Telegraful Roman, 1891 (Anul 39, nr. 1-137)

1891-11-26 / nr. 125

Ar. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 f., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 îi. 75 cr Pentru monarchie pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 8 luni 2 fi Pentru streinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 3., 8 luni 3 fi. Sib­ii­u, Marți, 26 Novembre (8 Decembre) 1891. TELEGRAFUL ROMAN. Apart Marțus, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiepeșane Sibiiu, strada Măcelarilor 37. Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Poplicei Nr. 37 Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr. réndul cu litere garmond — și timbru de 80 cr pentru fie­care publicare. XXXIX Nr. 5887 Scol. Cerculariu câttă tóte oficiile protopresbiterale din ar­­chidiecesa Tranilvaniei. Escelenția Sa Domnul ministru reg. ing. de culte și instrucțiune publică prin ordinul din 5 Octobre a. c. Nr. 31.083 a oprit din tote scólele folosirea cărții: „Istoria română pentru scólele primare de ambe secse, de Tocilescu, Bucuresci, 1887u ca pe una, care nu ar corespunde adevărului istoric, și ar fi în stare a ațîța ura de rasist, asemenea a oprit și charta: „Schulwandkarte von Siebenbürgen herausgegeben von Franz Qberth (Gotha­lustus Perthes)”, carea în pri­vința politică și a dreptului public nu ar mai cores­punde stărei faptice de aici. Notificând acestea oficiului protopresbiteral, ace­sta e provocat a lua măsurile potrivite pentru scu­larea acestor cărți din scolele nóstre, căci ulteriora lor eventuală întrebuințare se va pedepsi cu aspri­mea­­ lui 7. art. de lege XXVIII din 1876 Sibiiu, din ședința senatului scolariu, 17 Oc­tobre, 1891. Consistoriul arch­idiecesan, Sibiiu, în 25 Novembre. E multă corupțiune în Ungaria, așa ne spune­m contele Apponyi în vorbirea de la Miskolc și noi ii credem pe cuvânt nobilului conte. Nu ai decât să te învârți la un birou de ad­ministrație, la oficiile de finanțe sau în ori­ce parte a vieții publice, ca să vechi, că corupțiunea a luat grasnice dimensiuni. Dreptatea să face pe Bprâncănă și „hoțul de păgubaș“ în Ungaria e de multe ori luat la gonă și are să sufere persecuțiuni, ca pe timpul gonelor contra creștinilor. Tóte aceste să tolerăză în Ungaria, pentru­ că unul e alegătoriu, altul încuscrit cu mulți factori, altul er ar pute face mult nămaș stăpânirii și orga­nelor ei, dacă nu ar fi menagiat cum se cade. Cum vine însă de acest sistem timbrat de co­rupt să se susțină la putere fără intrerupere dela 1873 încace, de atunci, de când dateza tóte perse­­cuțiunile contra naționalităților, noi nu ne mirăm. Seim, că sistemul acesta e combătut cu mare vehemență de kosuthisti, seim că e combătut de cei dela partida „națională“ seim, că între români nu­­ are prieteni, seim, că tote naționalitățile, întrebate de să pot împăca cu acest sistem, ar respunde, cu un categoric „nu“ și când seim aceste, vedem că acest sistem de corupțiune totuși domnesc e de 18 ani, făr să i se potă pune capăt. Nu e greu de a afla căușele, pentru cari acest sistem nefericit are o durată atât de lungă. In comitate cu majorități preponderante locuite de români, câteva familii au pus mâna pe putere, împart mandate de deputați, dispun după plac la alegerile municipale, fac tote câte numai să pot face ca să se falsifice opiniunea publică, și amăgâscă lu­mea, că adecă comitatul e magiar și numai familiile magiare