Telegraful Roman, 1891 (Anul 39, nr. 1-137)

1891-01-15 / nr. 6

22 buesc efectuate, cele ale comitetelor și entropiilor parochiale și cele ale comitetelor și epistropiilor pro­topresbiterale. . După acest program tote agendele singurati­celor organe din parohhie și protopresbiterat au să re facă în unul și același timp; in acest program sunt cuprinse laeBativ tote legendele singuraticelor or­gane din paroh­ie și protopresbiterat cu provocare la disposițiunile statului organic și,la cele urmate pe baza acelora din patea consistorului archidiecesan. Pentru ca r­ogramul acesta se fie esecutat în­tocmai pe re­<’re ca *n fie­ care parochie, parochul și învățători*» 08 m­emori»' cu esenQP*un regu*ă omenii cei cu carte se locul prim­ei se porte făclia­­t Prin 8^i ca comitetul, epitropia și sinodul din Iliie se mergu calea cea adevărată, sĕ nu ră­­sfpescá. Indicem cu dorința ferbinte de a vede esecutat acest program cu esactitate în înțelesul mersului regulat al afacerilor nóstre bisericesci. TELEGRAFUL ROMAN. Revista politica. Proiectul de lege despre asilele de copii a fost primit cu mare însuflețire pentru desbaterea specială. E interesant, că și dl Tisza, carele s’a cam­ferit pănă acum a vorbi, a luat cuvântul, că se mai dea un ghioid naționalităților. Persona sa fasé e nesufe­rită la stânga extremă. Când secretariul a pronunțat numele Tisza, și dânsul și a început vorbirea, l’a în­trerupt Károlyi cu cuvintele: Trecutul d-tale nu-i fru­mos. L’a mai întrerupt apoi Polonyi acentuând că unui deputat îi stă bine se vorbescă puțin, or Károlyi l’a îndrumat se concureze la primat. Dl Tisza a vorbit contra sașilor, cari văd în instrucțiunea magiară o știrbire a legei de naționalitate. Po­lonyi i a replicat, dar ca aliați erau buni sașii ? Dl Tisza a vorbit apoi contra lui Mocsáry. Cât timp a vorbit stânga extremă provoca mereu larmă. Ivor Kaas, reflectând lui Tisza a acentuat, că sub regimul lui naționalitățile s’au întărit și numai societatea­­ magiară a susținut magiarismul. Vorbitoriul a ple­dat apoi pentru modificarea legei de naționalitate din 1868. „Gazeta Nouă“ din România aduce scrrea, că generalul Vlădescu, ministru de resboiu, va depune pe biroul camerei îndată după redeschiderea sesiu­­nei un proiect de credit de 45.000.000 fr. pentru a se putea continua lucrurile fortificațiilor. Acest credit se va cere sa se voteze în bloc. Motivul este ca el va servi la comandarea în stră­­inătate a cupolelor și a armamentului forturilor. Și fiind că vorbim de fortificați se anunță, că lucrările fortificațiilor din Galați s’au suspendat pănă în luna lui Martin. Forturile Brateș, Rareș, Sloboda și Traian sunt gata. E speranță, că la primăvară se vor găsi și for­turile Siretu, Melinți, Covurlui, Bărboși și Filești. Marele stat-major a elaborat un proiect de lege privitor la reorganizarea armatei în ce privesce efectivele. Acest proiect adaugă 18 omeni de fie­care companie permanentă a regimentelor de doro­robanți și un batalion permanent la cele 8 regi­mente de linie. Cheltuelile, cari se vor face pentru noua organisare, după acest proiect se urcă la 2 milione și jumătate de lei. Proiectul n’a fost discu­tat de comisiunea de ispectori generali ai armatei. Un alt proiect s’a elaborat la ministrul de răsboiu tot asupra efectivelor; după acest proiect reorga­­nisarea efectivelor armatei se va face prin singura adăugare a câte unui batalion la regimentele de dorobanți și micșorarea numărului regimentelor acestora de la 33 la 24 de regimente. Astfel cele 33 de regimente de dorobanți care adti­au câte 2 batalione vor deveni 24 regimente a 3 batalione, ceea ce face o sporire de 6 batalione. La cestiunea episcopatului din Macedonia „Ga­zeta Noue“ reflecteză următorele: Au trecut vr’o două luni, de când se portă spirea despre înființarea unui episcopat românesc în Macedonia. Sultanul bine intenționat față de tote naționa­litățile din imperiul său, și în urma patrioticelor stăruințe ale guvernului bulgar, a recunoscut epis­copatul populațiunei bulgăresci din partea macedo­­nescă. S’a împotrivit patriarh­ul de la Constantino­­pole, care voia acest drept numai pentru populați­­unile grece și grecomane, însă zadarnică i-a fost împotrivirea. Chiar Rusia a pus umărul ca să im­pedece beratele bulgare și se sprijinesc­ îndărătni­cia interesată a patriarh­ului, totuși sultanul și con­silierii săi au vrut să facă