fie ca făclia aprinsă, care sâ lumineze calea poporului, ca el se nu rătăcască, nici se fie sedus la eserdiarea dreptului seu. Sunt multe pedecise, cari se pun a fi în calea desvoltărei nóstre bisericesci - naționale, sunt multe cursele, multe ispitele, cari se pun poporului nostru în cale. Este datorința celor luminați sâ umble cu făclia aprinsă, ca poporul credincios se cunoscă calea cea adevărată, se nu rătăcescă, și sâ nu potă fi sedus. E datorința presei — așa zicem noi — să lumineze căile poporului, și noi ne împlinim una din datorințele cele mai plăcute, când reflectăm la datorințele poporului față cu biserica. Excelenția Sa Preabunul nostru archiepiscop și metropolit Miron Romanul din marea sa îngrijire pentru desvoltarea armonică a instituțiunilor, nóstre bisericesci, și pentru accelerarea lucrărilor cari cad în competință singuraticelor organe parochiale și protopresbiterale prin cerculariul seu presidial din 14 Decembre, 1890 Nr. 8155 a statorit un program uniform de lucrare pentru intrega archidiecesă, indicând anume tote lucrările sinadelor parochiale și protopresbiterale, timpul când aceste trebue se fie săvârșite și modalitatea, după care treptez cu ea și me culc. Dacă ași pute adormi îndată, cel puțin, dar nu, cântă musica în grădină, și în loc se mi vie gust de joc, me întristez; me întreb, când vom pleca, când vei veni; și câte o dată gândindume că ne ai părăsit de mult, . . . atunci, sunt prostă sciu, nam Iise ce face . . . încep a plânge. El Iși stăpâni emoțiunea. — Fii mulțămită țiise el, vom părăsi Bellagio, după o oră. — Cu mama? FOSTA. Reîntorsă dela țărm. După Hector Malot. Urmare.1 MII. trebui să caute mult prin grădină copila, e marginea lacului cu alte copile de etatea veghiate de o îngrijitore. Ele ’și petrec eu , jucandu 6e cu o luntre mică, pe care o plutésc c.u vrei se lași nițel luntrea și se visenem cu barca? a da, lua adio dela pretine, și conducând pe taduse la stațiunea bărcilor, loc ce se cunoște părtare după luntrașii, care purtau panta și cingătore albastre, ținea mâna contelui în a sa; îndată ce înr’o alcă de mimosă, el simți că mâna fetei Surprins, se întorse cătră dânsa, ea roșise, end nime, se uită înprejur. In acest timp e el un frumos și mare băiat de vre-o 25 a tip italian, mustața negru mătăsosă, și turn, vestă scurtă, cingătore roșie și pălărie de paie Iar fi putut lua drept un luntraș. Trecând pe lângă ei, îi privi lung și emoțiunea copilei crescu Dl de Chamalieres nu o întreba nimic, recunoscând în acest om pe tenorul Bonoldi. In barcă, Gabriela, care fusese să facă preumblarea pe costa stincei pe al cărei vîrf se înalță Villa Serbelloni, se așazâ lângă tată-seu și cu iubire se razămă pe el! — Vei vedea cât e de frumos, 4>de ea. — Iți place în Bellagio? — îmi place pentru că e frumos, dar mi e urît, pentru că, pentru că ..... mi-e urît. Trebue să sciu că nu prea eșim, și mereu închis în casă sau în grădină, e rău. Dacă am mănca cel puțin la masa oțelului, dar nice atât, mâncăm la noi în odae, nu cunosc pe nimeni, nimeni nu vorbesce cu noi, decât aceste două mici Americane cu care me jucam adineori. — Dar nu te preumbli câte o dată cu barca? — Oba da, în tote serile după mâncare, dar nu mult, ocolesc odată, apoi mama me scoboră din barcă, atunci chiar când lacul e mai frumos, când munții se fac rosa și apele lacului albastre, albastre de tot; vei vedea astă seră cât va fi de frumos și cât e de bine să te preumbli, cât e i e dulce, luneci pe apă linișcită fără să bagi de samă, pare că visezi. Fanny m’așteptă pe punte, me duc in — Nu. . . ; r — Ea rămâne? — Adecă, nu póte pleca așa iute , noi dar vom pleca împreună la Cadenabia .. . — Acolo? Și intrând mâna, ea arată de cea altă parte a lacului, un sat, a căror case se vedeau ca nisce pete albe și roșii, formând rînduri, 4‘duri pe coatele muntelui. — Acolo vei aștepta pe mamă-ta până mâne seră. — Și ea va veni? — Nădăjduesc. — Și dacă nu va veni, tot plecăm, nu e așa ? . — Da, trebue, te voi duce in Burgundia, la bunicata. — La bunica, o ce bucurie, ce fericire! _________ (Va urma.)