au rol­ud viața publică, ele au popularitate, ele sunt, cari dirig tote trebile și fără voia lor nu se întâmplă și nu se pote întâmpla nimica. Dacă așa e jos, sus nu póte fi altcum. Aleșii nu represeată voința poporului, poporul nu-i cunosce și ei cunosc și mai puțin poporul. Ei cunosc pe cei din a cărui grație au primit mandatul și pentru aceștia fac totul. E evident că un astfeliu de sistem de traficuri, un sistem „de dă și Da“ e de condamnat și dacă e o dreptate pe pământ, are se cadă odată din înăl­țimea la care stă și se va sforma îm­ bucături. Noi nu ne am pierdut nici­odată speranța că lucrurile au să se îndrepte, fie chiar și fără voia celor ce a-ji dețin puterea fără se aibă vacsim în popor. Vorba e, când au să vină aceste îndreptări și aici e rândul la noi, ca se ne punem pe lucru. A te uita cu măriile în șolduri la cele ce se petrec de atâta amar de vreme, semănă mult cu un feliu de fatalism turcesc. Din acest fatalism trebue scoși omenii noștri. Porumbii fripți nu au se cadă nimerui în gură. Alte popore pănă ce au eluptat drepturi, le au eluptat după o muncă încordată. La noi acesta muncă lipsesce. Omenii noștri, cred, că au făcut cine scie ce is­pravă, dacă au ținut o conferință aici în Sibiiu, dacă au ținut câteva dicții ca să se audă acasă, și lucrul e isprăvit. Nu-i verji să ți facă o reclamare, ca să fie in­cluși în listele de alegători, omeni cu carte, advo­cați cu titule de doctori sunt lăsați afară din liste, și nici că reclamă. Nu o fac pentru ei, dar să facă reclamațiuni pentru cei îndreptățiți din poporul de la sate. Aceste slăbiciuni, sunt cunoscute adversarilor noștri. Sciu ei prea bine, că noi nu suntem a­ fi nici organisați cum trebue, nici activi pe acele terene, cari ne stau deschise și pe cari s’a hotărit ca sa desvolte cea mai încordată activitate. S’au pus omenii de tot în grevă cu pasivitatea. Rând pe rând au fost scoși din șirul luptăto­rilor cei mai harnici bărbați, ca să facă loc altora, cari se credeau mai chemați. Unuia i s’a­­ zis, că nu e destul de independente al­tuia că are legături de rudenie cu cutare și cutare bărbat, carele în virtutea poliției ce o ocupă, nu e în stare să dea cu barda în lună. Ei bine, acum pași viații cei de 13 probe, cei de contrabandă au isbutit a fi la cârmă, și cum­­ zic ei, și poporul e tot cu ei. Pentru­ ce nu să pun în fruntea poporului, pen­tru ce nu fac nimi­a pentru popor, pentru ce nu iau posițiune față de persecuțiunile, la cari este e s­­pus poporul. Le am mai pute adresa și alte întrebări, dar ne mărginim deocamdată la aceste. Constatăm clar, că a fost un mare păcat, când s’a lăsat poporul jertfă corupțiunilor de sus și ade­menirilor. Aiii nu dispunem de popor cum trebue. Sunt mulți, cari nu ascultă, mulți, cari s’au dedulcit cu paprikașuri unguresci pe la alegeri și din corupțiunea ce a a băgat organele administrative în popor, o bună porțiune a întrat și în biserică. Biserica era curată ca aurul, germenele corupți­­unei nu se infiltrase în ea. Acum nu o mai putem acosta, și dacă nu o mai putem­­ zice, e de pri­­sos se cercetăm cine a împins biserica în direcți­unea acesta fatală. „Sachsentage”-ul și urmările lui. Sibiiu, 7 Decembre, 1891 Cu ocasiunea „Sachsentag“-ului ne-am ocupat și noi cu acest eveniment, care a fost menit să creeze în politica poporului săsesc o nouă direcți­une hotăritore. „Sachsentag“ul, am cris noi, este un eveniment pre­gătit din bun