și au făcut dreptate poporului bulgar. Judecând pe M. Sa sultanul după statornicia arătată în darea beratelor bulgare, îl credem pus pe calea unei bune și înțelepte politici și a egalei îndreptățiri a diferitelor naționalități din imperiul său. Grecii au nu numai episcopi, ci și patriarh­ul lor în împărăția otomană, bulgarii au căpătat de asemenea dreptul de a ave episcopi de ai lor. Nu vedem pentru ce sultanul nu ar da acest drept și numerosei populațiuni românesci din Macedonia. Frații nostri macedoneni, cari au scoli, in care cultivă limba părinților lor, carora le este consciința națională deșteptă și cari în tote ocasiunile au probat credință cătră sultani, au aceleași drepturi ca și grecii, ca și bulgarii și credem că nu li se va refuza înființarea, măcar a unui episcopat al lor, precum nu s’a refuzat acesta nici bulgarilor. Er guvernul românesc ori­care ar fi el, are datoria de a ajuta pe frații macedonenii la îndeplinirea acestei îndreptățite dorințe a lor, precum a făcut și cel bulgar, și mai ales acum, când trenul se pare preparat, și când e atât de recent un precedent. In afară de acestea, statul român se găsesce în re­­lațiuni destul de bune cu cel otoman, și deci capii amândoior acestor state pot lua neîmpedecat hotărîri în sensul dorințelor românilor macedoneni. Pentru­ ce, deci, stă de atâta timp nedeslegată cestiunea acesta de o importanță așa de mare? Noi nu voim să facem dificultăți guvernului, totuși, nu ne putem opri de a-i spune, că purtarea sa echivocă în afa­cerea de care vorbim, ne amăresce. Nu voim să punem degetul pe bubă, ci fiind acesta o delicată cestiune, o cestiune românescă, îndemnăm la bună înțelegere pe toți cei chemați a-i da deslegare, și cu grăbire. Cei cari aderă la rândurile din urmă, să înțelegă. Cronică din scaunul Cincului. — Comasăm­ — sânțenia sărbătorilor — mișcarea populați­unei — afaceri economice. — Nu-i glumă, comasarea pământului se va înde­plini și prin părțile nóstre. Masa poporului, care numai ea presimte mai bine greutățile, ce are să le îndure în viitoriu, după comasare, nu e ascultată. Mai mult, chiar și advocații, cari s’au angajat a apăra interesele poporului, s’au dovedit, că numai din șărlătărie o fac. Așa s’a întâmplat în comuna mare săsescă- ro­­mânescă Cincul mare. Cam pe vremea acesta in anul trecut am ra­portat, că masa poporului s’a conjurat contra celor ce au cerut comasarea și bieții proprietari nici n’au mai cutezat să vină des în atingere cu poporul. Atunci s’au început pertractările și poporul a mat orisat, căci puținii proprietari cu tóte pământu­rile alodiale, bisericești etc. n’au putut isbuti, nu le a eșit pământ destul”. Escându-se diferențe între comisiunea esmisă pentru comasare și advocatul poporului, s’au făcut recursuri la tablă, și tabla a considerat pertracta­rea de nedeterminată și ea a avut să se termine în ziua anului nou. Z­iua anului nou e o întreită sărbătore pentru credincioșii bisericei nóstre. Fiul lui Dumnedeu, îmbrăcând haina smereniei, a „fiului omului“, s’a tăiat împrejur, căci n’a venit să strice legea, ci să o împlinască. El, Cel fără de păcat, ia chipul păcătosului, pentru ca pe cei păcătoși să-i mântuască și să i facă vrednici de împărăția Tatălui, ilustrată în viața și învățăturile fiului. Biserica a înregistrat acest act în șirul serbă­­torilor împărătesei, și noi datori suntem a-i prăsnui după obiceiul creștinesc, căci nu numai, că pe te­melia lui s’a clădit porțile, prin care trecem in îm­părăția ceriului, după vorbele scripturei: De nu se va na­ce cineva din apă și din Duh­ nu va întră în împărăția ceriului, ci tot­deodată ■actul tăerei împrejur ne pute sta ca o carte des­chisă înaintea ochilor, în care pururea să cetim: conservarea nemului, a datinelor............ p­e­n­t­r­u­ c­a să ne împlinim legea. Tot pe aceea 4" maica biserică a rânduit și aniversarea anuală a memoriei unuia dintre cei mai de frunte sânți părinți, a Marelui Vasi­lie, ale cărui scrieri vor rămâne o admirațiune a timpuri­lor celor mai târziie, or viața sa, încununată de vir­tuți creștinesci va rămâne pururea r­­odf'­ul cel mai perfect, după­ care a comanda­t lu­ne și viața nostră, am pute esclama cu inima linis’ * la pragul vieții cuvintele bătrânului și fericitului Si­m­ion: Acum slobod­ește Domne pe robul meu... Nu trebue să privim deci numai ca o întâm­plare fericită coincidența acestor două momente cu z­iua anului nou, ci și ca o concepțiu e firescă, de­terminată prin judecată rațională. Căci în ziua anului nou, omul trăgând văl preste năcazurile, care i-au brăsdat fruntea in anul vechiu, poșesce cu speranță reinoită în lupta sa pen­tru existență și luându-și de model chipul celui­ ce a împlinit legea și chipul unui demn urmaș al mân­tuitoriul lumei, î și oțelesce puterile pentru a înfrânge lăcașurile pământene. Ce contemplațiune mă­râță în biserica Domnului în aceea zi atât de momentuosă. . . ? ! Dar ce păcat strigătoriu la ceriu comit nu lasă pe alții să și împlinască legea?! Le va spune dreptul judecător. Până atunci insă noi constatam, că s acelei d'l0 a fost întinată, că cont de legea t și de legea românilor nu s’a ținut, că s’a p scandelă . . . , și vai de cel ce provocă scaun încă în ajunul ț­ilei anului nou a circul bla“, ca creștinii în d'ua de anul nou să fie sfatului în piață, pentru ca să potă da infor și deslușiri la cas de lipsă, celor ce au veni continue pertractările de comasare din anul Să le continue în ziua de anul Nu e mirare, că omenii au fost totă­l ji tați, nu e mirare, că au trebuit să uite de cer și nu e mirare ca pe calea acestă se prop­­a și urieși demoralisarea și scăderea religi­lor pentru acestea facem responsabili și le-au provocat și mai continuă a le provoca,­­ venim la comasare. Lucrările nu s’au terminat. Advocatul, plătit greu de popor, întrun domnii din comisiune pentru­ ce mai prostes porul, când și așa legea de obligă comasarea, puns, că aceea îi este meseria. Câți­va proprietari erau de față și i­­i-au detras plenipotențele ca să-i mai represin misiunea a aflat aprope jumătate pământurile ho țară neașestate la numele celor ce le fa deore­ce mulți copii n’au mai făcut im­părtați părinți, temându se ide „stevere“, cr comisii privit pe cei morți de vii, și se înțelege mar putut da plenipotență advocatului. Cine portă Advocatul a promis, că va face recurs, dar s’ sute dintre omeni. Cu tote că comasarea prin scaunul Cine în detrimentul poporațiunei și în special al­­ lor, cari trăesc mai mult din economia de vi­ru și omenii, după ce au aulait, că-i „mustul mai obicinuit și cu treba asta. Două lucruri sunt Insă pentru­ care fac împotrivire: neîncrederea la clasificarea și apr pământului de aci gândul, că nu vor fi după împărtășiți cu pământ și că comasarea o să-i cescă cu totul. Și astfeliu de lucruri s’au înțe E legitimă deci temerea. Românii din Cine vorbesc, că bună oră, d tuși se va face comasarea, ei se ceră trei , precum a făcut românii din Cohalm. Cred,­­ părând trei parțele va fi măcar una mai bl tot deodată vor să lase și ogor, căci fără og mântui slăbescu. Nu stiu dacă acesta părere e tocmai pe și ar fi bine dacă omeni esperți în lucru i­­minat cu sașii în multe locuri scade. E trist, dar rar. Nu vorbesc din datele numerice gene din comunicările unor preoți. Așa e o comun numără în poporațiune la 300 familii drept ciÓ8e și în decursul anului trecut s’au născu au murit 11. Trebue să luăm încă în consi că cei noi născuți mai tot­deuna numai nu trec preste gradul prunciei. Și trebue să ne­­ de acestă cifră mică! Causa. Unii o deduc dela obiceiul săsesc, cel mult doi. Parcă n’ar fi drept­ cre­dincioși și ar fi luat de obligământul solemn înaintea a la actul cununiei ca să se înmulțăscă cu Iacob și Ce va fi, când se va Introduce căsătoria Din incidentul comasărilor, omenii mai re „Apoi să mai ai copii mulți, ca să-i lași­șescă.“ Parcă progenitura ar fi un lucru mă nefiresc. E semn de demoralisare, când pape să reseneze astfel iu! —­erna e grea, frigul dela început a umplu mere pe țărani mai ales, că fân a fost cam pu cocenos. Cu tóte acestea vitele ’și ajung preți cumpărători s’au ivit în timpul din urmă, ca vite. O păreche de boi nebăgați în carne, d’ numai ceva trupași trec preste 300 fi Cau si convențiunea cu Germania. Corespondente particulare ale „Telegrafului Român“. Lipova, 8 ianuarie 1890. Așa disa fun­diosă din Lipova a arangiat o petrecere (scop fiilantropic) în sala otelului din loc „ cele Iosif“. Sala e destul de mare, luminați mult de dorit, abia se vedea dintr’un capăt al sălei. Galeria era împodobită cu ghirlande­­ uscate, se vede, că c­ârnă și lipovenii nu numai bradii și cu arborii frați rămân ver timpul asprei ierne. Asta a fost totă pod. Nu face însă haina pe om. Dacă sala n’a fost frumos gătită, au fos­t sală.

Next