timp, care învăluie condițiunile de esis­­tență mai norocosă și chiar privilegiată a poporu­lui săsesc, care după timp și împregiurări și-au aco­modat todeuna pașii, făr a se opinti prea tare în oposițiune. Condițiunile acestea însă erau subordinate unei condițiuni cardinale, căreia noi atunci ii dasem nu­­­­mele de „capitulațiunea sașilor“ FOITA. » începuturile, organisarea și stabilirea iesuiților. I­­­ 13. „Ei să nu fie ținuți a se lăsa să fie întrebuințați spre insitațiuni ale mănăstirilor sau afaceri de incursițiune ori de altă natură bisericesci și la cere­rea lor sunt a se dispensa și de la supra­­veghiarea și conducerea consciinței a călugărițelor“. 14. „Ei să nu fie datori a plăti dela bunurile și proprietățile lor sau mai bine ale colegiilor lor nici o gr­o­c­i­m­e sub nici un titlu, nici chiar pe aceea a papei și nici o competință sau dare“. 15. „Dăruirea tuturor, caselor bise­­ricelor și colegi­lor, care vor fi zidite, înființate sau testate lor, de cătră prin­cipi, conți etc. etc. să fie considerată din momentul predării, ca și confirmată din partea papei, fără ca se mai fie de lipsă pentru acesta emiterea unui docu­ment special de confirmare“. 16. „Tóte bisericile și îngropăturile lor sunt a se sfinți fără nici o oposițiune de cătră episcopii diecesani, dacă însă s’ar întâmpla ca un astfel de episcop să întâmeșie cu îndeplinirea sfințirei preste terminul de patru luni, atunci acest act pate fi îndeplinit de cătră ori­care alt prelat din apropiere. Totdeo­dată li se interzice în modul cel mai se­ver tuturor arh­iepiscopilor, episcopi­­lor, prelaților și ordinariatelor, cum și tuturor autorităților clericale și lui mesei, ca să nu împiedece sau se neliniș­­tescă societatea jesuiților la zidirea și posedarea astorfel de edificii și propri­etăți“. 17. „Generalul și cu învoirea lui pro­vincialii înpreună cu vicarii lor au drep­­tul a primi în ordin, a hirotoni de preoți și a întrebuința la tote afacerile și ser­­viciiele societății, pe toți și pe fiecare, chiar dacă ar fi fost născuți în adulterin ș­i incest, cum și pe toți și pe fiecare ce a co­mis vre-o crimă, cu escepțiune de ucigașii din premidate, bigami și sluți la corp“. 18. „Cine visitază cu pietate odată într’un an vre-o biserică sau alt loc sfînt aparținător societății, într’o­­ asemenea ficsată de general, se va bucura de completă iertare a tuturor păcatelor sale în­tocmai ca și pe timpul unui jubi­­leu în Roma, cel ce face acesta însă în­tr’o altă­­ zi, acela primeșc o absoluțiune pe șapte ani și șapte qua­dragene, adecă de șapte ori patruzeci de­­ file de peni­tență“. 19. „Generalul e au­to­risat a trimite pe aceea din societate, pe care’i va afla apți, la ori­ce universitate, pentru ca să țină prelegeri în teologie și alte șciințe fără să aibă pentru acesta lipsă de încu­viințarea prealabilă a cuiva“. 20. „Aceia, cari petrec ca misionari in țerile necredincioșilor, au dreptul să absolveze și de acele păcate și crime, pe care scaunul papal și le a reservat in bula: „In coena Domini“ —, și pre lângă acesta se mai compete ca ei să îndeplinescă tote funcțiunile episcopesei, pănă când papa va întări un adevărat episcop“. 21. „Generalul e autoritata primi în ordin atâți coadjutori, câți va afla el de lipsă. El pute da permisiunea, ca de­punerea votului al patrulea adecă pri­mirea între numărul profesilor, să se potă face și în afară de Roma“. (Va urm­a.) (Urmare.)

Next